Criza economica bate la usa Romaniei

In sfarsit, dupa ce au ridicat in slavi cresterea economica de anul acesta, autoritatile romane s-au gandit ca este totusi momentul sa recunoasca o oarecare influenta negativa a crizei financiare globale asupra economiei locale. Recunoastere venita dupa participarea premierului si presedintelui la summit-ul UE unde liderii celor 27 de tari membre s-au reunit pentru a stabili actiuni comune menite sa atenueze tcomai influentele negative ale crizei financiare asupra economiei UE. Cat despre evitarea intrarii in recesiune a celor mai dezvoltate tari UE nici nu se poate vorbi. Franta, Marea Britanie si Germania au inregistrat in ultimele doua scaderi ale PIB, fapt ce a confirmat suspiciunile de recesiune.

Cu peste 60% din exporturi indreptate catre tari mai bogate din UE si cu un deficit comercial ce depaseste 13% din PIB, Romania este vulnerabila in fata unor socuri externe care ar reduce investitiile straine dar si remiterile de valuta ale emigrantilor romani care muncesc in strainatate si care impreuna finanteaza o buna parte din deficitul de cont curent. Este adevarat ca, pe de alta parte, criza financiara scumpeste creditul si, in consecinta si romanilor le va fi mai dificil sa obtina credite de consum, ceea ce va conduce la reducerea importurilor. Deoarece in prezent, Romania nu are o industrie producatoare de bunuri de consum si nici chiar de subansamble pentru acestea, s-ar putea ca de fapt scaderea consumului sa aiba reprecusiuni pozitive la nivel de ansamblu. Mai putini bani pentru credite de consum, mai putine importuri si evident, mai mica nevoia de finantare a deficitului in conditiile diminuarii intrarilor de capital.

Astfel cresterea economica ar urma sa fie asigurata prin efectuarea de investitii si marirea productivitatii muncii in linie cu salariile care au crescut nejustificat in anumite zone, mai ales in sectorul public si cel cvasi-monopolist in sectoare precum financiar si energie. Altfel spus, sansa noastra si pe care trebuie sa o folosim este sa utilizam acest moment de respiro consumerist in favoarea investitilor in infrastructura. Pana acum constructorii acuzau lipsa fortei de munca pentru a-si justifica dezinteresul sau intarzierile in executia lucrarilor de infrastructura. Cred ca falimentul industriei imobiliare va determina o schimbare fundamentala de optica a acelorasi firme si angajati. Deunazi, imi spunea o cunostinta ca si-a zugravit apartamentul de 3 camere platind pentru manopera exceutata de o singura persoana 2000 lei. Iar acea persoana a muncit 5 ore pe zi timp de 7 zile. Calculand rezulta pentru zugrav un salariu mediu net lunar de 9000 lei adica un salariu brut de 3700 Euro ceea ce reprezinta un castig fabulos pentru o astfel de meserie, mai ales intr-o tara unde salariul mediu brut nu depaseste 500 Euro. In plus cand zugravim nu mai avem nevoie de "ochiul si mana mesterului". Exista atatea materiale si unelte care usureaza munca incat o buna parte din lucrarile de amenajare interioara se poate executa de catre fiecare dintre noi. Asa incat s-ar putea sa concluzionam peste 1-2 ani ca aceasta criza ne-a facut chiar bine. A reusit sa ne trezeasca la timp si sa ne determine sa ne apucam de munca in mod eficient.

Criza financiara s-a globalizat

Cine a crezut ca actuala criza financiara va ramane doar in SUA s-a inselat amarnic si a dovedit amatorism economic. SUA este de un secol principala putere economica a lumii, tara care ne impune standardele atat in tehnica dar mai ales in economie. SUA este tara care emite rating-uri pentru toate celelalte natiune si firme. In plus, cel putin in ultima jumatate de secol, investitiile in obligatiunile emise de Trezoreria americana, asa numitele "T-bills" au fost considerate fara risc (risk free). Tot asa incepusera sa fie considerate si sofisticatele instrumente financiare puse in circulatie de bancile de investitii de pe Wall Street. Practic se ajunsese ca o firma sa produca bunuri sau servicii iar alte 9 banci sau fonduri sa parieze pe aceasta prin diverse metode in functie de inventivitatea si imaginatia unor matematicieni al caror unic obiectiv a fost ani buni sa termine facultatea si sa se angajeze pe Wall Street. Nu de putine ori am auzit si in Romania diversi tineri care se mandreau cu faptul de a fi fost selectionati sau de a fi lucrat intr-o banca de investitii gen Lehman Brothers!!!

