Analiza zilei

Realitatea cursului valutar

2009-10-09T12:01:00.002+03:00

Zilele acestea, odata cu votarea noului Consiliu de Administratie al BNR, toata lumea buna a emis comentarii legate de cursul valutar. Opiniile in general se subscriu aceleiasi idei si anume: cursul trebuie sa fie intre 4 si 5 lei. Cum ecartul este enorm din moment ce in ultimele 10 luni cursul a stationat intr-un ecar de 4,1 - 4,3 lei pentru 1 Euro ma intreb si ca mine, probabil ca multi altii, ce semnificatie au aceste opinii vagi si, mai important, pe ce se bazeaza ele?
Pentru ca, in opinia mea, ele nu se bazeaza pe niste evaluari fundamentate ale potentialului de export. Pentru ca pe o piata monetara libera adica fara interventii de la BNR (singura interesata de acest curs, leul fiind o valuta neinteresanta pe plan international iar pe plan local inlocuita din ce in ce mai mult de Euro) cursul de schimb leu/Euro ar reflecta corect cererea de Euro din partea detinatorilor de lei. Dar sa o luam cronologic. Prin 2007 daca va aduceti aminte cursul mediu a fost de 3,3 lei/Euro! Se intampla acum 2 ani. Si opiniile acelorasi indivizi care astazi sustin un curs intre 4 si 5 lei, atunci considerau ce 3,3 - 3,6 lei ar fi un ecart ideal. S-a petrecut vreo schimbare majora in economia romaneasca care sa justifice noul curs? Nu, in Romania totul se intampla cu viteza melcului sau deloc. Doar guvernantii nostri au crezut ca acele intrari de capital din perioada 2006 - 2008 (cateva miliarde) vor tine la infinit si vor produce ca in piramida lui Madoff alte cateva zeci de miliarde de Euro, o parte din acestea ramanand in contul proprietarilor de teren din Romania. Socoteala de acasa insa nu s-a potrivit deloc cu cea din targ. Cei care se visau miliardari doar pentru ca devenisera peste noapte proprietari de terenuri sau de foste fabrici de stat care aveau in compunere si terenuri s-au trezit brusc deposedati de averile iluzorii prin lipsa de cumparatori de terenuri iar exportatorii care la un curs de 3,1 lei/Euro acuzau BNR de subminarea economiei nationale, acum la un curs de 4,3 lei/Euro nu mai exporta nici jumatate din volumul lui 2007!
Pe scurt intrari de capital nu mai sunt iar potentialul nostru de export este total neclar daca la un curs depreciat cu 25% noi exportam cu 50% mai putin! Numai importurile s-au dovedit elastice, un curs mai mare inseamna importuri mai mici.
Cineva scria astazi intr-un articol in dorinta de a salva onoarea BNR ca banca centrala a actionat perfect. A cumparat 10 miliarde Euro in perioada 2005 - 2007 si acum vinde din ei ca sa sustina cursul. Intrebarea este de ce a cumparat numai 10 miliarde Euro si nu 20 sau 30 in perioada 2005 - 2007 lasand leul sa se supraaprecieze, determinand astfel explozia creditelor de pe piata romaneasca? De ce nu a actionat pentru diminuarea perceptiei ca leul este o moneda asa de puternica si ca un curs de 3 lei/Euro chiar ar reflecta realitatea. Pentru ca achizitionand doar 10 mld. Euro si mentinand un curs in jurul valorii de 3,3 Lei/Euro, BNR recunostea indirect ca pe acolo ar trebui sa fie plasat. Ceea ce era complet fals. Intrarile de valuta din perioada respectiva nu erau adresata unor ramuri economice producatoare de valoare adaugata (agricultura, industrie, constructii etc.) ci erau directionate catre crearea balonului imobiliar si catre sectorul bancar pentru a fi imprumutate cu dobanzi camataresti de catre filialele bancilor straine active in Romania.
In conjunctura creata, guvernantii dar si BNR nu mai aveau timp sa se intereseze si de economia reala. Toti erau preocupati doar de aranjamente de culise si de cheltuit banii publici cu ambele maini. Inversarea brusca a fluxurilor de capital din intrari masive in iesiri masive de Euro a determinat deprecierea semnificativa a monedei nationale in perioada oct - dec 2008. Economia Romaniei nu a avut nicio contributie la aprecierea sau deprecierea leului iar angoasele bancii centrale vis-a-vis de atacuri speculative la adresa monedei nationale au sens doar pentru guvernator si cativa colegi fosti si ei pe la IEM. Doar ei s-ao fi simtit mai tari si mai mari pentru ca au dejucat respectivele atacuri. Economia Romaniei a ramas la fel de vulnerabila precum era si cu 2-3-4-5 ani in urma. Pentru ca astazi singurul exportator credibil care a mai ramas in balanta comerciala este Dacia, filiala Renault, tranzactie realizata cu 10 ani in urma. Toti ceilalti mari au scazut productia la minimum:otel, aluminiu, textile etc.
Criza financiara transformata in criza economica a fost pentru noi o salvare. Daca balonul imobiliar nu se spargea, ajungeam sa ne indatoram pe 50 de ani nu doar pe 30 de ani. Iar in privinta cursului de schimb real, cred ca singurul mod de il afla ar fi ca BNR sa se abtina de la a mai interveni in piata mai ales ca interventiile ei de pana acum nu au dat rezultatele pozitive asteptate. Cred ca am invata cu totii mai multe daca am avea ocazia sa vedem in sfarsit piata in actiune, fortele pietei lasate sa lucreze independent de vointa unui grup foarte restrans de indivizi.

Liberalizarea pietei de energie din Romania - Un esec

2009-09-30T15:56:00.002+03:00

Au trecut deja 2 ani de la liberalizarea totala a pietei de energie adica de la momentul cand orice persoana fizica si juridica isi putea alege furnizorul de energie electrica. Dar de atunci nu s-a intamplat nimic, procesul nici macar nu a debutat pentru gospodarii iar pentru persoane juridice situatia astazi este mai putin promitatoare comparativ cu cea de acum 2 ani. Dar sa o luam pe rand explicand pe scurt care este traseul formarii pretului energiei electrice. Astfel exista ca pentru oricare alta marfa lantul producator - transportator - distribuitor. In plus mai exista si furnizorul de energie electrica deoarece distribuitorul doar asigura legatura intre transportator (Transelectrica) si consumator, furnizorul este compania care se ingrijeste de curba de consum si factura consumatorului pe scurt consumatorul comanda o anumita cantitate orara de energie electrica la un pret in teorie negociat cu furnizorul iar acesta din urma o furnizeaza in baza contractelor incheiate direct cu producatorii sau cu alti furnizori sau o cumpara de pe bursa de energie spot sau o combinatie a acestor variante. Aceasta ar fi teoria si aceasta este constructia pietei de energie. Dar orice constructie noua pentru a fi functionala si durabila are nevoie de o fundatie care in cazul pietei de energie electrica din Romania nu exista. Sa clarific, masurarea energiei electrice se face atat in Romania cat si in alte parti, orar iar pentru a efectua aceasta masuratoare orara sunt necesare contoare orare instalate exact acolo unde incepe punctul de consum. Or dupa cum bine se cunoaste, cele aproape 8 milioane de gospodarii din Romania sunt dotate cu contoare ce nu permit masurarea orara decat daca ne asezam un scaunel langa ele si la fiecare ora notam indexul. Ceea ce este evident imposibil asa ca in absenta acestor contoare sau a unui algoritm de repartizare orara a consumului lunar/anual in cazul gospodariilor si al IMM-urilor, piata este blocata. Acesta este un prim element de blocaj.
Sa luam in discutie acum consumatorii mari si cei mijlocii care si-au permis montarea de contoare cu masurare orara si la care distribuitorul local asigura transmiterea datelor astfel obtinute pentru calculul consumului real. Ce se intampla cu acestia? Pentru a beneficia de tarife mai avantajoase in comparatie cu cele oferite de agentia de reglementare care ia in consideratie un pret mediu al energiei electrice de la producator (adica amesteca ponderat in cosul de consum atat energie ieftina cat si scumpa de la Termoelectrica spre exemplu), consumatorul ar trebui sa incheie contracte de furnizare direct cu producatorii ieftini (Hidroelectrica, Nuclearelectrica si Complexul Energetic Rovinari) sau cu furnizori care la randul lor cumpara de la acesti producatori. Numai ca accesul la energia ieftina se face in functie de afinitati. Daca nu ar exista aceste afinitati si toata energia s-ar vinde pe bursa atunci s-ar produce o egalizare a preturilor avand in vedere ca balanta energetica a Romaniei este oarceum echilibrata, se consuma atat cat se produce cu exceptia unui interval de 6 ore (00 -06 noaptea) cand consumul scade dramatic si multe grupuri trebuie oprite (dar acest cost este inclus in pretul de vanzare). Evident producatorii cu costuri mici ar obtine astfel profituri uriase avand in vedere ca vand la nivelul valorii utilitatii marginale din sistem adica la valori apropiate de costurile Termoelectrica. Prin incheierea de contracte preferntiale cu unii consumatori (ex. industria aluminiu, otel, unii frunizori) s-a realizat un transfer de profituri de la producatori la acesti intermediari si consumatori, in paguba statului. Acest sistem de organizare nu poate fi numit piata avand in vedere ca toti producatorii sunt de stat. Faptul ca acum, la 2 ani de la liberalizare, Ministerul Economiei isi pune problema crearii a 2 entitati de producere a energiei electrice, cu costuri relativ egale este o dovada clara a esecului acestui proces.
Fara concurenta reala pe partea de productie a energiei dar si fara infrastructura corespunzatoare pe partea de consum liberalizarea va ramane doar pe hartie si doar o teorie. Prin 2013 sunt asteptata sa intre in functiune primele entitati private de producere a energiei electrice. In acest interval de timp, statul trebuie sa implementeze un program de stimulare a consumatorilor casnici si a celor mici de montare a contoarelor cu masurare orara si cu posibilitate de transmitere a datelor la distanta adica la distribuitorul local astfel incat, in functie de preturile orare, consumatorul sa aleaga in cunostinta de cauza. Pana atunci ramanem in continuare captivi tarifului reglementat mereu in crestere si victimele ineficientei din sistem.

Cum mai sta economia Romaniei?

2009-09-16T15:17:00.003+03:00

Nu am mai scris vreun articol de mai bine de 2 luni pentru simplul motiv ca in economia si, in general, in societatea romaneasca nu s-a mai intamplat nimic nou. Au fost 2 luni de vacanta urmate de o mica izbucnire de orgoliu al primului ministru care a dorit sa fie si el pentru o clipa in lumina reflectoarelor, asumandu-si brusc raspunderea pe 3 proiecte de lege: cea a educatiei, cea a salariilor bugetarilor si cea de a treia legata de reorganizarea unor agentii guvernamentale.
Dar sa le luam pe rand. In primul rand Legea Educatiei Nationale careia in mod ridicol i s-au adus amendamente pana in ziua asumarii raspunderii!!! Cred ca toti vom fi de acord ca ao asemenea lege ar trebui mai intai discutata, vorbita, spusa si abia apoi adoptata de catre Parlament. ma indoiesc ca in noaptea dinaintea zilei de asumare a raspunderii a existat un cap atat de limpede la volanul legii, care sa fi reusit sa integreze cele cateva zeci de amendamente (potrivit unora) poate ca numai zece ar spune autorii ei, fara sa intre in conflict cu alte dispozitii ale aceleiasi legi asau ale altora din domeniu. Poate ca premierul a dorit ca in mod demonstrativ si electoral sa faca un pas inainte chiar daca legea are lacume sau este conflictuala etc. Asa s-a spus si la legea de salarizarea a profesorilor. Sa o votam ca gasim noi dupa aceea resursele. Nu a fost chiar asa, resursele nu s-au gasit iar profesorii au trait o iluzie. La fel se va intampla si cu aceasta lege pompos denumita a educatiei nationale, adoptata in graba fara o minima pregatire si evaluare a infrastructurii si a costurilor aplicarii ei.
Cea de a doua lege a salarizatii personalului bugetar, este hilara in contextul in care potrivit declaratiilor premierului nimeni nu va pierde la salariu. Nu sunt sigura ca el face diferenta intre salarii si venituri insa presupun ca toti bugetarii asteapta sa le fie mentinute veniturile intacte. Cum bugetul public este in faliment cred personal ca si cu pretul alocarii tuturor resurselor bugetare catre plata de salarii si pensii, tot nu vor fi bani pentru a plati acele venituri imense de care au ajuns sa se bucure bugetarii avand in vedere ca salariul mediu din sectorul privat reprezinta doar 70% din salariul mediu al unui bugetar. In aceste conditii, dupa alegerile prezidentiale bugetarii vor fi confruntati cel mai probabil cu o reducere de venituri dar cu mentinerea salariilor asa cum a promis premierul. Si oricum termenul de intrare in vigoare a acestei legi este neclar, putand fi sine die, adoptarea ei facandu-se de fapt la presiunea FMI.
Cea de a treia lege nu merita atata atentie, o ordonanta ar fi fost arhisuficienta pentru ca guvernul sa ia ce i se cuvine de la propriile agentii care ajunsesera stat in stat. Si cu toata "vointa politica", cele mai bogate au scapat semn ca sistemul are fisuri inca din faza de conceptie. BNR, CNVM si cele 2 comisii care supervizeaza asigurarile si pensiile isi pot gestiona in continuare singure veniturile uriase colectate prin perceperea unor taxe pe cifrele de afaceri ale jucatorilor din sectoarele respective. Altfel spus, bresa odata facuta s-ar putea mari considerabil prin ordonante de urgenta. ca doar la inceputuri aceleasi agentii se aflau pe palier de salarizare egal cu alti functionari publici. Cu timpul, pas cu pas, fiecare si-a"tras" propria ordonanta de urgenta, si-a impus propriile taxe si a inceput sa imparta cu darnicie salarii uriase.
Insa premierul, avand in vedere ca ne aflam intr-o perioada de acuta criza economica, nu si-a asumat raspunderea pentru niciun act normativ care sa conduca la vreo revigorare a economiei sau la impulsionarea spre exemplu a productiei agricole luand in consideratie si faptul ca Romania aspira la postul de comisar pe agricultura.
Deci ce mai face economia? Economia romaneasca este exact in acceasi stare in care se afla si anul trecut si poate si acum 2, 3 si mai multi ani. Un domn roman, sef local de filiala banca straina opina corect intr-un interviu ca Romania nu a facut altceva in acesti ultima 20 de ani decat a mimat economia de piata. Si mai adauga el, romanii au o capacitate de guvernare limitata, dovada fiind guvernul din perioada 2005 - 2008 care a avut toate resursele la indemana dar nu a reusit sa puna bazele unei economii solide. Sunt perfect de acord cu afirmatiile acestui domn, insa in calitatea pe care o are si a avut-o din 2006 ar fi trebuit sa se exprime mai demult in acest sens. Pe vremea cand creditele se acordau pe banda rulanta de catre toate bancile, isi freca bucuros mainile la gandul bonusului si se gandea mai putin la fundamentele economiei romanesti care de fapt nu existau. Acum ca bonusul s-a evaporat se poate gandi liber la economie si poate observa cruda realitate. Avem asa cum am mai afirmat de-a lungul seriei mele de articole, o economie nefunctionala cu piete care nu mai functioneaza nici macar pe hartie. Avem si cateva exemple ilustrative cum ar fi piata energiei electrice, piata financiara, piata imobiliara denumite impropriu piete. Pentru ca piata inseamna un loc unde cererea se inatlneste cu oferta, unde sunt multi actori si de o parte si de alta, unde pretul se formeaza la piata si niciun actor nu il influenteaza in mod decisiv, unde toata lumea beneficiaza de acces egal la informatie si in general totul se inatmpla in mod transparent adica la vedere. Pe piata de energie statul impune pretul fie direct la producator avand in vedere ca oti producatorii sunt 100% ai statului, fie prin intermediul ANRE cand se simuleaza existenta unei oarecare piete, pe piata financira, BNR a incremenit cursul de schimb in asteptarea renumirii guvernatorului si a alegerilor prezidentiale si a stabilit si un ecart major intre dobanda la creditele in lei si la cele in Euro astfel incat pe nimeni nu mai intereseaza vreun imprumut in lei chiar daca la un credit in euro se mai adauga si costul riscului valutar. Iar pe acest fundal mai sunt unii care sustin amanarea adoptarii Euro!!! Cred ca tocmai adoptarea monedei europene ar fi pentru Romania un colac salvator. Am mai scris si cu alte ocazii, noi nu vom indeplini criterrile de convergenta in ritmul in care ne miscam nici peste 10 ani cum nu am ideplinit nici criteriile de aderare la UE. Am avut noroc de vointa politica a unor tari din UE pentru a deveni membri. Asa se va intampla si cu Euro. Oricat am amana tot nu vom ajunge la inflatie sub 3% si deficit bugetar de 2,5%. numai compensarea deficitului curent ne va lua ani buni, ce sa mai discutam de reducerea lui. Presupunand ca mentinem cheltuielile publice la nivelul de anul acesta si cu o crestere economica anul viitor de 1-2% ajungem la un deficit de 6% iar prin 2011 daca vom inregistra iarasi crestere de doar 1-2% vom ajunge la un deficit de 4% iar apoi urmeaza din nou 2 ani electorali cu cheltuieli bugetare enorme care ne vor arunca inapoi la un deficit de 4-5%.

Deci la intrebarea Cum mai sta economia Romaniei, raspunsul este la fel cum statea si in 2004 inainte de a se declansa balonul imobiliar. Practic s-a dat reset iar 2009 a fost doar anul trezirii din euforie, un an de mahmureala chiar daca nu ar fi fost an electoral. Din 2011 romanii vor face cunostinta cu adevarata recesiune, noul guvern ce va fi instalat dupa alegerile prezidentiale avand sarcina de a restrucra din temelii sistemul economic desuet si expirat mentinut artificial in viata timp de 20 de ani.

Prima Casa - Primul Epilog

2009-06-29T12:17:00.002+03:00

Revin la subiectul Prima Casa. De fapt revin la scris. Nu am mai postat niciun articol de peste o luna pentru simplul motiv ca nu s-a mai intamplat nimic semnificativ in economia noastra. baltim tot acolo unde eram acum o luna si acum doua si acum noua luni. Guvernul este in ceata si nicio initiativa anuntata la inceput de mandat si de criza nu s-a materializat prin vreun act normativ care sa stimuleze cresterea. Cu orice pret se incurajeaza descresterea. S-a introdus un nou impozit impozitul forfetar si pe unde s-a mai putut fara zgomot s-a mai marit cate o acciza. Inainte de termen pentru ca exista un calendar de crestere a accizelor pana prin 2012. In lipsa de bani s-a decis devansarea acestuia. Cum descresterea economica asa cum a fost calculata si anuntata de INS pentru primul trimestru a fost de peste 6,2% iar cheltuielile bugetare au ramas cel putin la nivelul din 2008 iar in domeniul salariilor se pare ca au fost mai mari, deficitul bugetar s-a adancit si s-a finantat, in absenta banilor de la UE si BM, prin imprumuturi de la bancile locale. Iar bancile locale posesoare de titluri de stat se duc la BNR unde le depun ca garantie si obtin lei, pe care din nou ii imprumuta Ministerului Finantelor s.a.m.d. Din acest cerc vicios castiga numai bancile pentru ca orice astfel de operatiune inseamna niste comisioane pentru banci. Si, in plus, acestea scapa si de grija de a mai imprumuta bani catre sectorul privat care in lipsa de finantari si de piete de desfacere are toate premisele sa nu mai prinda urmatorul ciclu de crestere economica.
Pe acest fundal, programul electoral Prima Casa a venit bancilor ca o manusa. S-au inghesuit sa depuna oferte de participare 20 de astfel de entitati la costuri chiar si cu 50% mai reduse decat cele practicate pe piata libera de aceeasi actori. Iar sumele anuntate depasesc miliardul de Euro pus la bataie de guvern. Doar ca acele sume probabil ca nici nu se afla inca in balantele bancilor pentru simplul motiv ca nu vor fi acordate niciodata. Pentru ca programul sa functioneze este nevoie de clienti care sa nu detina case si care sa dispuna de un venit net de cel putin 600 Euro disponbil pe familie. Dar fiecare roman mediu are deja contractat un credit la banca si mai are si alte cheltuieli obligatorii pentru a-si duce existenta ceea ce diminueaza valoarea finantelor disponibile pentru un nou imprumut. Daca la acest tablou mai adaugam si conditiile legate de vechimea la locul de munca, industria in care activeaza, istoricul de bun platnic, numarul de romani eligibili scade dramatic. Si avand in vedere ca soldul creditelor ipotecare pe ultimii 5 ani de boom economic si imobiliar se ridica la circa 5 mld Euro, este clar ca in urmatoarele 6 luni acest program nu va putea produce 1 miliard de Euro echivalent de imprumutati. Adica 20.000 de romani care sa se adreseze agentiilor bancare si sa devina beneficiari ai acestui program. Iar cu cat se lungeste timpul cu atat atractivitatea ofertelor bancilor se va diminua. Guvernul a impus o dobanda de 5% iar bancile au oferit Euribor + 4 % pentru ca dobanda la Euro se afla acum la cel mai scazut nivel de la introducerea monedei europene adica 1%. Odata cu semnele iesirii din recesiune, acest nivel se va modifica, spre exemplu anul trecut era de 4% ceea ce ar trimite dobanda din programul Prima Casa la o cota de 9%, dubland practic costurile fata de varianta actuala. Iar o refinantare ulterioara la dobanzi mai atractive ar determina iesirea creditului din programul Prima Casa implicand marirea gradului de risc pentru ca garantia nu ar mai fi de stat. Un risc mai mare ar compensa o eventuala reducere a dobanzii obtinuta prin mecanismul refinantarii. Va fi insa important atat pentru banci cat si pentru guvern sa atraga totusi cativa clienti in acest program. Bancile ca sa isi dovedeasca bunavointa si sa arunce vina pentru sistarea creditarii pe umerii economiei romanesti iar guvernul sa arate ca se preocupa de iesirea din criza dar si de conditiile de trai al romanilor.

Prima Casa la prima intalnire cu bancile

2009-05-26T15:11:00.005+03:00

De 20 de ani de cand merge la banci comerciale, romanul plateste de cel putin doua ori mai mult decat alt cetatean din Europa mai bogata. Cand era criza profunda in anii '90, bancile nu acordau credite decat cunoscutilor sau celor care putea garanta cu active de cel putin 2-3 ori mai valoroase decat creditul luat, iar activele la vremea respectiva erau foarte ieftine. Drept consecinta, foarte putini romani au avut acces la credite in acea perioada. A venit si cresterea economica, inceputa cu anul 2000, riscul de tara a inceput sa descreasca si creditul sa se dezghete. Tot mai multe banci comerciale straine si-au deschis agentii in Romania si, la fata locului, au inteles cum din putin se putea face foarte mult, mizand pe dorinta normala dar reprimata decenii la rand a romanului de a se dota cu o masina de spalat automata, cu televizor color, cu automobil, cu excursii in strainatate si cu multe altele. Cu o dobanda la lei care ajungea cu tot cu comisioane pe la vreo 35% chiar si mai mult in unele cazuri, creditul a inceput sa fie acordat pe banda rulanta. Corelarea bonusului angajatilor din banci mai ales a sefilor de agentii cu volumul creditelor acordate i-a transformat pe acestia in consilieri de clientela in sensul inselarii vigilentei bancii. Daca te duceai la banca sau la un broker de credite sa soliciti un imprumut pentru o masina de spalat erai incurajat sa cumperi si un frigider, daca vroiai o casa de 75.000 Euro erai incurajat sa cauti una de 100.000 Euro sau daca nu, sa mai faci totusi un imprumut pentru amenjarea ei. Si tot asa. Staruie in amintirea noastra reclama obsedanta a creditului doar cu buletinul. Nu mai conta daca aveai sau nu carte de munca, cat de stabil erai la locul de munca, cat de solida era firma unde lucrai, cat de matura era sectorul in care activai. Creditarea se transformase intr-o cursa din care disparusera ca prin farmec toate obstacolele, important era ca fiecare banca, pe culoarul ei sa atraga cat mai multi romani la finis. Singurele obstacole fiind doar dobanda si comisioanele bancare. Daca pentru creditele de nevoi personale o dobanda de 20% poate fi de intels in anumite conditii avand in vedere ca, in caz de neplata, respectivul obiect electrocasnic cu greu mai poate fi recuperat, in cazul creditelor ipotecare o dobanda de 10% este de neconceput intr-un stat occidental. Iar aceeasi dobanda eventual redusa cu un procent atunci cand se acorda garantia statului este hilara.

Un articol pertinent este publicat astazi in Ziarul Financiar. Autorul arata ca ofertele de finantare ale bancilor pentru programul Prima Casa lansat de guvern prevad reducerea cu maximum un punct procentual a dobanzii. Adica, de la orata lunara de 450 Euro pentru un credit ipotecar contractat in valoare de 60.000 Euro contractat pe o perioada de 25 ani, se ajunge la orata de 410 - 420 Euro. La fel de imens ca si fara garantia statului avand in vedere ca salariul mediu pe economie este de 350 Euro net. Deci ogospodarie castiga net 700 Euro din care 420 Euro s-ar duce pe rata la banca. Evident, in aceste conditii programul Prima Casa va ramane pe hartie iar deblocarea mult trimbitata a pietei imobiliare nu se va realiza. In acelasi articol se precizeaza ca o dobanda de 3-4 % ca in vest ar duce rata lunara la o valoare acceptabila de 200 - 220 Euro/luna care ar avea sens luand in consideratie impartirea riscului intre banca si stat. Ce este suprinzator in aceasta oferta a bancilor o reprezinta faptul ca mare parte din proiectele rezidentiale inghetate de criza sunt finantate de acestea si o deblocare a creditelor le-ar imbunatati si lor calitatea portofoliului. Sau prin pozitia adoptata, bancile vor sa creeze o presiune asupra guvernului pentru a mari plafonul de garantare avand in vedere ca proiectele rezidentiale nu se doresc a fi valorificate cu 60.000 Euro. Cu acesti bani s-ar asigura un profit normal dar inacceptabil de mic pentru dezvoltatorii obsinuiti cu dublarea sau triplarea sumelor investite la fiecare 6-12 luni depinzand de viteza de constructie si de acordare a creditelor de catre bancile partenere. Poate daca guvernul se va indupleca si va ridica garantia la 100.000 Euro atunci si bancile vor veni cu oferte de dobanzi la valori normale pentru creditele ipotecare. Pentru ca asa isi vor salva ele investitiile. Este binecunoscut faptul ca multi bancheri locali, sefi de sucursale bancare sunt personal implicati in proiecte imobiliare de amploare. Si atunci cum sa fie bancile pe care le reprezinta interesate sa participe la programul Prima Casa in conditii avantajoase pentru marele public? Important este interesul personal nici macar al bancii.Iar interesul personal spune ca nu se pot accepta reduceri de preturi pe metrul patrat construit care sa nu asigure cel putin 40-50% profit. La un randament de 7-8% programul Prima Casa nu prea are sens. El trebuie sa salveze in primul rand dezvoltatorii care cereau cel putin 1500 Euro/mp pentru un pret de cel mult 1000 Euro/mp. Iar suprafete nou construite de numai 40 mp nu exista mai ales ca in calcul se ia suprafata bruta adica si grosimea zidurilor dar si spatiile comune. Ceea ce inseamna poate cel mult 25 mp neti adica o garsoniera. La un plafon de 100.000 Euro ne-am putea achizitiona o garsoniera intr-un ansamblu rezidential nou, fara canalizare, fara scoli sau gradinite, fara trotuare dar cu costuri mari de operare.
Sa vedem cum vor evolua discutiile dintre banci si guvern si daca se va ajunge la vreun punct de vedere comun astfel incat programul sa devina functional. Citeam intr-un studiu ca in tari precum SUA, Marea Britanie, Germani, regula de baza in stabilirea preturlui mediu a unei locuinte este ca acesta sa nu depaseasca 3 salarii medii anuale. Considerand ca in Romania salariul mediu anual este de 24.000 lei, o locuinta de 3 camere intr-un bloc vechi situat intr-un cartier rezidential obisnuit gen Militari, Berceni, rahova ar trebui sa coste 72.000 lei adica 20.000 Euro. Ceea ce inseamna ca cei 60.000 Euro ai guvernului sunt suficienti pentru a-l achizitiona. Nu si in viziunea dezvoltatorilor care construiesc blocuri de 8 etaje in Tuneri, langa soseaua de centura si calea ferata.

Programul Prima Casa

2009-05-22T15:21:00.002+03:00

Guvernul a anunutat lansarea unui program menit sa revitalizeze sectorul imobiliar si prin aceasta si industria orizontala conexa, materiale de constructii, amenajari interioare etc. Insa obiectivul principal asa cum a fost descris de primul ministru este sprijinirea visului oricarui cetatean roman, acela de a avea propria casa. Pe scurt, prin acest program, guvernul urmeaza sa garanteze 80% din valoarea de achizitie a unei locuinte pentru orice cetatean interesat, indiferent de varsta, cu conditia sa nu mai fi beneficiat de un credit ipotecar si, la data solicitarii creditului, sa nu detina in proprietate nicio locuinta.

Cum se va derula acest proiect. Potrivit prezentarii facute la un port de televiziune de primul ministru, guvernul va aloca o prima transa de 100 milioane Euro catre Fondul pentru garantarea IMM-urilor care isi va extinde astfel obiectul de activitate. Acesta la randul lui va putea oferi garantii catre bancile care vor lua parte la acest proiect in limita maxima a 1 miliard Euro, fara ca individual ipoteca sa valoreze mai mult de 60.000 Euro. Un calcul simplu arata ce pe baza acestei garantii, se vor putea imprumuta la limita maxima aprox. 20.000 de romani. Cum avansul a fost stabilit la 5% iar gradul de indatorare este fixat in functie de veniturile pe gospodarie cel mai probabil vor beneficia de acest program tot cei care dispun de suficiente fonduri si care in mod cert detin o locuinta pe care, pentru a intra in program, o vor instraina catre persoane apropiate daca nu chiar catre sot/sotie/mama/tata/copii. Pentru ca important, asa cum a fost detaliat proiectul, este ca aplicantul sa nu detina vreun imobil in proprietate si nu sotul/sotia aplicantului sau alte rude ale acestuia. In aceste conditii, deblocarea creditului imobiliar prin preluarea riscului de catre guvern se va face pentru persoanele care isi pot permite plata unei sume de 60.000 Euro, adica cele cu venituri mult peste salariul mediu pe economie. Dar adevaratii beneficiari ai acestui program vor fi vanzatorii de imobile, care acum isi contempla investitiile perdante. Asa cum guvernul redusese TVA-ul pentru locuintele mai ieftine de 100.000 Euro si toti dezvoltatorii redusesera suprafetele apartamentelor pentru a se incadra in aceasta suma, tot asa acum, aceeasi dezvoltatori vor recompartimenta apartamentele transformandu-le eventual in garsoniere pentru a se incadra in acesti 60.000 Euro.

Mai mult, dupa ce au imprumutat pe oricine doar cu buletinul, intr-un dispret total fata de riscuri posibile (un test de stres efectuat de BNR arata ca sistemul bancar local are nevoie de cel putin 1 mld Euro capital suplimentar pentru a indeplini cerintele de solvabilitate) de data aceasta nici nu mai este nevoie de vreo evaluare elaborata a riscului aferent acestor credite ipotecare garantate de stat. Daca debitorul intra in incapacitate de plata, banca executa garantia si, in acest moment este neclar cine se va ocupa de recuperarea creantei adica a imobilului si, mai departe, de vanzarea acestuia pentru recuperarea pagubei. Sa speram ca, prin contractele ce se vor incheia intre guvern si bancile selectate sa faca parte din program, se va stipula in clar obligatia bancilor de a trata cu responsabilitate acest tip de credite. Pentru ca asa cum se cunoaste deja, programe de acest tip au fost promovate prin celebrele Fannie Mae si Freddy Mac ale SUA unde, avand in spate garantia statului, bancile au acordat credite ipotecare oricui si oriunde indiferent de capacitatea de plata a imprumutatului. Si care a fost rezultatul? Un dezastru national si ulterior global. Este adevarat, influenta unui dezastru financiar in Romania nu va avea nicio consecinta globala. Salvarea pe moment a dezvoltatorilor care nu au apucat sa isi vanda investitiile cu fabuloasele preturi de 1500 Euro/mp catre fonduri de investitii straine, va veni acum de la guvern, prin intermediul banilor publici iar guvernul va ramane cu proprietati de 500 Euro/mp dar pe care le va primi de la rau platnici cu preturi de peste 3 ori mai mari. Doar ca atunci va fi alt guvern care, poate, la randul lui, va suplimenta programul cu noi facilitati la plata ca sa ii salveze pe rau platnici de executii silite avand in vedere ca este vorba de Prima Casa. Ce poate fi mai rau decat sa fii dat afara din casa chiar daca nu este prima casa ci poate a treia sau a patra, celelalte fiind plasate pe numele parintilor sau copiilor?

Asteptam cu incredere (inca) detaiile acestui program aparent generos si social.

Solvabilitatea bancilor din Romania - secret de stat

2009-05-20T14:02:00.002+03:00

Scriam in luna ianuarie ca in perioada urmatoare, bancile vor fi supuse unuor teste de stres pe baza carora se va stabili necesarul lor de (re)capitalizare. Atunci opinasem ca bancile mama vor fi de acord si vor finanta aceasta operatiune. Astazi am alta parere bazata pe deductie logica comportamentala. Cred ca fiecare dintre noi putem afla raspunsul daca ne punem intrebarea: Ce trebuie sa fac vazand ca portofoliul meu de credite se degradeaza rapid, ca din ce in ce mai multi romani si firme romanesti nu isi mai platesc la timp ratele la credite si ca banca a carei filiala sunt nu este interesata sa imi mai trimita bani ci, dimpotriva, doreste sa ii trimit eu bani dupa ce pentru acele sume pe care mi le-a imprumutat in perioada 2005 - 2008, eu i-am achitat o dobanda de 3-4 ori mai mare decat cea la care s-a imprumutat ea pentru acei bani?

Sa mai adaugam la aceasta intrebare si faptul ca, la presiunea UE, BNR a decis desfiintarea Rezervei Minime Obligatorii la resursele atrase in valuta pentru scadente mai mari de 2 ani ceea ce va conduce la un disponibil de valuta pe piata bancara. La care se adauga si informatia potrivit careia, in ultimele 2 luni bancile austriece si grecesti au retras din Romania aprox. 2,4 mld Euro, desi in ianuarie, la solicitarea UE si FMI, promisesera nu numai ca nu vor repatria capital ci dimpotriva, vor finanta in continuare acordarea de credite in Romania.
Promisiunea nu a fost evidenta tinuta, cu o singura exceptie, Societe Generale care beneficiaza in continuare de finantare suplimentara din partea bancii-mama probabil din ratiuni politico-strategice decat din calcule economice.

Cat priveste calculele economice si raspunsul la intrebarea retorica de mai sus, o privire atenta asupra sectorului bancar romanesc ne poate releva 2 aspecte:
1. portofoliile bancilor sunt formate preponderent din credite de consum neasigurate, unele cu garantii imobiliare si cele mai multe fara nicio garantie si din credite imobiliare garantate cu imobilul respectiv si pentru care debitorii au achitat in medie un avans de 20 -30%.
2.Recesiunea economica este un fapt implinit ceea ce va conduce in urmatoarea perioada la o reducere semnificativa a veniturilor populatiei. Deficitul public nu mai permite nici sustinerea salariilor publice la nivelul actual iar restrangerea consumului si a investitiilor determina o reducere a activitatii in sectorul privat ceea ce implica concedieri masive si crestere a somajului.

In aceste conditii, este evident ca romanii vor incepe, intr-un numar din ce in ce mai mare sa aiba probleme in a-si achita la timp ratele bancare. Daca ar trebui sa recunoasca toate creditele cu intarzieri la plata ratelor ca si credite neperformate atunci solvabilitatea fiecarei banci s-ar deteriora rapid antrenand necesitatea de recapitalizare. Dar cum bancile - mama nu intentioneaza sa mai investeasca in aceasta parte a Europei - singura alternativa ramane rescadentarea creditelor inainte ca debitorii sa inceapa sa nu isi mai achite ratele la timp. Dar ce inseamna aceasta rescadentare botezata refinantare deoarece refinantarea implica un nou credit pentru aceeasi suma ramasa de plata dar pentru o perioada de timp extinsa. Ceea ce se traduce prntr-un castig si mai mare pentru banca. Un nou comision de evaluare dosar, dobanda mai mare pentru ca si termenul de rambursare este mai mare. Altfel spus, bancile isi vor ingheta finantarea la nivelul prezent, vor acorda credite in continuare in masura in care li se achita creditele acordate deja. Daca, prin absurd, nimeni nu ar mai achita rate la credite persoane fizice pentru 1 luna atunci in acea luna nici bancile nu ar mai acorda vreo finantare.
Si pentru persoane juridice, comportamentul va fi acelasi. Inghetarea finantarii la nivelul creditelor in circulatie. Nimic mai mult pana cand cresterea economica nu se restabileste astfel incat bancherii sa fie siguri ca salariile vor creste de la an la an, la fel si preturile imobilelor. Nu am inteles afirmatia premierului Romaniei legata de supra-impozitarea profiturilor anormal de mari ale bancilor din Romania. Cum taxarea nu se poate face retroactiv, pentru viitor nu cred ca este cazul sa discutam de profituri mari. Bancile au inceput sa anunte pierderii, dar oricum nu conteaza ce anunta, pentru ca profitul nu se inregistreaza in bilantul romanesc ci numai in cel al bancii mama, intr-un mod indirect si anume prin diferenta enorma intre dobanda activa si cea pasiva. Bancile mama s-au imprumutat in perioada de glorie la niste costuri extrem de mixi si si-au plasat resursele astfel obtinute, in Romania la niste dobanzi uriase. Acelea sunt adevaratele profituri si nu cifra care apare in contul de profit si pierderi in bilantul romanesc.

Pe scurt, bancile straine din Romania vor continua sa obtina profituri uriase in Romania pe seama acelorasi bani din trecut. Cum riscul de tara a crescut si dobanda la credite va creste. Iar din extinderea perioadelor de creditare pentru sumele imprumutate in perioada 2003 - 2008 se vor obtine beneficii suplimentare nesperate avand in vedere ca banii raman aceiasi, doar ca vor fi remunerati suplimentar.

In aceste conditii ramane intrebarea Cat este solvabilitatea bancilor din Romania? Capitalul propriu este trecut in bilant insa activele ajustate cu riscul asociat reprezinta un secret de stat bine pazit de catre fiecare banca in parte. Poate si BNR sa cunoasca acest secret insa este in interesul ei sa pastreze tacerea si implicit misterul in jurul acestui subiect. Oricum urmatoarele 2 luni sunt decisive pemtru bilantul bancilor. Se incheie primul semestru iar auditorii vor trebui sa isi exprime o opinie in kegatura cu calitatea portofoliilor bancare. Voi reveni.

Noi si noi strategii energetice inutile

2009-05-08T15:01:00.003+03:00

Am citit astazi o stire prin ziarele romanesti. Ministerul Economiei nu stie cum va arata noua strategie energetica, finalizarea ei fiind amanata. Evident nimeni nu mai este interesat de vreo strategie, de cea energetica nici atat. In 20 de ani de tranzitie catre economia de piata cred ca s-au proiectat cel putin 20 de strategii energetice. Oricum fiecare nou ministru de la industrie/economie a avut ambitia fie de a proiecta o strategie noua, fie cel putin de a o amenda pe cea existenta. Dar ulterior adoptarii strategiei nu se ma intampla nimic care sa merite atentia presei sau guvernului. Si am sa explic de ce. Pentru simplul motiv ca aceste asa numite strategii reprezinta doar un exercitiu de proza in care sunt trecute in revista istoricul fiecarei companii producatoare de energie electrica, realizarile in materie de investitii de la origini pana in prezent si apoi urmeaza schitarea unui viitor luminos, in functie de curentele care bantuie globul, Europa si/sau Romania la acel moment de timp.
Problema noastra acum este o lipsa acuta de gaze naturale ieftine dar si iluzia ca putem produce energie nucleara la modul infinit. Ceea ce in definitiv nici nu ar fi rau doar ca energie nucleara necesita o curba de consum aproximativ constanta, nu se pune problema opririi si pornirii generatoarelor dupa bunul plac al consumatorilor. Ceea ce inseamna ca pentru a avea o functionare constanta a centralelor nucleare preconizate pe hartie este necesara construirea si a unei acumulari de pompaj care sa stocheze surplusul de energie produs/neconsumat pe timpul noptii. In plus ar insemna ca energia nucleara sa aiba prioritate in cazul scaderii consumului, adica alte generatoare sa fie oprite in caz de supraoferta in sistem. In concluzie, pe langa un cost imens de investitii, energia nucleara are nevoie de fapt de o dubla investitie datorita acumularii de pompaj fara de care o a doua centrala nucleara nu poate fi construita. Si atunci ce se alege de piata de energie liberalizata pe hartie? Cam nimic, pentru ca deja prin constructia a inca doua noi reactoare la actuala centrala de la Cernavoda, dominanta producatorilor va fi definitivata prin aceea ca Nuclearelectrica, Hidroelectrica si complexurile Turceni, Craiova si Rovinari vor produce chiar 100% din energia tarii pe timp de varf de consum. Pe perioada de gol unele din aceste centrale trebuie sa isi reduca activitatea cu consecintele de rigoare asupra performantelor financiare si capacitatii de realizare de noi investitii in lucrari de mentenanta, de reabilitare grupuri si de ecologizare.
Si atunci in ce poate sa conste o strategie energetica locala? In niciun caz in incercarea de a salva o piata de enrgie care nu exista. Aceasta piata si acest concept ar putea avea sens numai la nivel european prin interconectarea tuturor retelelor de transport si distributie energie electrica si prin stabilirea unui tarif unic ipentru utilizarea acestor retele indiferent daca producatorul este in Spania, furnizorul in Marea Britanie si consumatorul in Romania. pana atunci, strategia energetica a Romaniei ar trebui sa cuprinda masuri si initiative care sa poata fi sustinute in practica adica sa poata fi finantate la pretul actual al energiei electrice si in conditiile exigentelor de mediu valabile in spatiul european. In plus structura producatorilor de energie trebuie pusa in acord cu resursele de care dispune tara noastra. Putem face abstractie de asa zisa liberalizare a pietei care reprezinta un esec din moment ce la 2 ani dupa liberalizarea totala a pietei s-a ajuns in situatia de la inceput, adica o noua firma de stat a devenit cel mai mare furnizor independent de pe piata. Iar in conditiile de criza economica, cand cei mai mari consumatori si-au redus activitatea sau chiar au inchis, furnizorii de energie electrica isi vor inceta unul cate unul activitatea. Chiar si cei care care au contracte incheiate cu Hidroelectrica si achizitioneaza energie la preturi micinu vor mai avea cui sa o vanda. Consumul national a scazut drastic si inca nu am atins varful crizei.
In aceste conditii strategia energetica a Romaniei nu va fi finalizata intr-un viitor prea apropiat. Pentru ca principiile de plecare trebuie rescrise ca o astfel de strategie sa aiba sens si sa nu fie din start la fel de inutila precum precedentele.

Criza de (re)cunoastere

2009-05-04T11:51:00.004+03:00

La sfarsitul anului trecut autoritatile din Romania si cele vechi si cele noi erau de parere ca in Romania nu era si nici nu urma sa fie vreo criza. Financiara, economica sau de orice alta natura. Nici in ianuarie nu intelegeau de ce se agita BNR asa de tare pentru un imprumut extern. In februarie guvernatorul BNR deschidea stirile de dimineata, la pranz si seara. Stia el ce stia. Doar BNR centralizeaza datele relativ la creditele externe. Si deci guvernatorul cunostea bine ca o buna parte din datoria privata a Romaniei era pe termen scurt iar scadentele incepeau prin mai. Si, mai mult, un segment al rezervelor valutare de care banca centrala era asa de mandra includeau tocmai rezervele minime obligatorii in Euro ale bancilor, adica 40% din resursele atrase, care resurse erau formate exact din imprumuturi externe. Si cand acestea urmau sa ajunga la scadenta, daca bancile mama in cautare de capital si-ar fi extercitat optiunea de rambursare atunci BNR ar fi trebuit sa elibereze acele 40% si asa rezerva valutarea ar fi scazut cu 6-8 mld. Euro. Data fiind aceasta perspectiva total neconfortabila pentru guvernator cunoastem cu totii ce s-a intamplat intre timp. Romania a contractat cel mai mare imprumut extern din istoria sa fara ca romanul contribuabil sa inteleaga de ce si pentru ce. Cred ca nici guvernantii nu cunosc inca destinatiile acestuia. A fost aprobat de guvern pentru ca asa a dat de inteles guvernatorul BNR care conduce destinele leului romanesc de 19 ani. Cu sanse de a continua inca 8 ani. Probabil ca banca centrala nu are vreo preferinta pentru utilizarea acestor bani. Evident ar fi bine sa nu se duca in consum dar oricum nu mai conteaza, important este sa intre in tara valuta care va iesi prin rambursarea impurmuturilor ajunse la scadenta. In acest mod rezerva valutara se va mentine cel putin constanta iar onoarea guvernatorului va ramane nestirbita.

