Prima Casa la prima intalnire cu bancile

De 20 de ani de cand merge la banci comerciale, romanul plateste de cel putin doua ori mai mult decat alt cetatean din Europa mai bogata. Cand era criza profunda in anii '90, bancile nu acordau credite decat cunoscutilor sau celor care putea garanta cu active de cel putin 2-3 ori mai valoroase decat creditul luat, iar activele la vremea respectiva erau foarte ieftine. Drept consecinta, foarte putini romani au avut acces la credite in acea perioada. A venit si cresterea economica, inceputa cu anul 2000, riscul de tara a inceput sa descreasca si creditul sa se dezghete. Tot mai multe banci comerciale straine si-au deschis agentii in Romania si, la fata locului, au inteles cum din putin se putea face foarte mult, mizand pe dorinta normala dar reprimata decenii la rand a romanului de a se dota cu o masina de spalat automata, cu televizor color, cu automobil, cu excursii in strainatate si cu multe altele. Cu o dobanda la lei care ajungea cu tot cu comisioane pe la vreo 35% chiar si mai mult in unele cazuri, creditul a inceput sa fie acordat pe banda rulanta. Corelarea bonusului angajatilor din banci mai ales a sefilor de agentii cu volumul creditelor acordate i-a transformat pe acestia in consilieri de clientela in sensul inselarii vigilentei bancii. Daca te duceai la banca sau la un broker de credite sa soliciti un imprumut pentru o masina de spalat erai incurajat sa cumperi si un frigider, daca vroiai o casa de 75.000 Euro erai incurajat sa cauti una de 100.000 Euro sau daca nu, sa mai faci totusi un imprumut pentru amenjarea ei. Si tot asa. Staruie in amintirea noastra reclama obsedanta a creditului doar cu buletinul. Nu mai conta daca aveai sau nu carte de munca, cat de stabil erai la locul de munca, cat de solida era firma unde lucrai, cat de matura era sectorul in care activai. Creditarea se transformase intr-o cursa din care disparusera ca prin farmec toate obstacolele, important era ca fiecare banca, pe culoarul ei sa atraga cat mai multi romani la finis. Singurele obstacole fiind doar dobanda si comisioanele bancare. Daca pentru creditele de nevoi personale o dobanda de 20% poate fi de intels in anumite conditii avand in vedere ca, in caz de neplata, respectivul obiect electrocasnic cu greu mai poate fi recuperat, in cazul creditelor ipotecare o dobanda de 10% este de neconceput intr-un stat occidental. Iar aceeasi dobanda eventual redusa cu un procent atunci cand se acorda garantia statului este hilara.