Evident si bancile europene s-au lasat prinse in mirajul bonusurilor de pe Wall Street. Banci precum Dexia, Fortis se considerau deasupra bancilor populare adica a acelor banci care strangeau bani de la publicul larg sau acordau credite persoanelor fizice in loc sa fie luate in consideratie de marile banci de investitii americane cand acestea mai emiteau niste obligatiuni fara acoperire dar evaluate la nivel de AAA de catre agentiile de rating. Asistam si in Romania de cativa ani la o goana dupa o slujba bancara unde, nu numai salariile sunt mai mari decat in restul economiei dar si posibilitatile de a face ceva extra bani sunt mari. Si ma refer in primul rand la acel bonus calculat ca un procent din vanzari. Iar goana dupa vanzari cu orice pret a condus la acordarea de credite unor persoane evident insovabile si, mai rau, a condus la cresterea generala a preturilor. Pentru ca dintr-o data au aparut prea multi cumparatori alimentati de surplusul de finantare venit din exterior de la bancile mama sau de la niste asa zise fonduri de investitii create ad-hoc exact pentru pietele emergente unde consumerismul american castigase peste noapte teren datorita privatiunilor indurate timp de 50 de ani daca nu mai mult.

Acum in sfarsit realitatea cruda ni se arata in toata uratenia ei. Bursa de la Bucuresti nesustinuta de niste piloni reali ancorati in economia romaneasca se clatina puternic mult mai tare ca suratele ei din regiune. Pentru ca, asa cum scriam si cu alte ocazii, SIF-urile sunt doar niste inventii artificiale aflate inca de la infiintare la cheremul unor indivizi neclari care le-au transformat in propria lor mosie incat nu prea mai stie nimeni ce anume detin acestea in afara unor actiuni la niste banci privatizate aflate la randul lor in picaj liber. Or toata lumea stia ca 80% din profitul SIF-urilor provin de la acele banci. In absenta acestora SIF-urile raman fara continut. Eventual cu niste firme care ar mai avea ceva zestre imobiliara dar care, in actuala conjunctura nu mai este de folos nimanui. Cat despre celelalte companii, cu exceptia Transelectrica si Transgaz nu mai putem vorbi de companii locale.

Revenind la criza financiara, in opinia mea este o criza de supra-productie. De cel putin 10 ani toate firmele inregistreaza cresteri desi populatia scade. Iar dupa Internet nu au mai aparut descoperiri remarcabile care sa justifice aceste cresteri altfel decat prin marirea pietei de desfacere. Ceea ce intr-adevar s-a si intamplat introducand in ecuatie si consumatorii neeligibili. Mai ales in SUA. Dar si Europa s-a bucurat pentru ca a produs mai mult pentru piata americana si, la schimb, veniturile excedentare au fost investite in titluri financiare emise de bancile astazi falite ale Americii sau in active imobiliare ale caror preturi a crescut ametitor si nejustificat, fara legatura cu vreun fenomen economic. Pentru exemplificare in Romania chiar si la actualele preturi umflate practicate pe piata materialelor de connstructii, un metru patrat construit ajunge cu tot cu profitul constructorului la 700 Euro/mp in Bucuresti. Cu toate acestea o constructie noua nu se vinde sub 1500 Euro/mp chiar daca blocul are 15 etaje diminuandu-se astfel semnificativ costul terenului. Dezvoltatorii sustin ca sub 30% rata profitului nu merita sa investesti. Probabil ca in actuala conjunctura isi vor schimba radical opinia.

In Europa criza a atins toate tarile dezvoltate. Romania inca sustine ca nu va fi atinsa de criza desi conducerea BVB tine bursa inchisa deja de 2 zile pentru ca pretul actiunilor s-a prabusit. Personal nu inteleg aceasta atitudine. Cand aceeasi bursa stabilea recorduri de crestere anul trecut nimeni nu era ingrijorat. Acum cand bursa scade practic cu aceeasi panta conducerea eterna a BVB se arata brusc ingrijorata. Avand in vedere ca la BVB exista mai putin de 6000 de investitori nu cred ca are sens sa mai urmarim sau sa ne ghidam dupa ce se intampla pe BVB. Ingrijorator este ce se intampla in mediul bancar din Europa. Astazi, din nou, actiunile Unicredit au fost suspendate de la tranzactionare or Unicredit are o prezenta semnificativa si in Romania. Chiar daca autoritatile europene indiferent de nationalitate se intrec in declaratii privind asigurarea integrala a depozitelor situatia ramane tot incerta. Pentru ca aceste declaratii nu au suport real. Valoarea acestor depozite depaseste cu mult PIB-ul fiecarei natiuni asa ca nicio tara nu ar putea face fata unor retrageri masive. Iar ideea ca banii sunt acolo dar poti dispune de ei doar peste 1 an cred ca nu este pe placul niciunui deponent.