Si tot la capitolul BNR, citeam zilele trecute ca directorul supravegherii bancare din respectiva institutie considera ca bancile din Romania au transferat pierderile din trimestrul IV al anului trecut catre trimestrul I al acestui an. Si ca nu este normal si ca va face control. Eu sper ca domnul cu pricina doar glumeste si a oferit aceasta declaratie presei doar ca nijloc finut de atentionare a bancilor comerciale de a opera mai discret aceste transferuri. Si aceasta deoarece era evident ca portofoliu de credite se deteriorase inca din octombrie anul trecut. Dar in conditiile in care guvernantii nu recunosteau vreo criza atunci de ce ar fi recunoscut bancile. Pentru ca o criza in portofoiile lor ar fi insemnat zero bonus pentru conducatorii lor. Si pentru ce din moment ce anul 2009 este compromis din start. Toata lumea va inregistra pierderi asa ca este evident ca performantele vor fi reduse iar multi dintre conducatorii actuali de banci si ma refer la filialele din Romania nu se vor mai regsi si anul viitor. Ca un exemplu cu directorul general de la Societe Generale debarcat in Franta este foarte probabil ca si la alte filiale ale bancii sa se procedeze la fel in functie bineinteles de rezultatele financiare. Dar cum vor putea arata rezultatele daca bancile din Romania acceptau sa crediteze cu 100000 Euro achizitia unui apartament de 2 camere in Militari, Rahova sau Berceni?Si cu 200000 Euro acelasi apartament in zona Unirii din Bucuresti? Si cu 1 milion Euro o asa zisa vila pe un camp din Pipera care nu va avea vecinatati stabile inca 20 de ani de acum incolo?

Din pacate pentru noi romanii, recunosaterea tarzie a crizei si implicit tratarea cu si mai mare intarziere a efectelor ei va conduce la prelungirea acesteia. Spre exemplu pentru reducerea cheltuielilor bugetare s-au pierdut deja 4 luni. Abia incepand cu luna mai, guvernanti au inteles ca salariul mediu al unui bugetar nu poate fi mai mare decat al unui angajat din sectorul privat. Doar ca pentru a ajunge la aceasta intelegere, Statul roman se impurmuta zilnic la banci pentru a achita salariile bugetare si pensiile sustinute de catre taxele percepute de la sectorul privat, care sector isi reduce pe zi ce trece activitatea. Asa ca ce interes sa mai aiba bancile sa imprumute sectorul privat? Intr-o tara cea mai mare bonitate o are Statul respectiv adica daca o banca ar avea de ales intre a imprumuta cu acelasi randament o firma privata sau guvernul, ar alege guvernul. La randamente diferite incepe sa fie discutabil dar cum timpurile sunt de criza mai bine mai putin si sigur decat putin mai mult dar incert.

Pe scurt, mai bine ca guvernantii au recunoscut chiar si mai tarziu situatia delor roza a finantelor tarii dar si a economiei. Important este daca, dupa aceasta recunoastere, se va intampla ceva bun, adica se vor alinia salariile bugetare cu cele private, se vor reduce cheltuielile publice, se vor aloca fonduri catre investitii publice de lunga durata si care sa ne serveasca pe noi toti pentru o dezvoltare durabila iar banca centrala va adopta impreuna cu guvernul acele masuri necesare convergentei cat mai rapid posibil catre zona Euro.

Buy Romanian?

2009-02-16T14:39:00.003+02:00

Am intitulat articolul Buy Romanian ca parafraza la preconizatul dar neaprobatul program american Buy American. Spun neaprobat pentru ca pe ultima suta de metri, confruntata deja cu criticile vehemente ale europenilor si japonezilor, administratia Obama a extins programul de sustinere a economiei si la producatorii/produsele ce isi au originea in aceste zone ale globului adica UE si Japonia. Evident daca SUA ar incuraja fiscal si financiar un program de genul Buy American, probabil ca pe termen scurt chiar si mediu, americanii ar fi mai bogati sau cel putin si-ar pierde cu o viteza mai mica locurile de munca. Pe termen lung insa paguba devine la fel de mare ca si pentru tarile UE sau Japonia. Americanii ar acumula o doza marita de ineficienta si in plus, lipsite de traditionalele critici de peste oceane, competitivitatea produselor manufacturate la ei acasa ar scadea simtitor. Mai mult, daca totusi europenii si japonezii trec in acest rastimp la descoperiri epocale, poate America sa lipseasca din acest proces? Raspunsul pe care incerc sa il gasesc in acest scurt articol este daca o astfel de miscare ar avea succes oriunde s-ar aplica dar mai ales in Romania.

Probabil ca daca SUA si-ar inchide granitele si ar depinde numai de importul de petrol din cateva tari ar supravietui iar locuitorii sai s-ar bucura in continuare de lumina, benzina, mancare la discretie, telefonie mobila, Internet, dar si de mancare, bautura de toate tipurile. Poate nu ar mai lansa prea multi sateliti in spatiu iar bijuteriile din aur ar deveni o raritate dar in rest americanii ar supravietui decent chiar daca nu s-ar mai plimba cu autoturisme japoneze si nici nu s-ar mai imbraca in costume Armani sau Chanel. Pe scurt fiind o tara autosuficienta in materie de manufactura si servicii, dispunand de o cultura a capitalului profund ancorata in cotidian si in economia reala, sigur s-ar gasi niste investitori dar si antreprenori care sa susbstituie spre exemplu importurile de semiconductori din Asia sau medicamente din Europa cu produse manufacturate local.

Nu acelasi lucru putem spune noi, si nu neaparat noi romanii ci in general noi europenii. Lasand in afara discutiei tematica aprovizionarii cu combustibil indiferent ca vorbim de gaz, petrol sau carbune, nicio tara europeana poate cu semiexceptia Frantei nu este autosuficienta, adica nu isi poate inchide granitele fara ca cetatenilor sai nu li se degradeze nivelul de trai. De la telecomunicatii, la medicamente, de la detergenti la materiale de constructii, de la produse alimentare la semiconductori si echipamente electronice, am devenit cu totii dependenti unii de ceilalti. Dar mai ales natiunile cu deficit comercial precum Romania reflecta aceasta dependenta prin prisma absentei unor intregi sectoare economice.

Daca ar fi sa lansam programul Buy Romanian si am incerca sa inlocuim, acolo unde exista alternativa, produsul de import cu cel romanesc, am constata ca multe pozitii vor ramane neocupate incepand cu produsele alimentare unde mai rezistam pe parcursul unui an intreg doar cu ulei, zahar si faina (de multe ori provenita din grau importat, dar sa admitem ca pe baza unei sustineri reale, agricultura noastra ar putea produce suficiente cantitati de grau astfel incat sa nu suferim de foame). In rest fructele si legumele proaspete provin intr-o majoritate covarsitoare din import. Rezistam eroic ca Dacia Logan dar ne prabusim cand vine vorba de constructii civile si industriale si transport de marfa si pasageri: niciun astfel de bum nu se mai fabrica in Romania. Poate ca ceva subsansamble se mai pot gasi in productie pe ici pe colo dar ce folos ca produsul finit nu ne apartine. De domeniul aparatelor electrocasnice nici nu ne-am atins, cu exceptia fabricii Arctic de la Gaesti unde eu nu sunt inca lamurita in legatura cu gradul de integrare. Nu stiu daca discutam de o integrare locala care depaseste 50 - 60% sau este vorba doar de o operatiune de asamblare care fenteaza taxele vamale de import in UE.

Cert este ca Buy Romanian ar produce efecte numai asupra noastra, efecte negative bineinteles, calitatea vietii s-ar deteriora, fara cercetare si inovatie, vom ramane la stadiul de astazi, folosind si peste 20 de ani aceleasi frigidere, masini de spalat, telefoane mobile, conservand ca in cazul Daciei 1300, ultimul model de Dacia Logan pana cand investitorii straini ar descinde din nou la uzina pentru a schimba modelul. Am utiliza pana la epuizare aceleasi betoniere, macarale etc. si am redeschide minele si carierele inchise pentru a incerca sa mai extragem din piatra seaca ultimele miligrame de aur, cupru si huila energetica. Si nimeni nu ne-ar simti lipsa pe glob deoarece, cu un grad de penetrare a comertului exterior in PIB de doar 35%, si cu un PIB minuscul, suntem usori de inlocuit.

Acestea fiind spuse, in aceste vremuri marcate profund de inclinatii si tentatii protectioniste, lansate bineinteles de natiuni puternice si autosuficiente. noi trebuie sa sustinem cu toata forta un regim liberal pentru comertul global. Orice miscare protectionista ne-ar aduce numai pierderi, fara ca economia noastra sa dobandeasca vreun plus de eficienta sau competitivitate.

Deficit public de 2%?

2009-02-10T16:43:00.004+02:00

Regula de baza pe care o stim cu totii este ca daca nu ai un buget adoptat fie de Parlament in cazul bugetului unei tari, fie de consiliul de administratie in cazul unei societati comerciale, atunci functionezi pe baza bugetului din anul anterior.
Sa luam acum cazul bugetului public. Se discuta de el de la instalarea noului guvern adica de peste 6 saptamani dar inca nu este adoptat. De fapt abia s-a reuist trimiterea lui spre analiza parlamentarilor la sfarsitul saptamanii trecute. Pana la adoptare tara functioneaza in termenii bugetului pe 2008 care ne-a trimis la final intr-un deficit de 5% pe o crestere economica de 8%. In atari conditii, daca in luna ianuarie 2009 am cheltuit la fel ca si in 2008 dar am incasat ca in 2005 atunci este evident ca vom sfarsi anul cu un deficit care il va depasi cu siguranta pe cel de anul trecut.
In plus, promisiunile electorale s-au intors ca un bumerang impotriva celor care le-au propagat. Functionarii publici nu accepta nici reducerea posturilor si nici a sporurilor. Nu a reiesit exact din declaratiile guvernantilor daca totusi va fi inghetata cresterea procentului virat la fondurile private de pensii. Cert este ca pentru mentinerea unui echilibru intre pensii si bugetul de asigurari sociale va creste procentul virat de catre firme la bugetul respectiv astfel incat sa acopere deficitul creat de introducerea pilonului II. Ma intreb din nou, cui foloseste acest pilon II in afara acelor 500 - 600 de angajati directi. Probabil ca, in timp, alte tari vor realiza inutilitatea sistemului si incet - incet va disparea asa cum a aparut, prin lege cu nota de fundamentare.
Revenind la buget acesta opereaza cu 2 categorii financiare distincte venituri si cheltuieli. Cum cheltuielile dau impresia ca se vor mentine nemodificate (diminuate eventual doar de nivelul inflatiei estimata la 5%) sa ne concentram atentia asupra veniturilor care, in vremuri de stagnare daca nu chiar recesiune, se vor mentine la un nivel cel mult egal cu cel al anului precedent. Consideram ca influenta inflatiei in sensul cresterii veniturilor este compensata in sens contrar de marirea contributiilor platite de firma. Altfel spus, in cazul cel mai optimist deficitul bugetar se va situa in jurul valorii de 5%. Din pacate pentru noi, cresterea economica record de anul trecut ne-a facut mai mult rau decat bine. A instigat guvernul la cheltuieli nesabuite cu unicul scop (in afara de cel electoral) de a alimenta motorul consumului care numai in imaginatia unor necunoscatori ai economiei romanesti ar fi putut stimula productia. Pentru ca acum, cand suntem confruntati cu prima criza economica dupa cresterea artificiala la care am asistat in ultimii 8 ani, vedem cu totii ca Romania nu mai produce aproape nimic. Traditional exista sectoare care dovedesc un consum constant gen industria alimentara, numai ca si aici necesarul Romaniei este asigura intr-o proportie de peste 60% din importuri.

Si atunci de unde exuberanta unei valori de deficit bugetar de doar 2% in 2009? Pentru urechile si ochii Comisiei Europene? Sau pentru electoratul roman ce va fi chemat de doua ori la urne anul acesta? In plus este important de vazut si cu ce modificari va iesi proiectul de buget din Parlament. Si cum se va acoperi golul de peste 2%? Cu un rating dubios, Romania nu va reusi sa atraga decat finantare scumpa care va conduce la alte si alte datorii si obligatii pe termen scurt. In plus mai exista si dilema referitoare la sustinerea de care se mai bucura filialele locale ale bancilor straine. Datoria lor reprezinta peste 50% din totalul creditelor private externe care sunt contractate pe termen scurt. O eventuala repatriere a acestor bani va exercita o presiune semnificativa asupra monedei romanesti care isi va continua deprecierea neputand fi sustinuta la acest nivel de catre BNR. In astfel de conditii si conjunctura internationala singura sansa este sa fim bine vazuti de cercurile influente din UE care sa fie favorabile acordarii unui imprumut de urgenta pentru Romania.
Dar daca noi afirmam si ne angajam la un deficit utopic de 2% si dupa 6 luni realizam ca acesta va fi de cel putin 5% mai avem oare sanse de a fi luati in serios?

Cat de util ar fi un AVAS planetar?

2009-02-03T16:09:00.002+02:00

Circula cel putin la nivel de stiri, ideea ca unele guverne ar opta pentru infiintarea de AVAB-uri adica infiintarea de agentii/institutii/organizatii (nu conteaza titulatura) care sa preia activele incerte de la banci astfel incat acestea sa isi poata relua activitatea in conditii normale. Un asemenea experiment a fost facut si in Romania la sfarsitul anilor '90. La recomandarea FMI si BM s-a infiintat Agentia de Valorificare a Activelor Bancare devenita ulterior Agentia de Valorificare a Activelor Statului (AVAS) care a preluat de la Bancorex si de alte banci acele credite neperformante garantate cu garantii publice. Evident nici astazi, dupa 10 ani de la infiintare, activele preluate de la Bancorex nu au fost recuperate, exista o lista a debitorilor a caror executare este mereu amanata etc.

Or dupa cum s-au comportat bancile din toata lumea, care au neglijat total siguranta depunatorilor si au riscat banii acestora investind haotic in tot felul de instrumente financiare dubioase si dificil de explicat chiar de catre autorii lor sau finantand diverse grupuri sociale ale caror venturi incerte i-ar fi facut ineligibili pentru un credit dupa orice grila de evaluare a bonitatii, este evident ca infiintarea AVAB-uri nu ar corecta comportamentul bancilor ci, dimpotriva, le-ar incuraja sa perpetueze practici neortodoxe in acordarea creditelor sau efectuarea de plasamente.

In plus astfel de AVAB-uri ar trebui infiintate in fiecare tara pentru ca altfel pietele financiare internationale ar suferi in continuare de efectul de contagiune mai ales daca o tara cu un sistem financiar dezvoltat si sofisticat alege sa nu infiinteze o astfel de agentie. Cum Germania a adoptat transparent o decizie impotriva acestei idei lansate probabil tot de sistemul bancar dornic ai carui conducatori sunt probabil afectati de suprimarea fortuita a bonusurilor incepe sa devina incerta infiintarea unor astfel de agentii in alte tari.

Cred ca cea mai buna varianta in contextul actual este ca guvernele sa garanteze depozitele dar sa lase mecanismele pietei sa functioneze si bancile cu probleme mari ale calitatii activelor sa isi inceteze sau mai bine zis sa isi restranga activitatea. Pentru ca in mod cert exista si banci care s-au comportat corect si care pot sa achizitioneze la preturi modice filiale sau tronsoane de activitate ale bancilor cu probleme. Iar guvernele pot sprijini asemenea achizitii tocmai in scopul insanatosirii sectorului bancar dar si pentru ca o parte din vina o poarta si bancile centrale din tarile dezvoltate care au lasat buble-ul imobiliar sa se umfle peste masura. In loc sa investeasca in economie, in noi tehnologii, in productiii ecologice, bancile comerciale s-au imprumutat la dobanda aproape zero de la bancile centrale si au acordat cu o usurinta nesabuita credite pe banda rulanta sectorului imobiliar. mai mult, aceleasi banci comerciale au acceptat in toata aceasta efervescenta imobiliara drept colaterale niste valori aberante pentru imobilele constituite drept garantii. Si ca si cum nu ar fi fost destul s-au inventat si diverse portite cu largul concurs al autoritatilor de resort care au vazut dar au inchis ochii, prin care gradul de indatorare era marit artificial - gem dobanda redusa in primii 3 ani de creditare si ulterior marita suplimentar pentru recuperarea diferentei. Asa s-a creat psihoza, cumpara astazi locuinta pentru ca maine va fi mai scumpa. dar de fapt locuinta nu a fost achizitionata de cei care chiar vroiau sa locuiasca in ea ci, in cele mai multe cazuri, aceasta a fost cumparata de intermediarii angrosisti si revanduta ulterior la bucata cu un pret dublu dar acceptat de banca.

Acum ca balonul s-a spart, bancile se considera nevinovate si se uita inocente la guverne pentru a fi curatate de mizeriile adunate sub pres si pentru a reincepe caruselul creditarii. Dar guvernul nu dispune de banii proprii ci de banii contribuabililor si nu este normal ca acestia sa plateasca factura lacomiei si prostiei unei minoritati.

Solvabilitatea bancilor

2009-01-28T16:03:00.002+02:00

Solvabilitatea este o notiune pe care multi o invoca dar putini ii cunosc cu adevarat definitia. In zona bancara ea defineste capacitatea unei banci de a acorda imprumuturi. Potrivit normelor BNR solvabilitatea unei banci in Romania trebuie sa se situeze peste 8% adica raportul intre capitalurile proprii ale institutiei de credit si activele ponderate la risc este obligatoriu sa depaseasca acest prag. Daca fondurile proprii sunt mai usor detectabile pentru ca reprezinta in termeni aproximativi ceea ce detine efectiv banca, banii adusi de acasa de actionari plus diferitele fonduri obtinute de institutie pe parcursul functionarii (profituri reinvestite, rezerve etc.), la capitolul active ponderate la risc situatia nu mai este deloc clara.

In terminologie bancara, activele sunt preponderent reprezentate de creditele acordate persoanelor fizice si juridice dar si de bunurile detinute in proprietate precum cladiri, calculatoare autovehicule s.a. Cum de regula bancile isi defsasoara activitatea in sedii inchiriate iar activele IT sunt bunuri cu depreciere rapida rezulta ca singurele active ale bancilor sunt de fapt creditele acordate pentru care banca primeste dobanzi. Numai ca pragul minim de 8% se calculeaza raportand fondurile proprii la totalul activelor ponderate la risc ceea ce lasa la latitudinea bancilor evaluarea riscului asociat fiecarui credit acordat.

Sigur, exista proceduri de incadrare pe categorii de riscuri ale activelor, in functie de serviciul datoriei, de calitatea garantiilor, de bonitatea imprumutatului in cazul persoanelor juridice. Dar peste tot exista loc de interpretare si numai daca ne referim la calitatea garantiilor. Pana la declansarea crizei financiare si ulterior a celei economice, bilanturile bancilor aratau extrem de solid. Suma totala imprumutata era mai mica decat valoarea totala a colateralelor adica in caz de neplata, prin executarea garantiilor, bancile isi recuperau integral sumele restante mai ales daca debitorii achitasera un avans de cel putin 20% pentru achizitionarea bunurilor respective si deci apelasera numai pentru 80% din valoare la un credit bancar.

Teoria aceasta functioneaza atat timp cat preturile colateralelor merg numai in sus, vorbind de cazul creditelor ipotecare. Cand tendinta se inverseaza si foecare zi in plus aduce cu sine reducerea valorii garantiilor atunci riscul asociat fiecarui activ bancar adica fiecarui credit acordat creste exponential. Altfel spus si solvabilitatea bancilor scade accentuat iar pentru corectarea acestei situatii, trebuie crescut capitalul propriu al bancii ceea ce presupune atragerea de catre actionari de noi fonduri de pe piata in cazul in care acestia nu dispun de sumele necesare. Cum de regula acestia nu dispun iar piata financiara internationala este blocata si chiar daca nu ar fi blocata cine ar mai investi intr-o banca al carei portofoliu de credite este de o calitate incerta, singura alternativa (in afara de insolventa) este un ajutor de stat.

Asa s-a intamplat in diferite tari precum SUA, Marea Britanie, Germania, Belgia, Olanda unde statul a capitalizat diverse bani primind in schimb pachete consistente de actiuni sau devenind pur si simplu actionar majoritar avand de fapt loc o nationalizare a respectivelor institutii de credit. Acest mecanism de interventie este solicitat de catre filialele bancilor straine care activeaza in tara noastra, guvernului Romaniei. Numai cei care au solicitat un astfel de ajutor au uitat ca fiecare tara si-a ajutat propriile banci iar in cazul unor institutii de credit precum Dexia si Fortis au intervenit pro rata mai multe guverne, fiecare contribuind in functie de ponderea detinuta in capitalurile proprii de catre investitorii tarilor respective.

Numai ca nici rationamentul de mai sus nu poate fi urmat pentru simplul motiv ca banci romanesti nu mai sunt (cu exceptia CEC, Eximbank care oricum sunt de stat si Carpatica si Banca Transilvania care sunt jucatori de nisa) iar cele straine au acordat credite ipotecare sau de consum intr-o maniera total netransparenta si in plus lipsita de orice prudenta in evaluarea riscului. Mai mult, dobanzile camataresti practicate sugereaza de fapt o recuperare a finantarilor acordate, numai ca cifrele se consolideaza in bilantul bancilor mama aceasta operatiune nefiind accesibila autoritatilor romane.

Din perspectiva solvabilitatii probabil ca vom asista in perioada urmatoare la suprize sau mai bine spus la un moment al adevarului daca bancile se vor decide sa isi reevalueze garantiile pretuindu-le la noile valori de piata mai mici chiar si cu 50% comparativ cu cea de la momentul acordarii creditelor. Declinul solvabilitatii unei filiale din Romania va deteriora imaginea bancii mama obligand-o pe aceasta in final sa acorde in continuare finantare filialei cu probleme. Care finantare este astazi solicitata de catre bancile austriece prezente in Romania statului austriac. La randul sau statul austriac conditioneaza acordarea acestui ajutor de o colaborare si cu pietele internationale de capital astfel incat sa aiba loc o impartire a riscului. Vom vedea in urmatoarea perioada in ce masura pietele financiare sunt dispuse sa imprumute banci ca Erste, Reiffeisen sau Volksbank pentru ca acestea la randul lor sa isi sustina operatiunile din tarile CEE.

Vesti proaste de pe toate fronturile

2009-01-26T15:39:00.002+02:00

Parca niciodata nu am auzit atatea vesti proaste la inceput de an ca in aceasta perioada din 2009. Mi se parea in anii '90 ca mai rau nu se poate, probabil si din cauza ca toti o duceau bine in jurul nostru, ma refer la Ungaria, cehia, Polonia si tot vestul dezvoltat, numai noi parca inotam contra curentului. Orice vizita in strainatate o priveam atunci ca pe o gura de oxigen. Si, in sfarsit, din 2000 s-a intamplat si la noi minunea, s-a inversat tendinta, din descrestere accentuata si oarecum inexplicabila am basculat intr-o crestere navalnica oarecum la fel de inexplicabila sau mai bine exprimat, nesustenabila doar prin eforturile noastre. Iar astazi dupa 9 ani de crestere neintrerupta s-a rupt firul intins prea tare si am basculat din nou, adica suntem pe o panta nu de stagnare ci chiar de descrestere.
In fiecare dimineata citesc cum diversi asa zisi analisti - de prin banci de regula - isi exprima din pacate in mod public varii opinii care difera de la banca la banca si de la zi la urmatoarea zi nu in functie de vreo logica sau rationament ci exact dupa cum bate vantul, nu importa care vant. Din exprimarile lor deducem ca ne asteapta sau se apropie o catastrofa. Probabil ca nici ei nu se inteleg pe sine. Dar un prim pas spre a face ceva activ si pozitiv este sa intelegem unde ne aflam si care este realitatea.

Ori si cu privire la realitate exista dileme. Imi spunea cineva astazi ca drumul nostru nu poate fi decat in sus, in ideea ce exista in continuarea un decalaj de consum intre Romania si spatiul european asa incat criza ne va afecta doar marginal sau altfel spus tangential. Eu una nu impartasesc aceasta convingere din mai multe perspective. In primul rand exista un decalaj si pe partea de productie, nomenclatorul de bunuri si servicii pe care le produce Romania este mult mai redus decat al oricarei alte tari cu o medie de consum spre care tindem si noi. In al doilea rand fiecare natiune are o anumita cultura a consumului formata pe parcursul a zeci de generatii sau formata pur si simplu datorita unor accidente ale istoriei. Daca in tarile dezvoltate devenirea economiei s-a bazat in prima faza pe consumul local, la noi situatia a fost exact opusa, am devenit consumatori pentru producatori straini care doreau o extindere a pietei de desfacere. De aici si impresia unora ca am devenit piata de desfacere pentru straini. Statutul de consumator il avem fiecare dintre noi, daca lucram in industria alimentara sau a abunurilor de consum exista probabilitatea chiar sa consumam ceea ce producem efectiv daca nu consumam ce produc altii in tara sau strainatate. problema nu este ca am devenit consumatori pentru firmele straine ci ca prea putine firme romanesti au consumatori straini adica depasesc granitele tarii sub forma de exporturi. Din aceasta perspectiva eu am impresia iar cifrele nu fac decat sa o evidentieze ca parctic nu ne-am miscat tot pe loc din 1989, adica am gravitat in jurul aceleiasi ancore pe care nu am reusit inca sa o deplasam din punctul mort in care ne aflam la 22 decembrie 1989.

Mi se spune mereu pe post de contra-argument la expozeul de mai sus ca acum fabricam Logan-uri, Arcticul are o oferta bogata de bunuri de consum iar Electrolux fabrica frigidere la Satu-Mare. Iar eu cred mereu ca aceste afirmatii nu sunt decat o confirmare a teoriei mele. Arcticul exista si la 22 decembrie 1989 si fabrica frigiderele epocii respective si congelatoare si avea coada de asteptare, adica erau prea multi consumatori fata de capacitatea de productie, iar investitia Electrolux nu este noua ci s-a facut la fabrica Samus care exista si ea la 22 decembrie 1989 fabricand aragazele epocii. Mai mult, exista o fabrica de masini da calcat, mixere si alte aparate elctrocasnice la Tg Mures si o sectie de aspiratoare, uscatoare de par, onludlatoare etc. la Curtea de Arges. Plus ca mai produceam si ceva componente electronice tot in aceeasi zona dar si in Bucuresti la Banseasa. Problema nu este ca toate acestea au disparut ci ca nu au fost inlocuite de aparitia altor producatori. A plecat dintre noi producatorul de televizoare cu tub cinescop, nicio paguba pentru ca oricum ieseau din fabricatie, din pacate nu a aparut producatorul de televizoare LCD sau plasma. Nu mai avem calculatoare Coral si nici servere la fabrica de profil din Pipera, nicio pierdere pentru ca se schimba oricum arhitectura. Paguba este ca nicio noua generatie de tehnica de calcul nu se produce in Romania. Iar investitia Ford spre exemplu, ia locul investitiei Daewoo care a aparut de fapt pe fundalul fabricii Oltcit care exista si ea la 22 decembrie 1989 cand mai existau si 3 producatori de tractoare, unul de camioane, unul de masini de teren s.a.m.d.

Iar acum a sosit criza, despre care toata lumea vorbeste ca si cand nu ar exista decat in povesti. Guvernul se imprumuta in fiecare zi de la banci la dobanzi din ce in ce mai mari, nu pentru investitii ci pentru plata salariilor enorme ale bugetarilor iar deficitul public se mareste neincetat in timp ce incasarile bugetare descresc continuu. Moneda nationala isi continua si ea deprecierea lovind adanc in buzunarele romanilor imprumutati pentru un frigider achizitionat la pret triplu sau pentru un concediu intr-o statiune exotica pentru care vor trebui sa achite rate 10 ani. Dar cel putin o natiune intreaga a trait momentul si are ce sa isi aduca aminte daca supravietuieste decent urmatorii 2-3 ani cat este asteptata sa dureze aceasta criza nascuta dintr-o crestere fara precedent pe datorie. Poate ca aceasta criza reprezinta totusi sansa unei cresteri sanatoase si viguroase in urmatorul ciclu economic.

Industria automobilului - Incotro?

2009-01-19T14:17:00.003+02:00

Am scris si cu alte ocazii ca actuala criza are doar aparenta unei crize financiare ea fiind de fapt o criza economica datorata supraproductiei combinata cu o criza de incredere in sistemele de valori aflate in functiune in statele dezvoltate cu precadere in SUA. Daca institutiile financiare americane nu ar fi acordat, in goana lor dupa profit, credite oricarei persoane care doar isi exprima dorinta dar nu si demonstra sustenabilitatea cererii, probabil ca am fi ajuns in acelasi punct unde ne aflam astazi dar peste cativa ani. Si asta pentru ca oferta este aceeasi, de la automobile la mancare, de la locuinte la modalitatile de petrecere a timpului liber. Insa in continuare producatorii acestor bunuri si servicii doresc crestere in conditiile in care numarul de consumatori ramane constant, noii veniti iau locul celor iesiti din schema de consum. Si atunci de unde aceasta crestere? Fie de la falimentul concurentului, fie de la un nou consumator care daca nu exista il inventam.

Ceea ce au si facut marile banci americane dar nu direct ci prin intermediari adica acei brokeri de credite cu abilitati de vanzatori.Sau cu nicio abilitate pentru ca de fapt ce poate fi mai placut si usor decat sa vinzi pe datorie unor persoane care vor fi fost multumite ca au trait la nivelul mult visat chiar si numai 1-2 ani. Va fi fost ca un vis minunat din care cand te trezesti la realitate constati ca nu ai pierdut nimic, din contra ai castigat niste amintiri frumoase, ancora pentru mai departe in viata. La randul lor marile si ravnitele banci de investitii de pe Wall Street au colectat de la brokeri toate aceste credite, le-au impachetat in ambalaje stralucitoare, cu complicitatea agentiilor de rating le-au atribuit calificative de risc foarte scazute si le-au vandut in lumea larga asigurand plasamente considerate deseori ca avand risc zero, bancilor europene si poate in mai mica masura bancilor din Asia, acelea preferand traditional obligatiunile emise de guvernul american.

Odata cu falimentul intregului sistem descris mai sus a aparut o dubla criza, criza de incredere, un rating AAA stabilit de o agentie de rating nu mai reprezinta nicio garantie pentru banca si o criza de supraproductie deoarece industria a continuat sa functioneze cu aceeasi cadenta dar bancile, oprind creditarea consumatorilor (din lipsa de incredere, de lichiditate sau faliment), au determinat indirect disparitia unei mari parti din piata. In aceste conditii a aparut o discrepanta uriasa intre ceea ce poate produce si ceea ce poate vinde industria avand in vedere asa cum spuneam mai sus, ca gama de produse si servicii a ramas constanta in ultimii 10 ani (cel putin).

Domeniul industria vizibil cel mai afectat este sectorul constructiei de automobile poate si pentru ca actioneaza de peste 100 de ani de cand a fost inventat ca un integrator al unei palete extrem de variate de alti producatori punand in miscare industrii precum: metalurgie, chimie, electronica, mase plastice, textile dar si activitati de cercetare cu o puternica componenta inovativa. In plus, traditional, aceasta industrie angajeaza direct sau indirect sute de mii de persoane fapt ce o face sa se bucure in permanenta de atentia autoritatilor. Un ultim anunt a sosit din Franta, guvernul Frantei este dispus sa ajute financiar cei doi mari producatori in schimbul cedarii unor pachete de actiuni. Cereri similare sau oferte similare le intalnim si prin SUA, Germania etc. Intrebarea care se pune acum se refera la oportunitatea continuarii activitatii ca inainte de declansarea crizei actuale.

In Romania obisnuinta este sa punem ambuteiajele de pe sosele in sarcina absentei autostrazilor. Dar ambuteiaje, blocaje in trafic, cozi imense la intrarea pe autostrazi sau in marile orase exista si in tarile cu mii de kilometri de autostrada. Ce se va intampla daca fiecare om nu de pe planeta, ci doar din tarile Europei si Americii de Nord isi va achizitiona cate o masina? Dincolo de poluare care oricum ne va omori pe toti la un moment dat daca nu se iau masuri imediate, nu vom mai avea loc sa circulam nici cu masina si nici pe jos. Deja in Romania trotuarele sunt pline de automobile si intre vecini au loc altercatii pe seama ocuparii locului de parcare. In strainatate, tocmai pentru a contracara aparitia unor fenomene de acest gen, din ce in ce mai multe municipalitati introduc suprataxe pentru acces in oras sau, cazul Japoniei, la achizitionarea unui autoturism nou, cumparatorul este obligat sa faca dovada posesiei unui loc de parcare. Altfel spus, pe de o parte autoritatile restrictioneaza cum pot circulatia cu automobilul dar de pe de alta parte utlizeaza banii contribuabililor pentru salvarea acestei industrii in forma actuala. Cu promisiunea ca acesti producatori ar putea trece la constructia unui automobil electric ceea ce ar presupune o intreaga infrastructura diferita de cea a distributiei produselor petroliere. Nu exista insa pentru moment nicio strategie coerenta pentru viitorul acestei industrii. Probabil ca una din solutii, la indemana guvernelor tarilor puternic industrializate ar fi o consultare publica menita sa constientizeze in primul rand cetatenii planetei in legatura cu limitarile acestui mijloc de transport si, in al doilea rand printr-un efort de gandire colectiv, moderat de mediul academic, sa putem pune bazele unei strategii adaptate secolului 21 ai provocarilor pe care ni le pune planeta.

Leul romanesc, incotro?

2009-01-09T15:06:00.003+02:00

Nu am abandonat scrisul dar parca la sfarsit de an nu mai era nimic nou de spus. Dupa exuberanta campaniei electorale, cand toate partidele au promis mariri de salarii pentru toti bugetarii, mii de kilometri de autostrada si multe asemenea a urmat tragismul crudei realitati pe care fostii guvernanti o cunosteau deja inca de la inceputul lunii noiembrie. Cu speranta ramanerii la putere, s-au opus vehement cresterii salariilor profesorilor anticipand datorita accesului la informatii, dezastrul care urma sa se abata asupra Romaniei. Poate ca dezastru nu este termenul potrivit si nu prin prisma caracterului sau puternic ci mai mult prin faptul ca acesta este asociat de obicei cu un fenomen natural caruia omul nu i se poate opune. De data aceasta discutam de un dezastru provocat de mana omului mai precis de fostii guvernanti care au cheltuit bugetul public fara discernamant si fara niciun obiectiv de viitor. Dovada concreta o constituie rezultatele obtinute - doar pe hartie o crestere economica record obtinuta pe seama consumului realizat din surse imprumutate din exterior. Si care brusc au disparut si, mai mult, creditorii vor si banii inapoi. Cum bunurilor achizitionate de romani pe datorie le-a scazut valoarea deja pe la jumatate este evident ca intre creditori si debitori va aparea un blocaj. Debitorii vor intra in incapacitate de plata iar creditorii neputand sa isi recupereze decat partial paguba, nu se vor mai pacali a doua oara - cel putin pe termen scurt. Adica vor tempera creditarea pana la limita supravietuirii afacerilor lor, pentru ca totusi obiectul de activitate al oricarei banci presupune intr-o mare masura activitatea de creditare pe langa cea de intermediere financiara din care se extrag renumitele comisioane.

Este adevarat, partial si bancile poarta vina situatiei de fata. Dotate cu departamente de risc, cu proceduri menite sa testeze capacitatea de rambursare a ratelor la credite si cu evaluarea bonitatii imprumutatilor si cu o pleiada de asa zisi analisti economici grupati prin departamentele de prognoze economice, bancile au acordat de fapt haotic credite oricui cerea fie prin intermediul unor brokeri de credite platiti in functie de volumul de imprumuturi acordate mai ales credite de consum sau prin intermediul firmelor de constructii carora le finantau realizarea de ansambluri rezidentiale pe diverse campuri din jurul Bucurestiului care vor ramane la stadiul de camp inca cel putin 20 de ani.

Dar mai presus de toti, vinovate sunt toate guvernele care s-au succedat la carma Romaniei precum si partidele politice mai ales in ultimii 8 ani care s-au imbatat cu apa rece si au considerat ca avansul economic al tarii noastre poate dura la infinit in absenta unei industrii functionale la parametrii competitivi care sa reuseasca prin exporturile sale sa echilibreze balanta importurilor. Asistam zilele acestea la corectia dura a acestui dezechilibru prin singurul mod posibil pe termen scurt si anume deprecierea puternica a monedei nationale. Cu remiterile muncitorilor din strainatate reduse drastic datorita recesiunii din Italia si Spania, cu un volum al investitiilor straine directe aflat pe traiectorie descendenta si cu o banca centrala ce trebuie sa isi apere cu inversunare putina rezerva valutara de care dispune (echivalenta a 6 luni de import) numai deprecierea cursului de schimb poate determina pe termen scurt echilibrarea balantei de plati.

Va urma ca o cascada, un lant al scumpirilor atat in sectorul alimentar unde in mod normal industria romaneasca de profil ar trebui sa fie capabila sa ne furnizeze toata mancarea de care avem nevoie si unde inregistram un dezechilibru net in favoarea importurilor cat si in cel al serviciilor de tipul telecomunicatiilor unde toate cotatiile sunt in Euro, transport unde peste 50% din combustibil este importat la un curs valutar marit. Si in serviciile medicale vom asista la scumpiri. Va creste pretul la medicamente, o buna parte din acestea fiind de import, dar si la produse gen tigari la care potrivit calendarului de armonizare cu legislatia UE, creste nivelul accizei exprimate in Euro.

Intrebarea fireasca este unde se va opri crestetea cursului de schimb adica deprecierea leului. Raspunsul este simplu in teorie. Deprecierea va continua pana la echi,ibrarea balantei de plati adica pana la momentul cand exporturile plus investitile straine plus remiterile din strainatate vor egaliza importurile. Fiind inceput de an, remiteri nu prea sunt, investitiile sunt in blocaj datorita crizei internationale de fapt globale, asa ca deprecierea poate continua la pas pana pe la inceputul lunii martie cand presiune pe importuri se va mai reduce datorita reducerii achizitiilor de combustibili din import. Putem astfel asista la un curs de 4,4 - 4,5 lei/Euro. Cu o inghetare a consumului datorita atat reticentei bancilor de a mai acorda credite de consum dar si incetinirii activitatii economice la inceput de an, dar si cu putin noroc leul isi va reveni pana in iunie - iulie la un nivel de 4-4,1 lei/Euro.

In acest context, prioritatea noului guvern trebuie sa devina nu stimularea IMM-urilor asa cum am auzit niste declaratii recente, ci stimularea crearii unor industrii capabile sa satisfaca cerintele de consum locale si, in acelasi timp sa dispuna si de potential de export. La fel agricultura si industria alimentara au nevoie de programe speciale care sa le promoveze la export atat prin cresteri de volume de productie cat si prin ridicarea nivelului calitatii acesteia. Si, in sfarsit, dupa 4 ani de stagnare, guvernul trebuie sa relanseze constructia de lucrari de infrastructura dar nu prin locuinte ANL menite doar sa satsifaca o clientela politica ci prin programe de constructie de autostrazi, de impadurire, de protectie a mediului care ar conduce indirect si la cresterea incasarilor din turism

Efectele benefice ale crizei economice

2008-11-27T16:26:00.003+02:00

In general criza economica este asociata cu o crestere a somajului, inflatiei, diminuarea puterii de cumprare a cetateanului, intr-un cuvant cu scaderea nivelului de trai. Si totusi pentru Romania, dincolo de aceste aparente, aceasta criza economica la al carei debut asistam pe fundalul campaniei electorale si al sfarsitului de an 2008, perioada care urmeaza va insemna in sfarsit maturizarea pietelor si cernerea, pe cat posibil in societatea romaneasca de astazi a graului de neghina.

Ultimii 8 ani de crestere economica spectaculoasa bazata in principal sau mai bine spus exclusiv pe consum, consumul finantarilor externe au scos la vedere nu ce are Romania mai bun ci o mediocritate absoluta de diversi privilegiati ai tranzitiei care beneficiind de informatii din interior au reusit sa manipuleze bursa, sa dobandeasca prin varii metode mai putin ortodoxe diverse bunuri imobiliare si sa repartizeze prin companiile straine diverse personaje care sa constituie cu reaua de transmisie pentru contracte publice preferentiale. Este adevarat, spaga nu s-a inventat la Bucuresti dar din nefericire, in ultimii 20 de ani natia noastra nu prea a produs singura mare lucru. Cercetarea a implodat, investitorii autohtoni s-au dovedit un balon de sapun iar profesorii universitari chemati sa formeze noile capete luminate au ales minima rezistenta, aceea de a se purta cat mai frumos si amabil cu studentii pentru a nu isi pierde catedrele. Din nefericire si generatia tanara de profesori este la fel de cenusie si apatica precum mentorii lor. Pe termen scurt nu pot aparea prea mari imbunatatiri in aceasta zona.

Si totusi criza va stopa angajarea multimilor folosind criterii gen tupeu si mediocritate. Pentru ca, in conditii de criza, actionarii devin brusc constienti ca supravietuirea afacerilor lor poate avea loc numai cu un management si cu niste angajati competenti adevar ce ii va determina sa treaca la o evaluarea obiectiva a performantelor angajatilor. Mai mult si acestia din urma nu isi vor mai putea permite sa solicite cresteri salariale ridicol de mari si nici sa ofere in schimbul remuneratiilor lor doar iluzia unor prestari de munca. In toata lumea, constructorii sunt cunoscuti prin neseriozitatea lor dar in Romania s-au atins culmi nebanuite in ceea ce priveste salariul unui muncitor din constructii versu calitatea prestatiei acestuia. Este momentul ca in 2009, lucrurile sa schimbe. Scapate de balonul preturilor ametitoare, constructiile isi vor reveni la o evolutie normala unde castigul unui zidar trebuie sa se situeze in zona venitului salarial mediu pe economie si nu in zona remuneratiei unui profesor universitar.

O reforma este necesara si in zona cheltuielilor publice. Am mai scris pe aceasta tema, s-a ajuns ca un functionar anonim din ministere, a carui singura grija este sa isi petreaca cat mai placut cele 8 ore din contractul de munca intr-un birou din centru sa vastige cel putin dublu comparativ cu salariul mediu pe economie. O situatie care trebuie corectata de urgenta. Inventarea unei game variate de sporuri care se acorda in functie de dorintele nestiute ale directorului acelui functionar submineaza ideea de remuneratie bazata pe competenta, evaluarea acesteia fiind exclusiv la latitudinea directorului sau partidului care l-a numit in functie.

Criza economica va determina schimbarea radicala a atitudinii bancilor. De la o autosuficienta agresiva care a distrus toate magazinele de cartier ridicand artificial chiriile al caror cost a fost evident inclus in dobanzile si comisionale de tip camataresc practicate de acestea, vor intra si ele in rand cu celelalte firme, si isi vor restrange raza de actiune concomitent cu imbunatatirea calitatii serviciilor oferite. Subscriu si eu opiniei conform careia, avand in vedere evolutia lor si etapele crizei financiare, bancile pot fi asimilate unor companii publice de utilitati si, ca atare, activitatea lor poate fi reglementata prin impunerea unor plafoane pentru comisioane si dobanzi. Este anormal ca guvernele din tarile dezvoltate sa investeasca masiv bani public pentru salvarea unor banci dar sa ezite sa faca acealsi gest pentru companii din industrie!

In concluzie, criza economica ofera Romaniei ocazia unica de maturizare.

Cat ne costa criza?

2008-11-14T15:10:00.002+02:00

Scriam in articolul anterior, la inceputul lunii octombrte ca vom fi direct afectati de criza in cel mai scurt timp. Deja, dupa 1 luna, primele efecte dure se fac simtite si in tara noastra. Nu pun in discutie sectorul bancar deoarece in Romania acesta nu prea exista cu adevarat. Exista doar niste filiale ale unor banci straine care s-au comportat pe parcursul ultimilor 4 ani ca niste camatari, bancile mama le-au pompat bani ieftini pe care filialele romanesti ni i-au vandut la niste preturi astronomice care, la randul lor, au alimentat spirala preturilor la locuinte, asigurari, masini, salarii, constructii, fara nicio legatura cu nivelul nostru real de dezvoltare.