Un articol pertinent este publicat astazi in Ziarul Financiar. Autorul arata ca ofertele de finantare ale bancilor pentru programul Prima Casa lansat de guvern prevad reducerea cu maximum un punct procentual a dobanzii. Adica, de la orata lunara de 450 Euro pentru un credit ipotecar contractat in valoare de 60.000 Euro contractat pe o perioada de 25 ani, se ajunge la orata de 410 - 420 Euro. La fel de imens ca si fara garantia statului avand in vedere ca salariul mediu pe economie este de 350 Euro net. Deci ogospodarie castiga net 700 Euro din care 420 Euro s-ar duce pe rata la banca. Evident, in aceste conditii programul Prima Casa va ramane pe hartie iar deblocarea mult trimbitata a pietei imobiliare nu se va realiza. In acelasi articol se precizeaza ca o dobanda de 3-4 % ca in vest ar duce rata lunara la o valoare acceptabila de 200 - 220 Euro/luna care ar avea sens luand in consideratie impartirea riscului intre banca si stat. Ce este suprinzator in aceasta oferta a bancilor o reprezinta faptul ca mare parte din proiectele rezidentiale inghetate de criza sunt finantate de acestea si o deblocare a creditelor le-ar imbunatati si lor calitatea portofoliului. Sau prin pozitia adoptata, bancile vor sa creeze o presiune asupra guvernului pentru a mari plafonul de garantare avand in vedere ca proiectele rezidentiale nu se doresc a fi valorificate cu 60.000 Euro. Cu acesti bani s-ar asigura un profit normal dar inacceptabil de mic pentru dezvoltatorii obsinuiti cu dublarea sau triplarea sumelor investite la fiecare 6-12 luni depinzand de viteza de constructie si de acordare a creditelor de catre bancile partenere. Poate daca guvernul se va indupleca si va ridica garantia la 100.000 Euro atunci si bancile vor veni cu oferte de dobanzi la valori normale pentru creditele ipotecare. Pentru ca asa isi vor salva ele investitiile. Este binecunoscut faptul ca multi bancheri locali, sefi de sucursale bancare sunt personal implicati in proiecte imobiliare de amploare. Si atunci cum sa fie bancile pe care le reprezinta interesate sa participe la programul Prima Casa in conditii avantajoase pentru marele public? Important este interesul personal nici macar al bancii.Iar interesul personal spune ca nu se pot accepta reduceri de preturi pe metrul patrat construit care sa nu asigure cel putin 40-50% profit. La un randament de 7-8% programul Prima Casa nu prea are sens. El trebuie sa salveze in primul rand dezvoltatorii care cereau cel putin 1500 Euro/mp pentru un pret de cel mult 1000 Euro/mp. Iar suprafete nou construite de numai 40 mp nu exista mai ales ca in calcul se ia suprafata bruta adica si grosimea zidurilor dar si spatiile comune. Ceea ce inseamna poate cel mult 25 mp neti adica o garsoniera. La un plafon de 100.000 Euro ne-am putea achizitiona o garsoniera intr-un ansamblu rezidential nou, fara canalizare, fara scoli sau gradinite, fara trotuare dar cu costuri mari de operare.
Sa vedem cum vor evolua discutiile dintre banci si guvern si daca se va ajunge la vreun punct de vedere comun astfel incat programul sa devina functional. Citeam intr-un studiu ca in tari precum SUA, Marea Britanie, Germani, regula de baza in stabilirea preturlui mediu a unei locuinte este ca acesta sa nu depaseasca 3 salarii medii anuale. Considerand ca in Romania salariul mediu anual este de 24.000 lei, o locuinta de 3 camere intr-un bloc vechi situat intr-un cartier rezidential obisnuit gen Militari, Berceni, rahova ar trebui sa coste 72.000 lei adica 20.000 Euro. Ceea ce inseamna ca cei 60.000 Euro ai guvernului sunt suficienti pentru a-l achizitiona. Nu si in viziunea dezvoltatorilor care construiesc blocuri de 8 etaje in Tuneri, langa soseaua de centura si calea ferata.

Programul Prima Casa

Guvernul a anunutat lansarea unui program menit sa revitalizeze sectorul imobiliar si prin aceasta si industria orizontala conexa, materiale de constructii, amenajari interioare etc. Insa obiectivul principal asa cum a fost descris de primul ministru este sprijinirea visului oricarui cetatean roman, acela de a avea propria casa. Pe scurt, prin acest program, guvernul urmeaza sa garanteze 80% din valoarea de achizitie a unei locuinte pentru orice cetatean interesat, indiferent de varsta, cu conditia sa nu mai fi beneficiat de un credit ipotecar si, la data solicitarii creditului, sa nu detina in proprietate nicio locuinta.

