Au trecut deja 2 ani de la liberalizarea totala a pietei de energie adica de la momentul cand orice persoana fizica si juridica isi putea alege furnizorul de energie electrica. Dar de atunci nu s-a intamplat nimic, procesul nici macar nu a debutat pentru gospodarii iar pentru persoane juridice situatia astazi este mai putin promitatoare comparativ cu cea de acum 2 ani. Dar sa o luam pe rand explicand pe scurt care este traseul formarii pretului energiei electrice. Astfel exista ca pentru oricare alta marfa lantul producator - transportator - distribuitor. In plus mai exista si furnizorul de energie electrica deoarece distribuitorul doar asigura legatura intre transportator (Transelectrica) si consumator, furnizorul este compania care se ingrijeste de curba de consum si factura consumatorului pe scurt consumatorul comanda o anumita cantitate orara de energie electrica la un pret in teorie negociat cu furnizorul iar acesta din urma o furnizeaza in baza contractelor incheiate direct cu producatorii sau cu alti furnizori sau o cumpara de pe bursa de energie spot sau o combinatie a acestor variante. Aceasta ar fi teoria si aceasta este constructia pietei de energie. Dar orice constructie noua pentru a fi functionala si durabila are nevoie de o fundatie care in cazul pietei de energie electrica din Romania nu exista. Sa clarific, masurarea energiei electrice se face atat in Romania cat si in alte parti, orar iar pentru a efectua aceasta masuratoare orara sunt necesare contoare orare instalate exact acolo unde incepe punctul de consum. Or dupa cum bine se cunoaste, cele aproape 8 milioane de gospodarii din Romania sunt dotate cu contoare ce nu permit masurarea orara decat daca ne asezam un scaunel langa ele si la fiecare ora notam indexul. Ceea ce este evident imposibil asa ca in absenta acestor contoare sau a unui algoritm de repartizare orara a consumului lunar/anual in cazul gospodariilor si al IMM-urilor, piata este blocata. Acesta este un prim element de blocaj.
Sa luam in discutie acum consumatorii mari si cei mijlocii care si-au permis montarea de contoare cu masurare orara si la care distribuitorul local asigura transmiterea datelor astfel obtinute pentru calculul consumului real. Ce se intampla cu acestia? Pentru a beneficia de tarife mai avantajoase in comparatie cu cele oferite de agentia de reglementare care ia in consideratie un pret mediu al energiei electrice de la producator (adica amesteca ponderat in cosul de consum atat energie ieftina cat si scumpa de la Termoelectrica spre exemplu), consumatorul ar trebui sa incheie contracte de furnizare direct cu producatorii ieftini (Hidroelectrica, Nuclearelectrica si Complexul Energetic Rovinari) sau cu furnizori care la randul lor cumpara de la acesti producatori. Numai ca accesul la energia ieftina se face in functie de afinitati. Daca nu ar exista aceste afinitati si toata energia s-ar vinde pe bursa atunci s-ar produce o egalizare a preturilor avand in vedere ca balanta energetica a Romaniei este oarceum echilibrata, se consuma atat cat se produce cu exceptia unui interval de 6 ore (00 -06 noaptea) cand consumul scade dramatic si multe grupuri trebuie oprite (dar acest cost este inclus in pretul de vanzare). Evident producatorii cu costuri mici ar obtine astfel profituri uriase avand in vedere ca vand la nivelul valorii utilitatii marginale din sistem adica la valori apropiate de costurile Termoelectrica. Prin incheierea de contracte preferntiale cu unii consumatori (ex. industria aluminiu, otel, unii frunizori) s-a realizat un transfer de profituri de la producatori la acesti intermediari si consumatori, in paguba statului. Acest sistem de organizare nu poate fi numit piata avand in vedere ca toti producatorii sunt de stat. Faptul ca acum, la 2 ani de la liberalizare, Ministerul Economiei isi pune problema crearii a 2 entitati de producere a energiei electrice, cu costuri relativ egale este o dovada clara a esecului acestui proces.
Fara concurenta reala pe partea de productie a energiei dar si fara infrastructura corespunzatoare pe partea de consum liberalizarea va ramane doar pe hartie si doar o teorie. Prin 2013 sunt asteptata sa intre in functiune primele entitati private de producere a energiei electrice. In acest interval de timp, statul trebuie sa implementeze un program de stimulare a consumatorilor casnici si a celor mici de montare a contoarelor cu masurare orara si cu posibilitate de transmitere a datelor la distanta adica la distribuitorul local astfel incat, in functie de preturile orare, consumatorul sa aleaga in cunostinta de cauza. Pana atunci ramanem in continuare captivi tarifului reglementat mereu in crestere si victimele ineficientei din sistem.
miercuri, 30 septembrie 2009
miercuri, 16 septembrie 2009
Cum mai sta economia Romaniei?