Ma refer la celelalte sectoare economice care depindeau de exporturi sau/si de credite in aceasta categori intrand in primul rand industria de automobile. Dupa 8 ani de crestere neintrerupta , Dacia a fost nevoita sa recurga la solutia sistarii temporare a productiei din lipsa de comenzi. La fel si multi furnizori. O a doua industrie lovita de recesiune este cea metalurgica unde principalii producatori locali si ei filialele unor multinationale au inchis temporar in absenta pietelor de desfacere. Sidex, Alro, Mechel, Petrotub si multi altii anunta in fiecare zi intreruperi de activitate.

S-a creat astfel o situatie paradoxala. Cu 2-3 luni in urma, constructorii romani se lamentau ca le lipseste forta de munca si din aceasta cauza nu pot onora comenzi. La fel angajatori din industria bancara se plangeau ca tinerii absolventi solicita la angajare salarii de cel putin 1000 Euro si, din lipsa de forta de munca, sunt obligati sa le implineasca cererile. Agentiile teritoriale de somaj afisau la panou disponibilitati mari de locuri de munca indemnandu-i si pe pensionari sa se reangajeze.

Ce s-a intamplat in aceste 2 luni? Ne confruntam sau nu cu o criza similara cu cea din SUA sau tarile din zona Euro si Marea Britanie. As spune ca nu. In acele tari criza financiara s-a transformat intr-una de supraproductie. Disperate dupa castiguri fabuloase, bancile americane au atras in circuitul consumului si pe americanii neeligibili dupa nicio norma bancara oricat de relaxata ar fi ea. Sau i-au incarcat si mai mult cu credite pe cei care erau deja la limita maxima. Insa societatea in rest a continuat sa produca, sa inventeze, sa genereze valoare adaugata.

Prin contrast, in Romania, societatea nu a mai produs. Doar pe ici pe colo, investitorii straini in cautarea profiturilor au mai incercat sa fabrice cate ceva. In schimb, romanii s-au transformat peste noapte in consumatori. Daca pana in 1990, toti eram producatori de marfuri de slaba calitate, dupa anul 2000 am devenit consumatori uitand ca americanii, britanicii, germanii au fost in primul rand producatori de bunuri si servicii, patente si marci si abia apoi consumatori. Doar ca romanii nu au mai vrut sa astepte si sa parcurga in etape durmul de la productie la consum, au vrut sa devina peste noapte consumatori. Ceea ce s-a si intamplat cu ajutorul neprecupetit al strainatatii sustinuta de atitudinea pasiva a guvernantilor romani si a BNR.

In concluzie, Romania nu se confrunta cu o criza ci cu o revenire la realitate. Noi nu putem discuta decat poate peste 15 - 20 de ani de o criza de supraproductie. Deocamdata in Romania este o criza de subproductie. Pentru a produce competitiv bunuri si servicii este nevoie de cel putin 2 factori importanti: forta de munca si capital. Aparent nu ne lipseste niciunul dar in realitate ne lipsesc amandoua. Forta de munca este mediocra si scumpa cat despre capital, nu am reusit sa fim prea convingatori si sa atragem atat cat ne-ar trebui.

Ce este de facut? (Continuarea in articolul urmator)
In sfarsit, in ceasul al doisprezecelea, de data aceasta prea tarziu, BNR s-a inviorat brusc incercand, incepand cu luna august a.c sa reteze aripile creditarii. Nu stiu daca ar fi reusit sau nu prin masurile impuse, cert este ca aceste aripi s-a frant brusc atunci cand americanii au inchis robinetul si au trimis in faliment pe langa bancile proprii si bancile fanion ale Europei: Fortis, Dexia, ING, Barclay's si multe altele au cazut una dupa alta, unele dintre ele fiind salvate in extremis de catre guvernele europene.

Altfel spus, noi ca romani ne-am intors de unde am plecat prin 2002 - 2003. In absenta creditarii, nu vom mai achizitiona bunuri de consum ceea ce se va reflecta pozitiv in balanta comerciala. Tot din lipsa de bani nu ne vom mai construi case si nici nu vom mai cumpara sau amenaja locuinte la preturi mai mari decat intr-o tara dezvoltata in decenii de munca sustinuta. Partea buna este ca ne vom intoarce la costurile reale iar muncitorii din constructii vor fi platiti cu acele salarii care sa reflecte corect munca lor, partea mai putin buna este franarea avantului industriei constructiilor si a celor conexe, materiale de constructii, mobila, chimie. Doar ca in acest caz exista posibilitatea compensarii prin investitii publice in constructia de infrastructura de transport.

Criza economica bate la usa Romaniei

2008-10-17T14:17:00.002+03:00

In sfarsit, dupa ce au ridicat in slavi cresterea economica de anul acesta, autoritatile romane s-au gandit ca este totusi momentul sa recunoasca o oarecare influenta negativa a crizei financiare globale asupra economiei locale. Recunoastere venita dupa participarea premierului si presedintelui la summit-ul UE unde liderii celor 27 de tari membre s-au reunit pentru a stabili actiuni comune menite sa atenueze tcomai influentele negative ale crizei financiare asupra economiei UE. Cat despre evitarea intrarii in recesiune a celor mai dezvoltate tari UE nici nu se poate vorbi. Franta, Marea Britanie si Germania au inregistrat in ultimele doua scaderi ale PIB, fapt ce a confirmat suspiciunile de recesiune.

Cu peste 60% din exporturi indreptate catre tari mai bogate din UE si cu un deficit comercial ce depaseste 13% din PIB, Romania este vulnerabila in fata unor socuri externe care ar reduce investitiile straine dar si remiterile de valuta ale emigrantilor romani care muncesc in strainatate si care impreuna finanteaza o buna parte din deficitul de cont curent. Este adevarat ca, pe de alta parte, criza financiara scumpeste creditul si, in consecinta si romanilor le va fi mai dificil sa obtina credite de consum, ceea ce va conduce la reducerea importurilor. Deoarece in prezent, Romania nu are o industrie producatoare de bunuri de consum si nici chiar de subansamble pentru acestea, s-ar putea ca de fapt scaderea consumului sa aiba reprecusiuni pozitive la nivel de ansamblu. Mai putini bani pentru credite de consum, mai putine importuri si evident, mai mica nevoia de finantare a deficitului in conditiile diminuarii intrarilor de capital.

Astfel cresterea economica ar urma sa fie asigurata prin efectuarea de investitii si marirea productivitatii muncii in linie cu salariile care au crescut nejustificat in anumite zone, mai ales in sectorul public si cel cvasi-monopolist in sectoare precum financiar si energie. Altfel spus, sansa noastra si pe care trebuie sa o folosim este sa utilizam acest moment de respiro consumerist in favoarea investitilor in infrastructura. Pana acum constructorii acuzau lipsa fortei de munca pentru a-si justifica dezinteresul sau intarzierile in executia lucrarilor de infrastructura. Cred ca falimentul industriei imobiliare va determina o schimbare fundamentala de optica a acelorasi firme si angajati. Deunazi, imi spunea o cunostinta ca si-a zugravit apartamentul de 3 camere platind pentru manopera exceutata de o singura persoana 2000 lei. Iar acea persoana a muncit 5 ore pe zi timp de 7 zile. Calculand rezulta pentru zugrav un salariu mediu net lunar de 9000 lei adica un salariu brut de 3700 Euro ceea ce reprezinta un castig fabulos pentru o astfel de meserie, mai ales intr-o tara unde salariul mediu brut nu depaseste 500 Euro. In plus cand zugravim nu mai avem nevoie de "ochiul si mana mesterului". Exista atatea materiale si unelte care usureaza munca incat o buna parte din lucrarile de amenajare interioara se poate executa de catre fiecare dintre noi. Asa incat s-ar putea sa concluzionam peste 1-2 ani ca aceasta criza ne-a facut chiar bine. A reusit sa ne trezeasca la timp si sa ne determine sa ne apucam de munca in mod eficient.

Criza financiara s-a globalizat

2008-10-10T11:39:00.002+03:00

Cine a crezut ca actuala criza financiara va ramane doar in SUA s-a inselat amarnic si a dovedit amatorism economic. SUA este de un secol principala putere economica a lumii, tara care ne impune standardele atat in tehnica dar mai ales in economie. SUA este tara care emite rating-uri pentru toate celelalte natiune si firme. In plus, cel putin in ultima jumatate de secol, investitiile in obligatiunile emise de Trezoreria americana, asa numitele "T-bills" au fost considerate fara risc (risk free). Tot asa incepusera sa fie considerate si sofisticatele instrumente financiare puse in circulatie de bancile de investitii de pe Wall Street. Practic se ajunsese ca o firma sa produca bunuri sau servicii iar alte 9 banci sau fonduri sa parieze pe aceasta prin diverse metode in functie de inventivitatea si imaginatia unor matematicieni al caror unic obiectiv a fost ani buni sa termine facultatea si sa se angajeze pe Wall Street. Nu de putine ori am auzit si in Romania diversi tineri care se mandreau cu faptul de a fi fost selectionati sau de a fi lucrat intr-o banca de investitii gen Lehman Brothers!!!

Evident si bancile europene s-au lasat prinse in mirajul bonusurilor de pe Wall Street. Banci precum Dexia, Fortis se considerau deasupra bancilor populare adica a acelor banci care strangeau bani de la publicul larg sau acordau credite persoanelor fizice in loc sa fie luate in consideratie de marile banci de investitii americane cand acestea mai emiteau niste obligatiuni fara acoperire dar evaluate la nivel de AAA de catre agentiile de rating. Asistam si in Romania de cativa ani la o goana dupa o slujba bancara unde, nu numai salariile sunt mai mari decat in restul economiei dar si posibilitatile de a face ceva extra bani sunt mari. Si ma refer in primul rand la acel bonus calculat ca un procent din vanzari. Iar goana dupa vanzari cu orice pret a condus la acordarea de credite unor persoane evident insovabile si, mai rau, a condus la cresterea generala a preturilor. Pentru ca dintr-o data au aparut prea multi cumparatori alimentati de surplusul de finantare venit din exterior de la bancile mama sau de la niste asa zise fonduri de investitii create ad-hoc exact pentru pietele emergente unde consumerismul american castigase peste noapte teren datorita privatiunilor indurate timp de 50 de ani daca nu mai mult.

Acum in sfarsit realitatea cruda ni se arata in toata uratenia ei. Bursa de la Bucuresti nesustinuta de niste piloni reali ancorati in economia romaneasca se clatina puternic mult mai tare ca suratele ei din regiune. Pentru ca, asa cum scriam si cu alte ocazii, SIF-urile sunt doar niste inventii artificiale aflate inca de la infiintare la cheremul unor indivizi neclari care le-au transformat in propria lor mosie incat nu prea mai stie nimeni ce anume detin acestea in afara unor actiuni la niste banci privatizate aflate la randul lor in picaj liber. Or toata lumea stia ca 80% din profitul SIF-urilor provin de la acele banci. In absenta acestora SIF-urile raman fara continut. Eventual cu niste firme care ar mai avea ceva zestre imobiliara dar care, in actuala conjunctura nu mai este de folos nimanui. Cat despre celelalte companii, cu exceptia Transelectrica si Transgaz nu mai putem vorbi de companii locale.

Revenind la criza financiara, in opinia mea este o criza de supra-productie. De cel putin 10 ani toate firmele inregistreaza cresteri desi populatia scade. Iar dupa Internet nu au mai aparut descoperiri remarcabile care sa justifice aceste cresteri altfel decat prin marirea pietei de desfacere. Ceea ce intr-adevar s-a si intamplat introducand in ecuatie si consumatorii neeligibili. Mai ales in SUA. Dar si Europa s-a bucurat pentru ca a produs mai mult pentru piata americana si, la schimb, veniturile excedentare au fost investite in titluri financiare emise de bancile astazi falite ale Americii sau in active imobiliare ale caror preturi a crescut ametitor si nejustificat, fara legatura cu vreun fenomen economic. Pentru exemplificare in Romania chiar si la actualele preturi umflate practicate pe piata materialelor de connstructii, un metru patrat construit ajunge cu tot cu profitul constructorului la 700 Euro/mp in Bucuresti. Cu toate acestea o constructie noua nu se vinde sub 1500 Euro/mp chiar daca blocul are 15 etaje diminuandu-se astfel semnificativ costul terenului. Dezvoltatorii sustin ca sub 30% rata profitului nu merita sa investesti. Probabil ca in actuala conjunctura isi vor schimba radical opinia.

In Europa criza a atins toate tarile dezvoltate. Romania inca sustine ca nu va fi atinsa de criza desi conducerea BVB tine bursa inchisa deja de 2 zile pentru ca pretul actiunilor s-a prabusit. Personal nu inteleg aceasta atitudine. Cand aceeasi bursa stabilea recorduri de crestere anul trecut nimeni nu era ingrijorat. Acum cand bursa scade practic cu aceeasi panta conducerea eterna a BVB se arata brusc ingrijorata. Avand in vedere ca la BVB exista mai putin de 6000 de investitori nu cred ca are sens sa mai urmarim sau sa ne ghidam dupa ce se intampla pe BVB. Ingrijorator este ce se intampla in mediul bancar din Europa. Astazi, din nou, actiunile Unicredit au fost suspendate de la tranzactionare or Unicredit are o prezenta semnificativa si in Romania. Chiar daca autoritatile europene indiferent de nationalitate se intrec in declaratii privind asigurarea integrala a depozitelor situatia ramane tot incerta. Pentru ca aceste declaratii nu au suport real. Valoarea acestor depozite depaseste cu mult PIB-ul fiecarei natiuni asa ca nicio tara nu ar putea face fata unor retrageri masive. Iar ideea ca banii sunt acolo dar poti dispune de ei doar peste 1 an cred ca nu este pe placul niciunui deponent.

Criza financiara bate la usa Europei?

2008-09-29T16:01:00.003+03:00

In 2007 au aparut primele semne evidente de oboseala pe Wall Street. Probabil ca, la presiunea auditorilor interni sau externi, marile banci de investitii au fost nevoite sa isi reevalueze postofoliul de active si sa isi inregistreze provizioanele aferente deprecierii valorii acestora. Fruntasa acestei operatiuni a fost CitiGroup care a reusit astfel sa evite dezastrul recunoscandu-l la timp si beneficiind de o infuzie de capital din Orientul Mijlociu. Dupa o pauza, cand in mod fals unii credeau ca ce a fost mai rau a trecut, criza a izbucnit in toata amploarea sa. Nu numai ca banci ipotecare de importanta regionala in SUA au intrat in faliment ci intreg Wall - Street-ul aproape ca s-a declarat falit. Bear Sterns si Lehman Brothers sunt numele cele mai cunoscute care au esuat urmate fiind de Merrill Lynch achizitionata de Bank of America si de Fannie Mae, Freddie Mac, Washington Mutual care au fost inchise peste noapte de catre guvernul SUA iar activele lor transferate catre putinele banci mari care s-au salvat adica Citi, Bank of America si JP Morgan. Doar AIG a fost preluat in proportie de 80% de guvern fara a fi transferat ulterior in portofoliul altei entitati. Doar ca AIG va trebui cat de curand sa inceapa vanzarea celor mai profitabile active ale sale in incercarea de a achita imprumutul de 80 miliarde SUA acordat de guvernul american pentru a-l salva de la faliment. AIG administreaza si in Romania un fond de pensii si, prin intermediul unui fond de investitii, detine participatii in diferite companii precum UTI. Cel mai probabil si acestea vor fi de vanzare in perioada urmatoare.

In tot acest rastimp, guvernele europene au negat ca sistemul bancar european ar avea probleme. Doar odata cu prabusirea Lehman Brothers, au inceput sa apara si victimele europene la suprafata. Banci de investitii elitiste precum Fortis si Dexia au anuntat ca nu mai dispun de lichiditatile necesare defsasurarii unei activitati normale fapt ce a determinat guvernele belgian, francez si luxemburghez sa intervina in forta nationalizandu-le. La fel s-a intamplat si in Germania cu a treia banca de credite ipotecare a tarii iar scenariul s-a repetat si in Marea Britanie cu o banca similara. Situatia de la Fortis este cu atat mai delicata cu cat banca achizitionase anul trecut in consortiu cu Barclay's si Santander institutia financiara olandeza ABN Amro. Pe care acum este la randul sau sa o revanda in incercarea de a obtine lichiditatile necesare.

In sfarsit Marea Britanie, Olanda, Belgia, Luxembrug, Franta si Spania au ajuns sa recunoasca existenta crizei pe continentul european. Ar fi fost imposibil sa fie altfel. Atunci cand brokerii americani au vandut creditele ipotecare unor persoane care nu ar fi avut o bonitate care sa le califice pentru vreun astfel de credit, bancile americane de investitii le-au cumparat de la acestia, le-au impachetat frumos (adica le-au securitizat), le-au atribuit un rating de invidiat in complicitate cu agentiile de rating (care au fost si co-autori ai unor produse financiare) si le-au vandut in lumea larga fiind achizitionate si de bancile europene care doreau sa faca afaceri la egalitate cu cele de pe Wall Street. Nume precum Lehman Brothers, Morgan Stanley, Bear Sterns, Washington Mutual au fost suficiente pentru a insela eventuala vigilenta a celor chemati sa evalueze riscul plasamentelor in bancile europene.

In Romania atat autoritatile cat si guvernatorul BNR se intrec in a ne asigura ca situatia este sub control uitand ca sistemul bancar romanesc numai este de mult timp sub controul nostru. Iar daca bancile mama intra in faliment sau sunt nationalizate atunci filialele lor din Romania vor fi fie de vanzare fie se vor confrunta cu o criza de lichiditate.Dar criza financiara vine la pachet si cu o recesiune economica. Nu trebuie uitat ca acele credite ipotecare acordate cu larghete de catre niste brokeri agresivi au determinat printre altele o crestere pe segmentul materialelor de constructii, a mobilei, a numarului de angajati din banci, agentii imobiliare etc. Toata aceasta constructie se prabuseste si odata cu ea va scadea consumul in SUA, iar scaderea consumului va conduce la diminuarea cererii pentru bunurile de import. Iar in relatia cu SUA, balanta comerciala a UE era excedentara. Si cu un Euro mult mai puternic decat dolarul american, nu este dificil sa anticipam si o reducere a exporturilor UE catre SUA. Iar daca ne referim la Romania unde deficitul comercial reprezinta principala vulnerabilitate a economiei romanesti, nu este greu sa ne imaginam scenariul unor stagnari in comertul exterior pe relatia UE. Pentru contrabalansare ar fi nevoie ori sa gasim alte piete de desfacere ceea ce pe termen scurt este imposibil ori sa limitam importurile. Varianta mult mai plauzibila avand in vedere scumpirea creditelor dar si deprecierea monedei. Toate aceste miscari vor avea ca efect final plafonarea cresterii economice previzionata de Comisia Nationala de Prognoza pentru 2009 la 6 - 6,5%. Insa criza nu a trecut iar efectele ei asupra economiilor europene abia incep sa apara.

Efectul facilitatilor fiscale acordate BVB

2008-09-25T14:43:00.002+03:00

La inceputul saptamanii, guvernul prin vocea ministrului de finante a anuntat ca va suspenda pe tot parcursul anului 2009 impozitul aplicat castigurilor bursiere iar pierderile vor putea fi reportate si deduse din castigurile viitoare. Poate nu am retinut toate facilitatile ce vor fi acordate dar oricum nu conteaza pentru ca intrebarea este daca merita BVB vreun stimulant fiscal sau nefiscal. Cel nefiscal insemnand fie listarea de noi companii de stat, fie introducerea de noi instrumente de tranzactionare.

Dar sa privim putin in istorie. Asa cum am mai sustinut si in alte articole, bursa de valori de la Bucuresti nu exista cu adevarat. S-au facut niste investitii in IT, s-a angajat cu 15 ani niste personal care de tot atatia ani este acelasi, neschimbat de niciun comitet al bursei in pofica faptului ca structura respectivului comitet s-a modificat in permanenta. Si s-au listat fortat niste companii in marele program de privatizare in masa care a generat si crearea celor 5 SIF-uri care, la randul lor, au fost si ele listate.Pe langa toate aceste firme, unii initiati si-au mai listat firmele proprii fiind ulterior acuzati de manipularea pietei, acuzatii care deocamdata nu au fost dovedite. Pe masura ce negocierile de aderare se finalizau, tranzactiile pe BVB au inceput sa prinda viteza parca la fel de mare ca cea de acordare a creditelor cu grad ridicat de risc din SUA. Perspectiva liberalizarii contului de capital intamplata in 2005 a dat un impuls hotarator capitalului strain "fierbinte" care a venit, a fost plasat pe BVB, a determinat cresterea nefireasca a cursurilor actiunilor unor firme precum SIF-urile, societati de brokeraj fara istoric etc. transformand bursa intr-un fel de Caritas al zilelor noastre. Ilustrativa pentru isteria generala ce cuprinsese Romania anul trecut a fost listarea Transgaz, din decembrie 2007, devenita cantecul de lebada al pietei financiare autohtone. Schema era relativ simpla. Cunosteai pe cineva la o banca sau erai angajat la o banca, luai un imprumut scump marcat de cimsioanele aferente, pe termen foarte scurt adica atata timp cat aveai nevoie pentru a subscrie un numar mare de actiuni in ideea de a primi un numar mic dar totusi mult mai mare decat daca ai fi utilizat doar banii proprii. In cazul Transgaz, suprasubscrierea a fost enorma, cererea de actiuni depasind de 11 ori oferta in conditiile in care activitatea acestei companii este integral reglementata adica venitul si profitul sunt atat cat doreste guvernul sa fie, fara legatura cu productivitatea, numarul de angajati, calitatea echipamentelor etc. Asatzi aceleasi actiuni sunt cotate la 90% din valoarea IPO.

Cat despre noi listari la BVB cine ar putea sa mai creada ca de bursa noastra s-ar mai obtine finantari adecvate pentru o firma mare? Spre exemplu, presupunand ca guvernul ar mai dori sa vanda 10% pe bursa care ar fi pretul avand in vedere ca acestea se tranzactioneaza astazi sub valoarea de IPO? Cat despre noi titluri evident momentul nu este oportun atat din lipsa de jucatori cat si de lichiditati. Poate doar nou createle fonduri de pensii care sunt cerute cu insistenta de directorul bursei care este in pericol sa ramana anul acesta fara bonus si poate si fara marire de salariu. Dar se poate imprumuta de la CNVM unde salariile sfideaza bunul simt.

Dar sa ne intoarcem la stimulentele fiscale acordate investitorilor bursieri. In primul rand discutam de circa 6000 de investitori, probabil aceia care fie au achizitionat anul trecut la preturi mari si stau blocati pana cand cotatiile vor incepe din nou sa creasca, fie sunt persoane cu state vechi la jocul bursier ale caror detineri au fost achizitionate in anii '90 la preturi mult mai mici decat cele de astazi. Acestora, guvernul le-a oferit un cadou de Craciun indemnandu-i practic sa vanda pentru ca niciodata nu stii ce va decide guvernul urmator, dupa alegeri. Pe scurt, masura fiscala anuntata se poate dovedi contraproductiva incurajand exit-urile. Nu mai comentez lipsa de morala a acestei masuri, relaxarea fiscala ar trebui acordata (daca exista o asemenea disponibilitate bugetara) unor activitati productive strict necesare economiei.

Stopati declinul pietei imobiliare!!!!!

2008-09-23T15:18:00.002+03:00

Presa de astazi prezinta pe larg declaratia patetica a conducerii Asociatiei Oamenilor de Afaceri , prin care aceasta someaza guvernul sa limiteze, prin masuri fiscale, declinul pitet imobiliare. Argumentele invocate tin de ridicol si anume, prin caderea preturilor la locuinte sau stoparea unor investitii imobiliare, scade productia de materiale de constructii si dupa cum adauga o distinsa reprezentanta a AOAR, se distruge chiar si sectorul amenajarilor interioare!!!

Am trait sa auzim si aceste opinii hilare ale AOAR. Cand piata imobiliara crestea intr-o zi cat altele in 7 ani, aceiasi vajnici suporteri ai afacerilor imobiliare nu s-au intors catre guvern sau BNR pentru a sprijini stoparea acelui avant nesustenabil. Nici nu aveau de ce avand in vedere ca fiecare dintre cei care astazi solicita masuri, are interese imobiliare. Si, impreuna cu bancile comerciale conduse de personaje interesate sa isi incaseze bonusuri substantiale direct proportionale cu volumul creditelor acordate, au speculat la maximum dorinta romanilor de a fi proprietari, de a locui in propria casa si nu intr-una cu chirie. Asa s-a ajuns ca preturile caselor in plin camp sa fie comparabile cu cele ale caselor similare din capitale asezate precum Berlin sau Madrid, pe ale caror strazi nu esti in pericol sa mai traiesti inca 10 - 15 ani (in cel mai bun caz) cu basculantele trecand pe sub ferestre sau cu asfaltul decopertat pentru ca furnizorii de utilitati sunt mereu in urma cu inlocuirea conductelor. Acelasi AOAR, inainte de a emite aceste solicitari catre Guvern, solicitari ale caror punere in practica presupune utilizarea banului public intr-o directie neclara, ar fi trebuit sa ne prezinte un studiu de profitabilitate a investitiilor imobiliare. Sa intelegem si noi, ceilalti contribuabili cum s-a ajuns ca metrul patrat construit sa coste peste 1500 Euro cand toata lumea este de acord ca, la actualele costuri ale materialelor si fortei de munca, un metru patrat ajunge la 700 Euro. Cum s-a ajuns ca un apartament nou construit pe camp in Pipera sa coste 200.000 Euro cand nu exista in zona nici canalizare, nici scoala publica si nici transport in comun. De multe ori nici asfalt ci doar un drum de acces ingust betonat si fara trotuar. Poate si o dezbatere publica impreuna cu ANEVAR (Asociatia Evaluatorilor din Romania) pentru a intelege cum a fost posibil (daca asa stau lucrurile) ca evaluatorii romani sa evalueze din partea bancilor apartamentele vechi din cartiere dormitor la 150.000 Euro un apartament de 3 camere sau chiar doua in Berceni si bancile sa fie de acord cu acest pret si sa acorde credite in baza unui astfel de raport de evaluare?!!

Da, cred ca o astfel de dezbatere publica s-ar impune. Sa ne arate AOAR o structura de costuri in mod transparent pornind de la proiectul pe planseta, continuand cu materialele de constructii si forta de munca, costruile de finantare si de vanzare si sfarsind cu rata profitului care nu ar trebui sa depaseasca 15 - 20%. Insa dezvoltatorii de astazi sunt aceiasi care pana in 2007 au obtinut si profituri de peste 100% iar acum se vad in situatia in care nu numai ca trebuie sa se impace cu ideea unui profit zero dar nu mai au resurse sa isi finalizeze investitiile motiv pentru care ori le abandoneaza rezultand o pierdere neta si o achitare a datoriilor din profiturile anterioare ori le vand chiar si in pierdere (pe cele viabile) limitandu-si la maximum pierderile.

In opinia mea, declinul pietei imobiliare este de bun augur pentru noi. Practic piata constructiilor va ramane la fel de dinamica si in crestere pe segmentul infrastructura de care firmele de profil nu erau prea interesate atat din mult trambitata lipsa de forta de munca dar si pentru ca profiturile obtinute nu le egalau pe cele din segmentul rezidential. Cu acest declin, constructorii vor avea acum resurse suficiente sa se concentreze si sa finalizeze autostrazile de care avem atata nevoie si pe care, la fiecare ciclu electoral, toate partidele le promit dar nu reusesc ulterior sa ofere electoratului nici macar un kilometru de autostrada. Este cazul si perioadei 2004 - 2008 in care investitiile in infrastructura parca au lipsit cu desavarsire. Bucuresti Constanta este practic in aceeasi situatie ca in 2004, cu tronsonul Cernavoda Constanta inca neatribuit vreunei companii de constructii, autostrada Bechtel este la fel de disputata ca acum 4 ani cu mentiunea ca nu s-a turnat niciun kilometru de asfalt, tronsonul de autostrada Bucuresti Ploiesti se afla in aceeasi faza ca acum 4 ani adica nu s-au terminat exproprierile, soseaua de centura a Bucurestiului imi este neclara dar oricum lucrarile nu au inceput si exemplele pot continua.

Pe scurt, adio speculei imobiliare, bun venit investitiilor in infrastructura!

Wall Street - Las Vegas-ul financiar al lumii contemporane

2008-09-22T16:32:00.002+03:00

La inceputul anilor '90, cand primele firme de consultanta patrundeau pe piata noastra pentru a ne sfatui cum sa privatizam industria energofaga si caduca, toti tinerii de atunci visam cum intr-o zi vom lucra si noi cu nume grele precum Merill Lynch, Goldman Sachs, Lehman Brothers, Credit Suisse First Boston si altii ca ei. Imi amintesc, cum pe la sfarsitul acelorasi ani, la o masa de seara, eram vreo 2-3 romani si restul 9-10 angajati ai unor astfel de banci de investitii. Noi, ca romanii, discutam de productia agricola si de rating-ul in scadere al Romaniei iar preopinentii nostri discutau non-stop fie intre ei fie la telefoanele mobile, cum scadeau cursurile unor produse financiare sofisticate pe diferite burse ale lumii. Ma simteam atat de nestiutoare. Mi-as fi dorit sa pot face si eu ceea ce faceau oamenii din fata mea. Nici prin cap nu imi trecea ca tot acel limbaj superior, aproape de neinteles pentru romani ascundea de fapt o hotie la fel de mare sau, daca pastram proportiile cu mult mai mare decat avea sa devina FNI-ul romanesc sau decat fusese Caritas-ul clujean. Pentru ca pe Wall Stree vorbim de sute de miliarde de dolari pe care niste initiati si i-au luat cu cativa ani inainte de prabusireapietelor financiare la care asistam in prezent.

Evident, securitizarea imprumuturilor ipotecare are efecte pozitive daca este o activitatea transparenta si daca imprumuturile sunt acordate cu respectarea unor reguli minime de prudenta. Ori niciuna din aceste conditii nu a fost respectata. Dobanda de referinta extrem de scazuta pentru dolar a determinat un grad de indatorarea crescut chiar si pentru acele persoane (si nu putine) care traiau de azi pe maine dar si pentru o parte a clasei mijlocii care atarasa de cresterea fara precedent a preturilor la imobiliare s-au intins mai mult decat puteau achita din castigurile proprii. Dematerializarea ipotecilor a condus si la o lipsa de interes pentru bancile creditoare de a renegocia termenii imprumuturilor pentru ca acestea fusesera deja vandute altor institutii financiare prin intermediul pietelor financiare devenite in ultimii 20 de ani globale. Mai mult, o parte din instrumentele financiare in care au fost transformate ipotecile prin operatiunea de securitizare a fost generata cu participarea agentiilor de rating chemate la randul lor sa evalueze riscul asociat acelor produse care, nu putea fi altul decat minim.

In aceste conditii nu este de mirare ca s-a ajuns aici, spre rusinea intregului Wall Street si spre jena multora ca mine care au viat sa lucreze alaturi de firmele de pe Wall Street. Nu de putine ori am auzit cum romani de-ai nostri se laudau ca au fost selectati de catre bancile de pe Wall Street, sa lucreze acolo dupa terminarea facultatii. Ma intreb ce teste psihologice trebuia sa treci ca sa fii admis in acest club "select". Probabil ca trebuia sa dovedesti ca stii sa minti fara sa clipesti. De cate ori am intalnit in Romania reprezentanti ai fostelor mari banci de investitii, am fost surprinsa neplacut de atitudinea acestora si, de multe ori de cunostintele lor. Autosuficienta si o incredere insine nemasurata dublata de o lipsa acuta de cunostinte in domeniul pentru care erau numiti consultanti. Doar un limbaj de lemn care presupun ca se putea invata fara efort in cateva saptamani de la angajare. Asta nu inseamna ca nu existau si multi angajati valorosi, probabil ca majoritatea era formata din oameni de calibru, insa cutremurul pe care il traim arata ca acea minoritatea aroganta, autosuficienta si medicora a avut castig de cauza determinand falimentul unor nume de prestigiu din industria bancara. Cred ca traim momentul in care nu mai are sens sa te lauzi ca ai lucrat la Lehman Brothers sau la Bear Stern deoarece ar echivala cu a spune ca ti-ai petrecut cativa ani jucand non-stop la ruleta. Cum romanii importa repede modelele negative, incepusera sa apara si personaje romanesti, multe dubioase, care se simteau deasupra natiei doar pentru faptul ca achizitionasera niste actiuni de pe bursa inainte ca preturile acestora sa inceapa cresterea lor fulminanta. Dar aceste personaje au uitat sa ne informeze ca, in cele mai multe cauzir, au fost initiati si au profitat de informatii din interior si ca, cresterea indicilor bursieri a fost de fapt artificiala si, in multe cazuri, manipulata. Dovada o contemplam astazi, cand ne uitam pe bursa si nu vedem nimic, doar niste indici fara substanta a caror valoare este in cadere libera. Noroc cu crahul de pe Wall Street care ne-a adus inapoi in realitate sau mai bine spus in normalitate.

Crestere economica record - este bine sau rau?

2008-09-17T15:09:00.002+03:00

In debutul campaniei electorale, guvernul se lauda cu realizarile sale traduse sintetic prin cresterea economica record inregistrata de Romania in ultimul an, perioada in care tarile dezvoltate ale lumii s-au vazut confruntate cu perspectivele unei crize economice de proportii. In timp ce SUA se lupta cu creditele fara acoperire ce a-au soldat cu decesul unor banci de investitii fanion, Marea Britanie se pregateste de intrarea in recesiune iar zona Euro stagneaza, Romania pare iesita din peisajul european. Nu numai ca suntem in pericol sa consemnam pentru prima oara in istoria post 1989 o crestere de 9 - 10% a PIB dar in acelasi timp guvernul a majorat deja de doua ori intr-un singur an pensiile si salariul minim. Am putea spune ca ploua cu bani daca nu ne-ar supara totusi inflatia care a atins un maxim de 9% in iulie si deficitul de cont curent care, in pofida usoarei deprecieri a monedei nationale se incapataneaza sa nu scada.

Dar cat de sustenabila este aceasta crestere economica pe termen scurt sau lung? Astazi , la un seminar economic, guvernatorul BNR avertiza guvernele ce vor urma sa nu ramana cantonate in obsesia cresterii economice cu orice pret. Pentru ca pretul platit va fi mare as spune eu tinand cont ca ceea ce am realizat in ultimii 4 ani s-a datorat aproape in exclusivitate stimularii apetitului pentru consum al romanilor care s-a dovedit a fi substantial. Dovada ca investitiile in infrastructura nu au progresat deloc, in 4 ani nu s-a dat in folosinta niciun kilometru de autostrada, Cu toate acestea sectorul constructiilor ne-a trimis pe primul loc in UE in ceea ce priveste rata cresterii acestei activitati, cele mai mari reduceri fiind consemnate de Spania, Portugalia si Germania adica tarile unde conationalii nostri au plecat sa lucreze in constructii si sa trimita bani acasa, bani care au asigurat ani de zile o parte din consumul intern dar au si finantat intr-o anumita masura deficitul de cont curent. S-ar putea spune ca aceiasi bani au si generat deficitul pentru ca in buna parte, consumul intern este acoperit de importuri fapt ce conduce la inregistrarea unei discrepante uriase nu numai valorice intre importul si exportul Romaniei dar si calitative prin prisma structurii importurilor si exporturilor.

Tot astazi, premierul ne-a informat ca actuala criza financiara din SUA nu va avea un impact asupra economiei Romaniei. Poate ca da poate ca nu. Sa analizam numai evenimentele care au avut loc in ultimele 2 zile. Ieri AIG, gigantul american din domeniul asigurarilor a anuntat ca are nevoie de 50 - 60 mld USD ca sa iasa din criza de lichiditate cu care se confrunta. Dupa ce S&P i-a coborat ratingul adica l-a incadrat intr-o clasa de risc mai mare, suma a ajuns la 85 mld. USD. Astazi, FED a anuntat ca i-a "imprumutat" cele 85 de miliarde USD companiei AIG pentru a o scapa de faliment. Dar in cazul in care nu i-ar fi imprumutat acest bani si firma AIG ar fi dat faliment? Ar fi insemnat ca, in regim de urgenta, ar fi trebuit sa gaseasca cumparatori pentru activele viabile inclusiv pentru cele din Romania unde AIG se afla pe locul 4 in topul administratorilor de fonduri de pesnii obligatorii si detine participatii importante in diferite societati comerciale prin intermediul unor fonduri de investitii. Care fonduri este neclar daca mai dispun de lichiditati avand in vedere ca, in situatii precum falimentul, principala grija a unei companii americane este sa isi achite obligatiile fata de creditorii guvernamentali.

Afirmatiile linistitoare ale guvernului se adreseaza in primul rand marelui public pentru a evita un atac de panica. Pentru ca, spre exemplu, peisajul bancar romanesc este dominat de banci europene. Care, la randul lor, si-au investit excesul de lichiditati in diferite instrumente financiare emise sau girate de banci de investitii globale precum Lehman Brothers, Merill Linch, AIG si altele. Pe scurt fiecare institutie financiara europeana cred ca la aceasta ora isi inspecteaza detinerile pentru a-si calcula gradul de expunere fata de firmele falite de pe Wall Street. In cazul in care Societe Generale se va confrunta cu probleme acasa este evident ca si filiala din Romania va avea probleme, prima fiind evident inghetarea finantarii sau chiar inversarea fluxului de lichiditati. Daca vom avea cozi la retrageri de numerar de la BRD, sentimentul de panica si neincredere in sistemul financiar romanesc va reveni in forta. Si atunci cresterea economica record se va estompa. In schimb in fata acestui tsunami financiar, inflatia se va accentua la fel si deficitul de cont curent pentru ca, cu siguranta, investitorii isi vor ingheta planurile de investitii ceea ce se va traduce printr-un flux de ISD mai mic si deci printr-o rata redusa de acoperire a deficitului de cont curent.

Asadar, cresterea economica record s-a datorat dupa toate aparentele unui consum record, cu sectorul constructii cap de lista. Dar acelasi sector care a construit cartiere rezidentiale si centre de afaceri la preturi record dar pe datorie, va trebui sa comute peste noapte la constructia de autostrazi care, asa cum s-a intamplat in tarile dezvoltate dupa razboi, vor asigura painea muncitorilor pentru o lunga perioada de timp. Asta inseamna si ca guvernul viitor, in loc sa mai mareasca pensiile si salariile bugetarilor , va trebui sa directioneze fondurile catre constructia de infrastructura de transport si utilitara (apa si canal la sate si orase).Numai asa vom putea spune ca avem o crestere record sanatoasa. Altfel este o crestere record de import. Am importat atat banii cat si bunurile, le-am consumat, am dat bine in statistici, acum trebuie sa ne apucam de treaba.

Freddie Mac si Fannie Mae

2008-09-09T15:31:00.002+03:00

Astazi, publicatiile economice se intrec in comentarii legate de preluarea de catre guvernul american a, de acum celebrelor pe intreg globul, Freddie Mac si Fannie Mae, cele 2 entitati ce garanteaza piata creditelor ipotecare din SUA. Cei mai multi dintre scriitorii - analisti se lamenteaza ca SUA ar aplica zicala sa nu faci ce face popa ci doar ce spune popa. Cu alte cuvinte SUA sustin economia de piata adica o economie bazata in exclusivitate pe fortele pietei, intervenind doar la nivel de reglementari ce afecteaza in egala masura atat capitalul privat cat si pe cel public.

In primul rand cred ca o paralela intre economia romaneasca si cea americana este total inoportuna in acest moment al dezvoltarii noastre. Mai mult nivelul ratei de schimb situat in ultimii ani in jurul valorii de 2,5 lei/USD reflecta eventual doar raportul ciclului de productie in cazul painii poate unul dintre putinele produse ce se pot manufactura autohton, fara interventia capitalistilor straini. Si avem paine pentru toti, adica in caz de deglobalizare cel putin nu murim de foame. Asta daca ramanem cu un climat temperat continental favorabil culturii de grau. Pentru ca daca incet-incet trecem la temperaturi sub tropicale ne vom hrani poate cu frunze de palimieri pana vom deprinde cultuta maslinului si ne vom reforma gustul pentru branza de capra.

In al doilea rand, tot lecturand comentariile "analistilor" nu m-am lamurit daca acestia au inteles cine sunt Freddie Mac si Fannie Mae si cum au ajuns la asa -zisul faliment din care ar fi fost salvati prin preluarea lor de catre guvernul american. Dar guvernul american este cel care de fapt i-a infiintat. La inceput a fost doar Fannie Mae si, pentru ca monopolul trebuia sa dispara, la un moment dat a aparut si Freddie Mac. ambele avand pe fond rolul de a prelua imprumuturi ipotecare de pe piata contra unui comision, de a le securitiza si a le vinde mai departe investitorilor interesati, in acest mod crescand lichiditatea de piata ipotecara. Iar ipotecile odata securitizate si garantate de aceste doua entitati erau achizitionate de catre investitori si institutii financiare din intreaga lume. Ce poate fi mai sigur decat sa iti investesti economiile in niste instrumente financiare emise de catre o entitate a guvernului SUA considerat de catre noi toti risk free?

Doar ca la un moment dat al existentei celor doua entitati, guvernul american s-a decis sa le privatizeze. Poate si pentru ca trezoreria americana avea nevoie de bani si momentul era favorabil, nu cred ca motivele privatizarii sunt in momentul de fata prea importante. Cert este ca investitorii au ramas, voit sau nu, cu ideea ca instrumentele financiare vandute de catre Freddie Mac si Fannie Mae erau in continuare (adica si dupa privatizare) garantate de catre guvernul SUA. Daca le-ar fi lasat sa falimenteze atunci guvernul american si-ar fi pierdut credibilitatea afectata oricum de dolarul deosebit de slab, de perfomantele modeste ale economiei, de criza creditelor ipotecare neasigurate si nu in ultimul rand de interminabilul razboi din Irak. Or partenerii Americii adica tarile care vand petrol la comanda sunt si cele care au investit masiv in economia SUA prin intermediul achizitiei de titluri financiare mai ales titluri care se presupune ca sunt garantate direct sau indirect de catre guvern. In aceste circumstante singura alternativa a guvernului a fost sa nationalizeze cele 2 entitati sau mai bine spus sa le ia inapoi concediindu-le bineinteles conducerea care le-a adus in aceasta situatie.

Nu am inteles din tot ce am lecturat astazi scris de cativa analisti romani mai mult sau mai putini reprezentativi, care sunt motivele care ne-ar putea determina sa consideram ca SUA este un stat socialist? Cine impiedica statul roman sa achizitioneze companii romanesti in faliment dar care ar fi nepretuite pentru populatia Romaniei? Raspunsul este nimeni. Cine impiedica spre exemplu Primaria Capitalei sa achizitioneze la pretul pietei terenuri sau foste fabrici si uzine pentru a crea zone verzi in Bucuresti? Nimeni. Dovada ca asa s-a rezolvat litigiul cu Parcul Bordei. Diferenta dintre SUA si Romania este ca noi nu prea avem guvernanti capabili sa evalueze oportunitatea de a avea sau nu in stare de functionare o anumita entitate sau activitate. Cred ca mai important pentru noi ar fi sa studiem oportunitatea infiintarii unor asemenea entitati pentru a injecta mai multa lichiditate in piata imobiliara si a facilita in acest mod achizitia de locuinte ieftine de catre majoritatea populatiei care nu are acces in prezent la credite ipotecare.

Balansul stat - privat nu trebuie privit ca ceva neobisnuit. Evident cazul ideal este ca statul sa reglementeze piata iar aceasta la randul ei sa se autoregleze in interiorul reglementarilor. Dar piata niciodata nu va fi perfecta atat timp cat la carma tuturor entitatilor ce actioneaza pe o piata se afla oameni iar reglementarile nu sunt emise de catre masini ci de politicieni aflati intr-u permanenta competitie pentru votul electoratului. Nu ar fi exclus ca in viitor sa auzim ca guvernul american a salvat uzinele Ford de la faliment prin achizitionarea unui pachet de actiuni de control.

Cred ca cel mai important cand facem comparatii intre economii este sa ne imaginam pentru un moment ca urmeaza era deglobalizarii, a revenirii la taxe si tarife vamale, fara sa ne intoarcem la comunism si ca investitiilor straine li se retrage licenta de functionare. Cu ce ramane SUA, cu ce ramane Romania? SUA ramane cu Internet, calculatoare, sateliti, autovehicule, chimie si petrochimie, aparatura medicala, medicamente, cereale etc. Romania practic ramane doar cu agricultura si niste rafinarii care vor merge in gol din lipsa de materie prima. Practic, dupa 20 de ani de energii risipite am ajuns exact de unde am plecat cu deosebirea ca acum avem magazinele pline de marfa lor. Daca inainte marfa noastra era putina si proasta, acum aceasta nu mai exista. Iar guvernul Romaniei chiar daca ar lua pe gratis tot ce ar lasa investitorii straini in urma nu ar avea nu suficiente resurse materiale ci in special umane sa le faca sa functioneze si sa se replice..

