Deficit public de 2%?

Regula de baza pe care o stim cu totii este ca daca nu ai un buget adoptat fie de Parlament in cazul bugetului unei tari, fie de consiliul de administratie in cazul unei societati comerciale, atunci functionezi pe baza bugetului din anul anterior.
Sa luam acum cazul bugetului public. Se discuta de el de la instalarea noului guvern adica de peste 6 saptamani dar inca nu este adoptat. De fapt abia s-a reuist trimiterea lui spre analiza parlamentarilor la sfarsitul saptamanii trecute. Pana la adoptare tara functioneaza in termenii bugetului pe 2008 care ne-a trimis la final intr-un deficit de 5% pe o crestere economica de 8%. In atari conditii, daca in luna ianuarie 2009 am cheltuit la fel ca si in 2008 dar am incasat ca in 2005 atunci este evident ca vom sfarsi anul cu un deficit care il va depasi cu siguranta pe cel de anul trecut.
In plus, promisiunile electorale s-au intors ca un bumerang impotriva celor care le-au propagat. Functionarii publici nu accepta nici reducerea posturilor si nici a sporurilor. Nu a reiesit exact din declaratiile guvernantilor daca totusi va fi inghetata cresterea procentului virat la fondurile private de pensii. Cert este ca pentru mentinerea unui echilibru intre pensii si bugetul de asigurari sociale va creste procentul virat de catre firme la bugetul respectiv astfel incat sa acopere deficitul creat de introducerea pilonului II. Ma intreb din nou, cui foloseste acest pilon II in afara acelor 500 - 600 de angajati directi. Probabil ca, in timp, alte tari vor realiza inutilitatea sistemului si incet - incet va disparea asa cum a aparut, prin lege cu nota de fundamentare.
Revenind la buget acesta opereaza cu 2 categorii financiare distincte venituri si cheltuieli. Cum cheltuielile dau impresia ca se vor mentine nemodificate (diminuate eventual doar de nivelul inflatiei estimata la 5%) sa ne concentram atentia asupra veniturilor care, in vremuri de stagnare daca nu chiar recesiune, se vor mentine la un nivel cel mult egal cu cel al anului precedent. Consideram ca influenta inflatiei in sensul cresterii veniturilor este compensata in sens contrar de marirea contributiilor platite de firma. Altfel spus, in cazul cel mai optimist deficitul bugetar se va situa in jurul valorii de 5%. Din pacate pentru noi, cresterea economica record de anul trecut ne-a facut mai mult rau decat bine. A instigat guvernul la cheltuieli nesabuite cu unicul scop (in afara de cel electoral) de a alimenta motorul consumului care numai in imaginatia unor necunoscatori ai economiei romanesti ar fi putut stimula productia. Pentru ca acum, cand suntem confruntati cu prima criza economica dupa cresterea artificiala la care am asistat in ultimii 8 ani, vedem cu totii ca Romania nu mai produce aproape nimic. Traditional exista sectoare care dovedesc un consum constant gen industria alimentara, numai ca si aici necesarul Romaniei este asigura intr-o proportie de peste 60% din importuri.

Si atunci de unde exuberanta unei valori de deficit bugetar de doar 2% in 2009? Pentru urechile si ochii Comisiei Europene? Sau pentru electoratul roman ce va fi chemat de doua ori la urne anul acesta? In plus este important de vazut si cu ce modificari va iesi proiectul de buget din Parlament. Si cum se va acoperi golul de peste 2%? Cu un rating dubios, Romania nu va reusi sa atraga decat finantare scumpa care va conduce la alte si alte datorii si obligatii pe termen scurt. In plus mai exista si dilema referitoare la sustinerea de care se mai bucura filialele locale ale bancilor straine. Datoria lor reprezinta peste 50% din totalul creditelor private externe care sunt contractate pe termen scurt. O eventuala repatriere a acestor bani va exercita o presiune semnificativa asupra monedei romanesti care isi va continua deprecierea neputand fi sustinuta la acest nivel de catre BNR. In astfel de conditii si conjunctura internationala singura sansa este sa fim bine vazuti de cercurile influente din UE care sa fie favorabile acordarii unui imprumut de urgenta pentru Romania.
Dar daca noi afirmam si ne angajam la un deficit utopic de 2% si dupa 6 luni realizam ca acesta va fi de cel putin 5% mai avem oare sanse de a fi luati in serios?