Cum se va derula acest proiect. Potrivit prezentarii facute la un port de televiziune de primul ministru, guvernul va aloca o prima transa de 100 milioane Euro catre Fondul pentru garantarea IMM-urilor care isi va extinde astfel obiectul de activitate. Acesta la randul lui va putea oferi garantii catre bancile care vor lua parte la acest proiect in limita maxima a 1 miliard Euro, fara ca individual ipoteca sa valoreze mai mult de 60.000 Euro. Un calcul simplu arata ce pe baza acestei garantii, se vor putea imprumuta la limita maxima aprox. 20.000 de romani. Cum avansul a fost stabilit la 5% iar gradul de indatorare este fixat in functie de veniturile pe gospodarie cel mai probabil vor beneficia de acest program tot cei care dispun de suficiente fonduri si care in mod cert detin o locuinta pe care, pentru a intra in program, o vor instraina catre persoane apropiate daca nu chiar catre sot/sotie/mama/tata/copii. Pentru ca important, asa cum a fost detaliat proiectul, este ca aplicantul sa nu detina vreun imobil in proprietate si nu sotul/sotia aplicantului sau alte rude ale acestuia. In aceste conditii, deblocarea creditului imobiliar prin preluarea riscului de catre guvern se va face pentru persoanele care isi pot permite plata unei sume de 60.000 Euro, adica cele cu venituri mult peste salariul mediu pe economie. Dar adevaratii beneficiari ai acestui program vor fi vanzatorii de imobile, care acum isi contempla investitiile perdante. Asa cum guvernul redusese TVA-ul pentru locuintele mai ieftine de 100.000 Euro si toti dezvoltatorii redusesera suprafetele apartamentelor pentru a se incadra in aceasta suma, tot asa acum, aceeasi dezvoltatori vor recompartimenta apartamentele transformandu-le eventual in garsoniere pentru a se incadra in acesti 60.000 Euro.

Mai mult, dupa ce au imprumutat pe oricine doar cu buletinul, intr-un dispret total fata de riscuri posibile (un test de stres efectuat de BNR arata ca sistemul bancar local are nevoie de cel putin 1 mld Euro capital suplimentar pentru a indeplini cerintele de solvabilitate) de data aceasta nici nu mai este nevoie de vreo evaluare elaborata a riscului aferent acestor credite ipotecare garantate de stat. Daca debitorul intra in incapacitate de plata, banca executa garantia si, in acest moment este neclar cine se va ocupa de recuperarea creantei adica a imobilului si, mai departe, de vanzarea acestuia pentru recuperarea pagubei. Sa speram ca, prin contractele ce se vor incheia intre guvern si bancile selectate sa faca parte din program, se va stipula in clar obligatia bancilor de a trata cu responsabilitate acest tip de credite. Pentru ca asa cum se cunoaste deja, programe de acest tip au fost promovate prin celebrele Fannie Mae si Freddy Mac ale SUA unde, avand in spate garantia statului, bancile au acordat credite ipotecare oricui si oriunde indiferent de capacitatea de plata a imprumutatului. Si care a fost rezultatul? Un dezastru national si ulterior global. Este adevarat, influenta unui dezastru financiar in Romania nu va avea nicio consecinta globala. Salvarea pe moment a dezvoltatorilor care nu au apucat sa isi vanda investitiile cu fabuloasele preturi de 1500 Euro/mp catre fonduri de investitii straine, va veni acum de la guvern, prin intermediul banilor publici iar guvernul va ramane cu proprietati de 500 Euro/mp dar pe care le va primi de la rau platnici cu preturi de peste 3 ori mai mari. Doar ca atunci va fi alt guvern care, poate, la randul lui, va suplimenta programul cu noi facilitati la plata ca sa ii salveze pe rau platnici de executii silite avand in vedere ca este vorba de Prima Casa. Ce poate fi mai rau decat sa fii dat afara din casa chiar daca nu este prima casa ci poate a treia sau a patra, celelalte fiind plasate pe numele parintilor sau copiilor?

Asteptam cu incredere (inca) detaiile acestui program aparent generos si social.

