Am intitulat articolul Buy Romanian ca parafraza la preconizatul dar neaprobatul program american Buy American. Spun neaprobat pentru ca pe ultima suta de metri, confruntata deja cu criticile vehemente ale europenilor si japonezilor, administratia Obama a extins programul de sustinere a economiei si la producatorii/produsele ce isi au originea in aceste zone ale globului adica UE si Japonia. Evident daca SUA ar incuraja fiscal si financiar un program de genul Buy American, probabil ca pe termen scurt chiar si mediu, americanii ar fi mai bogati sau cel putin si-ar pierde cu o viteza mai mica locurile de munca. Pe termen lung insa paguba devine la fel de mare ca si pentru tarile UE sau Japonia. Americanii ar acumula o doza marita de ineficienta si in plus, lipsite de traditionalele critici de peste oceane, competitivitatea produselor manufacturate la ei acasa ar scadea simtitor. Mai mult, daca totusi europenii si japonezii trec in acest rastimp la descoperiri epocale, poate America sa lipseasca din acest proces? Raspunsul pe care incerc sa il gasesc in acest scurt articol este daca o astfel de miscare ar avea succes oriunde s-ar aplica dar mai ales in Romania.
Probabil ca daca SUA si-ar inchide granitele si ar depinde numai de importul de petrol din cateva tari ar supravietui iar locuitorii sai s-ar bucura in continuare de lumina, benzina, mancare la discretie, telefonie mobila, Internet, dar si de mancare, bautura de toate tipurile. Poate nu ar mai lansa prea multi sateliti in spatiu iar bijuteriile din aur ar deveni o raritate dar in rest americanii ar supravietui decent chiar daca nu s-ar mai plimba cu autoturisme japoneze si nici nu s-ar mai imbraca in costume Armani sau Chanel. Pe scurt fiind o tara autosuficienta in materie de manufactura si servicii, dispunand de o cultura a capitalului profund ancorata in cotidian si in economia reala, sigur s-ar gasi niste investitori dar si antreprenori care sa susbstituie spre exemplu importurile de semiconductori din Asia sau medicamente din Europa cu produse manufacturate local.
Nu acelasi lucru putem spune noi, si nu neaparat noi romanii ci in general noi europenii. Lasand in afara discutiei tematica aprovizionarii cu combustibil indiferent ca vorbim de gaz, petrol sau carbune, nicio tara europeana poate cu semiexceptia Frantei nu este autosuficienta, adica nu isi poate inchide granitele fara ca cetatenilor sai nu li se degradeze nivelul de trai. De la telecomunicatii, la medicamente, de la detergenti la materiale de constructii, de la produse alimentare la semiconductori si echipamente electronice, am devenit cu totii dependenti unii de ceilalti. Dar mai ales natiunile cu deficit comercial precum Romania reflecta aceasta dependenta prin prisma absentei unor intregi sectoare economice.
Daca ar fi sa lansam programul Buy Romanian si am incerca sa inlocuim, acolo unde exista alternativa, produsul de import cu cel romanesc, am constata ca multe pozitii vor ramane neocupate incepand cu produsele alimentare unde mai rezistam pe parcursul unui an intreg doar cu ulei, zahar si faina (de multe ori provenita din grau importat, dar sa admitem ca pe baza unei sustineri reale, agricultura noastra ar putea produce suficiente cantitati de grau astfel incat sa nu suferim de foame). In rest fructele si legumele proaspete provin intr-o majoritate covarsitoare din import. Rezistam eroic ca Dacia Logan dar ne prabusim cand vine vorba de constructii civile si industriale si transport de marfa si pasageri: niciun astfel de bum nu se mai fabrica in Romania. Poate ca ceva subsansamble se mai pot gasi in productie pe ici pe colo dar ce folos ca produsul finit nu ne apartine. De domeniul aparatelor electrocasnice nici nu ne-am atins, cu exceptia fabricii Arctic de la Gaesti unde eu nu sunt inca lamurita in legatura cu gradul de integrare. Nu stiu daca discutam de o integrare locala care depaseste 50 - 60% sau este vorba doar de o operatiune de asamblare care fenteaza taxele vamale de import in UE.