In concluzie, cercetatorii nostri in economie s-ar dovedi mult mai utili daca ne-ar explica la ce au fost buni Freddie Mac si Fannie Mae si daca nu ar fi buni si pentru noi pentru a facilita accesul la credite ipotecare si clasei medii romanesti adica a acelora al caror castig salarial se ridica la nivelul salariului mediu pe economie si care, in prezent, nu intrunesc conditiile de eligibilitate impuse de catre bancile comerciale si de catre BNR indirect.

Energetica romaneasca, incotro?(2)

2008-08-25T15:59:00.004+03:00

Zilele acestea in presa au aparut cateva articole mai bine documentate despre energia eoliana si furnizorii de energie electrica din Romania. Dar totusi inca departe de miezul real al chestiunilor in discutie. Astfel, intr-o conferinta de presa, Transelectrica a anuntat in sfarsit ca numarul de proiecte eoliene exprimate in capacitati de producere a energiei electrice depaseste cu mult posibilitatile de preluare in retea de care dispune Transelectrica si, mai mult, daca toate s-ar concretiza, ar depasi cu mult necesarul de consum al tarii noastre. Dar nu es prea explica si de ce pentru ca cititorul sa inteleaga ca nu este o rea-vointa la nivelul companiei mentionate ci o limitare tehnologica. Astfel, daca energia produsa din surse eoliene este declarata de catre producator ca fiind prioritara atunci sistemul energetic national are obligatia sa o preia oricand la un pret fix cunoscut de catre ambele parti. In acest mod, producatorul isi poate calcula cu precizie veniturile luand in consideratie un volum mediu de energie. In oglinda, pentru ca energie electrica reprezinta un produs ce nu se poate (inca) stoca in Romania, Transelectrica trebuie sa aiba in rezerva niste capacitati flexibile de productie care sa compenseze existenta sau inexistenta in retea a energiei eoliene. Cine achita insa nota de plata pentru aceste capacitati si care sunt acestea reprezinta intrebari ale caror raspuns nu este deocamdata prea clar. Dar acesta este aspectul care limiteaza utilizarea energiei eoliene presupunand ca proiectele anuntate chiar se vor realiza ceea ce este de fapt putin probabil. Daca rationam prin reducere la absurd, si consideram ca Romania dispune de suficient vant sa ne imaginam ca intreg necesarul la nivel national, teoretic s-ar putea acoperi din capacitatile eoliene. Dar ce ne facem cand nu bate vantul? Atunci ar trebui sa dispunem de o capacitate de productie echivalenta care sa intre in functiune cand nu bate vantul. Ceea ce este chiar absurd. Sau nu daca am avea in oglinda generatoare hidro care sunt flexibile, usor de oprit si de pornit. Insa cine ar suporta in acest caz costurile? Normal ar fi ca un generaot de energie eoliana sa se asocieze cu un generator de energie electrica din surse conventionale adica sigure ce pot functiona indiferemt de anotimp si de starea vremii. Numai ca in Romania investitorii eolieni nu prea exista la ora actuala. Exista doar investitori imobiliari care s-au repezit sa achizitioneze terenurile cu potentia eolian in vederea revanzarii acestora catre posibilii producatori de energie eoliana. Cred ca in prezent, asistam mai degraba, la un razboi intre acesti proprietari, dornici sa scape cat mai repede si la preturi cat mai mari de terenurile respective, prin vanzarea lor catre marile firme internationale obligate de legislatie sa produca si energie verde. Doar ca numarul acestora este limitat.

Cat despre situatia furnizorilor privati de energie, asa cum scriam intr-un alt articol prin noiembrie anul trecut, acestia vor disparea treptat, pe masura ce expira contractele preferentiale cu Hidroelectrica si daca, bineinteles, acestea nu vor fi reinnoite. Daca tot prin reducere la absurd, toate contractele incheiate intre producatorii si furnizorii de energie electrica s-ar abroga iar vanzarea de energie s-ar realiza numai prin licitatii competitive pe baza pretului cel mai mare atunci am asista la o uniformizarea a preturilor avand in vedere ca balanta energetica a tarii noastre este echilibrata adica atat cat producem consumam iar capacitatile de import - export sunt suficient de limitate astfel incat importul sa nu produca un dezechilibru in piata. In aceasta situatie ar castiga firmele de distributie care, avand un portofoliu mare de consumatori mostenit din perioada monopolista, prezinta si dezechilibre mici. Or tocmai dezechilibrele de consum pe fiecare consumator (adica diferenta intre consumul orar planificat si anuntat de catre consumator furnizorului de energie si cel realizat efectiv) sunt cele care fac diferenta intre profit si pierdere in cazul unui furnizor de energie electrica. Companiile de distributie din care s-au desprins firmele de furnizare au preluat fiecare cate un portofoliu de peste 1,5 milioane de abonati ceea ce face ca dezechilkibrele sa se compenseze reciproc astfel incat pierderile rezultate sa fie minime. Altfel spus, sistemul romanesc asa cum este conceput la ora actuala nu prea lasa loc de concurenta sau competitivitate. S-a inlcouit de fapt un monopol integrat pe verticala cu o suma de monopoluri mai mici aflate sub controlul mai multor entitati care conlucreaza bine intre ele cand este vorba de profit pe seama consumatorului final.

Energetica romaneasca, incotro? (1)

2008-08-06T16:23:00.002+03:00

Nu exista zi in care in mass media locala sa nu existe articole referitoare fie la bursa de energie, fie la oportunitatea crearii companiei nationale de energie, sau la viitorul energiei eoliene. Cu toate acestea de o buna perioada de timp in acest sector nu s-a mai intamplat nimic notabil. Dincolo de vorbe avem aceeasi capacitate de productie a energiei electrice pe care o aveam si acum 20 de ani cu exceptia nou construitului reactor doi de la Cernavoda. Adica un plus teoretic de 700 MW pentru ca in practica au disparut alte capacitati fie din cauza varstei fie din cauza de faliment financiar si ma refer aici in primul rand la celebrele CET-uri locale din care s-au salvat doar cateva in marile orase unde numarul de apartamente racordate a justificat mentinerea lor.

In rest, in 2004, la presiunea Bancii Mondiale si a altor organizatii americane s-a mai reorganizat un pic sectorul de productie prin comasarea unor exploatari miniere cu producatorii clienti de energie electrica rezultand cele trei complaxuri energetice din Oltenia adica Rovinari, Turceni si Craiova. Nu este clar ce criterii au stat la baza acestei reorganizari deoarece la nivel de complex energetic nu s-a realizat independenta fata de producatorii externi de carbune. Pentru exemplificare, la Turceni numai 50% din necesarul de carbune este extras din exploatarile proprii restul este achizitionat de la Compania de lignit Oltenia care livreaza si celorlalte doua entitati energetice mentionate anterior. Mai mult, desi cele 3 complexuri sunt detinute integral de stat, acesta nu a inclus in bugetele lor fondurile necesare pentru ecologizare care trebuie facuta pana in anul 2012. Din acest motiv, exista pe piata diferite analize care sustin ca ar fi mai fezabil ca cel putin Rovinari si Turceni sa se inchida si sa se creeze un nou grup energetic in zona care din start s-ar conforma standardelor de mediu utilizand cele mai bune tehnici disponibile pe plan mondial.

In paralel se discuta deja de 4 ani de constructia de noi reactoare nucleare. La inceput a fost douar unul singur adica al treilea, ulterior criza energetica mondiala si-a facut aparitia iar calculele financiare au aratat ca este mai profitabil sa construiesti doua reactoare in loc de unul. Asa ca toate discutiile despre un al treilea reactor s-au anulat si s-a pornit din nou la drum cu doua noi reactoare. De data aceasta, in plina criza energetica, greii Europei s-au prezentat cu scrisori de intentie, fiecare dorind sa detina cel putin 15%. Initial si statul roman reprezentat de Ministerul Economiei si Finantelor a fost de acord, doar ca ulterior, dupa semnarea Protocolului cu investitorii, aceslasi stat s-a razgandit si a decis prin Hotarare de guvern ca va detine 51%. Nu este clar ce anume s-a intamplat dupa momentul semnarii acordului cu investitorii, cert este ca, pentru a doua oara s-a anulat tot ce s-a discutat in ultimii 4 ani. Cum alegerile parlamentare sunt pe drum, evident ca in perioada ramasa de 5 luni nu se va mai intampla nimic semnificativ in aceasta zona. Vom intra in anul 2009 asa cum eram in 2004 doar cu niste bani in plus cheltuiti pe o consultanta si cateva planuri de afaceri devenite intre timp inutile. Si cu niste functionari ministeriali bine remunerati pentru prezenta lor in comisia de negocieri care a functionat si probabil inca mai functioneaza pe langa SNN.

Mai departe se discuta de ceva vreme de infiintarea unei companii nationale de energie electrica in care sa fie incluse entitatile din distributie ramase neprivatizate, Hidroelectrica partial sau integral, Termoelectrica si eventual unul din complexurile energetice. Cred ca in privinta ascestora din urma se impune o analiza in legatura cu viitorul tehnologiei de care dispun inainte de a mai face orice reorganizare in privinta lor. Dotate fiind cu tehnica anilor 60 -70, avand o durata de viata expirate, orice retehnologizare inseamna un castig de maximum 15 ani dar la randamentele impuse de tehnologia primara ramasa mult in urma fata de standardele actuale in primul rand ca randamente si protectie a mediului. S-ar putea ca aceasta analiza sa releve ceea ce aminteam mai sus si anume ca cel mai fezabil ar fi construirea unor gruprui noi echivalente intr-o locatie optima fata de exploatarile miniere astfel incat sa se minimizeze costurile de transport.

In ceea ce priveste cuplarea Termoelectrica si Hidroelectrica intr-o entitate aceasta idee nu este o noutate si, in opinia mea, are sens. Iar faptul ca am mai adauga si trei companii de distributie care pot functiona ca filiale in firma nou creata nu reprezinta un impediment, din contra am mai face economii la capitolul structuri de conducere platite din bani publici. Mai mult, in prezent, cele trei distributii sunt detinute de fapt de catre Electrica, care la randul sau este detinuta de statul roman prin intermediul AVAS. S-a creat chiar o situatie ridicola in care cele 4 entitati adica Electrica si cele 3 detineri ale sale isi fac concurenta reciproc pe piata de energie electrica. Electrica aflata in cautarea obiectului de activitate s-a transformat intr-un furnizor activ de energie electrica dar si intr-un prestator de servicii de echilibrare pe care le presteaza in functie de afinitatile de pe piata. In aceste conditii includerea celor 3 distributii in compania nationala si crearea unei filiale separate de furnizarea ar avea un sens mai bun decat situatia actuala. Si in plus, daca ne uitam in jurul nostru, fiecare tara membra a UE dispune de o astfel de entitate care domina piata in tara respectiva CEZ, ENEL, EdF etc. Altfel spus alegatiile potrivit carora s-ar distorsiona piata de enrgie nu au niciun sens in primul rand pentru ca aceasta piata nu exista. Nici macar pe hartie!

Am prezentat in alte articole situatia pietei de energie electrica din Romania. Dincolo de faptul ca se tranzactioneaza un volum mic, furnizorii privati semnificativi (nu cei proveniti prin privatizare) au captat procente importante din piata in baza contractelor incheiate la preturi preferntiale cu producatorii ieftini Hidroelectrica, Nuclearelectrica si Rovinari. Acesti furnizori domina si tranzactiile bursiere pentru ca au nevoie de energie de completare pe care isi pot permite sa o cumpere mai scump, adica la pretul pietei, deoarece o combina cu cea ieftina cumparata preferential la preturi confidentiale.

Conitnuarea in urmatorul articol.

Scad preturile la imobiliare, se apropie recesiunea?

2008-08-04T16:21:00.002+03:00

Titlurile din presa ultimelor saptamani se circumscriu acelorasi doua subiecte: Criza imobiara mai bine zis ipotecara din SUA si recesiunea economica care aparent a cuprins SUA si se apropie incet-incet si de Europa desi oficialii europeni resping aceasta idee. Nu prea inteleg in contextul globalizarii de care se face atata caz cum ar putea fi criza intr-un sistem deschis si o crestere economica sustinuta in sistemul vecin care este conectat prin multiple axe cu primul sistem. Reformuland, SUA are un deficit comercial record, mai bine zis toata lumea profita de societatea de consum americana astfel incat si China dar si UE se lauda cu excedente comerciale in relatia cu America. Daca sistemul de consum american se restrange fiind afectat de aceasta criza economica, atunci evident interactiunea cu exteriorul se va reduce, ceea ce inseamna o diminuare a fluxurilor comerciale dinspre Europa si China catre SUA. In aceste conditii, primii afectati vor fi exportatorii europeni, cei mai putini competitivi din cauza costurilor de productie ridicate ce vor fi nevoiti sa isi reduca productia daca nu o vor putea reorienta catre alte piete. Dar care ar fi acestea? Ce alta piata poate absorbi excedentul comercial german sau puzderia de articole "made in China"?

Raspunsul zilelor noastre cred ca apare evident adica niciuna. Asa ca alternativa este reducerea productiei, or volume mai mici necesita si forta de munca mai putina sau, la aceeasi forta de munca, salarii/venituri mai mici. Iar veniturile mai mici antreneaza o reducere a consumului sau o rata de economisire mai mica sau investitii imobiliare sau bursiere mai mici. Dincolo de faptul ca bancile vor acorda credite cu mai multa atentie si precautie nici clientela nu se va mai inghesui pe la ghiseele bancare pentru a se indatora pe 30 - 40 de ani pentru un apartament a carui valoare este neclara chiar si pentru cel mai avizat specialist in constructii si finante. Pentru ca nu-i asa toti cunoastem teoria, capitalul investit intr-o afacere trebuie sa produca un randament mai mare decat daca l-am plasa in depozite bancare. Cum un depozit pe termen lung pentru valori mari ne-ar aduce la Euro poate 10%, cu prima de risc pe care o insumam la acest randament putem atinge 15-16% poate chiar 20%. Si atunci de unde preturi la apartamente de 1500 Euro/mp in zone precum Pipera sau Stefanesti sau Domnesti sau in blocuri de 25 de etaje in Colentina? Evident in aceste cazuri, investitorul doreste sa atinga randamente de cel putin 50% ceea ce este spectaculos pentru o tara membra a UE.

Poate confruntati cu aceasta ecuatie dar si traind din bani munciti, tinerii si maturii din ziua de astazi se vor gandi de mai maulte ori pana cand isi vor investi finantele excedentare achizitionand apartamente la pret dublu prin credite bancare. Pentru ca nu banca va pierde. Solicitand un avans de 20 -30%, banca s-a acoperit in eventualitatea unor dimuari a valorii activului cu acest procent. Exact acelasi procent va constitui insa pierdere pentru clientul bancii. Este nepermis ca sectorul imobiliar in Romania sa produca randamente de peste 50% in timp ce in productie randamentele sunt de 15% sau chiar mai mici. Cum s-a ajuns aici este un fenomen care merita o atentie speciala din partea institutelor de cercetari economice. Liberalizarea comertului a condus inca din anii '90 la o invazie de bunuri de import care practic au desfiintat productia autohtona marcata nu atat de costuri mici sau mari cat de calitate necorespunzatoare. Incepand din anul 2000, un oarecare influx de investitii straine corobarat cu scaderea riscului de tara ce a favorizat emisiuni favorabile de tilturi de stat pe pietele internationale a mascat deficitul de cont curent care s-a adncit continuu pe parcursul ultimilor 8 ani.

Acum, in ceasul al 13 lea, BNR incearca sa corecteze aceasta tendinta. Doar ca in opinia mea o face ca de obicei cu o mare intarziere. In orice perioada de recsiune, investitorii straini sunt mai prudenti, se orienteaza catre consolidarea a ceea ce detin deja, astfel ca fluxurile de ISD vor avea o rata de crestere mai mica sau chiar neglijabila. Criza imobiliara determina si o rata mai mica de angajare in constructii ceea ce inseamna ca si remiterile din strainatate ale muncitorilor romani vor ramane constante sau eventual vor descreste. Si atunci cu ce acoperim deficitul de cont curent? Fie restrictionam importurile prin scumpirea lor adica deprecierea monedei nationale, fie marim productia interna, fie vindem obligatiuni ale statului roman pe pietele internationale indatorandu-ne astfel in asteptarea unui viitor mai bun adica in asteptarea unor minuni care insa nu se vor intampla fara concursul nostru. Pe de alta parte, teoria o stim cu totii, moneda mai slaba inseamna inflatie mare care automat conduce la erodarea puterii de cumparare si la anularea castigului de crestere economica obtinut in ultimii ani.

Imi amintesc si acum teoria lansata de BNR cu ani in urma potrivit careia rolul autoritatilor este de a crea climatul necesar pentru ca afacerile sa infloreasca. Ce a uitat banca centrala din aceasta ecuatie este ca in Romania, afacerile nu infloresc de la sine iar cei mai cunoscuti oameni de afaceri romani si de fapt cei mai avuti nu au facut avere din productie ci din imporuturi si distributia acestor importuri, din imobiliare de fapt afaceri cu retrocedari si schimburi de terenuri in defavoarea statului si din afaceri cu statul in care acesta din urma a iesit mereu in pierdere. Inca nu am in fata ochilor un milionar din productie. Dar din imobiliare, importuri si comert, tranzactii neclare pe bursa avem cu totii.

In aceste conditii, am mai scris intr-un alt articol, criza creditelor ipotecare din SUA ne face un bine. Ne trezeste din starea euforica in care intraseram cu totii deopotriva guvernanti si cetateni. A venit timpul sa ne intrebam ce suntem noi capabili sa producem si ma refer aici atat la bunuri cat si la servicii. Cat priveste comertul, pe acesta l-am dat deja firmelor globale care vor avea grija sa isi repatrieze constant dividende consistente. Si ocupand cele mai bune locatii adica vad comercial nu sunt in pericol de concurenta cu vreun roman cu exces de spirit antreprenorial. Productia in schimb este deocamdata teren aproape viran. Cat despre agricultura, nici nu ma mai refer la ea, pentru ca fragmentarea terenurilor impiedica deocamdata crearea de ferme industriale. Asadar, prezentul Romaniei inseamna investitii in productie si nu in imobiliare. Dar cine sunt sau cine ar trebui sa fie investitorii? Romanii sau strainii? Si sunt bancile dispuse sa finanteze productia locala?

Bursa de Valori de la Bucuresti implineste astazi un an de scadere

2008-07-24T16:17:00.004+03:00

Asa suna titlul unui editorial intr-unul din ziarele financiare locale. De altfel artiuole pe tema scaderilor de la BVB se gasesc in toate ziarele in fiecare zi. Asa zisi analisti se intrec in a se mira de ce scade bursa. Tot ei descopera (!) acum cand au intrat pe rosu ca nu prea exista titluri lichide si ca, investitorii de fapt nu prea au ce sa cumpere. Aceiasi analisti incearca sa gaseasca legaturi sincrone cu bursele americane sperand ca o data cu o umbra de revenire a increderii pe Wall Street, investitorii se vor intoarce si pe BVB.

In primul rand economia americana si cea romaneasca nu au nimic in comun, de fapt absolut nimic. Companiile listate pe principalele piete financiare americane si, in general, pe principalele piete financiare ale lumii sunt companii locale in care investitorii straini nu detin majoritatea, nici macar cate un pachet de actiuni care sa le asigure vreun drept de vot. In acest caz este evident ca orice tendinta macroeconomica se poate reflecta in activitatea acelor companii dar si invers, daca bursa este in crestere inseamna ca pe ansamblu, companiile ale caror titluri se tranzactiuneaza o duc bine si atunci exista si crestere economica. Or, in cazul Romaniei, exact aici este problema, pe BVB nu prea exista titluri romanesti in afara de Banca Transilvania si Banca Carpatica in sectorul financiar si Transgaz, Transelectrica, Conpet in sectorul energetic.. Despre sectorul manufacturier, telecomunicatii, constructii si farmaceutice nici nu poate fi vorba pentru simplul motiv ca acestea nu prea mai exista pe scara mare in proprietatea capitalului romanesc. Iar despre Transgaz si Transelectrica am mai scris. Acsetea nu sunt entitati reale, sunt doar administratorii unor active, activitati pentru care percep niste tarife aprobate de autoritatea de resort care accepta o anumita rata a profitului de fapt un plafon impus prin actele normative de infiintare. Si care, daca nu se aproba majorarea de tarif, poate sa scada indiferent cat de bine au gestionat echipele de management activitatile celor 2 companii. Listarea la bursa a celor 2 companii nu a facut decat sa le mai transparentizeze putin activitatea dar acel faimos PER nu are legatura cu cat de inteligenti sunt sefii sau angajatii sau cat de mari sunt veniturile. Pentru ca acestea din urma reprezinta tariful aprobat inmultit cu consumul. Si chiar daca consumul este in crestere, cel putin in cazul Transelectrica, tariful ar putea pe viitor sa ramana constant sau chiar sa scada ceea ce va determina o scadere a profitului net si implicit a dividendelor.

Si atunci ce se tranzactioneaza la BVB? Aproape nimic. Niste SIF-uri anemice, golite de continut, cu echipe de management intepenite in functie si in istorie care sunt probabil ingrijorate ca nu si-au vandut la timp detinerile si ca, exista acum riscul intoarcerii la preturile de achizitie. Niste SIF-uri ale caror avere este neclara din moment ce societatile din portofoliu (cu exceptia bancilor controlate oricum de entitati straine dar care isi publica totusi rapoartele anuale) nu sunt listate si nici nu dau dovada de o minima transparenta in privinta structurii echipei de management si a publicarii bilanturilor anuale si a unui raport de activitate in forma extinsa.

Pana anul trecut, investitorii straini in stransa legatura cu anumiti investitori romani care intre timp sia-u lichidat si ei detinerile, au facut legea pe bursa. Iar la primele semne de oboseala a Caritas-ului bursier romanesc, si-au marcat profiturile si au plecat cu castiguri suficient de mari cat sa nu se mai intoarca prea curand. Pentru ca ei intre ei nu se prea pot insela iar micul investitor roman este deja falit, trebuie sa aiba rabdare si sa astepte o perioada buna pana cand sa poata vinde la un pret mai mare decat cel de cumparare si ma refer aici la perioada septembrie 2007 - aprilie 2008 cand toata lumea a devenit constienta ca aceasta criza nu este trecatoare neputand fi rezolvata cu un algocalmin si nici macar cu un antibitoic obisnuit. Si asta pentru ca perioada de crestere a fost lunga iar panta ei abrupta.

Desigur, cum bursa locala nu are nicio legatura cu economia asa si economia romaneasca poate creste independent de scaderea bursei. Pentru ca aceasta prabusire a bursei nu are legatura cu starea financiara a companiilor atatea cate sunt listate asa cum nici cresterea ei nu a avut. Bursa isi va reveni cand se vor intoarce investitorii straini. Un secret numai de ei cunoscut. Pana atunci sunt curioasa ce se va intampla cu piata noastra de capital in ansamblu. Deja BRD a anuntat internalizarea societatii sale de brokeraj si sunt sigura ca vor urma si alte astfel de internalizari sau chiar mici falimente. Pentru ca nu-i asa toata lumea traieste din impozitul pe tranzactii. Daca acestea nu prea mai exista dispar si banii de salarii dar si insasi motivatia existentei acestor firme. Se mai poate introduce in ecuatie alternativa listarii unor companii de stat precum CEC, companiile feroviare, aeroporturile etc. dar chiar daca s-ar demara procedurile de listare in aceasta perioada, listarea ar vea loc abia peste 6 luni, adica prin februarie - martie 2009. Si poate ca, atrasi de oferta noua se vor intoarce si investiorii straini pe bursa.

Piata financiar-bancara din Roimania, incotro?

2008-07-11T16:05:00.002+03:00

De cateva zile bancherii si analistii de pe piata si-au gasit un nou subiect de dezbatut, ce-i drept oferit cu generozotate de catre BNR si anume utilizarea fisei fiscale pentru calcularea riscului si plafonului de creditare in cazul persoanelor fizice. Am mai scris intr-un alt articol ca, de cativa ani, Romania a devenit un El Dorado al acreditarii. Piata locala este dominata de bancile straine care au fost finantate pana la declansarea vizibila in Europa a crizei sub-prime, de catre bancile mama la niste dobanzi ridicol de mici. Acestea, adica filialele locale au avut grija sa plaseze acesti bani catre romanii avizi de cumparaturi (lipsiti atata timp de bunuri electrocasnice, masini, excursii, tratamente medicale) cu niste dobanzi uriase si impovaratoare. Si cand scriu dobanzi ma refer la aceasta notiune in sensul generic adica inclusiv comisioane si alte speze inventate local de catre sefii straini ai filialelor locale. Sefi straini care au venit si nu au mai plecat din Romania, pentru ca nu-i asa, unde gaseau o piata mai buna decat la noi. Unde mai poti fi finantat cu dobanzi de 3-4% si plasa aceiasi bani cu 10-12% si chiar mai mult? Este adevarat ca, intre timp, marja de dobanda s-a mai subtiat dar la schimb s-a marit numarul de clienti. In acest fel, bancile nu au fost niciodata prea interesate de fenomenul economisirii. De ce sa ofere populatiei randamente acceptabile la depozite cand se puteau imprumuta de la firma mama la niste dobanzi foarte mici sau chiar fara dobanda?

Asa s-a incurajat extinderea pe scara larga a creditului fara dobanda. Degeaba a ridicat vocea BNR, nicio banca nu a renuntat la a mai acorda credite, din ce in ce mai riscante dar si mai scumpe. Situatia a inceput sa se schimbe numai datorita crizei financiare care strabate in aceasta perioada pietele financiare globale. In aceste conditii, afectate de criza au inceput sa fie bancile mama ale filialelor din Romania. Astfel incat robinetului banilor multi si ieftini i s-a micsorat debitul. Asa se face ca pentru prima oara dupa mult timp am inceput sa remarcam promotie la depozite! Bancile se intrec in a atrage depozite de la populatie. In ultimii ani, daca aveai o suma de investit adica 10.000 - 20.000 Euro, bancile te trimiteau la firma lor de gestionare a activelor. Ca sa mai castige ele putin si din comisionul de administrare plus ca emiteau propriile titluri pe care si le vindeau ulterior incrucisat. Si lucrurile mergeau bine pentru toata lumea, clientii erau multumiti fiind asigurati ca banutii lor sunt bine gestionati, suma creste peste rata inflatiei.

Doar ca intr-o zi a aparut la orizont aceasta criza financiara americana bazata evident tot pe speculatii fara acoperire dar si pe un comportament lipsit de orice urma de etica din partea agentiilor de rating. Cu cat plateai mai mult pentru evaluarea rating-ului unor produse financiare, cu atat ratingul respectiv era mai mare si mai tare iar randamentul acelor produse crestea. Cum Wall - Street-ul a vandut produsele astfel concepute in toata lumea, nu este de mirare ca asistam acum la un fenomen gen bulgare dezapada care, prin rostogolire, dupa ce a zdruncinat pietele financiare super-dezvoltate si bancile globale, se indreapta acum catre pietele emrgente inclusiv catre Romania. In acest context nu inteleg de ce se lamenteaza unii investitori si brokeri cu privire la scaderile de pe BVB. Asta daca intr-un moment de luciditate nu inteleg ca abia acum BVB isi ilustreaza adevarata ei valoare. Problema lor este reprezentata de fapt de o chestiune financiara personala. Aceasta scadere dramatica a bursei antreneaza si o scadere la fel de spectaculoasa a veniturilor incasate de pe urma intermedierilor financiare. Dar nimeni nu gandeste ca acele castiguri uriase din anii trecuti au avut loc pe seama amanetarii viitorului. Pe o bursa unde sunt listate numai companiile unei economii care practic nu produce nimic de substanta, cat timp te poti astepta la cresteri? Atat timp cat manipulatorii pietei, cei care au facut jocurile pe BVB si-au tinut banii si au lasat impresia de crestere. Cand criza s-a declansat, acesti investitori (in majoritate straini) si-au luat banii inapoi si au plecat. Analistii se mira ca bursa scade desi nu exista modificari in activitatea companiilor listate. Dar nici cand bursa crestea nu existau modificari care sa justifice acea crestere. Existau doar investitori care manipulau piata. Cum acestia au plecat bursa a ramas cum a fost inainte de a incepe evolutia ei spectaculoasa din ultimii ani.

Revenind la banci si la initiativa BNR de introducere a fisei fiscale ca element de evaluare a plafonului de creditare pentru persoanele fizice, initiativa mi se pare lipsita de imaginatie din start. Odata pentru simplul motiv ca si aceste fise fiscale pot fi falsificate ca si cartile de munca, cartile de identitate etc.In plus, daca la banci discutam de zeci si sute de agentii intr-un oras, fiscul are cateva agentii in fiecare sector sau oras. Asa incat oamenii vor sta la cozi pentru a-si obtine mult dorita adeverinta sau fisa. Si, asa cum mai scria un cotidian, in prima parte a anului 2009 ne vom folosi de fisele fiscale din 2007. De fapt asta si doreste BNR, sa se utilizeze ca referinta venituri cat mai mic pentru ca si valoarea credtelor sa fie cat mai mica. Dar daca se va utliza smecheria care functioneaza de zeci de ani prin pietel dezvoltate si anume dobanda mica in primii 3 ani pentru incadrarea in limitele de creditare si cresterea abrupta a acesteia in urmatorii ani coroborat cu marirea duratei de creditare, ajungem de unde am plecat, cu deosebirea ca mai dam o spaga si la fisc pentru a obtine in timp util mult dorita fisa fiscala. Altfel spus, cred ca viteza de crestere a creditului de consum va fi limitata in viiotrul imediat nu de barierele administrative pe care tot incearca BNR-ul sa le impuna ci de faptul ca bancile mama nu mai sunt dispuse sa isi finanteze filialele cu atata generozitate si, mai mult, creste portofoliul de credite restante ale bancilor locale. In aceste conditii chiar bancile vor aplica filtre mult mai severe pentru racolarea clientilor.

ISD din ECE pierd viteza

2008-07-03T16:26:00.003+03:00

Asa suna titlul unui studiu realizat de Institutul de Studii Economice de la Viena. Investitiile Straine Directe (ISD) in Europa Centrala si de Est (ECE) pierd viteza si substanta. Studiul analizeaza situatia statelor care au aderat la UE in 2004 concluzionand ca acestea nu mai ofera oportunitati pentru investitori: procesul de privatizare s-a incheiat iar costul fortei de munca a crescut atat de mult incat nu compenseaza cheltuielile de relocare. Pe de alta parte pietele interne sunt nesemnificative in comparatie cu volumele de productie care ar justifica investitii de amplitudine mare. Raman astfel in ecuatie doar Polonia - datorita pietei interne si Romania datorita (inca) nivelului salarial relativ scazut al fortei de munca. Dar studiul amintit nu ia in consideratie puternica criza economica ce afecteaza momentan SUA dar care a aparut si la orizontul UE. Scumpirea combustibililor creste costul transportului dar si al utilitatilor necesare operarii unei facilitati de productie. Mai mult, costurile de mediu inca neluate in consideratie in preturile locale ale utilitatilor din tarile ECE, cel putin in Romania, nu ofera o imagine clara si de perspectiva a tarifelor la utilitati astafel incat orice plan de afaceri intocmit astazi in preturi constante risca sa fie aruncat in aer de ajustarile iminente datorate nu numai scumpirii petrolului la nivel mondial dar si internalizarii costurilor de mediu si de modernizare a producatorilor de energie.

Mai mult, Banca Centrala Europeana in eforturile sale de combatere a inflatiei, tinde sa mareasca dobanda de referinta la Euro ceea ce va determina si scumpirea creditelor pentru companiile care investesc. Astfel, intr-un context macroeconomic nefavorabil, investitorii devin automat mai prudenti in luarea deciziilor de relocare sau de construire de facilitati noi. Exista si cateva exceptii insa concurenta, asa cum s-a constatat este acerba pentru atragerea de ISD. Mercedes a ales Ungaria pentru noua sa fabrica - este vorba de extinderea productie si nu de relocarea unei fabrici existente iar concernul Voestalpine se afla in curs de identificare a unui amplasament pentru o noua unitate de productie, Romania fiind inca pe lista scurta. Dar cum am mai scris si in alte articole, cu o floare nu se face primavara. Deficitul de cont curent al Romaniei este urias iar "capsunarii" afectati de criza economica din Spania si Italia nu vor mai trimite bani acasa in aceeasi masura ca si pana acum. Ceea ce inseamna ca avem nevoie de un supliment de investitii straine pentru a compensa deficitul de cont curent in conditiile in care vor exista suma din ce in ce mai mari repatriate de investitori sub forma de dividende sau de achitari de rate la imprumuturile acordate de entitati nerezidente.

Autoritatile se mandresc cu faptul ca viteza de crestere a exporturilor a fost mai mare decat cea a importurilor in acest an. Dar acest fenomen trebuie analizat in substanta. S-ar putea sa fie doar efectul deprecierii monedei nationale si nicidecum al cresterii ofertei si calitatii de produse si servicii romanesti la export. Faotul ca Nokia produce deja in Romania telefoane pentru pieta africana nu va dezechilibra balanta exporturilor deoarece valoarea adaugata in Romania este extrem de scazuta, fiind similara cu cea din industria textila. Doar productia de autoturisme Logan ne mai salveaza onoarea. In rest in ultimul an investitiile orientate catre export au fost de dimensiuni si volume care nu modifica structural exporturile romanesti.

In aceasta conjunctura nefavorabila, guvernul ar trebui sa ia in consideratie poate prin noua lege a investitiilor alocarea de ajutor de stat acelor industrii caracterizate prin valoarea adaugata si care au o prezenta semnificativa in tari precum Cehia, Ungaria si Polonia si care se regasesc pe primele locuri in ierarhia exporturilor mai ales in cazul Poloniei si Cehiei a caror balanta comerciala este suficient de echilibrata. Doar ca anul acesta in Romania ssunt programate alegeri parlamentare asa ca ramane in sarcina noului guvern sa adopte masuri de urgenta care sa compenseze declinul ISD in zona.

Dezastru la BVB?

2008-06-25T14:23:00.004+03:00

Dezastru la Bursa este titlul unui editorial din ziarele de astzai. Borkerii plang in cor ca tot ce se castigase in capitalizarea bursiera in luna mai s-a pierdut in iunie, fara cauzalitate directa cu economia romaneasca. Articolul continua prin comparatii cu recordurile inregistrate anul trecut in aceeasi perioada. De atunci si pana astazi, adica in decurs de 1 an, capitalizarea BVB a scazut cu 13 miliarde de Euro, ultimele 4 miliarde fiind pirdute numai in ultima saptamana.

Dar care este sau care ar trebui sa fie capitalizarea "corecta" a bursei? De ce se lamenteaza unii in legatura cu aceste cifre, considerand ca scaderile din ultimul an nu reflecta realitatile romanesti care sunt cu mult mai luminoase decat am crede noi doar uitandu-ne pe bursa. Cred ca o analiza rapida a principalelor companii listate pe BVB ar putea oferi o sursa de plecare pentru niste comentarii calitative mai pertinente decat lamentarile unor brokeri. Cap de lista sunt companiile din domeniul energiei adica Petrom, Rompetrol & compTransgaz si Transelectrica. Ultimele doua sunt de fapt niste prestatori de servicii care au in gestiune anumite active aflate de fapt in proprietatea publica. Profitul lor este reglementat, nici nu ar avea sens sa fie altfel avand in vedere caracterul lor de monopol natural. Daca tariful impus de catre autoritatea de reglementare scade, atunci si profitul lor se erodeaza. Daca tariful creste, evident si veniturile lor cresc. Daca nimic nu se schimba atunci fluctuatiile de la bursa reprezinta doar simple operatiuni speculative fara legatura cu firma in sine. Nici listarea acestor firme nu a prea avut vreun sens, decat acela de a le obliga sa fie mai transparente in activitatea lor asa cum prevede regulamentul bursier. Daca insa ne referim la Petrom, aceasta companie nu mai reflecta piata romaneasca. Actionarul majoritar austriac conduce firma dupa cum doreste si s-a si vazut anul trecut cand Petrom a fost parte in niste tranzactii mai ciudate cum ar fi achizitia Petrom Service la un pret pentru care nu s-a oferit nicio justificare publica. In cazul Rompetrol, mai ales dupa preluarea firmei de catre Kaz Munai, activitatea acestei firme s-a opacizat astfel incat este putin probabil sa existe brokeri/analisti care sa poata realiza o previziune cat de cat realista in privinta evolutiei companiei. Iar actionariatul strain are posibilitatea sa ajusteze profitabilitatea companiei dupa cum isi doreste reducand semnificativ relevanta indicatorilor financiari calculati pe baza datelor din bilant.

Segmentul urmator de companii este cel bancar unde avem BRD, Banca Transilvania, Banca Carpatica si Erste Bank. BT si Carpatica sunt prea mici pentru a putea determina mutatii bursoere iar BRD avand probleme mari acasa este putin probabil sa exceleze pe pietele bursiere externe. Urmeaza la categoria I a BVB cele 5 SIF-uri care sunt de fapt actionari la BRD si la celelalte societati listate si ele la bursa la diferite categorii. Iar portofoliul SIF-urilor s-a micsorat continuu de la infiintare. Mai raman 3-4 societati in sfarsit manufacturiere din domeniul farmaceutic dar care abia mai supravietuiesc fiind amandoua de vanzare eventual ca active imobiliare.

In aceste conditii si dat fiind ca speculatorii s-au lamurit ca nu mai pot obtine randamente de 100% pe aceasta piata, intrebarea care se pune acum este nu de ce scade bursa ci unde se va opri aceasta scadere in absenta cotarii unor firme pentru care listarea la bursa se fie intr-adevar relevanta atat din punct de vedere al obtinerii de finantari cat si al capitalizarii in perspectiva unei eventuale vanzari, Reintoarcerea speculatorilor nu va aduce mult asteptata crestere. Pentru ca acestia nu vor mai putea manipula investitorii mici asa cum au facut-o pana acum. In plus unele din companiile prezente la categoriile I si II vor disparea nu in sensul juridic ci in cel al golirii de continut. Biofarm, Impact, SIF-urile sunt numai cateva entitati care, in cativa ani, se vor regasi ca active imobiliare puse in vanzare. Asa ca dezastrul la BVB va conitnua pana cand se va incheia si tranzitia la bursa.

Ordonanta pentru stimularea investitiilor

2008-06-19T13:45:00.006+03:00

Astazi, 19 iunie, Ziarul Financiar a organizat un simpozion dedicat investitiilor straine si contributiei acestora la cresterea economica. Din partea oficialilor au vorbit ministrul economiei si finantelor, ministrul muncii si un director in BNR. Cei trei vorbitori, la unison, au preamarit investitiile straine si timpurile pe care le traim evaluate prin prisma cresterii de atractivitate a mediului de afaceri pentru investitiile straine. Dovada suprema a adus-o reprezentantul BNR care ne-a aratat cifrele pe primul trimestru ce indica un volum de 3 mld Euro atrasi in Romania sub diverse forme ceea ce a determinat o finantare a deficitului comercial in proportie de peste 60% de catre investitiile straine. In acest context, ministrul economiei si finantelor a precizat ca se va aproba o ordonanta privind stimularea investitiilor si criteriile de acordare a ajutorului de stat, stabilindu-se si domeniile prioritare. Surpriza a sosit cand le-a listat:industria prelucratoare in special cea legata de valorificarea superioara a resurselor forestiere si agricole, productia si furnizarea de energie, gaze, apa calda, distributia apei, gestionarea deseurilor, activitati de decontaminare, telecomunicatii si activitati de tehnologia informatiei, activitati stiintifice si tehnice. Per ansamblu aceste activitati trebuie sa se incadreze intr-una din urmatoarele categorii: dezvoltarea regionala, protectia si reabilitarea mediului, cresterea eficientei energetice,producerea si utilizarea energiei din surse regenerabile, ocuparea fortei de munca, cercetare si dezvoltare.

Sa analizam in detaliu aceste domenii. Daca ne referim la producerea energiei din surse regenerabile, aceasta activitate inclusiv stimulentele si ajutorul de stat sunt tratate in legea conservarii energiei si in alte acte normative. Din aceasta cauza exista in momentul de fata o concurenta acerba pentru achizitionarea de terenuri in zonele cu potential eolian tocmai pentru ca se cunosc deja avantajele unor astfel de investitii. Practic pretul unui megawatt produs din surse regenerabile este reglementat astfel incat sa acopere costurile si un profit rezonabil spre semnificativ. In plus exista obligativitatea ca pana in anul 2020, tara noastra sa isi asigure 20% din consumul energetic din astfel de surse. Cand venitul este sigur si asigura recuperarea investitiei la un randament bun, investitorii nu vor lipsi. Si atunci de ce ar mai fi necesar un ajutor de stat? Mai ales ca exista deja o suma consistenta ca fonduri structurale destinate acestui sector. Probabil ca acest paragraf din proiectul de ordonanta a fost sugerat chiar de catre cei interesati sa investeasca in domeniu.

O alta activitate vizata este industria prelucratoare cu trimitere directa la prelucrarea resurselor forestiere si a celor agricole. Daca s-ar fi studiat balanta comerciala a Romaniei adica poztiile comerciale pe care se inregistreaza cele mai mari dezechilibre, dar si balantele Poloniei, Cehiei si Ungariei care stau mult mai bine decat noi la capitolul venituri din export si competitivitate, s-ar fi observat ca sectoarele deficitare in investitii sunt echipamente electrice si electronice, autovehicule si componente auto (nu autoturisme ci camioane, masini agricole, echipamente industriale pe roti etc.), chimie si farmacie, biotehnoligie, s.a. In schimb noua lege ofera ca de obicei ajutoare tuturor. S-ar putea sa ajungem de unde am plecat cand s-au incercuit niste zone pe harta si s-au creat zonele defavorizate carora li s-au acordat stimulente fiscale generoase. Acolo s-au dezvoltat cu succes evaziuni fiscale de genul importurilor de carcase porcine, transarii si impachetarii acestora, imbutelierii de sucuri, prajirii de cafea, bineinteles in numele dezvoltarii regionale si al crearii de noi locuri de munca. Evident experimentul s-a inchis fiind declarat de toata lumea un esec.

Distributia apei ca si distributia de gaze la nivel local sunt activitati care pot fi concesionate de catre autoritatile locale. Prin contractele de concesiune se pot stabili redevente mai mici sau un prag minim al tarifului de conectare pentru gospodarii sau obligativitatea gospodariilor din localitatea respectiva de a se conecta la respectivul serviciu pentru asigurarea unei mase critice de consumatori. Mai ramane domeniul cercetarii si dezvoltarii unde sunt necesare investitii serioase pentru ca Romania sa isi faca simtita prezenta pe aceasta harta. Insa ajutoarele de stat in aceasta zona sunt cu doua taisuri. Se poate intampla ca statul roman sa finanteze astfel de activitati al caror rezultat sa ajunga spre exmplu in Franta fiind inglobat acolo intr-un produs nou. In aceste conditii cum se va recupera investitia publica? Doar prin taxele aferente salariilor achitate cercetarilor romani in Romania? Are sens un astfel de ajutor de stat? Cred ca subiectul ar merita o dezvbatere mai ampla.

Voi reveni pe aceasta tema intr-un articol viitor.