Solvabilitatea bancilor din Romania - secret de stat

Scriam in luna ianuarie ca in perioada urmatoare, bancile vor fi supuse unuor teste de stres pe baza carora se va stabili necesarul lor de (re)capitalizare. Atunci opinasem ca bancile mama vor fi de acord si vor finanta aceasta operatiune. Astazi am alta parere bazata pe deductie logica comportamentala. Cred ca fiecare dintre noi putem afla raspunsul daca ne punem intrebarea: Ce trebuie sa fac vazand ca portofoliul meu de credite se degradeaza rapid, ca din ce in ce mai multi romani si firme romanesti nu isi mai platesc la timp ratele la credite si ca banca a carei filiala sunt nu este interesata sa imi mai trimita bani ci, dimpotriva, doreste sa ii trimit eu bani dupa ce pentru acele sume pe care mi le-a imprumutat in perioada 2005 - 2008, eu i-am achitat o dobanda de 3-4 ori mai mare decat cea la care s-a imprumutat ea pentru acei bani?

Sa mai adaugam la aceasta intrebare si faptul ca, la presiunea UE, BNR a decis desfiintarea Rezervei Minime Obligatorii la resursele atrase in valuta pentru scadente mai mari de 2 ani ceea ce va conduce la un disponibil de valuta pe piata bancara. La care se adauga si informatia potrivit careia, in ultimele 2 luni bancile austriece si grecesti au retras din Romania aprox. 2,4 mld Euro, desi in ianuarie, la solicitarea UE si FMI, promisesera nu numai ca nu vor repatria capital ci dimpotriva, vor finanta in continuare acordarea de credite in Romania.
Promisiunea nu a fost evidenta tinuta, cu o singura exceptie, Societe Generale care beneficiaza in continuare de finantare suplimentara din partea bancii-mama probabil din ratiuni politico-strategice decat din calcule economice.

Cat priveste calculele economice si raspunsul la intrebarea retorica de mai sus, o privire atenta asupra sectorului bancar romanesc ne poate releva 2 aspecte:
1. portofoliile bancilor sunt formate preponderent din credite de consum neasigurate, unele cu garantii imobiliare si cele mai multe fara nicio garantie si din credite imobiliare garantate cu imobilul respectiv si pentru care debitorii au achitat in medie un avans de 20 -30%.
2.Recesiunea economica este un fapt implinit ceea ce va conduce in urmatoarea perioada la o reducere semnificativa a veniturilor populatiei. Deficitul public nu mai permite nici sustinerea salariilor publice la nivelul actual iar restrangerea consumului si a investitiilor determina o reducere a activitatii in sectorul privat ceea ce implica concedieri masive si crestere a somajului.

In aceste conditii, este evident ca romanii vor incepe, intr-un numar din ce in ce mai mare sa aiba probleme in a-si achita la timp ratele bancare. Daca ar trebui sa recunoasca toate creditele cu intarzieri la plata ratelor ca si credite neperformate atunci solvabilitatea fiecarei banci s-ar deteriora rapid antrenand necesitatea de recapitalizare. Dar cum bancile - mama nu intentioneaza sa mai investeasca in aceasta parte a Europei - singura alternativa ramane rescadentarea creditelor inainte ca debitorii sa inceapa sa nu isi mai achite ratele la timp. Dar ce inseamna aceasta rescadentare botezata refinantare deoarece refinantarea implica un nou credit pentru aceeasi suma ramasa de plata dar pentru o perioada de timp extinsa. Ceea ce se traduce prntr-un castig si mai mare pentru banca. Un nou comision de evaluare dosar, dobanda mai mare pentru ca si termenul de rambursare este mai mare. Altfel spus, bancile isi vor ingheta finantarea la nivelul prezent, vor acorda credite in continuare in masura in care li se achita creditele acordate deja. Daca, prin absurd, nimeni nu ar mai achita rate la credite persoane fizice pentru 1 luna atunci in acea luna nici bancile nu ar mai acorda vreo finantare.
Si pentru persoane juridice, comportamentul va fi acelasi. Inghetarea finantarii la nivelul creditelor in circulatie. Nimic mai mult pana cand cresterea economica nu se restabileste astfel incat bancherii sa fie siguri ca salariile vor creste de la an la an, la fel si preturile imobilelor. Nu am inteles afirmatia premierului Romaniei legata de supra-impozitarea profiturilor anormal de mari ale bancilor din Romania. Cum taxarea nu se poate face retroactiv, pentru viitor nu cred ca este cazul sa discutam de profituri mari. Bancile au inceput sa anunte pierderii, dar oricum nu conteaza ce anunta, pentru ca profitul nu se inregistreaza in bilantul romanesc ci numai in cel al bancii mama, intr-un mod indirect si anume prin diferenta enorma intre dobanda activa si cea pasiva. Bancile mama s-au imprumutat in perioada de glorie la niste costuri extrem de mixi si si-au plasat resursele astfel obtinute, in Romania la niste dobanzi uriase. Acelea sunt adevaratele profituri si nu cifra care apare in contul de profit si pierderi in bilantul romanesc.