Cert este ca Buy Romanian ar produce efecte numai asupra noastra, efecte negative bineinteles, calitatea vietii s-ar deteriora, fara cercetare si inovatie, vom ramane la stadiul de astazi, folosind si peste 20 de ani aceleasi frigidere, masini de spalat, telefoane mobile, conservand ca in cazul Daciei 1300, ultimul model de Dacia Logan pana cand investitorii straini ar descinde din nou la uzina pentru a schimba modelul. Am utiliza pana la epuizare aceleasi betoniere, macarale etc. si am redeschide minele si carierele inchise pentru a incerca sa mai extragem din piatra seaca ultimele miligrame de aur, cupru si huila energetica. Si nimeni nu ne-ar simti lipsa pe glob deoarece, cu un grad de penetrare a comertului exterior in PIB de doar 35%, si cu un PIB minuscul, suntem usori de inlocuit.
Acestea fiind spuse, in aceste vremuri marcate profund de inclinatii si tentatii protectioniste, lansate bineinteles de natiuni puternice si autosuficiente. noi trebuie sa sustinem cu toata forta un regim liberal pentru comertul global. Orice miscare protectionista ne-ar aduce numai pierderi, fara ca economia noastra sa dobandeasca vreun plus de eficienta sau competitivitate.
luni, 16 februarie 2009
marți, 10 februarie 2009
Deficit public de 2%?
Regula de baza pe care o stim cu totii este ca daca nu ai un buget adoptat fie de Parlament in cazul bugetului unei tari, fie de consiliul de administratie in cazul unei societati comerciale, atunci functionezi pe baza bugetului din anul anterior.
Sa luam acum cazul bugetului public. Se discuta de el de la instalarea noului guvern adica de peste 6 saptamani dar inca nu este adoptat. De fapt abia s-a reuist trimiterea lui spre analiza parlamentarilor la sfarsitul saptamanii trecute. Pana la adoptare tara functioneaza in termenii bugetului pe 2008 care ne-a trimis la final intr-un deficit de 5% pe o crestere economica de 8%. In atari conditii, daca in luna ianuarie 2009 am cheltuit la fel ca si in 2008 dar am incasat ca in 2005 atunci este evident ca vom sfarsi anul cu un deficit care il va depasi cu siguranta pe cel de anul trecut.
In plus, promisiunile electorale s-au intors ca un bumerang impotriva celor care le-au propagat. Functionarii publici nu accepta nici reducerea posturilor si nici a sporurilor. Nu a reiesit exact din declaratiile guvernantilor daca totusi va fi inghetata cresterea procentului virat la fondurile private de pensii. Cert este ca pentru mentinerea unui echilibru intre pensii si bugetul de asigurari sociale va creste procentul virat de catre firme la bugetul respectiv astfel incat sa acopere deficitul creat de introducerea pilonului II. Ma intreb din nou, cui foloseste acest pilon II in afara acelor 500 - 600 de angajati directi. Probabil ca, in timp, alte tari vor realiza inutilitatea sistemului si incet - incet va disparea asa cum a aparut, prin lege cu nota de fundamentare.
Revenind la buget acesta opereaza cu 2 categorii financiare distincte venituri si cheltuieli. Cum cheltuielile dau impresia ca se vor mentine nemodificate (diminuate eventual doar de nivelul inflatiei estimata la 5%) sa ne concentram atentia asupra veniturilor care, in vremuri de stagnare daca nu chiar recesiune, se vor mentine la un nivel cel mult egal cu cel al anului precedent. Consideram ca influenta inflatiei in sensul cresterii veniturilor este compensata in sens contrar de marirea contributiilor platite de firma. Altfel spus, in cazul cel mai optimist deficitul bugetar se va situa in jurul valorii de 5%. Din pacate pentru noi, cresterea economica record de anul trecut ne-a facut mai mult rau decat bine. A instigat guvernul la cheltuieli nesabuite cu unicul scop (in afara de cel electoral) de a alimenta motorul consumului care numai in imaginatia unor necunoscatori ai economiei romanesti ar fi putut stimula productia. Pentru ca acum, cand suntem confruntati cu prima criza economica dupa cresterea artificiala la care am asistat in ultimii 8 ani, vedem cu totii ca Romania nu mai produce aproape nimic. Traditional exista sectoare care dovedesc un consum constant gen industria alimentara, numai ca si aici necesarul Romaniei este asigura intr-o proportie de peste 60% din importuri.