Privatizarile in Romania ar trebui sa se faca prin bursa ca si in alte state

2008-06-06T14:59:00.002+03:00

Aceasta afirmatie apartine sefului statului roman si a fost facuta ieri cu ocazia deschiderii Targului bursier. In continuare, seful statului a subliniat ca, daca s-ar fi facut pe bursa, la Petrom s-ar fi obtinut mai multi bani. Simt nevoia sa comentez aceasta afirmatie pentru ca , in opinia mea, privatizarea pe bursa poate fi la fel de aranjata ca si cea prin negociere directa. Si sa explic de ce. Ce semnifica o privatizare? Inseamna un proces prin care statul vinde unei firme private pachetul de actiuni pe care il detine si care ii permite sa controleze din punct de vedere al managementului si al deciziilor strategice, acea entitate. Indiferent prin ce metoda se vand actiunile este important ca in debutul procesului sa se faca o evaluare a companiei respective prin cel putin 2 metode adica una statica si cea de-a doua dinamica. Cea statica cel mai des intalnita se numeste Activul Net Corectat si se bazeaza pe bilantul incheiat la momentul de referinta, sa zicem in cazul Petrom 31 decembrie 2003, corectat cu influente cunoscute atat pe posturile de activ cat si pe cele de pasiv din bilant. Evaluarea dinamica presupune un plan de facaeri intocmit pentru urmatorii 10-15 ani care sa arate capacitatea companiei de a produce fluxuri de lichiditati care sa asigure o profitabilitate rezonabila pentru actionari. Or ce presupune acest plan de afaceri? In primul rand o estimare a veniturilor viitoare ale companiei ceea ce, in cazul Petrom, implica o previziune a pretului petrolului. Or aceasta previzionare se face de regula de niste institutii considerate "experte" de catre piata, astfel incat cifrele sa fie credibile iar investitorii sa fie tentati sa investeasca. In cazrul Petrom a fost Credit Suisse First Boston rebotezata ulterior doar Credit Suisse firma care a stabilit cat va fi pretul barilului de petrol in anul 2013, aprox. 30 -35 USD barilul in conditiile in care la momentul efectuarii prognozei acesta depasise pretul anuntat. Expertii americani au considerat ca este doar o crestere temporara si ca, la orizontul lui 2010, vom avea barilul de petrol pe la 20 USD. In aceste conditii s-a determinat o anumita valoare pentru Petrom. Prin negocieri directe, austriecii au obtinut doua facilitati importante si anume: (i) plafonarea redeventei achitate statului roman pentru urmatorii 10 ani de la privatizare pentru petrolul de provenienta interna si, (ii) suportarea de catre statul roman a cheltuielilor istorice de mediu pentru urmatorii 10 ani de la privatizare ce ar urma sa se ridice la o suma de aprox. 500 mil. Euro.

Intrebarea pe care o putem pune acum este daca Petrom ar fi putut fi privatizat pe bursa de valori din Romania? Afirmatiile publice din 2008 se bazeaza pe succesul unor oferte gen Transgaz care s-a bucurat de o suprasubscriere a actiunilor vandute dar care a obtinut in final aprox. 60 mil. Euro. Or privatizarea a 51% din Petrom a insemnat atragerea a 2,5 mld. Euro. Oare am fi putut obtine banii acestia in 2003 pe BVB in baza unui raport de audit si a unui prospect de emisiune? Chiar daca la momentul respectiv piata financiara mondiala nu era inca in criza? Cunoscandu-se problemele de mediu cu care se confrunta Petrom? Rulajele medii zilnice pe BVB sunt de ordinul zecilor de milioane. De unde ar fi putut veni aceste 3,5 mld. Euro? Intr-un domeniu riscant? Sa nu uitam ca atat Transgaz cat si Transelectrica sunt 2 entitati care doar presteaza servicii vitale existentei unei economii si unei societati si ale caror venituri sunt reglementate prin lege. Altfel spus nu exista nimic riscant in activitatea lor. Iar sumele rezultate in urma celor 2 IPO le-am putea considera modice in comparatie cu privatizarea Petrom.

Altceva a fost defect in cazul Petrom. Echipa de megociere si poate si momentul ales care poate ca a fost impus. Dar echipa de negociere a fost cea care a acceptat plafonarea redeventei si raportul de evaluare al consultantului. Este adevarat, nu stim noi romanii sa previzionam pretul petrolului. Sunt altii mai buni ca noi macar si pentru faptul ca sunt consumatori mult mai mari si nu au de ales, trebuie sa calculeze permanent pretul petrolului. Cu toate acestea, puteam si noi sa facem ceva, sa includem in contractul de privatizare o clauza de ajustare a pretului de vanzare la 5 ani si la 10 ani cand expira clauzele din contract. Iar plafonarea redeventei ne apartine integral. Sigur austriecii au propus-o, este de neinteles de ce au acceptat-o romanii. Asa a ajuns OMV sa obtina profituri record in principal datorita contributiei Petrom care vinde benzina la pompa cu preturi de petrol de import dar o produce cu preturi de petrol local cu redeventa plafonata. Astfel statul a pierdut la privatizare si pierde in continuare datorita subevaluarii rezervelor de petrol exploatate de catre Petrom/OMV.

Pe scurt, daca s-ar fi incercat privatizarea pe BVB probabil ca s-ar fi inregistrat un esec datorita multiplelor variabile si necunoscute din bilantul Petrom (cel putin la momentul 2003). Acelasi esec il consemnam insa si prin vanzarea prin negociere directa. Statul a castigat acum 5 ani 3,5 mld. Euro pe care, putin cate putin ii plateste OMV fie prin cheltuielile de mediu, fie prin aducerea redeventei la un nivel normal. In concluzie, important este ca, in primul rand, sa gasim momentul oportun cand sa privatizam. Un exemplu ar fi daca in actuala conjunctura financiara internationala ar avea vreun sens sa incercam sa privatizam pe BVB vreun giuvaer al coroanei adica o entitate a carei valoarea de piata sa se gaseasca in jurul a 4-5 mld. Euro? Dificil de raspuns la aceasta intrebare. Se pregatesc de listare Aeroportul International Otopeni. Tot 10% si tot undeva in jurul valorii de 80 - 100 mil. Euro. Pana la 2-3 mld. Euro este cale lunga si pentru a evita un esec usturator, mai potrivit ar fi sa o parcurgem in etape. Poate ca la urmatorul IPO/privatizare, sa incercam sa atragem 300 - 400 mil. Euro s.a.m.d.

Eurostat: Romania, a doua tara ca ritm de crestere din UE

2008-06-03T16:16:00.002+03:00

La inceput de nou trimestru, analistii din piata se intrec in evaluari privind cresterea economica a trimestrului precedent dar si in proiectii pentru urmatorii ani. Surpiza a fost de aceasta data de proportii pentru toata lumea chiar si pentru guvernanti care avansau pentru primul trimestru un avans economic de doar 7,5%, mai mult oricum decat tot ce exprimasera analistii, in special economistii sefi de prin bancile romanesti cu capital majoritar strain. La inceput s-a exprimat INS-ul care ne-a anuntat o crestere de 8,2 % pentru primul trimestru. Cateva zile mai tarziu, Eurostat ne-a plasat pe locui al doilea in clasamentul descrescator al cresterii PIB. Ne-a surclasat doar Slovacia cu 8,7%! Urmeaza dupa noi Lituania (6,7%), Polonia (6,4%) si Cehia (5,4%). La polul opus se afla Italia (avans al PIB de 0,2%), Estonia (0,4%), Ungaria (0,7%) si Portugalia (0,9%).

Mi-am amintit lecturand aceste cifre de o declaratie a unor sefi din Banca Mondiala care estimau o convergenta intre economia romaneasca si cea italiana prin anul 2020 (adica peste 12 ani) in cazul in care Italia isi mentine sine die aceasta stagnare. In completarea vestilor bune de la INS a sosit si mesajul Comisiei Nationale de Prognoza care ne-a anuntat un salariu mediu pentru acelasi an de cca 1200 Euro si un curs de 2,25 lei/Euro in anul 2014 cand este prevazuta adoptarea monedei Euro. Altfel exprimat vestile sunt ca cei 50 de ani de comunism ii recuperam in 30 de ani de capitalism salbatic. Dar oare este adevarat? Oare toate aceste cifre sunt reale? Ele rezulta din calcule bazate pe date de intrare comunicate de agentii economici, cu toate acestea toti traim cu senzatia ca in Romania nu se prea produce mare lucru si, mai mult, daca mergem pe soselele patriei sau calatorim cu trenul, nu prea vedem mari schimbari fata de anul de gratie 1989!

O vizita prin hypermarketurile de origine straina ne demonstreaza ca marfurile din rafturi sunt majoritar neromanesti si ma refer la produsele cu valoare adaugata. Raionul de electronice nu are niciun produs oricat de mic romanesc, cred ca nici macar asamblat in Romania: camere video, aparate de fotografiat, televizoare cu plasma sau LCD-uri, aparatura audio, calculatoare, imprimante, telefoane mobile si multe altele poarta amprente asiatice dar proiectare si cercetare americano-europeano-janponeza, eventual sud-coreeana. O vizita la raionul de electrocasnice ne duce cu gandul la Romania - tara care produce tabla pentru ca s-ar parea ca numai partea superioara a masinilor de gatit se produce in Romania. Mai vedem niste frigidere si masini de spalat Arctic dar nu sunt sigura (inca) ce procent ne apartine. In rest toate marcile niciuna autohtona. Doar aparatele de aer conditionat aduc o nota de exotism in peisajul marcilor straine. Multe dintre ele poarta embleme autohtone dar aparentele inseala. Sunt doar asamblate la noi utilizandu-se subsansambluri de pe tot globul dar mai ales din China. Mai exista totusi prelungitiare, becuri si alte cateva asemenea articole produse local.

Putem merge mai departe, la raionul sport. Aici produsele care nu stralucesc si care parca sunt asamblate manual - exemplu bicicletele pentru copii - sunt romanesti. Doar raioanele de confectii textile, pielarie si plastic ne mai imbunatatesc imaginea dar nu mult pentru ca la o privire atenta constatam o calitate slaba la un pret mare. Cosmeticele sunt majoritar straine, cu greu si-au mai facut loc si cateva marci romanesti dar fara prea mare impact la public. La raioanele de legume si fructe, paradoxul apare din nou: legumele si fructele lor sunt mai ieftine decat ale noastre cu toate ca firmele straine aduna in plus costul transportului, al asigurarii, eventual al taxelor vamale si al costului superior al fortei de munca. Cartofii noi din Germania sunt mai ieftini decat cei romanesti din piata! Nu mai mentionez merele din Olanda, Belgia, Austria, unele din ele chiar cu gust, pe care le gasesti permanent in magazine la preturi mai accesibile decat cele romanesti! Si exemplele pot continua la nesfarsit.

Si atunci care este explicatia acestui avans economic ce pare de nestavilit? Din datele INS rezulta aceleasi doua sectoare care au devenit in ultimii ani motorul miracolului romanesc: consumul si constructiile. Consumul pe datorie, ne indatoram la banci ca sa achizitionam bunuri de consum de provenienta straina. Bancile, la randul lor se imprumuta de la bancile mama de prin Europa iar noi prin creditele de consum dezechilibram si mai tare balanta comerciala prin importurile de bunuri necesare sa ne satisfaca dorinta de consum. In privinta constructiilor, cum autostrazile lipsesc in continuare inseamna ca o buna parte din constructii sunt tot pentru consum adica mall-uri, locuinte, depozite etc. ce sunt achizitionate de speculanti si vandute apoi la preturi fara egal catre cei care se imprumuta de la banci si care se gandesc ca preturile imobiliarelor vor creste la nesfarsit cel putin pana la valoarea la care au platit ei pe locuinta respectiva adica valoarea de astazi plus dobanda si comisioanele aferente. Ceea ce se inatmpla in tarile mult mai dezvoltate ca noi, cu piete imobiliare mature se pare ca nu impresioneaza pe nimeni. Inca! In plus pretul petrolului urca fara oprire sau cu opriri mult prea scurte ca sa mai conteze. Benzina a ajuns deja la 4 lei litrul. probabil ca la sfarsitul anului va fi 5 lei. Si acesta este numai inceputul pentru ca petrochimia a facut ca petrolul sa se regaseasca si in rujul de buze, si in mobila din casa, si in automobilul de lux. Adica va urma o scumpire generala cu toate ca inflatia oficiala va fi de numai 6%. In aceste conditii din ce isi vor mai achita romanii rata la casele achizitionate cu preturi de tara super dezvoltata in urmatorii 25 de ani?

Oare ritmul acesta de crestere de 8% nu constituie de fapt un avertisment? Cred ca ar fi de interes pentru toata lumea daca INS ar realiza o analiza comparativa a structurii avansurilor economice din diverse tari in perioadele de avant economic ca acesta pe care il traverseaza Romania de 8 ani. Probabil ca la nivel macro consumul si constructiile au reprezentat motoare de crestere pentru majoritatea tarilor dezvoltate dar ar fi interesant sa mergem in profunzime si sa ne intrebam: Ce se construia si ce se consuma? Care era structura consumului? Ce procent din import si ce procent de fabricatie locala? Din ce se construia cat reprezenta segmentul rezidential si care era raportul dintre pretul mediu al unei locuinte si salariul mediu pe economie? Numai raspunzand la astfel de intrebari putem intelege cat de sustenabila este o asemenea rata de crestere economica pe termen mediu.

Si-a atins sectorul imobiliar limitele?

2008-05-28T17:22:00.002+03:00

Suntem in data de 28 mai si este prima saptamana cand citesc prin diverse publicatii ca preturile apartamentelor au inceput sa scada iar cele ale terenurilor sa stagneze. Oare de ce? In Romania nu s-a schimbat nimic in rau in ultimul an, in afara de inflatie, deficitul comercial si altele dar la nivel macro cresterea economica este in plin avant, productia agricola se anunta de exceptie si, peste toate salariile isi adauga lunar un procent confortabil menit sa ne duca spre convergenta vest europeana la orizontul anului 2025. Adica atunci cand se va fi incheiat constructia infratsructurii de baza in Romania: apa, canal si cateva autostrazi menite sa ne faca sa ne miscam mai repede, in ton cu productivitatea pe care trebuie sa o atingem daca ne dorim salariul mediu de 1500 Euro/luna. Si atunci de ce nu mai cresc preturile la case? Intotdeauna o tranzactie poate fi privita din perspectiva vanzatorului sau din cea a cumparatorului. Cumparatorii reali ar trebui sa fie aceeasi, adica clasa medie, tanara, eligibila pentru credit ipotecar pe 25 - 30 ani in cautare de prima locuinta sau de o casa pe pamant sau de ce nu, de un apartament mai mare. Cate astfel de familii sunt eligibile pentru un credit ipotecar? Diverse astudii intocmite de banci au aratat ca, la nivel de tara, cateva sute de mii de persoane ar fi eligibile pentru credite ipotecare. Dar nu credite de ordinul sutelor de mii de Euro care sa permita achizitionarea unui apartament de 3 camere in Titan sau Berceni cu sume cuprinse intre 150.000 si 250.000 Euro. In plus exista deja experienta traiului in zone inventate precum Pipera, Domnesti, Stefanesti, Voluntari unde casele noi coexista cu localnicii, strazile sunt permanent pline de praf sau de betoniere, canalizarea nu exista sau a fost proiectata doar pentru cateva blocuri de nefamilisti etc. Iar in Romania nu exista inca o piata imobiliara, cu un indice compozit care sa caracterizeze valoarea fiecarei zone urbane si pe care sa se bazeze atat bancile cat si cumparatorii. In aceste conditii ar insemna sa ne imprumutam pe 25 de ani pentru un apartament de 3 camere in Crangasi pentru care proprietarul cere 140.000 Euro. Peste 25 de ani cu tot cu dobanda ar trebui sa putem vinde apartamentul la cel putin 250.000 Euro astfel incat sa nu consideram ca am muncit pe nimic atatia ani. Dar cel mai probabil acel apartament va valora mai putin decat pretul inflamat de astazi. Dar sa luam si exemplul unei case din Pipera, una din cele construite la comun intr-o curte si pentru care se cere un pret de 300.000 Euro. Daca banii sunt castigati relativ usor din vanzarea unui teren atunci casa isi merita banii asa cum si terenul si i-a meritat. Daca insa am avea nevoie de un credit ipotecar, situatia este total diferita. Mai bine mai asteptam 6 -12 luni pana cand speculatorii de serviciu (straini si romani) se indeparteaza de sectorul imobiliar romanesc iar preturile vor reveni la normal. Pana la urma eu cred ca aceasta criza americana imobiliara ne-a facut un mare bine, ne-a determinat sa deschidem ochii si sa intelegem ca banii se produc prin munca.

Criza financiara valoreaza 400 mld USD

2008-05-15T15:07:00.002+03:00

Agentiile de rating, bancile internationale de genul FMI sau BM (cele de sorginte americana) si bancile de investitii de pe Wall-Street dar si de la Londra si din Elvetia se intrec in a calcula valoarea pierderilor cauzate de criza creditelor din SUA. Ultima valoarea ii apartine agentiei Fitch care a stabilit=o la 400 mld. USD fara sa dea publicitatii metodologia utilizata. Dar, potrivit aceleiasi surse, exista posibilitatea ca aceasta sa ajunga la 550 mld. USD. Pe de alta parte, FMI a apreciat din start criza ca valorand 775 mld. USD in timp ce nemtii au cuantificat-o la 920 mld. USD!!! Vom afla adevarul peste cativa ani insumand din bilanturile institutiilor financiare acele pierderi derivate din criza creditelor ipotecare din SUA, pentru ca a analiza astazi dimensiunea valorica a crizei in baza unor surse si cifre ca cele mentionate anterior este o activitate inutila, valorile variind de la simplu la dublu iar comunicate noi apar in fiecare zi.

Altceva doresc insa sa subliniez. Intotdeauna m-am intrebat cum este posibil sa creasca o bursa - pe baze anuale- cu mult mai mult decat cresterea economica din perioada respectiva? Se poate daca luam din viitor sau de la altii, pentru c altfel castigurile si pierderile firmelor fac parte atat din cresterea/scaderea PIB cat si din cea a burselor. Pentru ca titlurile de valoare ale unui emitent, nu pot creste nelimitat fara fundament atunci din cand in cand se anunta noutati, fie o inovatie, fie o achizitie, fie un nou director mai bine cotat decat vel vechi, fie se intretine o incredere solida in jurul acelui titlu, sau, asa cum s-a intamplat in cazul acestei crize financiare - ipotecare, se vand produse noi goale de continut. Castiga fiecare ca intr-un joc piramidal, pentru ca in epoca globalizarii toata lumea vinde la toata lumea pe anumite piete financiare care au resursele necesare sa suporte aceste tranzactii. Asa se face ca fumul impachetat pe Wall Stree s-a propagat prin Europa pana in Asia. Dar partea trista a acestei povesti nu este ca unii nu au mai castigat pentru simplul motiv ca altii desfacand pachetele au constatat ca sunt goale si atunci piramida s-a prabusit, ci pentru ca sentimentul de incredere intr-o crestere economica solida la nivel global a disparut fiind inlocuit de o neincredere totala si de o intoarcere la valorile traditionale: petrol, aur, materii prime, cereale etc. Peste noapte acestea si-au dublat chiar triplat preturile si tot peste noapte bursele au cazut probabil ca aproape de nivelul de la care au plecat in aceasta crestere nebuneasca sfarsita tragic pentru cetateanul obisnuit care va plati cresterea de preturi datorata in principal speculantilor mutati de pe piata bursiera pe cea de marfuri.

Deunazi, intr-un interviu televizat, unul din candidatii la presedintia SUA spunea ca un prim pas pe care il va face pentru stoparea cresterii artificiale a pretului energiei va fi limitarea castigurilor speculantilor sau descurajarea acestora. Nu a explicat cum va avea loc acest proces si nu este exclus ca afirmatia sa fi fost pur electorala. Pana atunci insa pretul barirlului de petrol a ajuns la peste 125 USD in timp ce acum 4 ani el oscila in jurul valorii de 30 USD. Cred ca ar fi interesant de facut un calcul. Pe o perioada extinsa de timp, sa zicem 10 ani, sa calculam pentru o tara etalon poate chiar SUA, cresterea bursei versus cresterea economica. S-ar putea sa cnstatam ca pe perioade lungi aceste cresteri sunt cvasi e-gale iar criza financiara pe care o traversam sa fie corectia necesara pentru indicii bursieri.

Afaceri cu vant

2008-04-23T16:10:00.005+03:00

De la o vreme asistam la o efervescenta de declaratii. Pe langa cele imobiliare, domeniu in care, in fiecare zi mai aflam ca o firma sau alta va demara in scurt timp constructia unui mall eventual al celui mai mare mall a mai aparut seria de anunturi legate de energia eoliana. Deunazi am citit ca s-a vandut Dorna Lactate iar din banii obtinuti fostul proprietar doreste sa investeasca in productia de energie eoliana. Cu cateva zile inainte am lecturat, tot in presa, ca Electrica, firma de stat actionara (inca) la cele trei societati de distributie a energiei electrice neprivatizate este interesata sa contracteze studii de fezabilitate in vederea demararii unor proiecte tot in sectorul energiei eoliene. Tot rasfoind mass media constatam ca si Iberdrola (invinsa de Enel in lupta pentru preluarea distribuitorului de energie electrica Muntenia Sud) a incheiat un acord de achizitie a mai multor generatoare eoliene (neclar daca acestea exista deja sau vor fi instalate) cu puteri cumulate de sute de megawati, idem si Enel care tocmai a preluat o alta firma ce are in portofoliu niste "mori de vant" etc.

Si pe cine intrebi in ce ar investi raspunsul parca este acelasi: in imobiliare si in generatoare eoliene. Sa explicam putin interesul acesta aparent subit pentru energia din surse eoliene. In scopul conservarii energiei, UE a stabilit niste cote procentuale din totalul consumului de energie electrica la nivel de stat membru care sa fie obtinute din energii regenerabile. Prin energie regenerabila se intelege energia obtinuta din generatoare cu puteri instalate mai mici de 10 MW si care sa utilizeze surse neconventionale de energie, ne referim in principal la: eoliana, solara, biomasa, hidro. In materie de microhidrocentrale, jocurile sunt oarecum finalizate. Exista in patrimoniul Hidroelectrica sute de locatii si generatoare aflate in diferite stadii de investitii si care sunt scoase la vanzare din cand in cand in functie de interesul declarat al unor investitori preferati. In ceea ce priveste biomasa, afacerea este destul de dificil de realizat in stadiul actual de (ne)colectare selectiva a deseurilor si al absentei gropilor ecologice.

Cu potential ridicat ramane energia eoliana. Procentul asumat de Romania in perspectiva anilor 2020 este de 30%, adica acest procent ar trebui sa fie reprezentat in ansamblul productiei de energie electrica din tara noastra de catre energie din surse regenerabile. Luand in considerare tabloul prezent al producatorilor de energie, 30% din electricitate este de provenienta hidro, 14% din sursa nucleara iar restul de 56% din carbune, gaz metan si pacura. Asumand ca la orizontul anilor 2020, 30% din electricitate va proveni din surse regenerabile si presupunand ca vom avea un consum aproximativ constant de curent electric atunci rezultatul va fi mai mult decat pozitiv pentru noi avand in vedere ca vom fi in situatia avantajoasa de a avea posibilitatea renuntarii la o cota echivalenta din producatorii de electricitate pe baza de gaz si/sau carbune.

Dar care este secretul atator investitii eoliene. Pentru ca exista un secret si anume, productia de energie electrica din surse regenerabile este prioritara si se face la un pret fixat de catre autoritatea de reglementare astfel incat sa se asigure recuperarea investitiei. Bineinteles ca acest pret este superior celui practicat in sistem diferenta nefiind acoperita de la buget ci de catre furnizori prin intermediul pretului de vanzare al energiei electrice livrata catre consumatori. Discutam de fapt de o subventie incrucisata, electricitatea din surse conventionale o sprijina pe cea obtinuta din surse neconventionale. Pana aici nimic rau, ci chiar toate bune avand in vedere ca asa ne protejam mediul si ne marim independenta energetica. Numai ca energia eoliana nu este controlabila, vantul bate numai cand vrea el ceea ce inseamna ca sistemul trebuie sa dispuna de capacitati echivalente, conventionale care sa compenseze momentele fara vant. Intrebarea este cine va sustine acele generatoare? Sau altfel spus ce se va intampla daca si cand toate proiectele anuntate se vor realiza? Vom avea curent numai cand va bate vantul sau vom plati dublu pentru ca abia tunci se va descoperi ca si producatorii conventionali trebuie tinuti in functiune pentru zilele fara vant? Dar si acele capacitati conventionale aflate pentru moment in exploatare sunt limitate, eventual cumulat nici nu ating totalul proiectelor anuntate de generatoare eoliene. Normal ar fi, ca autoritatea competenta sau operatorul de sistem sa organizeze periodic licitatii pentru atribuirea licentelor de producatori de electricitate din surse regenerabile.S-ar asigura astfel transparenta dar si finalitatea investitiilor. Altfel s-ar putea sa riscam ca in anul 2020 sa ne aflam tot in stadiul de proiecte anuntate prin mass media.

Încălzirea centralizată – Între trecut şi Viitor

2008-04-22T13:03:00.001+03:00

În România, încălzirea centralizată nu este (încă) o poveste de succes. Întrebarea care se pune acum este în ce măsură povestea ei se poate transforma într-un succes. Pentru a răspunde argumentat este nevoie ca, în primul rând să înţelegem cum s-a ajuns în situaţia anilor ’90 când toată lumea îşi dorea debranşarea apartamentului de la sistemul de încălzire centralizată. Totodată este important să cunoaştem şi legislaţia europeană în domeniu. Menţionez, în acest context, că, prin Tratatul de Aderare, România s-a angajat să preia, fără, derogări, orice directivă europeană în materie, ceea ce înseamnă că directivele sau deciziile Comisiei Europene legate de încălzirea centralizată sau de producerea energiei termice sunt incluse automat şi în legislaţia locală.

Exemplul Capitalei României este ilustrativ pentru ceea ce s-a întâmplat în ţara noastră în domeniul încâlzirii centralizate. Astfel, în anii urbanizării accelerate (anii ’60) s-au construit centralele de cogenerare energie electrică şi termică (abrevierea consacrată CHP derivă din limba engleză – Combined Heat and Power) şi care contribuie după cum urmează la furnizarea de energie termică pentru încălzirea celor aprox. 580.000 de apartamente din Municipiul Bucureşti şi oraşul Buftea: CET Sud - 40%, CET Vest - 20%, CET Grozăveşti 14%, CET Progresul - 17%.

Dacă în anii ’80 lipsa de căldură din apartamente se explica prin prisma penuriei de resurse energetice specifice epocii, în anii ’90, blocajul financiar şi starea tehnică precară a reţelelor coroborate cu absenţa unui management performant la toate nivelurile şi în toate sectoarele, inclusiv în administraţia locală, suprapuse peste o perioadă de criză economică profundă, marcată de scăderea drastică a veniturilor populaţiei, toate acestea la un loc au determinat o lipsă de performanţă în ceea ce priveşte serviciul de încălzire centralizată şi furnizare a apei calde menajere.

La începutul anilor ’90 toate activele energetice au fost incluse într-o singură entitate Renel, urmată la mijlocul aceluiaşi deceniu de Conel (după desprinderea activelor aferente transportului de energie electrică într-o nouă entitate denumită Transelectrica) pentru ca începând cu anul 2000, să aibă loc separarea producţiei de distribuţie. În acest mod, centralele ce funcţionează pe gaze naturale (90%) şi păcură (10%) şi care asigură producerea de energie terimică pentru sistemul centralizat de încălzire a Bucureştiului au fost transformate în filiale şi incluse juridic în cadrul Termoelectrica, entitate deţinută integral până anul trecut de către Ministerul Economiei, ulterior transferată la AVAS, înstituţie publică din subordinea Guvernului României. Pentru reglementarea sectorului s-au înfiinţat Agenţia Naţională de Reglementare în domeniul Energiei Electrice (ANRE) şi Agenţia Naţională de Reglementare în domeniul Gazelor Naturale (ANRGN) care au funcţionat independent timp de 7 ani, fiind reunite anul trecut într-o singură entitate.

În paralel, la începutul anilor ’90, în subordinea Primăriei Capitalei s-a înfiinţat Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice care a preluat gestionarea reţelei de puncte termice şi conducte ce formează activul serviciului de încălzire centralizată.

Acest scurt istoric ne ajută să înţelegem sursa disfuncţionalităţilor majore din sistem, care au condus la avalanşa de debranşări ce au avut loc în perioada 1990 – 2004. Observăm că serviciul în sine a fost furnizat de către o entitate aflată în subordinea Primăriei Capitalei în timp ce agentul termic era livrat de către nişte producători de energie electrică coordonaţi de Guvern. Mai mult, deoarece aceştia generează şi energie electrică, potrivit legislaţiei în vigoare, preţul de vânzare atât al energiei electrice cât şi al energiei termice (mai cunoscută sub numele unităţii de măsură – gigacalorie) au fost stabilite prin negocieri între Termoelectrica, ANRE, ANRGN si Guvern, în timp ce de tariful energiei termice livrate populaţiei era răspunzătoare Primăria Capitalei. Această situaţie nu ar deranja dacă ar exista un sistem transparent de stabilire a tarifelor pentru energia electrică şi cea termică în cazul Termoelectrica. Există însă percepţia, din partea Primăriei, că se impun tarife ridicate la energia termică în scopul subvenţionării energiei electrice produsă de centralele respective. Din acest motiv Primăria Capitalei insistă pentru transferul centralelor menţionate din coordonarea Guvernului, în cea a Primăriei considerându-se că, în acest mod, chiar dacă tarifele nu vor scădea, cel puţin se vor plafona.

În acest context, trebuie menţionat, că la beneficiarul final, gigacaloria ajunge puternic subvenţionată, atât de Guvern cât şi de bugetul local. În Bucureşti, spre exemplu, la sfârşitul anului trecut, la nivel casnic, gigacaloria se plătea cu 107,5 lei în timp ce preţul aprobat de ANRE a fost de 213, 21 lei diferenţa fiind achitată de Guvern (64,36 lei) şi Primărie (41,35 lei). Pe lângă aceste sume, pentru familiile cu venit redus se acordă un ajutor de încălzire în funcţie de tipul de combustibil utilizat. Menţionez că în Bucureşti, numai 68% din spaţiile locative sunt încălzite centralizat, restul fiind împărţit între sobe (18%), centrale termice de bloc (5%), centrale termice de apartament (5%) şi centrale termice de cvartal (4%).

Sistemul descris este evident că trebuie corectat pentru o funcţionare profitabilă atât pentru cetăţeni căt şi pentru bugetul local şi pentru comunitate în general. În primul rând se observă că subvenţia se acordă tuturor gospodăriilor racordate la sistem indiferent de venitul pe familie. Dar şi gazul natural (cel folosit de populaţie în mod direct pentru încălzire) are un preţ inferior celui de piaţă existănd mari presiuni din partea UE de creştere a acestuia. Chiar s-a fixat şi un calendar în acest sens care însa nu a fost respectat de autorităţile române. În aceste condiţii este dificil de estimat cum este mai avantajos din punct de vedere financiar să încălzeşti o locuinţă în mediul urban, acolo unde este disponibil un sistem de încălzire centralizată. Debranşarea masivă operată în perioada 1990 – 2004 s-a datorat în primul rând unui serviciu de slabă calitate dar plătit foarte scump. Între timp calitatea s-a îmbunătăţit considerabil fapt dovedit de stoparea fenomenului dar rămâne deschisă problema tarifului gigacaloriei coroborat cu eliminarea subvenţiilor guvernamentale la gazul natural livrat populaţiei şi al posibilei subvenţii încrucişate din cadrul centralelor tip CHP prin transparentizarea costurilor.

Sistemele de încălzire şi răcire centralizate au căpătat o importanţă din ce în ce mai mare în ultimii ani, mai ales din perspectiva eforturilor globale de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră şi a economisirii energiei având vedere insecuritatea şi preţul ridicat al resurselor primare. Sistemele de încălzire centralizată pot fi dotate cu tehnologii flexibile ce utilizeaza tipuri variate de combustibil incluzând energia rezultată prin arderea deşeurilor menjere, a energiei regenerabile dar şi, cel mai semnificativ, aplicarea cogenerării adică producerea simultană de energie electrică şi termică. Combinaţia cogenerare şi încălzire centralizată este foarte eficientă din punct de vedere energetic. O centrală termoelectrică care produce numai energie electrică are un randament de aprox. 50%. O mare parte din energie este risipită sub formă de căldură în mediul înconjurător. O centrală care lucrează în regim de cogenerare recuperează această căldură şi poate atinge un grad de 90% ca eficienţă energetică.

Creşterea eficienţei energetice, conservarea energiei şi protecţia mediului sunt obiective majore ale politicii energetice în cadrul UE. În acest scop, Parlamentul european a adoptat Directiva 54/2003 referitoare la regulile comune pentru piaţa internă de electricitate care la Art. 22 stipulează că Statele Membre trebuie să contribuie la asigurarea securităţii furnizării de energie electrică prin construcţia de noi unităţi în cazul în care capacităţile actuale de generare nu sunt suficiente. Aceste noi capacităţi trebuie să ţină cont de diverse criterii stabilite prin directiva respectivă unul dintre acestea fiind cel de eficienţă energetică. În acest sens se menţionează distinct capacităţile de cogenerare şi cele bazate pe resurse regenerabile. Pentru punerea în aplicare a acestei directive, Comisia a adoptat ulterior Directiva 8/2004 privind promovarea cogenerării pe baza cererii de energie termică utilă pe piaţa internă a energiei.care stabileşte indicatori de eficienţă pentru cogenerare precum şi modalităţi de raportare pentru Statele Membre. Directiva menţionată a fost completată de către Comisie printr-o Decizie din 21 decembrie 2006 pentru stabilirea valorilor de referinţă armonizate pentru producerea de electricitate şi căldură în scopul aplicării Directivei 8/2004 a Parlamentului European. În esenţă se instituie posibilitatea ca Statele Membre să acorde stimulente pentru reabilitarea unităţilor mai vechi de cogenerare în scopul îmbunătăţirii eficienţei energetice, recomandându-se totodată şi asigurarea condiţiilor stabile pentru investiţii în cogenerare şi menţinerea aceloraşi valori de referinţă pentru unităţile de cogenerare pe o perioadă de 10 ani.

Dacă ne uităm la exemplul ţărilor nordice unde sistemul de încălzire centralizată acoperă cel puţin 60% din locuinţe constatăm că la baza lui au stat câteva iniţiative importante luate de Guvern:
Proiect de ansamblu la scară naţională a furnizării de căldură;
Utilizarea cogenerării pe baza proiectului menţionat;
Izolarea clădirilor;
Dezvoltarea de sisteme izolate de transport şi distribuţie a agentului termic;
Reducerea temperaturii agentului termic.
Urmare a acestor iniţiative dar şi a colaborării între autorităţile locale şi cele centrale, între sectorul public şi cel privat, în Danemarca, spre exemplu, la 30 de ani de la criza petrolului din 1974, consumul de combustibil pentru încălzire a scăzut cu 50%. În zonele rurale cu 500 de locuitori s-au pus în funcţiune sisteme CHP descentralizate. Acestea sunt în operare numai când este necesar fiind echipate cu acumulatori de căldură. Combustibilul poate fi gazul natural, rumeguş, deşeuri din lemn, biogaz etc.
Printr-o lege nouă a încălzirii adoptată în 1979 s-a stabilit ca până în anul 2000, 60% din locuinţe să fie încălzite centralizat. Autorităţile centrale au emis normele şi au aprobat planurile în timp ce municipalităţile în colaborare cu firmele de profil au exceutat lucrările. Rezultatul a fost un sistem integrat de conducte capabile să transporte agentul termic de la marile centrale electrice şi incineratoare către companiile locale de distribuţie. Pentru exemplificare, în 2003, prin arderea deşeurile menajere s-a asigurat 25% din energia termică necesară încălzirii Capitalei. Sistemul de transport al agentului termic din Copenhaga conectează 4 centrale tip CHP, 4 incineratoare pentru deşeuri şi peste 50 de boilere pentru orele de vârf.care transportă agent termic pentru peste 20 de companii de distribuţie.
Este important de reţinut că obiectivele încălzirii centralizate pot fi atinse numai dacă majoritatea populaţiei din oraşele mari este recordată la sistem. Trebuie deasemenea să existe obligativitatea conectării clădirilor la sistemele de încălzire centralizată, acordarea de stimulente pentru reabilitarea reţelelor şi pentru consumatorii care optează pentru încălzirea centralizată (izolarea clădirilor, montarea contoarelor, executarea lucrărilor necesare schimbării tipului de încălzire etc.). În România s-a adoptat un prim Plan Naţional de Acţiune în Domeniul Eficienţei Energetice 2007 – 2010 care transpune pe plan local legislaţia comunitară mai menţionată anterior. Din acest Plan fac parte măsuri precum izolarea termică a clădirilor construite în perioada 1950 – 1990 pentru care se acordă subvenţii de la bugetul central şi cel local. În acelaşi Plan este prevăzut ca în cursul anului 2008 să se adopte scheme de finanţare pentru sprijinirea cogenerării de înaltă eficienţă. Important ar fi, ca ulterior adoptării cadrului legal necesar Guvernul şi municipalităţile să realizeze un plan naţional de încălzire a localităţilor pentru cel puţin 15 – 20 ani astfel încât fiecare dintre noi să ne cunoaştem obligaţiile în cazul în care alegem să locuim într-o anumită zonă. Protecţia mediului şi conservarea energiei trebuie să devină un obiectiv pentru guvern dar şi un mod de viaţă pentru noi toţi.

Prognoze

2008-04-10T16:30:00.002+03:00

In fiecare zi auzim noi si noi prognoze. Despre aceiasi indicatori evident. Si de la aceiasi autori. De fapt nu sunt multi. Dar sunt si romani si straini. Din partea romana cei mai activi sunt Comisia Nationala de Prognoza si BNR. Dinspre partea straina merita sa ii citam pe clasicii FMI si BM, mai recent si UE dar si altii care se simt obligati ca din cand in cand, probabil ca din lipsa de alte subiecte mai palpitante sa mai emita cate un comunicat prin care de regula prezinta cat se poate de pesimist evolutia viitoare a prinicpalilor inidcatori romanesti. Si ma refer in primul rand la cresterea PIB, la deficitul extern (cel mai la moda subiect anul acesta) si la inflatie. Asa se face ca avem de ales intre multiple surse si pe cale de consecinta intre o multitudine de valori ale indicatorilorilor macroeconomici.

Sa luam pentru exemplificare nivelul deficitului extern previzionat pentru 2008. Potrivit opiniei exprimate de guvernatorul BNR, acesta se va situa la un nivel inferior fata de 2007 cand a atins 13,9% din PIB situandu-se in valoare absoluta la 16,87 mld. Euro, depasit fiind doar de Bulgaria si tarile baltice. Guvernatorul nu a aratat pe ce isi bazeaza aceasta afirmatie dar cel mai probabil pe cursul de schimb depreciat al monedei nationale care ar favoriza exporturile. In teorie pentru ca in practica discutam totusi de inceputul unei recesiuni economice pe plan mondial si de o scadere a ritmului de crestere in tarile UE (prinicpalul nostru partener comercial) ceea ce ar putea conduce din partea lor la o reducere a apetitului pentru importuri. In plus un curs marit leu/Euro determina si un pret marit al materiilor prime in special cele legate de energie (majoritar de import) ceea ce adauga o presiune suplimentara asupra costurilor produselor finite. Or este evident ca produsele romanesti sunt competitive la export nu din cauza valorii lor adaugate ci, fundamental, din cauza preturilor mai mici. Guvernatorul este sustinut si de catre Comisia Nationala de Prognoza care emite prognoze pe banda rulanta corectandu-le cel putin la 2 saptamani eventual in functie de evolutia zilnica a cursului valutar. Astfel, CNP estimeaza pentru 2008 un deficit extern de 13,5%

Despre deficitul extern, FMI are o parere opusa celei exprimate de guvernatorul BNR. In viziunea FMI, deficitul extern se va adanci in acest an la 14,5% din PIB urmand sa se reduca incepand din 2009. Insa cea mai pesimista prognoza vine din partea agentiei Fitch care dispunand de alte date de intrare (presupunand ca formulele de calcul sunt in principiu acekeasi) ajunge la concluzia ca deficitul extern va atinge 17,5% din PIB.

La toate aceste marimi relative se adauga si diverse alti jucatori de pe margine cum ar fi departamentele de cercetare din banci, agentiile de garantare a exporturilor si alte organizatii neguvernementale care toate se considera obligate de statutul lor sa mai emita din cand in cand comunicate prin care de regula prezinta, in aceasta perioada de posibila recesiune, o imagine nu tocmai roza a viitorului pe termen scurt. Anul trecut pe vremea aceasta, aceleasi organizatii se intreceau in prognoze mai mult decat pozitive pentru viitorul pe termen scurt si mediu al economiei romanesti. Doar ca atunci inca nu se declansase in mod public criza credutelor ipotecare. Oare ce s-a schimbat in economia Romaniei in acest an? Ce este diferit astazi fata de acum 1 an pentru ca prognozele sa treaca din optimiste in pesimiste. Din contra, in aceasta perioada ne-am bucurat de sosirea Nokia apoi de cea a lui Ford. Adica putem acum sa speram ca, peste 1-2 ani, produsele lor manufacturate in Romania vor fi exportate contribuind astfel la reducerea deficitului extern. Din punctul meu de vedere, prognozele de anul trecut au fost exagerat de optimiste neavand prea multe in comun cu economia reala a Romaniei, bazandu-se excesiv doar pe evolutia cursului de schimb ca indicator fundamental pentru economie. Doar ca, asa cum stim cu totii, cursul de schimb reprezinta expresia cererii si ofertei pe post de arbitru fiind BNR, o influenta suficient de mare avand-o si bancile straine care opereaza in Romania. Numai ca si accesul lor la finantare s-a ingustat semnificativ datorita crizei creditelor ipotecare.

Altfel spus, prognozele atunci cand nu sunt elaborate intr-un context global, reprezinta mai mult un exrecitiu intelectual pur teoretic. Iar investitorii trebuie sa le ia in consideratie cu multa prudenta in paralel cu realizarea unei documentari proprii. Uneori cateva zile de cercetare si lectura pot salva un intreg plan de afaceri.

Strategii energetice

2008-04-07T13:00:00.002+03:00

Pe parcursul ultimilor 18 ani, toate guvernele care s-au perindat pe la Palatul Victoria au initiat cate o strategie energetica. Fiecare ministru de resort nu s-a simtit satisfacut de prevederile strategiei initiate de predecesor asa incat s-a simtit obligat sa genereze una proprie. In final, niciuna din aceste strategii nu a avut vreo valoare autentica nefiind aplicate nici macar de initiatorii acestora deoarece au fost adoptate ori in prag de schimbare a guvernului ori erau atat de vagi incat functionarii care ar fi trebuit sa le implementeze nu au stiut incotro sa se indrepte. In plus domeniul fiind atat de important era si este nevoie de o sustinere legislativa a unei strategii energetice, sustinere ce nu a existat in primul rand datorita inexistentei unei majoritati parlamentare pe aceasta tema.

Privatizarile din domeniu nu au fost in niciun caz rezultatul aplicarii vreunui program coerent de dezvoltare a sectorului. Ele au fost generate doar de presiunile exercitate de tandemul SUA (in principal in anii '90 si UE - mai ales dupa inceperea negocierile de aderare la UE din februarie 2000. Asa s-a intamplat in cazurile Pterom, Distrigaz Sud, Distrigaz Nord, Electrica Banat, Electrica Dobrogea, Electrica Muntenia Sud. Ar mai fi fost aproape Complexul Energetic Turceni, Complexul Energetic Craiova si Complexul Energetic Rovinari aflate pe lista BM si ultimele 3 distributii neprivatizate de pe lista UE. Intre timp a sosit momentul 1 ianuarie 2007 care ne-a adus statutul de membru cu drepturi depline in UE motiv pentru care privatizarea acestor active energetice nu a mai fost de actualitate. Daca tinem cont de dezastrul privatizarii Petrom unde CSFB a estimat in previziunile pe baza carora s-a negociat valoarea companiei, un pret pe barilul de petrol pentru perioada 2004-2014 de 30 de dolari in conditiile in care cotatia de astazi a petrolului este de 104 dolari/baril, inclin sa consider aceasta pauza de privatizari energetice binevenita. In plus sa nu uitam ca de fapt bugetul public a finantat partial privatizarea Petrom prin intermediul obligatiilor financiare privind investitiile de mediu pe care statul roman s-a angajat sa le finanteze pentru sarcinile istorice de mediu.

O analiza pertinenta a situatiei celor 3 complexuri energetice ne arata ca situatia ar fi fost extrem de gris in ceea ce priveste obligatiie de mediu. Se stie ca Romania, in scopul accelerarii procedurilor de aderare, s-a obligat ca pana in anii 2012 - 2014 sa rezolve probleme de poluare ale celor 3 complexuri ceea ce implica investitii cumulate de cel putin 500 milioane Euro care, atentie, nu sunt productive. Doar ne ajuta sa avem un mediu inconjurator mai curat. Altfel spus acesti bani nu vor contribui la scaderea costurilor de productie ci se vor regasi in pretul de vanzare al kilowattului sub forma amortizarii investiilor de mediu. Privatizarea ar fi in teorie o metoda de atragere a unor finantari mai ieftine. In practica insa, incepand cu vanzarea Romtelecom, trecand prin cea a Petrom si sfarsind cu privatizarea companiilor de distributie gaz si electricitate, constatam ca prin schimbarea proprietarului, in unele cazuri statul roman a vandut altor state si nu unor investitori privati, cetateanul consumator roman nu a obtinut nicio scadere a tarifului sau cel putin o crestere a calitatii serviciului primit in schimbul unui tarif marit.