Pe scurt, bancile straine din Romania vor continua sa obtina profituri uriase in Romania pe seama acelorasi bani din trecut. Cum riscul de tara a crescut si dobanda la credite va creste. Iar din extinderea perioadelor de creditare pentru sumele imprumutate in perioada 2003 - 2008 se vor obtine beneficii suplimentare nesperate avand in vedere ca banii raman aceiasi, doar ca vor fi remunerati suplimentar.

In aceste conditii ramane intrebarea Cat este solvabilitatea bancilor din Romania? Capitalul propriu este trecut in bilant insa activele ajustate cu riscul asociat reprezinta un secret de stat bine pazit de catre fiecare banca in parte. Poate si BNR sa cunoasca acest secret insa este in interesul ei sa pastreze tacerea si implicit misterul in jurul acestui subiect. Oricum urmatoarele 2 luni sunt decisive pemtru bilantul bancilor. Se incheie primul semestru iar auditorii vor trebui sa isi exprime o opinie in kegatura cu calitatea portofoliilor bancare. Voi reveni.

Noi si noi strategii energetice inutile

Am citit astazi o stire prin ziarele romanesti. Ministerul Economiei nu stie cum va arata noua strategie energetica, finalizarea ei fiind amanata. Evident nimeni nu mai este interesat de vreo strategie, de cea energetica nici atat. In 20 de ani de tranzitie catre economia de piata cred ca s-au proiectat cel putin 20 de strategii energetice. Oricum fiecare nou ministru de la industrie/economie a avut ambitia fie de a proiecta o strategie noua, fie cel putin de a o amenda pe cea existenta. Dar ulterior adoptarii strategiei nu se ma intampla nimic care sa merite atentia presei sau guvernului. Si am sa explic de ce. Pentru simplul motiv ca aceste asa numite strategii reprezinta doar un exercitiu de proza in care sunt trecute in revista istoricul fiecarei companii producatoare de energie electrica, realizarile in materie de investitii de la origini pana in prezent si apoi urmeaza schitarea unui viitor luminos, in functie de curentele care bantuie globul, Europa si/sau Romania la acel moment de timp.
Problema noastra acum este o lipsa acuta de gaze naturale ieftine dar si iluzia ca putem produce energie nucleara la modul infinit. Ceea ce in definitiv nici nu ar fi rau doar ca energie nucleara necesita o curba de consum aproximativ constanta, nu se pune problema opririi si pornirii generatoarelor dupa bunul plac al consumatorilor. Ceea ce inseamna ca pentru a avea o functionare constanta a centralelor nucleare preconizate pe hartie este necesara construirea si a unei acumulari de pompaj care sa stocheze surplusul de energie produs/neconsumat pe timpul noptii. In plus ar insemna ca energia nucleara sa aiba prioritate in cazul scaderii consumului, adica alte generatoare sa fie oprite in caz de supraoferta in sistem. In concluzie, pe langa un cost imens de investitii, energia nucleara are nevoie de fapt de o dubla investitie datorita acumularii de pompaj fara de care o a doua centrala nucleara nu poate fi construita. Si atunci ce se alege de piata de energie liberalizata pe hartie? Cam nimic, pentru ca deja prin constructia a inca doua noi reactoare la actuala centrala de la Cernavoda, dominanta producatorilor va fi definitivata prin aceea ca Nuclearelectrica, Hidroelectrica si complexurile Turceni, Craiova si Rovinari vor produce chiar 100% din energia tarii pe timp de varf de consum. Pe perioada de gol unele din aceste centrale trebuie sa isi reduca activitatea cu consecintele de rigoare asupra performantelor financiare si capacitatii de realizare de noi investitii in lucrari de mentenanta, de reabilitare grupuri si de ecologizare.