Si atunci de unde exuberanta unei valori de deficit bugetar de doar 2% in 2009? Pentru urechile si ochii Comisiei Europene? Sau pentru electoratul roman ce va fi chemat de doua ori la urne anul acesta? In plus este important de vazut si cu ce modificari va iesi proiectul de buget din Parlament. Si cum se va acoperi golul de peste 2%? Cu un rating dubios, Romania nu va reusi sa atraga decat finantare scumpa care va conduce la alte si alte datorii si obligatii pe termen scurt. In plus mai exista si dilema referitoare la sustinerea de care se mai bucura filialele locale ale bancilor straine. Datoria lor reprezinta peste 50% din totalul creditelor private externe care sunt contractate pe termen scurt. O eventuala repatriere a acestor bani va exercita o presiune semnificativa asupra monedei romanesti care isi va continua deprecierea neputand fi sustinuta la acest nivel de catre BNR. In astfel de conditii si conjunctura internationala singura sansa este sa fim bine vazuti de cercurile influente din UE care sa fie favorabile acordarii unui imprumut de urgenta pentru Romania.
Dar daca noi afirmam si ne angajam la un deficit utopic de 2% si dupa 6 luni realizam ca acesta va fi de cel putin 5% mai avem oare sanse de a fi luati in serios?
Sa luam acum cazul bugetului public. Se discuta de el de la instalarea noului guvern adica de peste 6 saptamani dar inca nu este adoptat. De fapt abia s-a reuist trimiterea lui spre analiza parlamentarilor la sfarsitul saptamanii trecute. Pana la adoptare tara functioneaza in termenii bugetului pe 2008 care ne-a trimis la final intr-un deficit de 5% pe o crestere economica de 8%. In atari conditii, daca in luna ianuarie 2009 am cheltuit la fel ca si in 2008 dar am incasat ca in 2005 atunci este evident ca vom sfarsi anul cu un deficit care il va depasi cu siguranta pe cel de anul trecut.
In plus, promisiunile electorale s-au intors ca un bumerang impotriva celor care le-au propagat. Functionarii publici nu accepta nici reducerea posturilor si nici a sporurilor. Nu a reiesit exact din declaratiile guvernantilor daca totusi va fi inghetata cresterea procentului virat la fondurile private de pensii. Cert este ca pentru mentinerea unui echilibru intre pensii si bugetul de asigurari sociale va creste procentul virat de catre firme la bugetul respectiv astfel incat sa acopere deficitul creat de introducerea pilonului II. Ma intreb din nou, cui foloseste acest pilon II in afara acelor 500 - 600 de angajati directi. Probabil ca, in timp, alte tari vor realiza inutilitatea sistemului si incet - incet va disparea asa cum a aparut, prin lege cu nota de fundamentare.
Revenind la buget acesta opereaza cu 2 categorii financiare distincte venituri si cheltuieli. Cum cheltuielile dau impresia ca se vor mentine nemodificate (diminuate eventual doar de nivelul inflatiei estimata la 5%) sa ne concentram atentia asupra veniturilor care, in vremuri de stagnare daca nu chiar recesiune, se vor mentine la un nivel cel mult egal cu cel al anului precedent. Consideram ca influenta inflatiei in sensul cresterii veniturilor este compensata in sens contrar de marirea contributiilor platite de firma. Altfel spus, in cazul cel mai optimist deficitul bugetar se va situa in jurul valorii de 5%. Din pacate pentru noi, cresterea economica record de anul trecut ne-a facut mai mult rau decat bine. A instigat guvernul la cheltuieli nesabuite cu unicul scop (in afara de cel electoral) de a alimenta motorul consumului care numai in imaginatia unor necunoscatori ai economiei romanesti ar fi putut stimula productia. Pentru ca acum, cand suntem confruntati cu prima criza economica dupa cresterea artificiala la care am asistat in ultimii 8 ani, vedem cu totii ca Romania nu mai produce aproape nimic. Traditional exista sectoare care dovedesc un consum constant gen industria alimentara, numai ca si aici necesarul Romaniei este asigura intr-o proportie de peste 60% din importuri.