In aceste conditii este normal sa incepem sa ne punem intrebari in legatura cu viitorul activelor energetice, cel putin al celor aflate inca in patrimoniul statului. Strategia energetica precedenta prevedea privatizarea tuturor entitatilor din domeniul energiei electrice cu exceptia Nuclearelectrica si Hidroelectrica. Recent, guvernul a anuntat ca toate entitatile din proprietatea statului vor forma o Companie Energetica Nationala asa cum inca mai exista in tari ca Franta, Italia, Cehia ale caror companii nationale au sosit in Romania pe post de investitori si au achizitionat ce a fost de vanzare Personal consider ca in actuala conjunctura globala infiintarea acestei companii este o mutare inteligenta. O mutare mai putin inteligenta a fost, dupa desfiintarea precedentei companii Conel, impartirea productiei de energie electrica in functie de combustibilul utilizat si nu de parametri tehnici si financiari. Asa s-a ajuns in situatia in care Hidroelectrica s-a umplut de bani si aranjamente avand cel mai scazut cost de productie iar Termoelectrica a sfarsit intr-o mare de datorii si de aranjamente facute in scopul supravietuirii pentru ca tehnic este nevoie si de aceasta companie in peisajul energetic romanesc.

Este asadar important sa facem acest pas, pentru ca Termoelectrica si Hidroelectrica se compenseaza si au nevoie una de cealalta avand in vedere ca exista luni secetoase cand energia hidro nu face fata contractelor incheiate dar si luni ploioase cand energia termo poate sa ia o pauza. Nuclearelectrica are nevoie tehnic de o pauza de cel putin 1 luna pe an pentru reparatii si verificari iar cele 3 complexuri energetice pe carbune trebuie sa inceapa de urgenta investitiile de mediu. Sa speram ca noul guvern care se va incepe functionarea cel mai probabil de la 1 ianuarie 2009 va respecta aceasta orientare si nu va incepe prin a desfiinta proaspat infiintata companie nationala.

Fuziuni si Achizitii in 2007

2008-04-01T12:27:00.002+03:00

In prima parte a anului 2007, cresterea Romaniei parea de neoprit, in orice domeniu. In fiecare zi, rasfoiam ziarele cu sentimentul ca in curand, toata populatia tarii va locui la casa cu vedere la lac sau la padure sau, in cel mai rau caz, in ansambluri rezidentiale dotate cu piscina, gradinite, mall-uri si, mai important, cu suficiente locuri de parcare. BNR tocami eliminase obligativitatea avansului la credite. Gata cu limitarile, bancile aveau liber la credite oricat de mari. Sigur, in teorie cu rate nu mai mari de 70% din venitul creditatului dar in practica, prin marirea perioadei de creditare se putea ajunge la oricat. Asa s-au contractat imprumuturi pe 30-40 de ani achitabile pana pe la 72-75 de ani cand speranta medie de viata la barbati nu depaseste 68 de ani. Mai mult, in aceasta euforie generala, cand indicii bursieri cresteau zilnic, la antipod cu cel valutar cursul euro/leu ajungand la aproape 1:3 de la 1:3,6, guvernul a renuntat la orice prudenta bugetara crescand salariile publice si pensiile cu rate nemaiauzite. Asa s-a ajuns ca salariile bugetarilor sa se claseze pe locul al doilea dupa cele ale angajatilor bancilor.

Pe acest fundal de efervescenta a creditelor de consum si imobiliare si a castigurilor bursiere, au avut loc cateva tranzactii importante care au marcat sectorul fuziunilor si achizitiilor in 2007. Pe primul loc se claseaza preluarea Rompetrol de catre o companie de stat din Kazahstan la un pret estimat de 2,5 mld. USD. Cel mai probabil aceasta tranzactie s-a derulat prin vreun paradis fiscal, sectorul financiar romanesc nereusinf sa atraga vreun comision din aceasta suma. Asa stand lucrurile nu cred ca aceasta vanzare-cumparare a avut impact asupra finantelor tarii si nici asupra cetatenilor romani. O alta tranzactie contorizata de firmele de profil a fost preluarea de catre Petrom a firmei de altfel desprinsa din Petrom cu cativa ani in urma si anume Petrom Service pentru suma de 300 milioane Euro. Nici in acest caz tranzactia nu a avut loc in Romania si, potrivit mass media, atat suma cat si oportunitatea preluarii sunt discutabile. Conform acelorasi surse, reprezentantul AVAS in CA Petrom nici nu a fost consultat, actiunea fiind pregatita si decisa de catre austriecii de la OMV.

Urmatoarea pe lista noastra de tranzactii este achizitionarea de catre firma franceza Groupama a BT Asigurari pentru 100 milioane Euro. Dintre toate tranzactiile semnificative care au avut loc anul trecut poate ca aceasta este singurul caz in care s-au achitat niste taxe si in Romania plecand de la premisa ca, actionarii romani si-au incasat banii local devenind

Dar valoarea totala a achizitiilor in 2007 (fuziuni nu au existat insa aceasta este o expresie consacrata, motiv pentru care este des intalnita si utilizata chiar daca se refera de fapt numai la achizitii) s-a situat in zona 4,5 - 5 mld. Euro. Daca eliminam tranzactiile de mai sus si mai adaugam preluarea Kandia de catre Cadbury pentru 130 milioane Euro ramanem cu 2 miliarde Euro care, potrivit unor obervatori de pe piata se concentreaza cu preponderenta in zona de real estate de care discutam in debutul articolului. Diviziile de real estate ale unor banci active si pe piata locala au cumparat sute de hectare pentru diverse viitoare proiecte rezidentiale, fonduri de investitii ca de exemplu Africa Israel au achizitionat terenurile aferente fabricilor deja inchise precum Laromet, altele gen Immoeast s-au orientat catre constructii la cheie ca in cazul Polus Center din Cluj vandut pentru 246 milioane Euro sau Armonia Shopping Center care a costat fondul austriac "numai" 150 milioane Euro. Poate ca in unele cazuri o parte din acesti bani au intrat si in Romania contribuind la imbunatatirea balantei de plati. Cert este ca, pe ansamblu, excluzand vanzarea Rompetrol valori semnificative in domeniul achizitiilor s-au inregistrat in sectorul imobiliar.

Nici la capitolul privatizari nu prea avem cu ce sa ne laudam. Din partea Guvernului nu a fost anuntata nicio intentie de privatizare semnificativa in afara de eternii candidati adica acele companii ramase inca in vechiul portofoliu AVAS printre care s-au numarat achizitionarea Electroputere Craiova de catre niste investitori arabi si vanzarea Automibile Craiova catre Ford. Cifrele nu au relevanta fiind nesemnificative si neconstituind un reper. Daca despre investitia Ford am scris cate ceva in alt articol, despre Electroputere deocamdata imaginea este neclara. Pe de o parte protofoliul de produse al fabricii este prea diversificat si trebuie redus la cele cu avantaj competitiv, pe de alta parte fabrica dispune de o suprafata insemnata care te duce cu gandul (involuntar!) la o afacere imobiliara de proportii, avand in vedere proximitatea fata de investitia Ford, dar si fata de investitia Renault din Pitesti. Voi mai aborda acest subiect in alt articol pe masura ce se contureaza intentiile investitorilor.

Ford va produce la Craiova modelul Transit

2008-03-24T12:59:00.002+02:00

Indiscutabil, sosirea firmei Ford la Craiova reprezinta un pas inainte pe calea industrializarii Romaniei. In anii '80 la Craiova demara productia de Citroen-uri sub licenta franceza. Oltcit-ul, asa cum a fost botezat Citroen-ul romanesc parea un avion comparativ cu Dacia. In sfarsit, schimbatorul de viteze putea fi manuit cu usurinta iar mersul cu spatele nu mai era o proba de groaza din cauza aceluiasi obiect. In fine, cu productia sistata, la inceputul anilor '90 salvarea fabricii urma sa fie Daewoo care decisese sa puna la Craiova bazele unei fabrici pentru Europa Centrala si de Est si sa fabrice cel putin 200.000 de automobile pe an. De la vorba la fapta drumul este lung si uneori nesfarsit asa cum a fost si cazul investitiei coreene de la Craiova. prin contractul incheiat de investitorul sud-coreean cu statul roman, firma Daewoo se angaja la un anumit grad de integrare si altul de export. In schimb statul ii oferea niste facilitati fiscale (scutire de impozit pe profit 7 ani) dar si vamale (scutire de taxe vamale si TVA pentru un lot de 20.000 de autovehicule Daewoo Cielo din vanzarea carora, fabrica din Romania urma sa isi asigure necesarul de finantare). Istoria s-a derulat altfel in defavoarea tuturor. Gradul de integrare stipulat prin documentele oficiale nu a putut fi atins prin colaborari cu alte companii producatoare de componente auto din Romania, astfel ca firma Daewoo s-a vazut obligata la efectuarea unor investitii suplimentare (o noua turnatorie) pentru a se apropia de procentul de 60%. Cat despre procentul de export in valoare de 50%, acesta nu a fost indeplinit prin exportul de autoturisme ci de motoare deoarece intre timp Daewoo construise o uzina si in Polonia catre care erau directionate motoarele si cutiile de viteze fabricate in Romania. Castigul real al firmei coreene, la vremea respectiva adica perioada 1994 - 1997 a fost importul unui lot de 20.000 de Daewoo Cielo fara taxe vamale si TVA. Dupa acest "tun vamal", firma Daewoo a fost pusa sub acuzare de catre autoritatile coreene pentru deturnare de fonduri si evaziune fiscala iar in final datorita supra-indatorarii dar si blocarii conturilor (presedintele fondator al firmei fugise in strainatate) a intrat in faliment, activele viabile fiind vandute pentru recuperarea creantelor. Activele producatoare de autovehicule au fost preluate de catre compania americana GM care insa a refuzat preluarea investitiei de la Craiova. Unul din principalele motive a fost cel legat de o datorie de 800 milioane USD catre una din firmele Daewoo din Coreea care figura in bilantul firmei romanesti. Acea datorie ar fi reprezentat tocmai investitia efectuata in noua fabrica de motoare si cutii de viteze construita de Daewoo la Craiova. In final statul roman reprezentat de AVAS a negociat preluarea actiunilor detinute la Craiova de firma coreana si a negociat stingerea datoriei mentionate la o valoare de lichidare. Astfel ca, in 2006, statul roman a redevenit unic proprietar la producatorului craiovean de automobile caruia urma, in scurt timp, sa ii fie retras si dreptul de a mai fabrica sub marca Daewoo.

In aceste circumstante venirea firmei Ford si preluarea fabricii din Craiova reprezinta cea mai buna solutie si un motiv de bucurie atat pentru angajatii de acolo dar si pentru noi toti avand in vedere ca Ford va produce la orizontul anului 2010 un numar de 200.000 de autovehicule pe an, fiind evident ca cea mai mare parte dintre acestea va fi destinata exportului. Singura problema ramasa in discutie, dar intr-o dicutie academica insa pentru viitor chiar practica este legata de segmentul de productie avut in vedere nu numai de catre firma americana dar, inaintea ei cu 9 ani chiar de firma Renault la Pitesti. Daca atunci era de inteles acum, dupa 9 ani cred ca este cazul sa filozofam public pe aceasta tema si sa vedem ce avem de facut in viitor pentru a ne deplasa catre un segment de produse mai soficticate. Concret, ma refer la faptul ca, Ford a anuntat ca va produce pentru inceput modelul Transit un frate geaman al Logan MCV, adica o mini furgoneta fara pretentii. La fel cum si Logan din oricare generatie este un autoturism de familie fara pretentii sau dotari sofisticate. Pe acestea le importam la preturi duble sau chiar triple din tarile vecine care se pare ca sunt capabile sa le produca. Iar exemplele pot continua si cu mult mediatizata investitie Nokia. Compania finlandeza a anuntat ca va produce in Romania un model de telefon destinat tarilor sarace din Africa!

Intrebarea este daca ne lipseste ceva sau aceasta este imaginea oarecum nedreapta de care ne bucuram in ochii marilor companii straine din domeniul productiei de mijloace de transport si echipamente electronice. Care cu siguranta au vizitat si centrele universitare, au intervievat profesori, studenti, au participat la simpozioane, au stat de vorba cu guvernanti si parlamentari pentru a intelege nivelul nostru tehic, economic dar si social. Inseamna ca aceasta este concluzia clara, suntem buni sa producem pentru Africa, America Latina si Asia, eventual pentru segmentul mediu de acolo. In aceste conditii era evident ca Nokia nu putea produce telefoane mobile pentru tarile sarace din Africa in Germania, la Bochum. Asa cum nici Ford nu poate produce acest model ieftin de furgoneta in SUA sau Canada. Mai nou nici in Cehia sau Polonia unde produce noul Mondeo. Romania este locatia ideala. In aceasta judecata, nivelul salarial a fost luat in consideratie mai tarziu. Pentru ca de obicei nivelul salarial reflecta productivitatea dar si nivelul de cunostinte per capita. Cu nicio universitate in primele 500 de universitati ale lunii, nu este de mirare ca suntem cautati doar ca baza de productie pentru altii si mai putin dezvoltati ca noi.

Topul investitiilor straine in 2007

2008-03-13T17:25:00.003+02:00

Anul 2007 il putem considera pierdut in materie de investitii straine directe. Nu ma opresc asupra faptului ca volumul atras in 2007 a fost inferior celui din 2006 deoarece nivelul record din 2006 se datoreaza privatizarii BCR si nicidecum vreunei investitii noi in productie. Vreau sa comentez calitatea investitiilor straine efectuate anul trecut. Mass media a prezentat un top al majorarilor de capital in cadrul investitiilor straine existente unde primele 10 locuri arata astfel:

BCR - 115 milioane Euro
CEZ Distributie - 104
EON Energie - 104
Egger Romania - 90
Kaufland - 79
Renault - 71
ING Fond de Pensii - 64
UPC - 48
Gran Vila - 45
Banca Millenium - 39

Institutii financiare, investitii imobiliare, retaileri si, ratacit in acest Top 10 Renault Mecanique adica investitia de la Titu care se doreste a fi un pilon de baza al departamentului de proiectare din compania Renault. Altfel spus niciun producator , un singur potential generator de exporturi discutam desigur de Renault prin divizia de proiectare care, chiar daca nu va exporta un model pe "planseta", parte din proiect se va exporta prin intermediul produselor finite. Insa acest Top 10 se va constitui in scurt timp in Top 10 la repatrieri de profituri ceea ce va afecta negativ balanta de plati. pentru ca daca investesti 50 de milioane ai pretentia sa obtii, intr-o tara cu risc mai ridicat cum este Romania, 100 milioane Euro ce vor fi transferati cel mai probabil catre tari cu regim de impozitare mai bland sau mai flexibil (cu deductibilitati consistente). Nu vedem in acest clasament producatori care sa-si fi marit baza de productie din dorinta de a vinde mai mult pe piata interna sau externa. Constatam insa majorari de capital in acele sectoare care stimuleaza apetitul de consum al romanilor: banci, imobiliare, comert cu amanuntul si televiziune prin cablu. In total, s-au efectuat majorari de capital in valoare cumulata de 1,2 miliarde Euro pentru a compensa cresterea consumului ca motor al cresterii economice. Numai ca va exista si reversul, acesti 1,2 miliarde Euro vor fi transferati inapoi multiplicati. Asa cum arata acest top rezulta o concluzie pe care am mai enuntat-o si in alte articole si anume ca in Romania nu au venit inca acei investitori care sa modifice fundamental, structural compozitia comertului experior. Ii asteptam in 2008 : Nokia, Ford, Mercedes si furnizorii acestora ar putea, poate, pentru prima oara sa inversesze trendul crescator al deficitului comercial incepand cu 2009.

Randamentul pensiilor private obligatorii

2008-03-11T16:02:00.003+02:00

Este posibil sa mai fi scris despre acest subiect. Astazi doresc sa il abordez din perspectiva declaratiei ministrului finantelor care a opinat ca "Impunerea unui randament minim garantat pe piata pensiilor private obligatorii (pilonul II), ceruta de sindicate si de alte organizatii ale societatii civile, nu este o solutie buna pentru ca ar fi o "fortare" pentru fonduri" pe care eu personal nu o prea inteleg asa cum confuz mi se pare in acest moment tot procesul pensiilor private. Iar legislatia nefinalizata il poate face chiar exploziv. Voi explica in cele ce urmeaza care ar fi motivele.

In primul rand sa examinam care este obiectivul acestui demers: potrivit teoriei principiul calauzitor este ca un angajat sa primeasca la pensie, adica dupa un numar de ani de munca (aproximativ 40 de ani) o suma lunara, decenta care sa se ridice eventual la 80% din salariul lui mediu real si nu nominal adica din salariul ajustat cu inflatia asa cum se presupune ca a fost platit. Un anumit procent din contributiile lui sociale platite astazi in comun de angajat si angajator se va transfera luna de luna si an de an catre fondul de pensii ales. Acesta va investi sumele primite de la angajati asa cum prevede legea adica peste 60% in instrumente cu venit garantat (de obicei obligatiuni de stat) si restul intr-un mix de actiuni dar de la firme considerate "sigure". Bineinteles investitiile pot fi transfrontaliere dar cum contributiile se achita in lei orientarea va fi catre investitii tot in lei. Bursa din Romania insa nu va oferi suficiente plasamente asa incat fondurile vor trebui sa se orienteze catre alte piete financiare cu riscurile de rigoare (fluctuatii schimb valutar, brokeri mai bine platiti, comisioane de transfer etc.) In plus exista dupa cum bine putem resimti in aceasta perioada o ciclicitate a crizelor economice in care, chiar daca plasamentele au fost efectuate pe baza de judecati solide acestea sa se dovedeasca perdante. Astfel ca, dupa ce in anii de crestere s-au platit bonusuri consistente angajatilor care au avut norocul sa lucreze pentru fondurile respective, in anii cu pierderi, daca acestia se suprapun in mod fericit pentru fonduri cu o recesiune globala sau macar regionala (pentru scuzele de rigoare), exista riscul ca, dupa 40 de ani de cotizatii, un proaspat pensionar sa primeasca poate mai putin decat ar fi primit de la stat daca ar fi continuat sa cotizeze numai la bugetul asigurarilor sociale . Si asta deoarece legea, in forma ei actuala prevede nu prevede un randament minim garantat. Legea obliga doar conservarea valorii nominale a contributiilor platite de angajati. In continuare aceeasi lege nu specifica durata platilor. S-ar subintelege ca este vorba de o pensie viagera ca si in cazul celei de stat insa deocamdata nu exista clauze in acest sens.

Pe scurt pana acum acest proces pare a fi in avantajul administratorilor de fonduri care va incasa cvomisionul de administrare in functie de valoarea activelor pe care le vor gestiona indiferent de randamentul investitiilor pe care le vor face. Si oricum primele pensii se vor achita peste cel putin 15 ani timp in care se pot intampla multe, chiar schimba fundamental legea. In acest context daca tot nu este impus un randament minim garantat si daca investitiile trebuie efectuate cel putin 60% in instrumente cu venit garantat, ceea ce eu personal nu inteleg este cum ar putea un pensionar sa beneficieze de o pensie mai mare decat cea primita de la stat care, asa cum arata exemplul ultimilor ani, a reusit intr-un final sa tina cadenta cu rata inflatiei si sa aduca nivelul pensiei medii la 50% din salariul mediu pe economie. Fara modificarea legii probabil ca tot acolo se va ajunge si cu pensiile private obligatorii. Sumele care se vor intoarce cu siguranta la pensionar sunt cele investite in obligatiuni de stat care de regula respecta rata inflatiei dar in moneda in care sunt emise. Ceea ce va mai determina o scadere de randament prin deducerea riscului financiar aferent.

Primele reactii puternice vor aparea cu certitudine cand vor fi comunicate primele randamente ale fondurilor de pensii obligatorii. legea prevede ca aceasta se va intampla peste 2 ani dar cel mai probabil, unele fonduri din top vor comunica acest indicator mai devreme tocmai pentru a atrage mai multi contribuitori la fondul sau fondurile administrate. S-ar putea ca in acel moment sa se declanseze o dezbatere publica pe marginea acestui subiect, avand in vedere ca, in momentul de fata, legislatia pare intocmita numai in avantajul administratorilor fondurilor de pensii si nu si in beneficiul viitorilor pensionari.

Vesti bune dinspre 2007?

2008-03-04T15:19:00.003+02:00

La inceput de an 2008 ploua cu cifre negre peste noi, bursa era in cadere libera, la fel si moneda nationala. In plus rezultatele bugetare tocmai fusesera date peste cap de cheltuielile ultimei luni din an iar deficitul balantei comerciale atinsese un nivel record. Agentiile internationale de evaluare a riscului de tara incepusera sa se agite pe tema modificarii perspectivei de la stabil la negativ. Pe acest fundal economic am asistat la declaratii mai putin obisnuite din partea oficialilor BNR in legatura cu sustenabilitatea cresterii economice si cu politica de cheltuire a banului public, nu tocmai inteleapta promovata de guvern. De altfel toate aceste semnale negative venite dinspre 2007 au pus pe ganduri si guvernul care cauta acum solutii de iesire din acest impas conjunctural. Una din aceste solutii o reprezinta o avalansa bine calculata de vesti bune sau de vesti reinterpretate astfel incat sa sune bine.

In acest demers as incadra publicarea in mai toate cotidienele de astazi a rezultatelor unui studiu efectuat in comun de Reuters si o banca austriaca OeKB care evidentiaza faptul ca Romania s-ar afla pe locul al treilea din punct de vedere al atractivitatii mediului de afaceri in Europa Centrala si de Est (ECE) fiind devansata numai de Rusia si Ucraina. Acest studiu, se bazeaza, potrivit autorilor, pe intervievarea a 400 de firme cu sediul in Austria care detin 1400 de subsidiare in 19 tari din ECE. Cu mici exceptii, reprezentantii acestora au indicat hotararea companiilor pe care le reprezinta de a continua investitiile in aceasta regiune subliniind ca au remarcat o imbunatatire a mediului de afaceri in Rusia, Ucraina, Romania etc. De aici urmeaza interpretarile proprii presei din Romania care puncteaza la unison, in acest context, ca Romania este din ce in ce mai atractiva pentru investitorii straini situandu-se din acest punct de vedere inaintea unor stete precum Cehia sau Ungaria unde investitorii, potrivit studiului citat, sunt reticenti in a mai investi datorita inrautatirii climatului economic.

Nimic mai fals decat acest gen de comparatii care de fapt pun alaturi mere si pere. Ungaria si Cehia se fla aproape de limita de saturatie in ceea ce priveste investitiile straine. Cehia, la o populatie de 2 ori mai mica decat a Romaniei exporta de 3 ori mai mult si, daca ne uitam la exporturi acestea sunt in majoritate covarsitoare realizate de investitori straini. Locul fruntas este ocupat de Skoda care dupa cum stim cu totii face parte din grupul Volkswagen si produce nu numai autoturisme ci multe alte componente civile si militare. Iar in materie de autoturisme gradul de integrare este aproape de 100%, masina costand pe piata de la 15.000 Euro in sus si nu de la 7500 de Euro in sus ceea ce spune multe despre zona in care opereaza si cea careia i se adreseaza. Practic noi trebuie sa exportam de 2 ori mai multe autoturisme decat cehii pentru a obtine aceelasi venituri din export. Iar venirea Ford in Romania nu va egala investitia Peugeot Citroen, in functiune in Cehia inca din 2002. Mai mult Cehia are un PIB per capita peste nivelul mediu din UE in timp ce Romania se afla abia la 30% din acest nivel.

In plus studiul de fapt evidentiaza rata de imbunatatire a mediului de afaceri si este evident ca, din acest punct de vedere, Romania este bine pozitionata macar si pentru faptul ca, incepand de la 1 ianuarie 2007 de cand suntem membri UE actele normative adoptate de Guvern si Parlament au fost pe cat posibil in consonanta cu politicile si cu directivele UE. Peste 3-4 ani de la aderare va fi destul de dificil sa identificam imbunatatiri ale legislatiei, vom asista mai degraba la aspecte pozitive in ceea ce priveste infrastructura, cu noi cai de comunicatie si cu initiative in domeniul protectiei mediului si al conservarii energiei.

Problemele Romaniei cu si fara acest studiu raman aceleasi: cresterea costurilor fortei de munca fara cresterea calitatii acesteia, avansul creditelor de consum care pe termen scurt au determinat o crestere economica, nesustenabila pe termen lung fara investitii in zona productiei orientata catre export adica a productiei de bunuri cu inalta valoare adaugata si pe scara lerga capabila sa genereze venituri substantiale din export.

Dar presa de astazi mai vine si cu alte vesti bune dinspre 2007. O crestre economica de 6% fata de prognozele pesimiste de 5,7% ale analistilor din piata insa numai cu 0,1% mai mica decat prognoza Comisiei de Prognoza de 6,1%. In ultimul trimestru din 2007 se pare ca s-a muncit peste norma si s-a recuperat ramanerea in urma fata de prognoza a celorlalte 3 trimestre. La fel si deficitul de cont curent. Nu a fost de 14% din PIB cat se calculase empiric ci de 13,7% calculat stiintific de catre INS. Doar moneda nationala inca nu vrea sa asculte de comanda INS sau CNP sau BNR sau guvern si aluneca in continuare incet in jost cu toate eforturile BNR de a o sustine prin vanzare masiva de valuta si cresterea dobanzilor la depozitele in lei.

Concluzia vine de la sine. Calea sigura de catre o crestere economica cu fundamente solide o reprezinta in acest moment investitiile in productia orientata catre export. Cum romanii care detin capacitate investitionala se orienteaza numai catre imobiliare, comert si servicii, investitorii straini sunt singurii care pot umple acest gol. Dar avand in vedere vulnerabilitatile economiei romanesti, ei isi vor asuma acest rol numai daca si guvernul roman, la randul lui, intra in parteneriat cu acestia asigurandu-le infrastructura necesara asa cum s-a intamplat in cazul Nokia si Ford.

Ce mai privatizam in 2008?

2008-02-25T14:03:00.002+02:00

Pe vremea cand integrarea in UE era doar un obiectiv, un vis frumos, in Romania se privatiza non-stop. Nu neaparat cu acte dar cel putin stateam bine la capitolul angajamente. Urmarea acelor angajamente primeam asistenta tehnica ce se concretiza in niste consultanta sau mai bine zis intr-un consortiu de consultanti care compuneau o strategie de privatizare si care puneau cap la cap intr-un asa zis "Information Memorandum" cateva date despre compania care facea obiectul vanzarii. In practica, privatizarile se finalizau numai la presiunea UE sau SUA puse in practica prin intermediul recomandarile primite de la FMI, BM, IFC sau alte astfel de organisme. Asa s-au vandut in ultimii ani Petrom, BCR, distributiile de gaz si electricitate. Dupa 1 ianuarie 2007, adica odata ce ne-am vazut in UE, nu numai ca nu s-a mai luat niciun angajament vis-a-vis de vreo noua privatizare dar si actiunile in curs s-au stopat (CEC, cele 3 distributii de electricitate ramase in proprietatea statului, complexurile energetice). De fapt nu s-au stopat ci s-au amanat sine die. Dar pentru a nu ne plictisi s-a demarat vanzarea pe BVB a unor pachete minoritare de la Transgaz si Transelectrica. IPO-uri care au fost incununate de succes si care ne-au facut sa ne intrebam daca nu cumva ar fi mult mai avantajos pentru noi toti, tinanc cont ca vorbim de prorpietatea publica, atunci cand vrem sa vindem sa incepem prin a utiliza bursele de valori. Atat din Romania cat si din strainatate.

Deodata, in aceasta aparenta acalmie a privatizarilor semnificative, a aparut o pata de culoare si anume privatizarea Antibiotice Iasi prin licitatie publica cu strigare la sfarsitul lunii martie a.c. Caietul de sarcini a fost deja achizitionat de peste 50 de firme asa ca, in teorie, ne putem astepta la un pret mare pe actiune. Cu toate acestea sindicatele dar si AOAR contesta metoda considerand ca vanzarea trebuie sa se faca prin negociere directa astfel incat sa se poata impune anumite conditii cumparatorului, legate in principal de mentinerea obiectului de activitate. Chestiunea obiectului de activitate este relativa. Citeam astazi in presa ca la Electroputere Craiova (unde privatizarea s-a facut cu negocierea anumitor clauze printre care si cea legata de conitnuarea activitatii) are loc in aceasta perioada o redistribuire a angajatilor si o relocare a activitatilor urmarindu-se astfel eliberarea unor spatii. Or Electroputere dispune de 6 ha de teren si, potrivit surselor din mass media, ar fi suficienti 10.000 mp pentru "continuarea activitatii". In aceste conditii 50.000 mp pot fi utilizati cu succes pentru dezvoltarea unor proiecte rezidentiale avand in vedere ca in consiliul de administratie au intrat si persoane care au investit deja pe aceasta piata. Luand Electroputere ca un exemplu contemporan, ma intreb ce sens ar mai avea vanzarea prin negociere directa a Antibiotice Iasi? Practic s-ar obtine un pret mai mic decat la vanzarea prin licitatie iar clauzele care ar fi incluse indiferent cat de restrictive ar parea, nu se vor constitui in obstacole in calea unor afaceri imobiliare. In plus exista oricand si pericolul apariteti unor circumstante obiective care sa conduca la pierderea unei cote de piata care sa nu mai justifice continuarea activitatii. Ce ma intriga este faptul ca, desi, in teorie guvernul se declara un sustinator al pietelor de capital, in practica nu sunt semnale ca ar le-ar incuraja folosind bursa pentru privatizare si nu numai pentru vanzarea a 10% din diferite societati pentru a arata UE si insititutiilor financiare internationale ca exista interes pentru sustinerea sectorului privat.

Nedumerirea mea se refera la faptul ca Antibiotice putea fi privatizata prin vanzarea pe bursa a pachetului majoritar de actiuni. In acest mod s-ar fi maximizat si pretul pe actiune si, pe termen scurt, s-ar fi evitat transformarea acestei privatizari intr-o afacere imobiliara. Pe termen mediu exista sanse ca acest pericol sa dispara deoarece aua aparut deja semnale ca ne indreptam catre o stagnare a castigurilor imobiliare, la aceasta ora Romania fiind confruntata cu o criza de sub productie. Asa incat urmaresc cu o curiozitate crescanda deznodamantul privatizarii Antibitoice, daca intr-adevar acest proces va avea loc la data si prin metoda anuntate. Voi reveni atunci cu detalii.

Deficite

2008-02-14T17:23:00.002+02:00

De cateva luni incoace, de cand entuziasmul leului tare si a bursei in crestere s-a stins, auzim numai reprosuri din partea BNR. Sintetizand ni se spune ca sunt prea multe deficite in economie: deficit de cont curent, deficit de balanta comerciala, deficit de productivitate. Mai ales deficit de productivitate adica, ne traduce banca centrala, cresterea salariilor a luat-o inaintea cresterii de productivitate si, in consecinta am consumat si ce nu am produs adica un excedent de produse importate. Nu sunt sigura ca inteleg aceasta idee daca raportam anul 2007 la 2006. Este adevart, au crescut salariile si pensiile, problema fiind de fapt salariile din sectorul public pentru ca ar trebui sa presupunem ca cele din sectorul privat au crescut pe seama unui spor de productivitate. Este greu de crezut ca anagajatorii privati au platit salarii mai mari intrand in pierdere. Deasemenea, guvernul sustine ca majorarea pensiilor s-a facut pe seama excedentului de fond de pensii inregistrat ca urmare a cresterii salariilor. Si totusi ce s-a schimbat?

Daca analizam cu atentie anul 2007 constatam ca bancile au prins gustul profiturilor mari si au inceput sa imparta credite la tot poporul determinand astfel o explozie a consumului. Iar consum inseamna in Romania automat importuri. Care importuri au existat si in 2006 la scara mai mica dar nu foarte mica, balanta comerciala fiind tot deficitara. Dar la 31 decembrie 2006, nimeni nu a comentat ca am consumat mai mult decat am produs. Si, in plus, sunt atatea state dezvoltate care inregistreaza deficite comerciale record pe primul loc situandu-se chiar SUA.
Si atunci care este diferenta? Diferenta o regasim in analiza modalitatii de compensare a deficitului comercial. In 2006 acesta a fost acoperit integral de investitiile straine directe si remiterile din strainatate ale muncitorilor romani. In 2007 situatia nu mai fost la fel de roza. Daca remiterile au ramas la acelasi nivel, nivelul investitiilor straine directe a scazut cu 2 miliarde Euro cifrandu-se potrivit datelor BNR la 7,06 mld. Euro in timp ce deficitul balantei comerciale a crescut vertiginos pana la 17,58 mld. Euro. In aceste conditii in a doua parte a anului 2007, moneda nationala a inceput sa se deprecieze tocmai pentru a compensa aceasta inegalitate care in realitate nu poate exista.

Altfel spus, semnalele de alarma trebuiau trase nu in decembrie 2007 sau ianuarie-februarie 2008 ci inca din decembrie 2006 cand devenise evident ca investitorii de anvergura nu au sosit inca in Romania. Am fi putut astfel folosi anul 2007 pentru o reclama eficienta inainte ca in America sa se declanseze criza creditelor ipotecare care a afectat increderea investitorilor atat a celor speculatori cat si a celor directi de care Romania are atata nevoie. Singurele vesti bune ale lui 2007 au fost proiectatele investitii ale firmelor Nokia respectiv Ford. Doar ca, si in cazul lor, sper ca bucuria sa nu fie de scurta durata. Pentru ca, Nokia tcomai a anuntat producerea primului telefon mobil in fabrica de langa Cluj. Numai ca, telefonul este destinat tarilor mai putin dezvoltate adica pietelor din Africa si Asia de sud vest. Sunt printre cele mai ieftine si simpliste modele de pe piata daca nu cumva chiar cele mai ieftine. Si salariile angajatilor sunt pe masura complexitatii produselor 220 Euro net plus bonuri de masa adica mai mic decat salariul mediu pe economie anuntat de INS pentru anul 2007. Cam la fels stau lucrurile si cu investitia Ford de la Craiova unde investitorul american intentioneaza sa construiasca cel mai ieftin automobil Ford de pe piata. Un eventual rival pentru Logan.

Cum deficitul balantei comerciale a Romaniei a atins deja 17 mld Euro si este in crestere, iar Ford si Nokia isi vor produce in tara noastra cele mai ieftine si simple modele care costa in jur 30% din pretul mediu al gamelor comercializate de cele 2 firme, rezulta ca ne-ar mai trebui cateva zeci de astfel de investitii in toate punctele cardinale pentru a fi in masura sa ne echilibram balanta comerciala. Sa nu uitam ca Cehia exporta mijloace de transport si componente pentru acestea in jur de 10 mld. Euro in timp ce noi ne luptam sa atingem pargul de 1 mld. Euro. In acest context lametarile BNR in legatura cu productivitatea muncii isi pierd substanta. Exista o lipsa acuta in economie de investitii productive si nu de productivitate iar guvernul intr-adevar a marit nejustificat salariile si cheltuielile bugetare asa cum am aratat intr-un articol precedent.

Pe scurt deficitele amintite se pot comprima intr-un singur deficit: deficit de investitii productive de buna calitate care sa genereze venituri substantiale prin export. Unitatea de masura pentru venituri substantiale este miliardul de Euro ceea ce implica si investitii de aceeasi anvergura. Auzim in fiecare zi cum mai aterizeaza cate un fond in Romania si promite sa chetuie sute de milioane de euro pentru constructia unui mall. Sau un alt fond achizitioneaza pe zeci de milioane de Euro sau chiar sute cate un centru de afaceri. Acei bani nu se regasesc in economia Romaniei si cred ca nici nu ar mai trebui mentionati prin presa. Si nici nu ajuta la echilibrarea balantei comerciale si nici la crearea de noi locuri de munca. Doar la re-crearea unor locuri de munca. Aceste investitii au utilitatea lor si sunt binevenite daca intr-adevar se si intampla dar din nefericire pentru noi sunt singurele. Asa cum s-a constatat deja, lupa pentru investiile bune gen Nokia sau Ford este extrem de dura. Daca in primul caz, germanii au fost socati cand au aflat ca Nokia indrazneste sa investeasca in Romania, organizand un boicot al investitiei anuntate, in cel de-al doilea caz, Comiaia Europeana a fost cea care, prin interventia ei dar si datorita neprofesionalismului echipei noastre de negocieri a determinat intarzierea investitiei cu peste 10 luni.

Castigul salarial si inflatia

2008-02-07T16:52:00.000+02:00

Castigul salarial din 2007 este un subiect pe care l-am mai abordat insa revin la el pentru ca este un subiect extrem de actual avand in vedere evolutiile recente ale economiei precum si pozitia exprimata public de catre BNR prin vocea guvernatorului.

Dar pentru a intelege mai bine subiectul cred ca este important dar si sugestiv sa ne uitam peste castigurile medii din cateva sectoare, dupa cum urmeaza:

Sector activitate Castig mediu salarial net in decembrie 2007

Economie 1266 lei
Industrie total 1148 lei
Industria extractiva 1992 lei
Industria prelucratoare 1011 lei
Energie electrica si termica, gaze si apa 1988 lei
Intermediere financiara 3791 lei
Administratie publica 2372 lei

Cifrele de mai sus incep sa capete un sens mai larg daca le punem in relatie cu forma de proprietate preponderenta in sectorul respectiv. Astfel, daca media pe industrie a salariului net este de aprox. 1150 lei, surpriza neplacuta este ca salariul din industria proprietate de stat adica cea extractiva este cu mult mai mare comparativ cu salariul din industria prelucratoare, preponderenta chiar aproape integral aflata in proprietatea sectorului privat. Iar daca ne continuam analiza in profunzime vom constata ca o mare parte a industriei extractive este fie subventionata (inclusiv din taxele si impozitele platite de industria prelucratoare), fie face parte dintr-o categorie mai larga precum producerea de energie electrica si termica, ce se bucura de preturi reglementate la tarife care sa suporte aceste salarii in detrimentul populatiei. Se observa astfel egalitatea de salarii medii dintre industria extractiva si cea de producere a energiei electrice si termice. In categoria aproape exclusiva a sectorului privat se incadreaza si activitatile de intermediere financiara unde salariul mediu a depasit in luna decembrie a anului trecut 1000 Euro. Astfel nu trebuie sa mai surprinda pr nimeni ca, in Romania, dobanda anuala efectiva este dubla sau chiar tripla in comparatie cu alte tari din UE.

Urmeaza in statistica de mai sus sectorul administratiei publice cu un salariu record care depaseste toate industriile iar daca isi mentine ritmul inalt de crestere, acesta tinde sa ajunga din urma sectorul intermedierilor financiare. In toata aceasta analiza nu trebuie sa uitam ca administratia publica este finantata prin taxele si impozitele care activeaza in celelalte sectoare de activitate. Dar nu in industria extractiva ce este la randul ei artificial hranita de catre aceleasi taxe si impozite prelevate de la angajatii si firmele care activeaza de fapt in industria prelucratoare, in cea de producere a energiei si in sectorul financiar. Dar in nicio tara dezvoltata, salariul administratiei publice nu depaseste cu aproape 100% salariul mediu pe economie. Practic, in Romania, politicile economice inconsecvente dar si lipsa de cunostinte de baza ale unora dintre guvernanti in legatura cu functionarea, atributiile dar si salarizarea unei administratii publice au condus la aceasta risipa de resurse publice. Si cu toate acestea, guvernul si-a anuntat intentia majorarii salariilor publice pentru stabilizarea functionarilor publici. Dar aceasta este o falsa problema indusa probabil de sindicatele din administratia publica. Privind datele de mai sus este evident ca nu exista niciun pericol de migratie a functionarilor din sectorul public catre cel privat. De fapt singurul loc tentant ar fi in sectorul bancar dar este putin probabil sa asistam la o plecare in masa a functionarilor.

Dimpotriva, cred ca vom fi, in urmatoarea perioada, martorii unui asalt al administratiei publice de catre angajati ai sectorului privat. Mai ales in conditiile unei incetiniri a cresterii economice si scumpiri a creditului, sectorul public ofera stabilitate dar si credibilitate in fata bancilor pentru contractarea unui credit. In plus pot exista si multe alte avantaje mai putin vizibile ale unei functii publice de tipul unei locuinte prin ANL altfel spus la pret redus, scolarizari din bugetele institutiilor publice si bineinteles imposibilitatea pierderii locului de munca. Cu o astfel de politica salariala, exista toate premisele ca tinta de inflatie fixata de BNR sa fie depasita si in 2008.

Fitch a scazut perspectiva de rating a Romaniei

2008-01-31T16:29:00.000+02:00

Cu 6 luni in urma, analistii prevesteau un viitor luminos Romaniei. Moneda Euro atinsese un minim istoric in raport cu leul romanesc. Parca nimic nu mai statea in calea economiei romanesti si a randamentelor de peste 50% obtinute de investitorii imobiliari sustinuti de bancile straine active in Romania. Starea euforica de la mijlocul anului trecut nu avea niciun fundament economic. Economia era aceeasi din 2006 si 2005, cu mentiunea ca BCR isi schimbase proprietarul, altfel spus urma sa produca profit mai mare pentru ca investitorul sa isi recupereze investitia adica suma achitata statului roman pentru cedarea proprietatii. In rest nimic nou. Nicio fabrica de anvergura, aceeasi productie modesta in crestere cu 5 -10% dar fara diversificare si fara volume care sa conteze in comertul international. Si poate ca mirajul ar fi continuat netulburat dar a aparut, la inceput, undeva departe, criza creditelor ipotecare cu grad inalt de risc din SUA si, mai aproape, seceta catastrofala din iulie - august 2007. Aceasta din urma a determinat intr-un interval de timp extrem de scurt, cresterea substantiala a preturilor produselor agricole de baza (spre exemplu 1 litru de ulei s-a scumpit de la 3,70 lei la 5,8 lei). Pretul mereu crescator al petrolului a constituit un alt factor de presiune astfel incat incepand cu octombrie 2007 preturile tuturor produselor si serviciilor de baza au explodat ducand inflatia la sfarsit de an la 6,75% cu mult peste asa zisele prognoze ale guvernului si BNR intocmite de altfel fara nicio baza reala, probabil efectuandu-se o ajustare egala cu diferenta dintre 2006 si 2005, usor imbunatatita (evident!).

In acest tablou sumbru de sfarsit de an, criza creditelor ipotecare din SUA nu a avut o influenta vizibila asupra Romaniei sau altor tari din UE. Si totusi SUA si UE nu traiesc izolate una de cealalta, dovada ca si bancile europene acum, la inceput de an, dau semne de oboseala. Las la o parte Marea Britanie unde victimile acestui "tsunami imobiliar" au aparut la scurt timp dupa SUA. Ma refer la cazurile recente UBS si Societe Generale ca sa le numesc pe cele mai sonore. In plus, accesul la finantare pentru investitii imobiliare a devenit mai dificil adica mai scump. Asistam si in Romania la o crestere a dobanzilor atat la creditele acordate cat si la cele viitoare ceea ce va genera o presiune si mai mare asupra veniturilor popukatiei. Pentru ca cererea de active imobiliare si bunuri de larg consum va ramane aceeasi dar populatia va inventa noi surse de venituri ca sa convinga bancile sa le acorde credite. Iar bancile vor inchide ochii, in mod constient, pentru ca, dupa atatia ani de profituri imense, sefilor le este greu sa renunte la bonusuri consitente de pe urma apetentei pentru consum a romanilor la niste dobanzi exorbitante.

In acest context am retinut anuntul agentiei de evaluare Fitch care a scazut perspectiva de rating a Romaniei de la stabil la negativ, in principal datorita deficitului prea mare de cont curent. Dar acest deficit nu este o noutate si perspectiva de a-l finanta a fost incerta inca de dupa privatizarea BCR. In anul 2006 am elaborat un studiu in care am evaluat motivele pentru care Romania s-a detasat in mod negativ dpdv economic fata de Ungaria, Cehia si Polonia. Efectuand o analiza comparativa a exporturilor celor 4 tari am aratat ca Romaniei ii lipsesc sau este extrem de slab reprezentata la export in anumite sectoare de activitate. Investigand mai departe am constatat ceva ce de fapt cunosteam, ca aceste sectoare lipsesc nu numai de la export dar de fapt nu exista sau sunt prea putin reprezentate. Cum contractarea unui credit a devenit un lucru firesc pentru orice angajat indiferent de salariu (gradul de penetrare a creditelor in PIB a crescut la 60% fata de 25% cu cativa ani in urma) iar acestea in majoritate covarsitoare sunt utilizate pentru procurarea de bunuri de larg consum de provenienta din import, era de asteptat ca deficitul de cont curent sa se adanceasca fara perspectiva ca pe termen scurt , 2-4 ani, sa poata fi imbunatatit. La o emisiune economica difuzata pe unul din canalele TV de stiri, un prezentator cu pretentii de analist economic, declama plin de incantare ca daca vine si Mercedes sa produca autoturism clasa A in Romania, si daca vine si Ford atunci in mod cert balanta noastra comerciala va suferi corectii semnificative. As fi de acord cu acest punct de vedere dar cu niste amendamente. Polonia are deja de 10 ani 4 producatori de automobile dar si de camioane, tractoare etc. care nu manufactureaza doar autovehicule din zona foarte "low cost". Altfel spus, considerand ca circa 20% din valoarea unui automobil ramane in tara unde acesta se asambleaza atunci conteaza daca discutam de 20% raportat la 6000 Euro sau 20% raportat la 18000 Euro.