Si atunci in ce poate sa conste o strategie energetica locala? In niciun caz in incercarea de a salva o piata de enrgie care nu exista. Aceasta piata si acest concept ar putea avea sens numai la nivel european prin interconectarea tuturor retelelor de transport si distributie energie electrica si prin stabilirea unui tarif unic ipentru utilizarea acestor retele indiferent daca producatorul este in Spania, furnizorul in Marea Britanie si consumatorul in Romania. pana atunci, strategia energetica a Romaniei ar trebui sa cuprinda masuri si initiative care sa poata fi sustinute in practica adica sa poata fi finantate la pretul actual al energiei electrice si in conditiile exigentelor de mediu valabile in spatiul european. In plus structura producatorilor de energie trebuie pusa in acord cu resursele de care dispune tara noastra. Putem face abstractie de asa zisa liberalizare a pietei care reprezinta un esec din moment ce la 2 ani dupa liberalizarea totala a pietei s-a ajuns in situatia de la inceput, adica o noua firma de stat a devenit cel mai mare furnizor independent de pe piata. Iar in conditiile de criza economica, cand cei mai mari consumatori si-au redus activitatea sau chiar au inchis, furnizorii de energie electrica isi vor inceta unul cate unul activitatea. Chiar si cei care care au contracte incheiate cu Hidroelectrica si achizitioneaza energie la preturi micinu vor mai avea cui sa o vanda. Consumul national a scazut drastic si inca nu am atins varful crizei.
In aceste conditii strategia energetica a Romaniei nu va fi finalizata intr-un viitor prea apropiat. Pentru ca principiile de plecare trebuie rescrise ca o astfel de strategie sa aiba sens si sa nu fie din start la fel de inutila precum precedentele.

Criza de (re)cunoastere

La sfarsitul anului trecut autoritatile din Romania si cele vechi si cele noi erau de parere ca in Romania nu era si nici nu urma sa fie vreo criza. Financiara, economica sau de orice alta natura. Nici in ianuarie nu intelegeau de ce se agita BNR asa de tare pentru un imprumut extern. In februarie guvernatorul BNR deschidea stirile de dimineata, la pranz si seara. Stia el ce stia. Doar BNR centralizeaza datele relativ la creditele externe. Si deci guvernatorul cunostea bine ca o buna parte din datoria privata a Romaniei era pe termen scurt iar scadentele incepeau prin mai. Si, mai mult, un segment al rezervelor valutare de care banca centrala era asa de mandra includeau tocmai rezervele minime obligatorii in Euro ale bancilor, adica 40% din resursele atrase, care resurse erau formate exact din imprumuturi externe. Si cand acestea urmau sa ajunga la scadenta, daca bancile mama in cautare de capital si-ar fi extercitat optiunea de rambursare atunci BNR ar fi trebuit sa elibereze acele 40% si asa rezerva valutarea ar fi scazut cu 6-8 mld. Euro. Data fiind aceasta perspectiva total neconfortabila pentru guvernator cunoastem cu totii ce s-a intamplat intre timp. Romania a contractat cel mai mare imprumut extern din istoria sa fara ca romanul contribuabil sa inteleaga de ce si pentru ce. Cred ca nici guvernantii nu cunosc inca destinatiile acestuia. A fost aprobat de guvern pentru ca asa a dat de inteles guvernatorul BNR care conduce destinele leului romanesc de 19 ani. Cu sanse de a continua inca 8 ani. Probabil ca banca centrala nu are vreo preferinta pentru utilizarea acestor bani. Evident ar fi bine sa nu se duca in consum dar oricum nu mai conteaza, important este sa intre in tara valuta care va iesi prin rambursarea impurmuturilor ajunse la scadenta. In acest mod rezerva valutara se va mentine cel putin constanta iar onoarea guvernatorului va ramane nestirbita.