Si atunci de unde exuberanta unei valori de deficit bugetar de doar 2% in 2009? Pentru urechile si ochii Comisiei Europene? Sau pentru electoratul roman ce va fi chemat de doua ori la urne anul acesta? In plus este important de vazut si cu ce modificari va iesi proiectul de buget din Parlament. Si cum se va acoperi golul de peste 2%? Cu un rating dubios, Romania nu va reusi sa atraga decat finantare scumpa care va conduce la alte si alte datorii si obligatii pe termen scurt. In plus mai exista si dilema referitoare la sustinerea de care se mai bucura filialele locale ale bancilor straine. Datoria lor reprezinta peste 50% din totalul creditelor private externe care sunt contractate pe termen scurt. O eventuala repatriere a acestor bani va exercita o presiune semnificativa asupra monedei romanesti care isi va continua deprecierea neputand fi sustinuta la acest nivel de catre BNR. In astfel de conditii si conjunctura internationala singura sansa este sa fim bine vazuti de cercurile influente din UE care sa fie favorabile acordarii unui imprumut de urgenta pentru Romania.
Dar daca noi afirmam si ne angajam la un deficit utopic de 2% si dupa 6 luni realizam ca acesta va fi de cel putin 5% mai avem oare sanse de a fi luati in serios?
marți, 3 februarie 2009
Cat de util ar fi un AVAS planetar?
Circula cel putin la nivel de stiri, ideea ca unele guverne ar opta pentru infiintarea de AVAB-uri adica infiintarea de agentii/institutii/organizatii (nu conteaza titulatura) care sa preia activele incerte de la banci astfel incat acestea sa isi poata relua activitatea in conditii normale. Un asemenea experiment a fost facut si in Romania la sfarsitul anilor '90. La recomandarea FMI si BM s-a infiintat Agentia de Valorificare a Activelor Bancare devenita ulterior Agentia de Valorificare a Activelor Statului (AVAS) care a preluat de la Bancorex si de alte banci acele credite neperformante garantate cu garantii publice. Evident nici astazi, dupa 10 ani de la infiintare, activele preluate de la Bancorex nu au fost recuperate, exista o lista a debitorilor a caror executare este mereu amanata etc.
Or dupa cum s-au comportat bancile din toata lumea, care au neglijat total siguranta depunatorilor si au riscat banii acestora investind haotic in tot felul de instrumente financiare dubioase si dificil de explicat chiar de catre autorii lor sau finantand diverse grupuri sociale ale caror venturi incerte i-ar fi facut ineligibili pentru un credit dupa orice grila de evaluare a bonitatii, este evident ca infiintarea AVAB-uri nu ar corecta comportamentul bancilor ci, dimpotriva, le-ar incuraja sa perpetueze practici neortodoxe in acordarea creditelor sau efectuarea de plasamente.
In plus astfel de AVAB-uri ar trebui infiintate in fiecare tara pentru ca altfel pietele financiare internationale ar suferi in continuare de efectul de contagiune mai ales daca o tara cu un sistem financiar dezvoltat si sofisticat alege sa nu infiinteze o astfel de agentie. Cum Germania a adoptat transparent o decizie impotriva acestei idei lansate probabil tot de sistemul bancar dornic ai carui conducatori sunt probabil afectati de suprimarea fortuita a bonusurilor incepe sa devina incerta infiintarea unor astfel de agentii in alte tari.
Cred ca cea mai buna varianta in contextul actual este ca guvernele sa garanteze depozitele dar sa lase mecanismele pietei sa functioneze si bancile cu probleme mari ale calitatii activelor sa isi inceteze sau mai bine zis sa isi restranga activitatea. Pentru ca in mod cert exista si banci care s-au comportat corect si care pot sa achizitioneze la preturi modice filiale sau tronsoane de activitate ale bancilor cu probleme. Iar guvernele pot sprijini asemenea achizitii tocmai in scopul insanatosirii sectorului bancar dar si pentru ca o parte din vina o poarta si bancile centrale din tarile dezvoltate care au lasat buble-ul imobiliar sa se umfle peste masura. In loc sa investeasca in economie, in noi tehnologii, in productiii ecologice, bancile comerciale s-au imprumutat la dobanda aproape zero de la bancile centrale si au acordat cu o usurinta nesabuita credite pe banda rulanta sectorului imobiliar. mai mult, aceleasi banci comerciale au acceptat in toata aceasta efervescenta imobiliara drept colaterale niste valori aberante pentru imobilele constituite drept garantii. Si ca si cum nu ar fi fost destul s-au inventat si diverse portite cu largul concurs al autoritatilor de resort care au vazut dar au inchis ochii, prin care gradul de indatorare era marit artificial - gem dobanda redusa in primii 3 ani de creditare si ulterior marita suplimentar pentru recuperarea diferentei. Asa s-a creat psihoza, cumpara astazi locuinta pentru ca maine va fi mai scumpa. dar de fapt locuinta nu a fost achizitionata de cei care chiar vroiau sa locuiasca in ea ci, in cele mai multe cazuri, aceasta a fost cumparata de intermediarii angrosisti si revanduta ulterior la bucata cu un pret dublu dar acceptat de banca.