Pana cand vom incepe sa exportam telefoane Nokia, autoturisme Ford si Mercedes, leul va continua sa se zbata fara putere iar inflatia ameninta practic toate castigurile ultimilor 5 ani. In aceste momente numai guvernul ar avea forta, prin niste politici economice concrete de incurajare si atragere a investitiilor in productie in acele sectoare ce pot asigura un export de bunuri cu valoare adaugata, sa balanseze deficitul de incredere in economia romaneasca, care combinat cu acest an electoral ar putea sa conduca la o stagnare a investitiilor pe taote planurile.

Exista o criza a creditelor si in Romania?

2008-01-28T16:07:00.000+02:00

Asistam in ultima perioada la o multitudine de declaratii din partea oficialilor BNR. Nu numai guvernatorul ne-a explicat intr-o maniera putin convingatoare care sunt motivele deprecierii leului si cresterii inflatiei ci, mai nou, economistul sef a fost trimis sa furnizeze cetatenilor explicatii in legatura cu aceasta brusca deteriorare a climatului economic romanesc. Deducem din declaratii ca Romania a adoptat un model daca nu eronat cel putin nesustenabil de dezvoltare economica adica crestere bazata pe consum. Iar dezechilibrul dintre consum si productie concretizat printr-un deficit comercial care a ajuns la sfarsitul anului 2007 la 20% din PIB a determinat aparitia acestor fenomene negative in economie.

De fapt toate aceste exprimari invaluite in ceata ascund ceea ce am relevat in articolele mele amterioare: o acuta lipsa de investitori. Pentru ca deficitul de productie poate fi compensat numai prin investitii productive care sunt generic vorbind publice si private. Cele publice in cazul Romaniei pot imbraca forma investitiilor in infrastructura ramasa la nivelul anilor '50 iar cele private sunt investitiile efectuate in cadrul companiilor la randul lor proprietate de stat sau privata si de catre populatie. Populatia este acuzata de catre BNR ca a investit preponderent in bunuri de larg consum disponibile pe piata locala prin intermediul importurilor. Societatile comerciale private asa cum am comentat si in alt articol nu acopera sectoare cheie cu un inalt grad de valorizare a fortei de munca si a materiilor prime si subsansamblelor cu exemplele clasice industria mijloacelor de transport si cea a echipamentelor electronice. Iar in cadrul societatilor cu capital majoritar de stat, orice investitie costa dublu fata de valoarea de piata. Dovada sunt scandalurile de coruptie de la CFR si Electrica unde directorii sunt acuzatii de prejudicii ce insumeaza peste 1 miliard Euro. In cazul investitiilor in infrastructura, comentariile sunt de prisos, in 18 ani s-au construit 100 de km noi de autostrada!

Potrivit declaratiilor BNR, anul 2007 este primul an in care raportul dintre economiile populatiei si creditele date acesteia, s-a inversat, creditele depasesc economiile. Altfel spus, in 2007, populatia a devenit net datornica vis-a-vis de sistemul bancar. Ceea ce nu constituie o surpriza in conditiile liberalizarii conditiilor de creditare si eliminarii plafoanelor impuse de BNR. Mai mult, salariul mediu pe economie a cunoscut cea mai mare crestere in 2007 in randul tarilor UE, peste 20%. Cum perioada de creditare a crescut si ea pana la 40 de ani dar si preturile la imobiliare aproape ca s-au dublat, nu este de mirare ca rata cresterii creditelor acordate populatiei a fost de 55% in 2007 fata de 40% avansul economiilor populatiei in acelasi an. Dar nu populatia este vinovata pentru aceasta situatie. Chiar si management bancii centrale s-a imprumutat in 2007 asa ca de ce n-ar face-o toti romanii, fiecare la nivelul evaluarii proprii dar si a bancii care acorda creditul. Dar nu salariatii din sectorul privat reprezinta problema cat cei din sectorul public ce au beneficiat de cresteri salariale explozive (am scris in alt articol ca suntem in postura ridicola in care salariile la stat sunt mai mari ca la privat) iar pensiile au crescut si ele pe final de 2007 cu 30%. Cu atatia bani pe piata nu este de mirare, ca, fara niciun fundament economic, comerciantii au marit peste noapte preturile iar proprietarii de apartamente si-au re-evaluat posesiunile. Cu toate acestea, am fi continuat netulburati pe acest drum daca nu ar fi aparut criza creditelor ipotecare cu grad inalt de risc din SUA care a sunat clopotul de alarma pe tot globul. La inceput in surdina iar Eurfopa credea ca a scapat. Apoi sunetul s-a facut auzit din ce in ce mai tare pe masura ce bancile americane au inceput sa raporteze pierderi uriase si sa concedieze personal. Zilele trecut a venit randul Societe Generale, a doua mare banca din Franta dar si din Romania. Chiar daca filiala locala neaga orice problema, este evident ca va urma o scumpire a creditelor care vor redeveni inaccesabile pentru multi dintre cei care le-au obtinut deja dar care vor fi obligati sa plateasca dobanzi mai mari. Cum de multe ori, populatia se imprumuta la limita maxima, orice marire de dobanda poate conduce la incapacitate de plata si la prudenta in a amai contracta alte credite. BNR a anuntat si cresterea numarului de romani aflati in incapacitate de plata fara ca inca sa fi intrat in zona rosie. Dar semnele vulnerabilitatii au aparut astfel incat, desi an electoral, guvernul este in situatia de a nu putea evita luarea unor masuri care sa contracareze politicile populiste ale anului 2007.

Leul si Bursa au scazut ieri agresiv

2008-01-22T16:58:00.000+02:00

Titlul de fapt l-am scurtat. Cel original apartinand site-ului Wall Stree este "Soc: Leul si Bursa au scazut ieri agresiv". Nu l-am preluat integral pentru ca nu inteleg de ce aceasta scadere este un soc. Poate ar fi trebuit sa fim socati atunci cand leul se aprecia fara niciun fundament. Tot asa, la inceput de an 2007 indicii BVB cresteau ca voinicul din poveste, de fapt fara ca in economie sa se fi inregistrat vreun rezultat notabil. Doar aderarea la UE nu ne transforma economia peste noapte. Iar un exemplu concludent il constituie tara vecina Ungaria, unde de la aderarea adica de peste 4 ani, lucrurile nu mai merg deloc bine. De altfel in editia sa de astazi, Business Standard prezinta un clasament Eurostat in legatura cu inflatia pe 2007 in tarile UE. Aflam astfel ca pe primul loc, la 4 ani de la aderare se situeaza Letonia cu 14%, urmata de Bulgaria cu 11,6%, Media inflatiei in zona Euro a fost de 3,1% iar cea din zona CEE de 7,75%. Romania cu o inflatie anuala de 6,75% se situeaa pe locul 6 intre tarile UE dar se afla sub media CEE.

In aceste conditii, este dificil de inteles pe ce s-a bazat Banca Nationala a Romaniei cand a estimat pentru 2007 o inflatie de 4% plus minus un punct procentual. Pentru ca daca ne uitam in jurul nostru la tarile care au aderat la UE cu 4 ani in urma constatam ritmuri suficient de inalte de crestere economica dar si rate crescute ale inflatiei. Romania nu putea face exceptie de la regula. Daca in SUA la mijlocul lui iulie 2007 a aparut criza creditelor ipotecare care a dat semnalul corectiilor in piata, in Romania au aparut lin aceeasi perioada semnele ca, de fapt nu s-a intamplat nimic spectaculos in economie care sa justifice acea apreciere agresiva a monedei locale consemnata in iulie 2007 si evolutia in crestere a bursei.

In realitate, pe tot parcursul anului 2007, singurele noutati economice s-au referit la tranzactiile imobiliare, la transformarea fostelor fabrici din Bucuresti si alte mari orase in viitoare locatii pentru mall-uri si ansambluri rezidentiale, la cresterea nemaipomenita a achizitiilor de masini noi evident de import, la faptul ca suntem pe primul loc in UE la ritmul de crestere a salariilor dar si a constructiilor unde folosim utilizaje si materiale de import. Nimic despre vreo fabrica noua, nimic despre vreo viitoare investitie productiva cu exceptia Nokia de la Cluj dar asa cum se spune cu o floare nu se face primavara. In plus asa cum scriam si ieri, salariile la stat sunt mai mari decat in sectorul privat, chiar lecturam asatazi niste cifre, in Valea Jiului la compania miniera care es ocupa cu exploatarea huilei, salariul mediu a ajuns in 2007 la 700 Euro, aceasta companie fiind subventionata de la buget in ultimii 18 ani cu peste 1 miliard Euro. Salariul mediu la Romatsa, compania care dirijeaza traficul aerian in Romania avand evident caracter de monopol a fost in 2007 de 3000 Euro/luna.

In aceste conditii de ce am fi socati ca Leul si Bursa au scazut ieri agresiv? Poate ca daca nu era criza creditelor din SUA nu s-ar fi diminuat asa de agresiv dar tot ar fi scazut. Pentru ca orice constructie care nu se bazeaza pe piloni rezistenti la socuri se prabuseste mai devreme sau mai tarziu. Momentul nu se poate anticipa, uneori un soc mic care loveste exact punctul slab poate darama intreaga constructie mai eficient decat un soc mare aplicat in singurul punct de rezistenta. Cum bursa noastra nu poate fi considerata un barometru al economiei data fiind anvergura ei extrem de redusa existand astfel si posibilitatea manipularii acesteia, ne putem uita la moneda noastra ca sa intelegm cum stam. Stam exact ca acum 3 ani, pentru ca de atunci nu prea s-a mai intamplat nimic in afara de vanzarea Petrom cu tot cu rexervele de petrol la 25% din cat valoreaza petrolul astazi pe pietele internationale si BCR, bani care alaturi de cei ai capsunarilor au echilibrat balanta comerciala. Intre timp salariile si pensiile au crescut, implicit si consumul, de vandut nu s-a mai vandut mare lucru, banii capsunarilor au ramas aceiasi dar aritmetic, egalitatea a disparut aparand astfel un deficit de cont curent care, in absenta unei finantari, conduce la deprecierea leului.

Problema este ca aceasta depreciere isi va face simtite pentru inceput efectele negative adica va conduce la marirea preturilor avand in vedere ca totul se importa sau se pretuieste in functie de cursul Euro/Leu. Efectul pozitiv ar fi cresterea exporturilor dar noi nu mai avem productie sau mai bine zis productie exportabila. Pentru industria textila suntem deja prea scumpi iar industrie de echipamente electronice, de mecanica fina, de mijloace transport nu avem. Ne-am intors de unde am plecat in 2004. Pe termen scurt singura alternativa va fi, in cazul in care nu vom reusi sa atragem investitii straine noi, semnificative, capabile sa produca venituri de peste 300 - 400 milioane Euro, sa mai vindem cate ceva. Dar la preturi corecte.

Salariile la stat mai mari decat la privat

2008-01-21T17:06:00.000+02:00

Multa lume in Romania continua sa creada ca salariile de la stat sunt mai mici decat la privat, realitatea fiind cu totul alta. Ne-o arata si statisticile INS dar si o scurta incursiune pe proprietatea statului.

Din ce se mai compune la nivelul anului 2007 proprietatea statului? In primul rand din companiile energetice mai putin Petrom, 5 din cele 8 distributii de energie electrica si distributiile de gaze. Altfel spus Romgaz, Transgaz, Transelectrica, Conpet, Oil Terminal, Electrica Transilvania nord, Transilvania Sud si Muntenia Nord, companiile producatoare de energie electrica gen Complexurile Energetice Turceni, Rovinari, Craiova, Termoelectrica cu filialele sale, companiile miniere (nu ma refer la cele aflate in stare de faliment declarat si care au ramas strict cu personalul de intretinere) in special cele din Valea Jiului si Tg Jiu, dar si banci precum CEC si Exim Bank, cateva societati comerciale precum Antibiotice Iasi, companii de transport pe calea ferata CFR Calatori, CFR Marfa, CFR Infrastructura si altele, institute nationale de cercetare, dar si investitii imobiliare ajunse in proprietatea statului prin intermediul creditelor neperformante preluate de la defuncta Bancorex exemplul cel mai ilustrativ fiind complexul World Trade Centre. Si ma refer doar la companiile unde statul este actionar majoritar. La acestea se adauga administratia publica centrala adica ministerele, Parlamentul, institutiile subordonate Parlamentului gen SIE, SRI, Consiliul Concurentei, dar si structurile puterii judecatoresti si ai statului de drept, care traiesc exclusiv din banii de la bugetul central, puzderia de agentii care in general isi construiesc bugetele pe taxele anuale prelevate de la societatile comerciale carora le emit licente de functionare gen autoritati de reglementare pe care le regasim in absolut toate domeniile de activitate adica telecomunicatii, energie, servicii comunale, invatamant, sport, transport rutier, cale ferata, maritim, fluvial, aerian etc. Si sa nu uitam, nivelul taxelor este suficient de mare cat sa asigure un trai confortabil respectivilor functionari. In plus orice modificare a actelor constitutive trece si pe la autoritatea de reglementare de resort si nu numai pe la Registrul Comertului. Mai sunt si acele domenii girate de stat precum Loteria Nationala obiectul unui scandal recent in materie de salarizare si prime mai mult decat consistente, regii de interes national ca de exemplu Romsilva, RAPPS, Monitorul Oficial, Imprimeria Romana etc.

Avem deci, cateva categorii distincte de angajati care lucreaza "la stat": functionarii publici, functionarii agentiilor/autoritatilor de reglementare, angajati ai companiilor de stat din domenii "cheie" a caror calendar de privatizare este incert. Anul trecut, la presiunea mass media Ministerul Finantelor a dat publicitatii un tabel cu nivelul mediu salarial din administratia publica. daca imi amintesc bine pe primul loc se situa Consiliul Concurentei cu o medie de 7000 lei/luna iar pe ultimul Ministerul Finantelor cu aprox. 2000 lei. Insa acestea sunt numai salarii. La aceste sume se adauga primele si alte remuneratii gen participarea prin diferite comisii: comisii de privatizare, comisii de selectie consultanti, comisii de evaluare, comisii de recrutare etc. Iar Parlamentul, structurile puterii judecatoresti, institutii precum SRI, SIE si altele dispun de legi proprii de salarizare dar si pensionare, salariile functionarilor respectivi depasind cu mult nivelul salariului mediu.

Situatia in ceea ce priveste salarizarea este la fel de roz si in companiile energetice. Fie sub presiunes unor sindicate bine organizate, fie sub pretextul ca daca nu marim salariile "se pleaca la privat" iar Romania nu isi poate permite sa piarda super specialistii din industria energetica sau din banci, acestea s-a aliniat la maximele din piata. Asa s-a ajuns ca salariul mediu din economie sa die 1100 lei iar cel din administratia publica sau societatile de stat exact dublu. Si stim cu totii ca structurile de stat sunt supra dimensionate, ceea ce inseamna un consum imens de resurse publice in defavoarea investitiilor. Unde gasim cele mai mici salarii? In industria textila unde statul nu mai detine proprietati, in industria lemnului unde la fel prezenta statului este nesemnificativa dar si in domeniul HORECA unde s-a cam privatizat tot ce era de vanzare cu mici exceptii. Cred ca singurele salarii "de stat" compatibile cu cele din mediul privat le au profesorii de scoala generala si liceu dar si angajatii din sectorul medical. Ambele grupe isi completeaza insa veniturile cu prestatii nedeclarate la fisc astfel incat este dificil de estimat venitul lor real.

In aceste conditii nu trebuie sa mai mire pe nimeni faptul ca, in 2007 inflatia a iesit din parametri doriti de Banca Nationala. Si in 2008 va fi la fel pentru ca urmare a inflatiei marite, salariatii de la stat vor solicita o ajustare a salariilor la inflatie. Intram astfel in eternul cerc vicios in care ne invartim de atata timp. Dar cresteri de salarii in energie sau transport conduc la sporirea preturilor. Daca in acest tablou mai includem si deprecierea monedei nationale obtinem o proiectie destul de sumbra pentru evolutia inflatiei din 2008. Si, un alte efect negativ al acestui dezechilibru semnificativ intre nivelurile salariale stat/privat este ca descurajeaza tinerii sa se mai angajeze in sectorul privat. Cum, nu numai in Romania dar si pe alte meleaguri, angajarea la stat nu se face neaparat pe criterii de performanta, exista riscul sa ne dezvoltam o administratie platita occidental dar cu o prestatie submediocra. De fapt aceasta situatie a aparut deja dovada esecurile inregistrate in primul an de la aderare in relatia cu structurile comunitare.

Nokia in Romania - pentru cat timp?

2008-01-18T15:10:00.000+02:00

M-am amuzat astazi citind prin presa, consideratiile politicienilor germani la adresa firmei Nokia care a decis, fara preaviz, sa inchida o fabrica din Germania si sa concedieze in jur de 2000 de angajati. Probabil ca, fiind inceput de an, presa germana si politicienii nemti nu au alte subiecte de dezbatere iar populismul da oricand bine la mase. Daca s-ar fi inchis o fabrica din Romania de astazi pentru a se deschide una in Ucraina, poate ca o astfel de dezbatere mai avea sens. Romania inapoiata tehnologic are nevoie pe termen lung de investitii din categoria Nokia. Dar si asa, daca fabrica s-ar inchide dupa 15 ani datorita costurilor mari de operare nici noi nu ar trebui sa ne plangem. Ar insemna ca ne-a crescut suficient nivelul de trai, daca unei firme inovatoare de talia Nokia, i se par salariile noastre prea mari.

Legat de subiectul inchiderii fabricii Nokia din Germania, intrebarea pe care mi-am pus-o initial a fost De ce a investit Nokia in Germania. Raspunsul cred ca se gaseste in nivelul taxelor vamale practicat la vremea infiintarii fabricii de la Bochum, pe cand Finlanda nu era membra UE. Pentru ca salariile nemtesti nu au fost niciodata mai mici comparativ cu cele finlandeze, iar costul vietii din Germania este evident mai mare decat cel din Finlanda. Dar germanii au si ei producatori locali de telefoane mobile care vindeau mai competitiv pe piata germana decat Nokia pe considerente de taxe vamale. Cu 21 de ani in urma, Nokia a ales Germania, dintre toate tarile UE pentru investitia in telefoane mobile. Cum la vremea respectiva tarile mai putin dezvoltate ale Europei nu erau membre UE sau erau propaspat intrate, ma refer la Spania, Portugalia, Grecia, concurenta in a atrage investitia respectiva s-a purtat intre marile piete de desfacere adica Marea Britanie, Franta, Italia si Germania nereunificata. Probabil ca primaria orasului Bochum a oferit cele mai generoase stimulente, in traducere libera, ajutoare de stat, pentru a determina Nokia sa decida in favoarea Germaniei, ceea ce s-a si intamplat. Insa regulile UE sunt clare dar si numai aplicarea regulii bunului simt ar conduce catre acelasi echilibru dintre valoarea ajutorului de stat si valoarea investitiei. In general ajutorul de stat nu trebuie sa depaseasca 40% din valoarea investitiei. Pe de alta parte, in baza planului de afaceri intocmit de investitor, administratiile locala si centrala pot previziona veniturile bugetare ce pot fi obtinute urmare a investitiei respective. Cum nemtii sunt recunoscuti ca fiind rigurosi si planificati, cred ca asemenea calcule au si fost facute si, in plus, s-a incheiat si un contract intre administratia locala si firma prin care intelegerea dintre parti sa capete valoare juridica. In acest contract se includ de obicei si compensatiile ce trebuie achitate de parti in cazul in care una dintre acestea sau amandoua nu isi indeplinesc angajamentele contractuale. Pe scurt, protestul politicienilor germani este lipsit de fundament, mai bine zis, argumentele acestora nu se sustin.

Dar ce va face Nokia in Romania? Anuntul oficial a fost ca va produce telefoane. Dar ce inseamna acest a produce? Daca ne uitam la un telefon mobil indiferent cat de inteligent si dotat este, ne lamurim imediat ca un astfel de aparat se compune dintr-o carcasa, taste, acumulator, placa de baza pe care sunt lipite cateva circuite integrate personalizate, un afisaj, camera video si alte cateva maruntisuri. Intrebarea este daca Nokia va produce sau doar asambla? Prin a produce eu inteleg ca cel putin un subansamblu din cele enumerate anterior va fi manufacturat mai mult sau mai putin de la stadiul de materie prima in fabrica de lnga Cluj. Nu este cazul pentru circuitele integrate, nici pentru afisaj, nici pentru acumulatori, nici pentru camera video. Mai ramane carcasa si tastele. Fara ironie, ar fi un castig daca acestea s-ar produce local, reprezinta o mecanica fina la care industria noastra nu a avut inca acces. Pe de alta parte salariul mediu anuntat de producatorul finlandez, circa 220 Euro, ne duce cu gandul la industria textila, adica la activitati de asamblare. Altfel spus, bugetul local si cel central vor cheltui cele aprox. 100 milioane Euro pentru amenajarea parcului industrial unde Nokia va inchiria halele necesare, pentru prelungirea autostrazii Transilvania pana la poarta fabricii, pentru realizarea unui segment de cale ferata si altele. Peste cativa ani cel mai probabil Nokia va abandona investitia de langa Cluj cu destinatia Ucraina sau alta tara mai ieftina. La momentul respectiv noi vom ramane totusi cu un plus de infrastructura, dar si cu eventuale cunostinte tehnologice mai avansate care ne-ar permite, eventual, demararea unor investitii autohtone. Daca pana atunci, febra imobiliara scade pentru a disponibiliza resursele financiare necesare unor investitii de anvergura in productie si servicii.

Pensiile private obligatorii, esec sau succes?

2008-01-17T17:12:00.000+02:00

Aveam in intentie sa continui astazi dezbaterea despre avansul tehnologic al Romaniei. Dar cum astazi este ultima zi de aderare benevola la un fond de pensii administrat privat pentru persoanele cu varste pana la 35 de ani, as vrea sa ma opresc putin asupra acestui subiect deoasebit de important nu numai pentru persoanele vizate dar si pentru noi toti. Falimentul sistemului nou implementat afecteaza in egala masura toti cetatenii Romaniei pentru ca ar produce o revolta sociala ce nu ar putea fi stapanita decat prin intermediul platii pensiilor respective de catre bugetul public.

Evident, aflat abia la inceput de drum, nu putem inca opina asupra succesului sau insuccesului sistemului privat obligatoriu de pensii. Ma opresc insa la o analiza principiala deoarece, din punctul meu de vedere, acolo se gaseste slabiciunea acestei initiative care se doreste a fi o alternativa de succes la pensia de stat. In primul rand cele doua sisteme sunt principial diferite: cel actual de stat, plateste pensiile curente pe baza principiului solidaritatii intre generatii, ceea ce presupune prelevarea unei anumite cote din salariile angajatilor curenti si achitarea pensiilor angajatilor din trecut. Aceste contributii reprezinta un procent din salarii ce sunt actualizate permanent la inflatie, guvernul operand din cand in cand corectii ale punctului de pensie tocmai pentru ca si salariile din care acestea sunt achitate, sunt, de obicei pe baze anuale, actualizate la inflatie sau peste rata inflatiei. Cu toate acestea, oficiali guvernamentali au anuntat ca pensia medie din Romania corespunde unei cote de 40-45% din salariul mediu in timp ce media din tarile dezvoltate s-ar situa la 80%. Daca insa ne uitam in trecutul recent, constatam ca ultima indexare guvernamentala a pensiilor a fost de peste 30% ceea ce depaseste cu mult rata combinata a inflatiei ultimilor 3 ani.

Ce putem astepta de la pensiile private? Pentru inceput sa analizam situatia din piata, acum, la sfarsit de campanie de aderare. O privire rapida pe tabloul fondurilor de pensii administrate privat si autorizate de catre Comisia de Supraveghere, ne arata ca de fapt in Romania vor activa cel mult 4 fonduri care totalizeaza peste 80% din aderenti. Chiar daca anual sunt cel putin 250.000 de persoane noi, potentiale cliente pentru aceste fonduri, este putin probabil ca acestea sa se orienteze catre fondurile de la coada clasamentului. Singura alternativa ar fi ca toate fondurile de pe pozitiile 5 -17 sa vanda unuia dintre ele, inainte de a se publica primele rezultate referitoare la randamente adica la 2 ani de la inceperea activitatii. Pentru ca este evident ca, in acel moment, fondurile administrate de ING si Allianz vor conduce detasat si vor determina o hemoragie a participantilor de la celelalte fonduri catre ele.

Fonduri clasate acum, la sfarsit de campanie de aderare, pe locurile 4 - 7, sustin schimbarea regulilor jocului si anume excluderea de la repartizarea aleatoare a persoanelor indecise, a primilor 2 clasati, in scopul evitarii concentrarii. Dar concentrarea este deja creata. Trei fonduri detin 80% din piata. Chiar daca acestea sunt excluse de la repartizarea a 10% din piata, cota lor va scadea la 70% adica suficient cat sa le asigure capacitatea de a genera un randament peste medie. Insa intrebarea care se pune este la ce sunt bune aceste fonduri indiferent daca sunt 2 sau 10? Mie imi este neclar raspunsul atat timp cat legea le obliga sa asigure pensionarului, dupa 35-40 de ani de munca sumele depuse la valoarea nominala minus comisionul de administrare. Chiar si la o inflatie medie de 3%/an, dupa 40 de ani valoarea unui leu/Euro de astazi scade la o treime. Asa ca viitorul pensionar va primi in cel mai rau caz 30% din ce a depus. Iar ce a depus reprezinta un procent de 6-8% din salariul brut. Adica o suma infima la care se va adauga partea ce va fi achitata in continuare de la bugetul asigurarilor sociale. In aceste conditii exista pericolul ca pensiile private sa fie cel mult egale cu cele echivalente de stat. Nu inteleg de ce nu s-a stipulat de la inceput in lege, obligativitatea asigurarii unui randament egal cel putin cu rata inflatiei comunicata de INS sau Eurostat.Oricum pentru administratorii fondurilor de pensii cu cota mare de piata urmeaza o perioada de cel putin 20 de ani fara prea mari griji. Comisionul de administrare este suficient de generos cat sa permita plata unor salarii extrem de competitive, iar conservarea valorii nominale a depunerilor pe urmatorii 20 de ani nu este o sarcina atat de dificila. Numai prin constituirea de depozite bancare pe termen lung se poate obtine un randament cel putin egal cu inflatia!!! Altfel spus exista bani si pentru bonusuri consistente.

Romania este la jumatatea drumului in recuperarea decalajului tehnologic fata de statele dezvoltate

2008-01-16T13:30:00.000+02:00

Asa suna un titlu din presa de astazi. Este de fapt concluzia unui studiu al Bancii Mondiale care intr-un raport recent a punctat Romania la capitolul tehnologie cu 45 de puncte in timp ce statele dezoltate tehnologic detin 100 de puncte. Nu am inteles totusi citind articolele dedicate acestui studiu si aparute in diverse publicatii de unde a izvorat concluzia autorilor ca Romania este la jumatatea drumului. Numai pentru ca i-au fost alocate acele 45 de puncte dintr-un total de 100? Cu totii cunoastem, fiecare din experienta proprie, ca 80% din rezultate provin din 20% efort sau daca privim in oglinda depunem 80% din efort pentru 20% din rezultate.

Pentru a evalua unde ne pozitionam pe drumul recuperarii decalajului tehnologic fata de tarile dezvoltate ar trebui in primul rand sa definim notiunea de tehnologie la care ne referim atunci cand discutam de decalajul tehnologic. Dar ne putem folosi si bunul simt in acest scop.Sa recapitulam cam de ce tehnologie dispune Romania in acest moment. printr-un set de intrebari si raspunsuri.

1.Produce tara noastra vreun bun de larg consum ca de exemplu: camere video, camere foto, telefoane mobile bsau fixe, televizoare clasice sau cu plasma, calculatoare de orice tip, masini de spalat automate, frigidere, aspiratoare, player-uri de orice tip, roboti de bucatarie etc.
Raspuns: Nu. Exista niste incercari la societatea Arctic pentru frigidere. In general se asambleaza anumite produse sub marci care din cand in cand apar si dispar. Dar dupa cum am observat cu totii, compresoarele - componenta principala a unui astfel de aparat - sunt de import si chiar se specifica cu mandrie pe certificatul de garantie.
2. Produce Romania vreun circuit integrat sau subansamblu electronic suficient de avansat tehnologic care sa poata fi integrat in bunurile de larg consum manufacturate de firme consacrate pe plan mondial?
Raspuns: Nu
3. Produce Romania mijloace de transport altele decat automobile? Sau subansamble cu inalt continut tehnologic pentru marci consacrate?
Raspuns: Nu si in plus la categoria automobile, trebuie subliniat ca Dacia Logan se lauda a fi cel mai ieftin automobil nou care se vinde pe piata europeana astfel incat putem realiza nivelul tehnologic al acestei masini. Spre deosebire de Cehia care produce Skoda si Peugeot/Citroen care se incadreaza in clase aflate la 2 trepte distanta de Dacia Logan, sau Ungaria care produce Audi ce apartine mai degraba de clasa lux.

Chestionarul poate continua si in sectorul constructiilor civile si industriale, sectorul considerat ca fiind in acesti ani motorul cresterii economice din Romania. Este suficient cand mergeti pe strada sa va uitati la marcile stantate pe macarale, poduri rulante, schele, escavatoare etc. Niciun astfel de echipament nu numai ca nu poarta nume romanesc dar nici nu se bazeaza pe subansamble produse in Romania. O salvare vine din partea cimentului care este produs in Romania cu capital strain. In rest, o vizita la magazine gen Bricostore, Praktiker etc. ne lamureste ca din oferta expusa poate 20% provine din Romania restul fiind produse de import.

Asa incat stau si ma intreb, fara sa fi citit raportul respectiv cum am putea totusi recupera decalajul tehnologic urias care ne desparte de tarile din prima linie? Cred, in cazul in care vom continua sa risipim resursele ca pana acum, ca este imposibil. Fara o cercetare atat fundamentala cat si aplicativa conectata la realitatile tehnologice mondiale, cu fondurile nu alocate ci aruncate pe niste proiecte de cercetare venite din istorie sau scoase de prin sertarele ministerului de resort, cu o Academie plina de indivizi ale caror merite au ramas ascunse, dar si cu responsabili guvernamentali care confunda asamblarea cu productia, confuzie ce persista de 18 ani, vom recupera strict doar acel decalaj tehnologic pe care il vor dori statele dezvoltate. Cum populatia Romaniei este in scadere iar nivelul salariile este suficient de scazut dar in crestere reprezentam de fapt o piata importanta de desfacere doar pentru produsele alimentare motiv pentru care exista deja facilitati importante de productie in acest sector. Dar pentru a intelege mai bine cat de imens este decalajul nostru tehnologic, voi reveni in alt articol cu o analiza la zi a structurii comertului nostru exterior, comparativ cu alte tari din Europa Centrala si de Est.

Unde investim in 2008?

2008-01-15T16:57:00.000+02:00

Nu intentionez sa fiu exacta in acest articol. Voi face doar cateva comentarii calitative urmand ca intr-un articol viitor sa prezint si cateva cifre. Dar pentru a intelege cum sa ne investim banii in anul 2008, sa ne oprim putin asupra anului 2007 format din perspectiva retroactiva din 2 jumatati fara prea mare legatura intre ele. Astfel primul semestru a reprezentat doar o prelungire a entuziasmului care ne-a cuprins pe toti la sfarsit de 2006 odata cu ratificarea de catre Germania a Tratatului de integrare. Atunci a devenit o certitudine ca Romania va fi membra UE de la 1 ianuarie 2007. Entuziasmul popular s-a transmis tuturor actorilor economici dar si populatiei in egala masura. Bancile au ridicat barierele in calea ofertelor de imprumuturi catre populatie, pe Bursa de Valori toate titlurile au luat-o in sus afisand cresteri nebanuite iar cursul de schimb leu/Euro, sub influenta unei ierni blande dar si urmare a rezultatelor macroeconomice excelente inregistrate in 2006 dar anuntate in primul trimestru din 2007, a inceput o coborare abrupta pana la un minim de 3,11 lei/euro inregistrat in iulie 2007. In tot acest tablou mirific, singura problema majora o reprezenta deficitul de cont curent care, se considera in acel moment (iunie 2006) ca va fi acoperit precum in 2006 prin investitii straine si transferuri ale romanilor din strainatate.

Daca oficialii guvernului impreuna cu BNR ar fi analizat cu mai mare atentie amplitudinea deficitului in raport cu sursele de finantare ar fi realizat ca situatia nu era deloc roza si singura metoda de corectie si redresare era o depreciere abrupta a monedei locale. Daca in 2006 volumul investitiilor straine depasea 9 mld. Euro, aceasta se datora in primul rand vanzarii BCR pe 3,5 mld. Euro catre Erste. Or, in 2007 aceasta suma nu s-a mai regasit in ecuatia investitiilor straine si nicio alta privatizare de aceeasi anvergura. La aceste premise negative s-au adaugat si influentele externe, pesimismul investitorilor generat de criza creditelor ipotecare din SUA care au determinat incepand din luna septembrie corectii serioase la bursa de valori si inceputul procesului de depreciere a monedei locale. Asa se face ca, daca am fi avut la inceput de an 2007 o suma in lei pe care am fi schimbat-o in Euro si apoi din nou in lei la sfarsit de an, castigul ar fi ajuns la 7,7% exclusiv comisioane. Probabil ca deducand comisioanele ne-am fi situat la un randament de 7% pe lei adica la fel cat am fi obtinut la un depozit de lei chiar dupa deducerea impozitului. In ceea ce priveste randamentul la investitiile bursiere acesta este mai dificil de estimat pentru ca intodeauna discutam de un cos de titluri. Insa cele mai lichide 10 titluri nu ne-ar fi asigurat la nivel de an un randament cu mult superior dobanzii bancare.

In aceste conditii, ca si in ultimii 5 ani, cele mai atractive plasamenter au ramas si in 2007 tot investitiile imobiliare.Citeam intr-un ziar ca preturile apartamentelor vechi au crescut in Bucuresti, in 2007 cu cel putin 5000 Euro/luna adica 60000 Euro/an. Astfel ca, daca la inceput de an am fi investit 100000 Euro intr-un apartament de 3 camere, la sfarsit de an acelasi activ imobiliar l-am fi putut vinde cu cel putin 160,000 Euro ceea ce ne conduce, dupa plata impozitelor, comisioanelor si altor taxe la un randament de cel putin 40% si fara timpi alocati urmaririi cursului de schimb sau cotatiilor titlurilor de valoare pe bursa.

Acesta a fost anul 2007. Ce putem spune despre 2008? Cursul de schimb intrand pe un fagas extrem de volatil, devine evident ca se pot castiga sume importante pe termen scurt. Daca avem Euro achizitionati la curs mai mic, ar merita schimbati la cursul actual de 3,7, urmand ca la un curs de 3,4 lei/Euro sa efectuam conversia inapoi in Euro. Avem astfel asigurat, pentru sume medii ce nu ne permit achizitia unui bun imobiliar, un randament de 8-9% la Euro. Tot, daca dispunem de sume mici, ne putem indrepta atentia, in cazul in care aceasta suma este in lei, catre piata de capital. Tot pe termen scurt se pot castiga niste bani cu randamente de 10-15% cumparand actiuni la SIF-uri si banci, mai ales ca, incepand cu aprilie 2008 se vor efectua primele transferuri catre fondurile private de pensii ceea ce va mari presiunea pe cotatiile actiunilor cu mari sanse ca acestea sa creasca. Iar daca dispunem de sume suficient de mari, atunci achizitia unui imobil ramane in continuare investitia cu cel mai mare randament avand in vedere ca exista in continuare un dezechilibru semnificativ intre cererea si oferta de locuinte in marile orase.

Investitorii speriati de rezultatele sub asteptari ale economiei romanesti in 2007

2008-01-14T17:00:00.000+02:00

Un inceput slab pe piata financiara din Romania. Contrar evolutiei din anii anteriroi, indicii bursieri s-au depreciat la inceput de an si, descurajator, moneda nationala s-a depreciat dramatic fata de Euro, depasind astazi 3,7 lei. Concomitent, Ministerul Finantelor ne-a indormat ca deficitul bugetar a ajuns la 31 decembrie la 2,4%, desi in octombrie ministrul de resort anticipase numai 1,7%. Motivatia consta, potrivit aceluaisi ministru, in cheltuielile marite ale administratiilor locale care capata de la an la an independenta sporita si plata subventiilor suplimentare pentru agricultori datorita secetei. Daca la acest tablou adaugam si inflatia care s-a situat anul trecut la 6,74% cu mult in afara intervalului tintit de BNR de 4% plus/minus un punct procentual, obtinem un tablou ce inspira neincredere investitorilor la acest inceput de an. Putem continua cu deficitul comercial record inregistrat in 2007 despre care am scris in alte articole dar si cu un avans al PIB sub cel prognozat la inceput de an, de doar 5,7%.

Iar 2008 se anunta un an si mai dificil decat 2007 chiar daca zapada cazuta in aceste zile ne indreptateste sa speram ca am scapat de seceta si, in consecinta, de scumpirea preturilor produselor agricole. Pericolele care ne pandesc sunt multiple si variate. Pe primul loc am putea situa cosmarul energiei. Si ma refer aici nu numai la pretul ridicat si aparent de neoprit al petrolului dar si la faptul ca, intreg sectorul energetic romanesc, aflat in continuare in proprietatea statului trebuie retehnologizat. Ce s-a facut in ultimii 18 ani le putem numi doar cosmetizari urmarea carora, dotarea tehnica a centralelor electrice a ramas aceeasi. Dar atunci nu eram membri UE si nu negociaseram includerea directivelor europene de mediu in legislatia romaneasca. Practic, potrivit acordurilor incheiate, pana in 2012 in toate centralele pe carbune trebuie realizate investitii de mediu care, asa cum stim cu totii, nu aduc spor de productivitate, ci doar spor de sanatate si, bineinteles, o scumpire a pretului kilowatului in scopul recuperarii investitiei.Ramanem in energie unde, deprecierea monedei nationale dar si cresterea planificata a accizelor vor conduce la o sporire a pretului gazelor naturale la fel ca in cazul benzinei, motorinei si a celorlalte produse ale industriei petro-chimice.

In sectorul fondurilor publice, situatia se va tensiona si mai mult. Marirea substantiala a pensiilor incepand cu 1 noiembrie 2007, concomitent cu implementarea sistemului pensiilor private obligatorii va conduce la deficit major al fondului de pensii de stat fiind astfel necesara subventionarea acestuia adica alocarea unor resurse financiare in detrimentul altor sectoare. Asta inseamna alocarea unor sume suplimentare pentru consum in detrimentul investitiilor. Potrivit declaratiilor ministrului finantelor, in 2008 subventia va fi de 1,3 miliarde lei iar in 2009 de 5,9 miliarde lei.

Mai departe, sectorul bancar va fi si el afectat de neincrederea ce a inceput sa apara in randul investitorilor dar si de criza creditelor declansata in a doua parte a anului 2007 in SUA, astfel ca imprumuturile se vor scumpi. Plus ca imprumuturile ipotecare sunt contractate in marea lor majoritate in Euro in timp ce salariile se platesc tot in marea lor majoritate in lei. Ceea ce inseamna ca aceste deprecieri accentuate ale monedei nationale vor conduce catre o marire substantiala a ratelor bancare exprimate in lei. Vom asista cel mai probabil la o crestere accentuata a creditelor neperformante. Poate doar in aceste conditii sa existe si o latura pozitiva a intregului proces si anume o calmare a preturilor pe piata imobiliara.

Ce este de facut? Ca intotdeauna in astfel de conjuncturi, trebuie temperat consumul, fenomen care s-ar putea produce mai repede decat ne-am fi asteptat nu numai pentru ca in luna ianuarie consumul este de obicei mai scazut dar si datorita deprecierii abrupte a monedei nationale care scumpeste suficient de mult importurile. Un anunt la inceput de februarie care sa ne instiinteze despre scaderea deficitului comercial comparativ cu decembrie 2007 ar mai calma spiritele printre investitori. O companie multinationala de prim rang care sa informeze lumea de afaceri ca a ales Romania pentru o investitie care sa produca venituri de peste 1 miliard Euro/USD ar oferi cu siguranta incredere in mediul de afaceri si in economia romaneasca. Pentru un asemenea anunt este nevoie in primul rand de vointa politica. Ceea ce nu am vazut pana acum iar in 2008 ne confruntam cu un an electoral ceea ce inseamna ca politicienii si guvernul nu vor mai avea timp de economie.

Inflatie anuala de 6,57% in 2007, mult peste tinta si estimarile Bancii Nationale

2008-01-11T16:05:00.000+02:00

Anul 2007 nu a fost prielnic economiei romanesti. Integrarea in Uniunea Europeana nu ne-a adus avantajele mult-visate. Mai degraba acestea ne-au parvenit intr-o anumita masura in perioada 2001 - 2006, atunci cand ne pregateam sa devenim stat membru UE. Dar odata procesul de integrare incheiat, ne-am pierdut busola. Nu mai avem obiective asa ca vechile tare au iesit la suprafata. Nu ne-a ajutat nici timpul probabil, seceta catastrofala din 2007 scumpind la maximum alimentele. Mai mult, agitatia de pe scena politica dar si acuzele continue la adresa justitiei i-au facut pe investitorii straini mult mai pridenti in cea de-a doua jumatate a anului incheiat recent.Cum fondurile structurale nu au sosit inca datorita in parte birocratiei noastre dar si birocratiei lor, a functionarilor UE, ce mai ramane? Sa importam pentru a ne satisface apetitul de consumatori europeni avand in vedere ca salariul mediu a cunoscut o crestere de 23% in 2007 fata de 2006. Pe scurt ne puteam permite cel putin o crestere de 23% a consumului la o rata de economisire constanta.

In aceste conditii nu a fost greu pentru banci sa se hotarasca sa ne crediteze. Asa cum scriam si ieri, ratele inalte ale dobanzilor atat la lei cat si la Euro ii transforma pe bancherii straini care activeaza in Romania in milionari peste noapte avand in vedere ca bonusurile lor sunt direct proportionale cu performantele financiare ale sucursalelor bancare pe care le conduc. In plus, criza creditelor americane nu a afectat inca prestatia bancilor europene care domina piata bancara din Romania, nu inca. Asadar acestea au continuat sa-si finanteze sucursalele din Romania care, la randul lor, au contitnuat sa ii crediteze pe romani. Dar bunurile de consum, stie oricine, nu se fabrica in Romania ci oriunde altundeva ceea ce inseamna ca toate aceste credite pun presiune pe balanta comerciala. Asa se face ca, potrivit ultimilor raportari statistice, deficitul comercial a ajuns in luna noiembrie la aproape 20% din PIB, importurile avand o dinamica de doua ori mai mare ca exporturile. Cum investitii straine nu au mai venit, transferurile din strainatate ale muncitorilor romani sunt limitate, singura alternativa a fost deprecierea cursului de schimb.

Deprecierea cursului de schimb insa antreneaza scumpirea tuturor bunurilor si serviciilor ale caror cotatii pe piata romaneasca sunt facute in Euro: serviciile de comunicatii, accizele, dar si benzina, motorina, gazele naturale in componenta carora intra un procent semnificativ de energie din import. Mai mult, tot INS ne-a informat de curand ca am importat produse agricole de 4 ori mai mult decat am exportat. Nici daca era an agricol bun nu am fi exportat dar cel putin volumul importurilor era mai mic si nu marea deficitul comercial. Asa s-a ajuns ca, incepand cu luna septembrie, agricultura sa dea startul cresterii preturilor iar anunturile privind suplimentarea pensiilor dar si a salariilor bugetarilor sa produca o explozie a preturilor marfurilor si serviciilor nealimentare. Daca in prima parte a anului 2007 ne-am bucurat ca iarna era blanda si, in consecinta, consumurile de energie au fost mai mici decat normal ajutand la mentinerea unui curs valutar in favoarea leului, incepand cu luna august 2007, seceta si cresterea exploziva a cotatiei petrolului au constituit preludiul unei inflatii ce nu mai pastra nimic in comun cu prognozele optimiste ale BNR.