Si tot la capitolul BNR, citeam zilele trecute ca directorul supravegherii bancare din respectiva institutie considera ca bancile din Romania au transferat pierderile din trimestrul IV al anului trecut catre trimestrul I al acestui an. Si ca nu este normal si ca va face control. Eu sper ca domnul cu pricina doar glumeste si a oferit aceasta declaratie presei doar ca nijloc finut de atentionare a bancilor comerciale de a opera mai discret aceste transferuri. Si aceasta deoarece era evident ca portofoliu de credite se deteriorase inca din octombrie anul trecut. Dar in conditiile in care guvernantii nu recunosteau vreo criza atunci de ce ar fi recunoscut bancile. Pentru ca o criza in portofoiile lor ar fi insemnat zero bonus pentru conducatorii lor. Si pentru ce din moment ce anul 2009 este compromis din start. Toata lumea va inregistra pierderi asa ca este evident ca performantele vor fi reduse iar multi dintre conducatorii actuali de banci si ma refer la filialele din Romania nu se vor mai regsi si anul viitor. Ca un exemplu cu directorul general de la Societe Generale debarcat in Franta este foarte probabil ca si la alte filiale ale bancii sa se procedeze la fel in functie bineinteles de rezultatele financiare. Dar cum vor putea arata rezultatele daca bancile din Romania acceptau sa crediteze cu 100000 Euro achizitia unui apartament de 2 camere in Militari, Rahova sau Berceni?Si cu 200000 Euro acelasi apartament in zona Unirii din Bucuresti? Si cu 1 milion Euro o asa zisa vila pe un camp din Pipera care nu va avea vecinatati stabile inca 20 de ani de acum incolo?

Din pacate pentru noi romanii, recunosaterea tarzie a crizei si implicit tratarea cu si mai mare intarziere a efectelor ei va conduce la prelungirea acesteia. Spre exemplu pentru reducerea cheltuielilor bugetare s-au pierdut deja 4 luni. Abia incepand cu luna mai, guvernanti au inteles ca salariul mediu al unui bugetar nu poate fi mai mare decat al unui angajat din sectorul privat. Doar ca pentru a ajunge la aceasta intelegere, Statul roman se impurmuta zilnic la banci pentru a achita salariile bugetare si pensiile sustinute de catre taxele percepute de la sectorul privat, care sector isi reduce pe zi ce trece activitatea. Asa ca ce interes sa mai aiba bancile sa imprumute sectorul privat? Intr-o tara cea mai mare bonitate o are Statul respectiv adica daca o banca ar avea de ales intre a imprumuta cu acelasi randament o firma privata sau guvernul, ar alege guvernul. La randamente diferite incepe sa fie discutabil dar cum timpurile sunt de criza mai bine mai putin si sigur decat putin mai mult dar incert.

Pe scurt, mai bine ca guvernantii au recunoscut chiar si mai tarziu situatia delor roza a finantelor tarii dar si a economiei. Important este daca, dupa aceasta recunoastere, se va intampla ceva bun, adica se vor alinia salariile bugetare cu cele private, se vor reduce cheltuielile publice, se vor aloca fonduri catre investitii publice de lunga durata si care sa ne serveasca pe noi toti pentru o dezvoltare durabila iar banca centrala va adopta impreuna cu guvernul acele masuri necesare convergentei cat mai rapid posibil catre zona Euro.