Acum ca balonul s-a spart, bancile se considera nevinovate si se uita inocente la guverne pentru a fi curatate de mizeriile adunate sub pres si pentru a reincepe caruselul creditarii. Dar guvernul nu dispune de banii proprii ci de banii contribuabililor si nu este normal ca acestia sa plateasca factura lacomiei si prostiei unei minoritati.
Or dupa cum s-au comportat bancile din toata lumea, care au neglijat total siguranta depunatorilor si au riscat banii acestora investind haotic in tot felul de instrumente financiare dubioase si dificil de explicat chiar de catre autorii lor sau finantand diverse grupuri sociale ale caror venturi incerte i-ar fi facut ineligibili pentru un credit dupa orice grila de evaluare a bonitatii, este evident ca infiintarea AVAB-uri nu ar corecta comportamentul bancilor ci, dimpotriva, le-ar incuraja sa perpetueze practici neortodoxe in acordarea creditelor sau efectuarea de plasamente.
In plus astfel de AVAB-uri ar trebui infiintate in fiecare tara pentru ca altfel pietele financiare internationale ar suferi in continuare de efectul de contagiune mai ales daca o tara cu un sistem financiar dezvoltat si sofisticat alege sa nu infiinteze o astfel de agentie. Cum Germania a adoptat transparent o decizie impotriva acestei idei lansate probabil tot de sistemul bancar dornic ai carui conducatori sunt probabil afectati de suprimarea fortuita a bonusurilor incepe sa devina incerta infiintarea unor astfel de agentii in alte tari.
Cred ca cea mai buna varianta in contextul actual este ca guvernele sa garanteze depozitele dar sa lase mecanismele pietei sa functioneze si bancile cu probleme mari ale calitatii activelor sa isi inceteze sau mai bine zis sa isi restranga activitatea. Pentru ca in mod cert exista si banci care s-au comportat corect si care pot sa achizitioneze la preturi modice filiale sau tronsoane de activitate ale bancilor cu probleme. Iar guvernele pot sprijini asemenea achizitii tocmai in scopul insanatosirii sectorului bancar dar si pentru ca o parte din vina o poarta si bancile centrale din tarile dezvoltate care au lasat buble-ul imobiliar sa se umfle peste masura. In loc sa investeasca in economie, in noi tehnologii, in productiii ecologice, bancile comerciale s-au imprumutat la dobanda aproape zero de la bancile centrale si au acordat cu o usurinta nesabuita credite pe banda rulanta sectorului imobiliar. mai mult, aceleasi banci comerciale au acceptat in toata aceasta efervescenta imobiliara drept colaterale niste valori aberante pentru imobilele constituite drept garantii. Si ca si cum nu ar fi fost destul s-au inventat si diverse portite cu largul concurs al autoritatilor de resort care au vazut dar au inchis ochii, prin care gradul de indatorare era marit artificial - gem dobanda redusa in primii 3 ani de creditare si ulterior marita suplimentar pentru recuperarea diferentei. Asa s-a creat psihoza, cumpara astazi locuinta pentru ca maine va fi mai scumpa. dar de fapt locuinta nu a fost achizitionata de cei care chiar vroiau sa locuiasca in ea ci, in cele mai multe cazuri, aceasta a fost cumparata de intermediarii angrosisti si revanduta ulterior la bucata cu un pret dublu dar acceptat de banca.
Acum ca balonul s-a spart, bancile se considera nevinovate si se uita inocente la guverne pentru a fi curatate de mizeriile adunate sub pres si pentru a reincepe caruselul creditarii. Dar guvernul nu dispune de banii proprii ci de banii contribuabililor si nu este normal ca acestia sa plateasca factura lacomiei si prostiei unei minoritati.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)