In acest context, ma intreb uneori sau mai bine zis, deseori, pe ce se bazeaza aceste "asa zise" prognoze intr-o tara a carei economie este departe de a fi stabila sau de a dispune de un istoric coerent. Chiar si in fata evidentei de la inceputul lunii noiembrie, banca centrala continua sa sustina ca inflatia nu va depasi 5,7%. Nu numai ca acest prag a fost depasit cu un punct procentual dar acest puseu inflationist de sfarsit de an combinat cu deprecierea accentuata a monedei nationale la acest inceput de an, va determina o mentinere a inflatiei la un nivel inalt si in primele 5-6 luni ale lui 2008. Salvarea poate veni ca de obicei de la agricultura. Poate ca zapada masiva cazuta la acest inceput de an sa prevesteasca recolte bogate. Recoltele bogate inseamna preturi mici la produsele alimentare. Preturile mici la mancare indus incredere, care incredere atrage investitorii straini. Mai avem deci de asteptat cel putin 5-6 luni pana la limpezirea apelor, iar prognozele bazate pe un aparat matematic soficsticat nu tin loc de realitate.

Randamentele fondurilor private obligatorii de pensii

2008-01-10T16:57:00.000+02:00

Randamentele viitoare ale fondurilor private de pensii reprezinta marea necunoscuta a procesului de infiintare a acestora. Nimic nu este mai usor decat, printr-o lege, niste bani sa se transfere din contul statului in niste conturi private pe baza unor optiuni exprimate tocmai de aceia in numele carora se transfera aceste fonduri. Problema este ce se intampla mai departe cu acesti bani si mai ales, cat vor primi peste 25 de ani primii pensionari care vor beneficia de pensii private. Mai mult sau mai putin decat pensia de stat?

Este o intrebare deocamdata fara raspuns. Un raspuns partial il vom primi prin intermediul primilor pensionari, beneficiari ai pensiilor private inscrisi optional in acest proces adica acele persoane care aveau 44 de ani in 2007. Pe scurt un calcul bazat pe fapte si comparatii reale il vom putea intocmi numai prin anul 2023 cand, cel mai probabil nimeni nu isi va mai aminti cum a fost demarat procesul si cine ar fi vinovatul daca randamentele fondurilor de pensii determina o pensie mai mica decat cea echivalenta de stat.

Dar sa vedem cine sunt actorii principali in aceasta ecuatie deocamdata imposibil de rezolvat. Pe locul I in functie de adeziunile colectate pana la sfarsitul anului 2007 se situeaza ING, urmat de Allianz, Generali si Aviva. Cumulat aceste 4 fonduri de pensii reprezinta peste 80% din piata ceea ce trimite celelalte 13 fonduri de pensii autorizate de catre autoritatea de reglementare intr-o zona gris. Imi este greu sa cred ca acestea vor continua sa existe cu un numar de 50.000 - 100.000 de aderenti, cel mai probabil de pe palierul cu salarii mici. Pentru ca ar insemna ca toate contributiile sa fie epuizate pentru administrarea fondurilor respective. Deasemenea, la valori mici, nici investitiile nu pot fi prea atractive comparativ cu primii clasati astfel incat dupa primii 2 ani, adica la expirarea perioadei de interdictie la transferuri intre fonduri, vom asista la migratii catre fondurile cel mai bine clasate capabile sa genereze randamente atractive. Pe scurt, asa cum arata configuratia pietei la inceput de an 2008, in 2 ani, pe piata romaneasca vor ramane cel mult 6-7 fonduri de pensii private obligatorii ceea ce este fezabil avand in vedere ca, Polonia, la o populatie de 40 milioane de locuitori adica dubla comparativ cu populatia Romaniei, dispune in prezent de 10 fonduri de pensii private obligatorii.

Dar ce randamente ne poate oferi un astfel de fond dupa ce vom cotiza 40 de ani? Ne asteptam sa primim cel putin cat am cotizat multiplicat cu rata inflatiei pe parcursul celor 40 de ani. Or, in forma actuala, legislatia prevede ca fondurile sa fie capabile sa asigure sumele depuse la valoarea nominala minus cheltuielile de administrare. Deasemenea, nu este clae cum se va plati aceasta pensie, lunar pana la sfarsitul vietii fostului angajat chiar daca mai traieste 1 an sau 25 de ani sau fondul, calculand o suma fixa care ii revine respectivului asigurat i-o achita la sfarsitul perioadei de cotizare sau, in acord cu asiguratul, i-o plateste esalonat de-a lungul unei anumite perioade de timp.

Oricum ar fi, asiguratul nu are nicio siguranta ca va primi ceva real la pensie. Pentru ca daca, spre exemplu, inflatia sufera niste derapaje pe parcursul celor 30-40 de ani de cotizare, atunci ne putem trezi la 65 de ani in situatia ca primim valoarea nominala a depunerilor noastre dar care in realitate reprezinta, ca putere de cumparare, cel mult o treime din valoarea initiala. Asa cum arata in acest moment legislatia specifica, administratorii de fond se bucura numai de avantaje, riscul pentru acestia fiind aproape inexistent. Din moment ce nu exista o prevedere legala privind randamentul minim, iar legea dispune un anume mod de investire a fondurilor, administratorii acestora sunt un fel de functionari de stat, bine platiti, care se vor bucura de 15 ani de relaxare. Pana la prima pensie mai mica decat cea de stat. Atunci, cu siguranta vom asista la o reforma majora a sistemului de pensii. Poate in sfarsit cea coerenta si echitabila atat pentru fondurile de pensii cat si pentru asigurat.

Moneda nationala a atins miercuri cel mai scazut nivel din ultimele 18 luni

2008-01-09T16:25:00.000+02:00

In 2006, multimea de "analisti economici" autointitulati astfel, prognoza, sub avalansa investitiilor straine ale acelui an ca, vom asista la o depreciere pe termen lung a monedei europene in raport cu moneda nationala. Iar exportatorii acuzau banca centrala de subminarea economiei nationale prin aprecierea semnificativa a leului nostru.

Nota de plata a sosit la inceput de 2008, anuntata fiind inca din trimestrul al patrulea al anului 2007. Din nou, aceiasi analisti asteptau o relaxare a cursului luand in considerare transferurile din strainatate ale muncitorilor romani, cu ocazia Sarbatorilor de iarna. Insa rationamentul lor s-a dovedit si incomplet si de fapt, eronat. Incomplet, pentru ca banii veniti din strainatate la rudele ramase in tara s-au cheltuit tot in afara tarii deoarece bunurile de consum achizitionate pe perioada Sarbatorilor provin, in majoritate din import. Si, asa cum am aflat prin intermediul statisticilor Eurostat, romanii s-au clasat pe primul loc in ceea ce priveste cresterea comertului cu amanuntul in 2007 fata de 2006 cu 13,9% urmata de Polonia cu 13,3%, in timp ce media UE s-a situat la modestul nivel de 1,9%. La polul opus s-a aflat Luxemburgul cu o scadere de 20,3%.

Aceasta crestere a consumului la nivelul populatiei nu a fost sustinuta de o imbunatatire substantiala a productivitatii muncii ci, s-a produs mai mult, sub efectul intensificarii activitatii de creditare din partea institutiilor financiare. Aminteam intr-un alt articol ca, indiferent ce masuri ar lua BNR de franare a creditului, bancile din Romania (cu exceptia CEC si Eximbank toate bancile sunt de fapt filiale/sucursale ale unor entitati straine) duc o politica agresiva de creditare cu orice pret adica nu conteaza riscul. Aceasta atitudine are cel putin 2 cauze si anume: disponibilitatea finantarii din partea bancii mama si ecartul semnificativ ce se mentine inca intre dobanda la Euro in zona Euro si dobanda la Euro si la Leu in Romania.

Si totusi anul 2007 a adus vesti proaste pentru economie. Investitiile straine s-au redus iar transferurile din strainatate ale romanilor aflati la munca in diverse tari au compensat intr-o mica proportie deficitul de cont curent. Rezultatul l-a auzit/citit/vazut toata lumea. Un deficit de cont urias care a determinat in final o depreciere accentuata a monedei nationale si care se mentine si la inceput de an. Tabloul este cu atat mai sumbru cu cat exista si o conjunctura internationala nefavorabila datorata crizei creditelor ipotecare din SUA si deprecierii accentuate a dolarului in paralel cu scumpirea fara precedent a petrolului si altor resurse energetice.

Dar daca guvernul va lasa numai banca centrala sa "lupte" cu deprecierea leului atunci vom asista la acelasi esec consemnat si la inceputul anilor 2000. Pentru ca nu limitarea creditarii prin diverse parghii finantiste va determina echilibrarea balantei de plati ci atragerea de investitii straine in domenii de inalta tehnologie si valoare adaugata semnificativa. Or in acest caz, actorul principal nu este banca centrala ci guvernul Romaniei. Dar, de 18 ani, guvernul Romaniei nu are nicvio strategie economica in afara de eternele declaratii privind cresterea productivitatii fara a oferi definitii si nici mijloace de atingere a acestui deziderat nobil. Bugetul tarii finanteaza un numar semnificativ de institute economice, exista si o Comisie de prognoza, organizatii neguvernamentale. Dar din partea acestora nu soseste nicio propunere de strategie coerenta. Doar Ministerul Economiei si Finantelor ne-a oferit in vara lui 2007 spectacolul unei strategii energetice din care a reiesit doar propunerea infiintarii unei companii nationale care sa includa toate activele neprivatizate. Adica aprox. 80% din energetica romaneasca. Nu am inteles cand se va intampla aceasta miscare si ce va urma. In rest aceleasi proiecte ca acum 5 ani. Retehnologizare activelor viabile si investitii de mediu pentru a ne conforma cu standardele UE.

Dar investitiile de mediu nu produc, ele doar ne protejeaza sanatatea noastra si a mediului inconjurator. Altfel spus nu vor aduce un spor de productivitate ci doar preturi mai mari pentru a fi rambursate. Asa ca, pe acest fundal, leul poate continua cu succes procesul de depreciere. Acest fenomen poate induce investitorilor o neincredere suficient de mare cat sa determine o stare de asteptare in randul acestora. Astept sa vad ce se intampla, mai ales intr-un an electoral. Concluzia este ca sunt sanse mari sa asistam in acest an nu doar la fluctuatii ample ale cursului de schimb dar si la deprecieri neasteptate si semnificative ale monedei locale in contextul unei cresteri nesutenabile a consumului si pe fundalul lipsei de investitii straine.

Exporturile companiilor romanesti de IT de 5 ori mai mici ca importurile

2007-12-18T16:28:00.000+02:00

Cifrele reci ale statisticii nu lasa loc de indoieli. Importam masiv produse hardware in valoare de 850 milioane Euro si exportam la nivel de 150 milioane Euro. In ceea ce priveste software, aici dezastrul este total. potrivit statisticii citate de Wall Street, firmele romanesti au reusit sa vanda in exterior in valoare de 0,1 milioane Euro!!! S-ar putea sa fie o eroare sau, absolventii nostri de tehnologia informatiei se multumesc daca reusesc sa puna in functiune produsele hardware importate. Cum toata tara are nevoie de informatizare incluzand aici administratia publica integral, sistemul de sanatate, sistemul de pensii dar si firmele mari si mici si de stat si private, este de asteptat ca importurile de acest gen sa creasca continuu in absenta oricaror producatori autohtoni.

Nu am inteles niciodata de ce s-a creat in Romania iluzia ca suntem buni la IT si, mai ales, ca am putea deveni exportatori semnificativi pe acest segment. Este adevarat ca statistica nu poate cuprinde si software-ul care se exporta "la negru" adica acel soft care se trimite pe e-mail sau pe care autorul lui il duce la purtator printr-o simpla excursie in strainatate. Dar nici nu ar avea sens sa ne referim la acesta pentru ca un produs este competitiv daca pentru obtinerea lui se achita toate taxele si impozitele legale. De fapt, in Romania nu este asa dificil sa generezi legende. Pentru noi este o mare realizare daca intelegem cat de cat produsele hardware care se fabrica prin lumea larga si pe care marile firme ni le vand cu placere si noua in Romania, fara a mai fi nevoie sa calatorim prin strainatate ca sa le achizitionam. Deasemenea, punerea lor in functiune reprezinta pentru noi o adevarata victorie. Parintii se uita cu admiratie la copiii lor care stiu sa creeze o pagina web. In mod normal, as zice eu ca aceste cunostinte ar trebui deprinse pana in calsa a X a. Asa cum in clasele primare se invata scrisul, cititul si tabla inmultirii, tot asa in clasele a VII -X, informatica trebuie sa devina disciplina obligatorie. Din pacate situatia este cu total alta. Nu numai ca in clasele I-VIII informatica nu figureaza in programa scolara dar nici la liceu nu este bine reprezentata si ma refer nu numai la partea de soft dar si la cea de hard. Imi este greu sa cred ca exista absolventi de electronica, automatica si cibernetica doritori sa devina profesori de liceu. Poate de la Universitate, facultatea de matematica-informatica sa produca profesori de liceu care sa impartaseasca elevilor din tainele informaticii.

In aceste conditii, un absolvent de clasa a XII a este prea putin pregatit pentru acest domeniu. Bagajul lui de cunostinte informatice se compune mai mult din ce a prins singur lucrand acasa pe calculatorul personal si in retea cu prietenii dar aceasta practica inseamna doar stiinta de a utiliza ce au produs altii si in foarte mica masura stimuleaza creativitatea. Daca discutam despre software. In termeni de hardware, situatia este mai trista deoarece piata romaneasca este insuficienta pentru a asigura o eventuala investitie in productie. In consecinta sansa oricarui producator local o reprezinta exportul. dar pentru a exporta este nevoie de o marca si de sustinerea acesteia prin retea de service, componente, marketing, publicitate etc. Si mai presus de toate de o activitate intensa de cercetare si dezvoltare care sa genereze produse noi (chiar daca in realitate multe sunt variatiuni pe aceeasi tema) la fiecare 6 luni. Asa cum explicam si in cateva articole anterioare, in Romania acest sector adica cel al echipamentelor electronice lipseste cu desavrasire in timp ce Polonia, Cehia si Ungaria exceleaza la acest capitol, prin intermediul investitiilor straine. Si ce este absolut notabil pentru aceste tari, este ca au reusit sa inregistreze un excedent compercial semnificativ pe aceasta grupa de produse.

Marea confuzie care s-a facut si se face in continuare este aceea intre a sti sa utilizezi si a sti sa produci. Asta cand discutam de hardware. Iar in materie de software, parintii se uita cu admiratie la copii pentru ca acestia din urma stiu cum sa descarce, in mod gratuit, de pe Internet cele mai noi filme produse la Hollywood si cum sa foloseasca videotelefonul si, eventual sa vorbeasca gratuit cu rudele sin Spania si Italia. Important nu este ca aceasta confuzie sa se risipeasca la nivelul parintilor ci la cel al autoritatilor de care depinde actualizarea programei scolare, dotarea scolilor elementare cu facilitatile necesare pentru ca scolarii sa deprinda abilitatile minime de programare alaturi de tabla inmultirii dar si atragerea de investitori straini in domeniul producerii de echipamente electronice dupa modelul polonez, ceh si ungar.

Washington Post: Romania tot mai aproape de o criza financiara

2007-12-17T14:03:00.000+02:00

Acesta este unul din principalele titluri ale presei economice de astazi. Washington Post sustine in acelasi articol semnat de Fredrik Erixon ca deficitul comercial al Romaniei nu va mai fi sustinut de investitii straine ca anul trecut cand deficitul a fost de 10 mld. Euro iar investitiile de 9 miliarde Euro. Cresterea salariilor in Romania (pe primul loc la dinamica in UE si pe penultimul in valoare absoluta) si relaxarea creditelor acordate de institutiile financiare au apasat pedala importurilor care au explodat. Nu si exporturile pentru ca, asa cum am mai prezentat si in alte articole pe aceasta tema, in economie nu s-a intamplat nimic nou. Chiar anul acesta, primul dupa integrare, nu prea este nimic nou de povestit, in afara unor cresteri de venituri in sfera bugetara. S-a ajuns in situatia hilara ca salariile functionarilor bugetari sa concureze cele mai mari salarii din sectorul privat. Si pentru ca nu era suficient, au crescut la sfarsit de an si pensiile cu 40%. In aceste conditii nu mai mira pe nimeni consumul exploziv al romanilor, si nici lanturile de hypermarketuri de import care se deschid magazine concurente dar vecine in goana dupa clientii ale caror venituri s-au marit substantial.

Washington Post prevesteste, in cadrul aceluiasi articol, o criza financiara daca banca centrala nu mantine rata dobanzilor inalta pentru a descuraja creditul si incuraja economisirea, existand temerea unor banci in dificultate. In acest punct as spune eu, autorul articolului nu a luat in consideratie situatia concreta din Romania, unde sectorul bancar este dominat in proportie de 90% de banci straine care daca intra in dificultate, aceasta se datoreaza activitatii lor de prin alte tari dezvoltate de unde provin Austria, Italia, Franta si nicidecum faptului ca au imprumutat prea multor romani bani la niste dobanzi uriase de neimaginat in tarile enumerate. Dar dificultatile vor aparea prin prisma deprecierii monedei nationale care, in abesnta investitiilor straine si a exporturilor, lasata libera de catre banca centrala, isi va mentine o tendinta de depreciere.

Asa cum scriam in articolele precedente, lipsa oricarei strategii economice pe termen mediu si lung a condus la absenta investitiilor straine noi, de anvergura, care sa genereze cifre de afaceri de peste 1 miliard lei. Noi ne zbatem de 18 ani sa vindem ce a mai ramas din zestrea comunista, rezultatele acestei zbateri fiind sub-mediocre datorita unei combinatii paguboase de lacomie si prostie. Avem si un exemplu recent in privatizarea Transgaz unde nu te poti opri sa te intrebi ce se afla in spatele unei suprasubscrieri de 30 de ori: prostie adica un raport de evaluarea defectuos intocmit prin care s-a subevaluat societatea sau lacomia intermediarului care, intentionat, a redus pretul pe actiune fiind preocupat doar de o subscrierea integrala sigura pentru a-si incasa comisionul urias?

Cert este ca, in absenta investitiilor straine de anvergura, in obiective noi generatoare de bunuri exportabile, transferurile romanilor care muncesc in strainatate nu sunt suficiente pentru acoperirea deficitului comercial. Astfel ca, guvernul se va gasi in situatia de a fi obligat sa mai instraineze niste active care sa atraga volume mari de valuta si investitii ulterioare ca de exemplu: complexurile energetice, CEC, alti producatori importanti de energie electrica, companiile nationale de transport pe cale ferata, concesiuni de aeroporturi etc. Sau vom asista la o depreceiere continua a monedei nationale ceea ce ar conduce la cresterea inflatiei si implicit erodarea cresterilor salariale fara acoperire acordate in ultimii 2 ani. Ar avea loc astfel o ajustare automata, o revenire la situatia din ianuarie 2006. Avand in vedere ca 2008 este un an electoral, putem presupune ca guvernul va continua seria cheltuielilor bugetare si implicit deficitul de cont curent se va adanci si va aparea probabil si un deficit bugetar semnificativ. Astfel ca, o privatizare de anvergura pe bani straini se va impune pentru contracararea efectelor adverse ale cheltuielilor electorale.

Cresterea creditului de consum afecteaza averea romanilor

2007-12-13T16:25:00.000+02:00

Acesta este unul din principalele titluri ale ziarelor de astazi, inspirat dintr-un raport al BNR dat publicitatii cu 2 zile in urma. De fapt aceasta este concluzia raportului dupa ce expertii bancii centrale au analizat structura creditelor pentru populatie acordate de bancile comerciale care activeaza in Romania. Aceiasi experti opineaza ca bunurile achizitionate se depreciaza mai rapid decat se amortizeaza creditele contractate de la institutiile financiare. Insa nu dinamica i-a ingrijorat pe functionarii BNR ci structura acestuia care releva ca din 18 miliarde Euro total credite retail la sfarsitul lui septembrie 2007, un procent de 78% este reprezentat de creditul de consum. In plus, a crescut ponderea creditelor pe termen lung, de la 62% in sep 2006 la 74,4% in sep 2007.

Evident, daca balanta comerciala a Romaniei si-ar mai fi temperat dezechilibrul in loc sa il creasca cu 2 miliarde Euro (2007 versus 2006), BNR nu ar mai fi criticat in termeni asa duri apetitul pentru consum al romanilor. Mai mult, bancile accepta din partea viitorilor consumatori de credite de consum price documente care sa ateste formal indeplinirea conditiilor de eligibilitate in ceea ce priveste veniturile. O simpla adeverinta de salariu care sa ateste un anumit nivel pe ultimele 3 luni este suficienta pentru a contracta creditul de consum dorit la o dobanda pe care banca mama din UE nu ar putea-o obtine de la creditele plasate prin Austria, Franta, Italia, sau Grecia. Probabil ca sefii sucursalelor/filialelor locale ale bancilor straine raporteaza niste profitabilitati invidiate de omologii lor din tarile dezvoltate, incasand evident bonusuri corespunzatoare.

In aceste conditii, ingrijorarile exprimate de BNR vor ramane cel mai probabil fara ecou atat la nivelul bancilor comerciale dar mai ales la nivelul consumatorului adica populatia care se va indatora din ce in ce mai mult la dobanzi in continua crestere. Toata lumea spera ca salariilor se vor mari tot cu ratele fabuloase ale ultimilor 3 ani (24%), rate nemaintalnite in Europa de vest probabil de prin anii '50. Evident ca veniturile romanilor trebuie sa le prinda din urma pe cele ale cehilor, polonezilor si ungurilor unde salariul mediu se afla in zona 700 - 1000 Euro in timp ce la noi acesta a atins 300 Euro. Dar datele economice ne arata ca salariile romanesti au luat-o inaintea maririi competitivitatii ceea ce inseamna ca vom asista in urmatoarea perioada la o aplatizare a curbei de crestere a acestora. Dar cum pentru bancile straine randamentele obtinute in Romania la plasamentele in lei sau Euro (peste 10%) reprezinta un magnet, acestea vor continua sa crediteze cu usurinta populatia in ciuda usoarei inrautatiri a climatului macroeconomic. Imaginatia lor nu are limite astfel incat banca centrala va fi pusa in situatia de a lua masuri ferme pentru limitarea creditarii.

De asemenea o modificare in structura creditelor prin marirea procentului detinut de creditele ipotecare este putin probabila pe termen scurt datorita preturilor prohibite ale locuintelor. Desi eu cred ca si indatorarea pentru o casa la pretul speculativ la care au ajuns locuintele in Romania este la fel de nesanatoasa ca si contractarea unui credit de consum pe 5 ani pentru achizitionarea unui frigider mai mare sau a unei masini de spalat cu uscator sau, eventual, a unei masini de spalat vase. Enumerarea ar putea continua si cu un automobil dintr-o clasa superioara, daca ne gandim la viteza medie de deplasare din Romania. La dobanzile de astazi, pretul achitat pentru o locuinta se dubleaza in cazul unui credit pe 10 ani. Or daca ne uitam la tarile dezvoltate este greu de imaginat ca peste 10 ani, o garsoniera din Piata Unirii va costa mai mult decat una in centrul Parisului. Pe scurt, cu o probabilitate mare, ne vom confrunta si noi, asa cum s-a intamplat si in alte tari, cu o criza a creditelor care va genera o stagnare (nu neaparat o scadere) a preturilor cel putin in materie de locuinte. Iar multi romani vor regreta ca si-au amanetat o treime din salariul pe urmatorii 5 ani pentru un moft de moment inutil si nevandabil. Pentru ca se stie, orice bun electrocasnic se depreciaza cu 25% la facturare. Dupa maximum 3 ani el nu mai are nicio valoare, de fapt mai are o mica valoare reziduala care acopera eventual transportul la o noua locatie. Insa romanii, prin creditele de consum ale caror dobanzi ajung si la 40-50% pe an, il vor achita in 5 ani la pret cel putin triplu. De fapt banca isi recupereaza costul real inca din primul an, daca romanul continua sa-si achite ratele, atunci banca isi tripleaza profitul corespunzator creditului respectiv.

ARIS o agentie care exista doar pe hartie

2007-12-12T16:03:00.000+02:00

ARIS (Agentia Romana pentru Investitii Straine) cred ca este o necunoscuta pentru majoritatea celor care mai urmaresc ce se intampla in economia noastra. Din cand in cand, cate un angajat cu biografie neclara convoaca o conferinta de presa in urma careia auzim diverse platitudini ca de exemplu "dupa aderare volumul investitiilor straine va continua sa creasca" fara sa ni se ofere argumente care sa sprijine afirmatiile respective. La ultima intalnire cu presa, conducerea agentiei a mentionat ca in 2008 se intentioneaza atragerea de investitori din tari non UE adica India, China, Coreea, Japonia, Israel si Turcia iar cuantumul investitiilor straine in perioada 2008 - 2013 va fi de 6 mld. Euro. Cum s-a ajuns la aceasta cifra nu s-a explicat.

Insa conducerea ARIS a omis, ca de fiecare data, sa ne informeze sau cel putin sa isi exprime propria opinie in legatura cu sectoarele catre care se doreste atragerea de investitii straine. ARIS este o institutie publica adica finantata de la bugetul public. Menirea ei este de a promova investitiile straine in general insa, in particular, ce sens ar avea spre exemplu cheltuirea banului public pentru atragerea unui investitor orientat catre domeniul imobiliar? Sau a unor investitori care doresc sa achizitioneze o distributie de energie electrica atunci cand este coada la cumparare? Si exemplele pot continua. Aceeasi conducere ARIS ne informeaza ca "domeniile privilegiate sunt sectorul energetic, sectorul constructiilor, cel farmaceutic si telecomunicatiile". Poate ca privilegiat in viziunea ARIS se poate traduce prin favorit, adica domeniile spre care se indreapta investitorii straini. Intrebarea este ce face ARIS? Aceste domenii sunt profitabile, in crestere si din pacate, nu genereaza bunuri sau servicii exportabile decat in mica masura.

Prioritatea numarul 1 a Romaniei in momentul de fata este cresterea exporturilor. Iar cresterea exporturilor in Romania nu se poate face doar pe seama cresterii competitivitatii ci, obligatoriu, trebuie sa apara actori noi care sa produca pentru export ingloband la maximum posibil manopera si subansamble de provenienta locala. Important ar fi fost ca ARIS sa ne mentioneze care sunt sectoarele prioritare unde ar trebui incurajate investitiile romane sau straine. Ce sens are sa se aloce resurse publice pentru atragerea de investitori din India, China si Turcia? Sectoarele amintite de responsabilii ARIS nu au nevoie de promovare, investitorii vin singuri atrasi de randamentele mari. Iar Japonia, este un fapt binecunoscut deja, investeste cu mare prudenta sau deloc, guvernul Japoniei in schimb, acorda cu usurinta credite cu garantia statului roman. Si singurele investitii de anvergura anuntate anul acesta au fost din partea a 2 companii din UE, Renault din Franta respectiv Nokia din Finlanda.

Cred ca mai important este sa stabilim sectoarele catre care dorim sa atragem cu prioritate investitii straine. Daca ne uitam pe site-ul agentiei similare din Cehia vom lectura imediat care sunt acestea. Nu stim care sunt ale Romaniei. In 1990 era de inteles ca se acordau stimulente fiscale pentru investitii noi in toate sectoarele. In 2007, nu mai acordam nimic, iar agentia guvernamentala responsabila de politicile in domeniul investitiilor straine se orienteaza catre investitori non UE mai precis din China, India, Turcia etc. Nu inteleg de ce non UE nu inseamna si SUA, Canada, Norvegia, Elvetia, Australia etc. tari recunoscute ca generatoare de tehnologie si cu un inalt nivel de competitivitate. Iar site-ul ARIS este ca de obicei ramas in urma cu un semestru, pe alocuri si cu 1 an. In aceste conditii ne intrebam pe ce se cheltuie banii in aceasta agentie ? Sau mai bine spus, de ce mai exista aceasta agentie?

Inflatia anuala se apropie de 7%

2007-12-11T16:03:00.000+02:00

Aceasta este una din principalele stiri economice de astazi, alaturi de traditionala veste ca se adanceste deficitul comercial. Astfel supa primele 10 luni, acesta a depasit cu 2 miliarde Euro comparativ cu aceeasi perioada a anului trecut.Altfel spus viteza de crestere a importurilor a fost anul acesta mai mare decat cea a exporturilor desi, in ultimii ani ne-am bucurat de o marire a atentiei investitorilor straini tradusa printr-un volum crescut al investitiilor straine directe.

Dar asa cum am explicat in alte articole, daca analizam numai cifrele agregate fara sa coboram in structura, putem lesne ajunge la concluzii nesustinute. Cand ne uitam cu atentie peste structura acelor investitii record inregistrate in perioada 2004 - 2007, constatam ca acestea au provenit din privatizarea unor companii profitabile din domeniul serviciilor neexportabile. Iar in contractele de privatizare, investitorii cumparatori au avut grija sa includa (cu largul concurs al autoritatilor romane care s-au ocupat de privatizarile respective) clauze bine formulate si greu ajustabile, prin care acestia si-au asigurat o crestere continua a veniturilor fie prin marirea tarifelor aprobate de autoritatile de reglementare din domeniile respective, fie prin mentinerea costurilor la niveluri ridicol de mici ca in cazul redeventei petroliere pentru petrolul provenit din zacaminte autohtone. In plus, avand in vedere ca mare parte din firmele straine care au investit in ultimii ani, prin preluarea companiilor romanesti din domeniul serviciilor au, potrivit contractelor de privatizare, obligatia sa mai investeasca si in mijloace fixe sume importante, mai exista si pericolul cresterii artificiale a preturilor de import ale echipamentelor necesare modernizarilor ce vor fi realizate. Pe scurt, contributia la exporturi a acestor privatizari va fi cvasi inexistenta insa, in materie de importuri s-ar putea ca o parte din cresterea de 2 miliarde de Euro a deficitului comercial din 2007 fata de 2006, sa se datoreze si acestor investitori care insa vor incasa venituri din ce in ce mai consistente datorita contractelor de privatizare intocmite in defavoarea consumatorilor locali.

In aceste conditii nu este de mirare ca inflatia a crescut. Si daca nu era seceta severa din aceasta vara, preturile la energie electrica, gaze si telefonie ar fi crescut oricum. Si oricat s-ar jongla cu cosul de consum pe baza caruia se calculeaza inflatia, tot nu s-ar mai putea ascunde aceasta crestere vizibila a inflatiei, indiferent ca toamna aceasta dam vina pe pretul alimentelor iar la primavara vom acuza eventual inundatiile sau lipsa de precipitatii si, in mod permanent cursul leu/Euro care a devenit o necunoscuta pentru toata lumea.

Leul slab nu cred ca avantajeaza pe nimeni. Nu avem o economie competitiva astfel incat exporturile sa creasca semnificativ daca moneda nationala se depreciaza cu 10 -15%. In schimb se scumpesc imediat nu numai importurile ci majoritatea serviciilor si unele bunuri in al caror proces de productie intra o proportie semnificativa de subansamble de import. Pe de alta parte un leu puternic, ieftinind importurile, determina o crestere a consumului. Cu acelasi salariu in lei, romanii pot cumpara mai multe televizoare si frigidere de import, pot calatori in strainatate mai mult deoarece vor castiga mai multi Euro, si pot contracta credite mai multe si mai mari in Euro pentru achizitionarea unei locuinte. Evident in cazul unui leu tare, BNR are sanse mult mai mari sa mentina o inflatie scazuta care sa "dea bine in poza". Insa un leu tare, in abesnta unei economii competitive, este la mana politicilor monetare ale BNR si a romanilor care lucreaza in strainatate si trimit bani in tara. Prin dobanda de referinta tinuta la un nivel marit (mult fata de cea a BCE la Euro), se asigura investitorilor straini un randament suificient de atractiv fata de orice tara din zona Euro. Astfel BNR se asigura ca, investitorii speculativi vor acoperi o parte a deficitului comercial si, in egala masura vor contribui la mentinerea inflatiei in anumite limite.

Dar tot acest joc de glezne nu merge la infinit, poate cel mult asigura o perioada de respiro pentru ca economia sa capete un plus de competitivitate. Romaniei ii sunt necesare niste motoare in economie capabile sa genereze venituri de peste 1 miliard Euro din productie. Faptul ca marile lanturi de magazine, furnizorii de servicii de telefonie fixa si mobila, bancile sau companiile petroliere au depasit acest prag, nu ne-a ajutat cu nimic balanta comerciala, doar ne-a crescut nivelul de trai. Dar dupa cum se vede, rata cresterii nivelului de trai a depasit rata cresterii productivitatii. Aceasta diferenta de rate se oglindeste in cresterea ratei inflatiei. Chiar daca anul viitor, vom avea noroc de vreme perfecta astfel incat preturile la produsele alimentare sa scada determinand in scripte o scadere a inflatiei, sau mai bine zis o incadrare a acesteia in limite care suna bine, nu inseamna ca ne-am rezolvat problemele de competitivitate. Acestea nu vor mai exista cand vom avea un echilibru al balantei comerciale.

Subscriere record la Transgaz

2007-12-10T16:04:00.000+02:00

Peste 1 miliard de euro s-au subscris pentru actiuni Transgaz valorand in jur de 65 milioane Euro adica de 15 ori mai mare a fost cererea de titluri de valoare comparativ cu oferta.Bineinteles, in majoritatea cazurilor, cel putin la nivel de investitori institutionali au fost emise scrisori de garantie tocmai pentru ca se anticipa un oarecare grad de suprasubscriere dar nu de dimensiunea mentionata. Unii brokeri s-au grabit sa concluzioneze ca statul ar fi obtinut sume semnificativ mai mari daca multe privatizari strategice ar fi avut loc prin vanzarea pe bursa. Nu vom sti deoarece nu putem da timpul inapoi. Ceea ce insa merita facut este o analiza calitativa a companiilor considerate cele mai atractive de la bursa.

Sa incepem cu acest Transgaz care exact ca si Transelectrica listata in iulie anul trecut cu acelasi succes, este o companie de stat. Mai important este insa caracterul de monopol nu de jure ci de facto. Este improbabil ca in viitorii cel putin 10 ani, sa existe investitori dornici sa sape tevi pentru transportul gazelor pe teritoriul Romaniei. Daca nu gandim numai la procesul de achizitie a terenurilor si orice astfel de initiativa dispare si reapare numai daca, prin implicarea statului, investitia respectiva devine de importanta strategica/nationala etc. si se trece la exproprieri. Mai departe, si Transgaz si Transelectrica, fiind monopoluri de facto, veniturile lor sunt reglementate prin lege. Chiar lecturam intr-un comentariu legat de subscrierea de la Transgaz, ca se asteapta o crestere cu 50% a pretului actiunii chiar din primele zile de tranzactionare deoarece societatea a inregistrat pe primele 9 luni profituri record. Eu personal nu inteleg prea bine ce inseamna profituri record in cazul unui monopol ce are venituri reglementate. Se poate deduce si ca autoritatea de reglementare nu si-a facut datoria, fie stabilind o rata a profitului exagerata, fie analizand superficial documentatia depusa de firma rezultand in ambele cazuri un tarif de transport artificial marit. Altfel spus, consumatorul final achita un cost mai mare decat normal la gaze care se traduce si prin acest profit record inregistrat de Transgaz. Similar este si cazul Transelectrica pe care l-am descris intr-un articol precedent.

Mai mult, discutam de fapt de o subscriere record, in conditiile in care toti ne asteptam la acest fenomen, drept urmare investitorii institutionali, dornici sa apuce o felie cat mai mare, au subscris mai mult decat si-ar fi dorit tocmai pentru a ramane cu cat si-au dorit. Daca am fi discutat de o privatizare atunci s-ar fi vandut 50-60% din actiuni adica nu 65 milioane Euro ci 650 milioane Euro si, in acest caz, subscrierea poate ca nu ar fost record ci numai de 1,5 - 2 ori mai mare. Mai ales daca ar fi avut loc dupa vanzarea a 50 -70 % din actiunile Transelectrica. Dar pentru ca nu exista istoric de privatizare prin Bursa de Valori Bucuresti este loc de supozitii. Intr-adevar privatizarea distributiilor de energie electrica si gaz natural se putea face in 2 transe pe bursa. Sunt deasemenea activitati reglementate si cu venituri sigure, de fapt in crestere avand in vedere cresterea de consum pe segmentul rezidential. Sa nu uitam ca in Romania, populatia consuma doar 20% din energia electrica de la consumatorul final in timp ce in tarile dezvoltate acest procent este de 40 - 50%. Cum in zona industriala, tariful de distributie este redus, iar cresterea plafonata daca ne gandim ca pentru unitatea de produs intern brut in Romania se consuma de 3 ori mai multa energie electrica decat media UE, atunci rezerva de crestere se gaseste pe segmentul rezidential unde tariful de distributie este exorbitant.

Este dificil de estimat retroactiv daca pe bursa s-ar fi obtinut sume mai mari pentru Petrom. Sa nu uitam ca privatizarea acestei companii a avut loc in 2004 inainte de incheierea negocierilor de aderare si acceptarea Romaniei ca membru UE de la 1 ianuarie 2007. In plus, deficienta principala a privatizarii Petrom se refera la cuantumul redeventei si proiectiile pe urmatorii 10 ani a pretului petrolului. Cand se negocia contractul de privatizare pretul era in jur de 27 USD/baril iar prognoza intocmita de o reputata banca de investitii americana, nu depasea 35 USD/baril. Intre timp respectiva banca s-a dovedit cu probleme de reputatie si deontologie profesionala in ceea ce priveste proiectele de privatizare din Romania, pretul pe baril a ajuns aproape de 100 USD. Cu toate acestea redeventa datorata statului roman, potrivit contractului de privatizare, a ramas si va ramane constanta (in cazul in care nu se va renegocia cu acordul ambelor parti) pana in 2014. Sigur, pe viitor, prin listarea la bursa, astfel de probleme ar fi evitate.

Dar de ce avem nevoie de privatizare? Primul raspuns este ca firmele de stat au nevoie de bani pentru a-si realiza programul de investitii mai ales cele de mediu, pentru care cele mai multe au obtinut perioade de tranzitie pana in anul 2012 (cele mai extinse dar exista si termene mai scurte). Dar si statul roman are nevoie de bani pentru acoperirea cheltuielilor publice in crestere accentuata. In aceste conditii, prin listarea la bursa a unui procent din actiunile existente dar si prin emiterea de noi actiuni, si statul si societatea respectiva s-ar alege in teorie cu niste sume consistente. In practica se naste intrebarea: Oare ar avea investitorii suficienta incredere in managementul companiei, pentru a ii incredinta 1 miliard Euro care sa fie investiti potrivit unui plan de afaceri bine intocmit de niste consultanti specializati? Pana acum s-au listat cu succes la bursa 10% din actiunile a 2 companii cu venit garantat prin diverse legi, de fapt 2 monopoluri naturale.

Este timpul sa listam la bursa si societati de stat mai putin favorizate de lege dar care pot avea un viitor plin de succes si ma refer la societatile de transport feroviar in special cel de calatori. In alte tari, toata lumea calatoreste cu trenul. La noi mai putin. Sa fie oare de vina numai starea sinelor de cale ferata? Sau aspectul garilor? Oricum dupa succesul listarii Transelectrica si Transgaz a devenit evident ca societati precum cele 3 distributii de energie electrica ramase in proprietatea statului trebuie privatizate la pretul corect, prin bursa. Si ma refer aici si la faptul ca, Electrica Oltenia a fost achizitionata de CEZ, companie ceha integrata pe verticala (include si producatori si distribuitori dar si furnizori) controlata de statul ceh dar listata intocmai ca Transgaz pe bursa din Praga. Altfel spus, statul roman a vandut, statul ceh a cumparat, iar pretul la consumatorul final al energiei electrice a continuat sa creasca pentru ca investitia trebuie amortizata intr-un timp cat mai scurt.

80% dintre romani au propria casa

2007-12-07T15:35:00.000+02:00

Asa rezulta din diverse studii si sondaje in piata dar si din recensamantul locuintelor efectuat de INS in 2002. Este unul din cele mai mari procente daca nu cel mai mare din UE. In tarile dezvoltate, majoritatea populatiei traieste cu chirie. Cert este ca acest procent nu ne avantajeaza mai ales daca analizam geneza lui. In 1989, populatia rurala a Romaniei traia in propria casa, in schimb orasenii erau mai mult chiriasi la stat, stat care imbraca diverse forme. Dupa 1990, in mediul urban, statul a vandut locuintele construite dupa razboi la preturi modice, fara ca locatarii respectivi sa simta efortul respectivei achizitii si fara ca acestia sa inteleaga indatoririle pe care le au ca proprietari. Pentru ca, orice proprietate necesita fonduri pentru intretinere, dincolo de plata lunara a consumurilor de apa, canal si gaz. Materialele de constructie de calitate discutabila utilizate inainte de 1990 (in multe cazuri si dupa) precum si poluarea industriala au determinat inegrirea fatadelor, ce ar trebui revopsite dar nu inainte ca toate aceste blocuri sa treaca prin faza de reabilitare termica adica de aplicarea pe suprafata exterioara a unui strat de izolatie termica menit sa reduca pierderile de caldura si implicit sa conduca la conservarea energiei.

Dar cine sa organizeze si sa finanteze toate aceste activitati? Evident asociatiile de locatari care, insa, abia daca reusesc sa instaleze in fiecare apartament sisteme de masura a consumurilor de apa si energie termica. Numai ca romanii s-au vazut peste noapte proprietari de apartamente, aceleasi care au fost primite cvasi-gratis dar care dupa 15 ani au ajuns sa pretuiasca tot atat cat cele din Berlin sau alte orase europene. Romanii nu sunt obisnuiti sa investeasca in afara curtii lor, ba de multe ori chiar arunca gunoiul in strada chiar daca acesta le va ingusta accesul si la curtea lor. La fel se intampla cu apartamentele pe care acum, cu sprijinul bancilor, romanii le utileaza cu toate electrocasnicele pe care le gasesc prin magazine (obiecte de import desigur) si viseaza, potrivit unui alt sondaj ale carui rezultate au fost data astazi publicitatii ca, in urmatorii 2-3 ani sa isi achizitioneze o locuinta.

De altfel, in fiecare zi, presa economica ne asediaza cu stiri bomba imobiliare. Toata lumea se ocupa de real estate. Zilele trecute eram anuntati ca Piraeus Bank a achizitionat peste 100 hectare in Crevedia in scopul construirii unui cartier rezidential.Celebra banca Rotshild a venit in sfarsit si in Romania. dar nu pentru a finanta vreo investitie productiva ci pentru a achizitiona prin intermediul unei firme cateva proiecte de cartiere rezidentiale. Sa nu uitam si de fondul Africa Israel care a cumparat tot cea a fost de vanzare in materie de proprietati mari in Bucuresti. Si cum acestea erau doar fostele fabrici comuniste sau capitaliste atunci pe acestea le-a cumparat. Astfel fosta fabrica de motoare electrice UMEB va deveni potrivit anunutlui fondului respectiv, cel mai mare mall din Europa centrala sau din sud-estul Europei. oricum nu conteaza. Se va afla la 2 statii de tramvai distanta de alt mall deja in functiune Plaza Mall. Probabil ca in zona respectiva nimeni nu va mai munci deoarece circulatia va fi blocata total, toata lumea va sta la mall. Acelasi fond a achizitionat si fabrica Laromet unde la fel va dezvolta un alt cartier rezidential.

Generosi, toti investitori anunta ca vor construi si gradinite, scoli, sectii de politie, malluri etc. insa uita sa adauge ca, in cazul in care proiectul va fi dus la bun sfarsit, atunci toate aceste facilitati publice vor fi construite la final, eventual prin atragerea in proiect a primariei locale. Pana atunci copiii locatarilor respectivi vor invata la aceleasi scoli si licee ca si pana acum doar ca, se vor plimba numai cu autoturismul deoarece noile cartiere rezidentiale anuntate nu beneficiaza de transport in comun. De fapt ele se regasesc pe camp. Avand insa in vedere ca mai toti romanii au case si totusi, 4 milioane viseaza sa isi cumpere o casa noua, daca ne mentinem la nivel macro deductiile, fara a intra in detalii, inseamna ca se va ajunge in situatia in care romanii activi vor detine 2 case, nu neaparat in aceeasi localitate. Exista deja o tendinta de migrare catre localitati mai mari decat cea de origine. Tot prin deductie logica, va aparea un fond de apartamente ce nu isi vor gasi chiriasi la un nivel de chirie care sa asigure intretinerea proprietatii, plata taxelor si profitul proprietarului. Deocamdata pe nimeni nu deranjeaza aceasta situatie pentru ca taxele locale sunt inca foarte reduse si nu sunt corelate cu valoarea de piata a imobilului. Deasemenea cresc costurile de intretinere, apa, canal, energie electrica, incalzire, transport etc. In Occident, putini sunt cei care isi permit sa locuiasca in afara oraselor, pe camp. Si aceia nu fac parte din clasa medie. Sper sa nu asistam peste cativa ani la o revenire in interiroul cetatii a celor plecati acum pe camp