Nu am mai scris vreun articol de mai bine de 2 luni pentru simplul motiv ca in economia si, in general, in societatea romaneasca nu s-a mai intamplat nimic nou. Au fost 2 luni de vacanta urmate de o mica izbucnire de orgoliu al primului ministru care a dorit sa fie si el pentru o clipa in lumina reflectoarelor, asumandu-si brusc raspunderea pe 3 proiecte de lege: cea a educatiei, cea a salariilor bugetarilor si cea de a treia legata de reorganizarea unor agentii guvernamentale.
Dar sa le luam pe rand. In primul rand Legea Educatiei Nationale careia in mod ridicol i s-au adus amendamente pana in ziua asumarii raspunderii!!! Cred ca toti vom fi de acord ca ao asemenea lege ar trebui mai intai discutata, vorbita, spusa si abia apoi adoptata de catre Parlament. ma indoiesc ca in noaptea dinaintea zilei de asumare a raspunderii a existat un cap atat de limpede la volanul legii, care sa fi reusit sa integreze cele cateva zeci de amendamente (potrivit unora) poate ca numai zece ar spune autorii ei, fara sa intre in conflict cu alte dispozitii ale aceleiasi legi asau ale altora din domeniu. Poate ca premierul a dorit ca in mod demonstrativ si electoral sa faca un pas inainte chiar daca legea are lacume sau este conflictuala etc. Asa s-a spus si la legea de salarizarea a profesorilor. Sa o votam ca gasim noi dupa aceea resursele. Nu a fost chiar asa, resursele nu s-au gasit iar profesorii au trait o iluzie. La fel se va intampla si cu aceasta lege pompos denumita a educatiei nationale, adoptata in graba fara o minima pregatire si evaluare a infrastructurii si a costurilor aplicarii ei.
Cea de a doua lege a salarizatii personalului bugetar, este hilara in contextul in care potrivit declaratiilor premierului nimeni nu va pierde la salariu. Nu sunt sigura ca el face diferenta intre salarii si venituri insa presupun ca toti bugetarii asteapta sa le fie mentinute veniturile intacte. Cum bugetul public este in faliment cred personal ca si cu pretul alocarii tuturor resurselor bugetare catre plata de salarii si pensii, tot nu vor fi bani pentru a plati acele venituri imense de care au ajuns sa se bucure bugetarii avand in vedere ca salariul mediu din sectorul privat reprezinta doar 70% din salariul mediu al unui bugetar. In aceste conditii, dupa alegerile prezidentiale bugetarii vor fi confruntati cel mai probabil cu o reducere de venituri dar cu mentinerea salariilor asa cum a promis premierul. Si oricum termenul de intrare in vigoare a acestei legi este neclar, putand fi sine die, adoptarea ei facandu-se de fapt la presiunea FMI.
Cea de a treia lege nu merita atata atentie, o ordonanta ar fi fost arhisuficienta pentru ca guvernul sa ia ce i se cuvine de la propriile agentii care ajunsesera stat in stat. Si cu toata "vointa politica", cele mai bogate au scapat semn ca sistemul are fisuri inca din faza de conceptie. BNR, CNVM si cele 2 comisii care supervizeaza asigurarile si pensiile isi pot gestiona in continuare singure veniturile uriase colectate prin perceperea unor taxe pe cifrele de afaceri ale jucatorilor din sectoarele respective. Altfel spus, bresa odata facuta s-ar putea mari considerabil prin ordonante de urgenta. ca doar la inceputuri aceleasi agentii se aflau pe palier de salarizare egal cu alti functionari publici. Cu timpul, pas cu pas, fiecare si-a"tras" propria ordonanta de urgenta, si-a impus propriile taxe si a inceput sa imparta cu darnicie salarii uriase.
Insa premierul, avand in vedere ca ne aflam intr-o perioada de acuta criza economica, nu si-a asumat raspunderea pentru niciun act normativ care sa conduca la vreo revigorare a economiei sau la impulsionarea spre exemplu a productiei agricole luand in consideratie si faptul ca Romania aspira la postul de comisar pe agricultura.
Deci ce mai face economia? Economia romaneasca este exact in acceasi stare in care se afla si anul trecut si poate si acum 2, 3 si mai multi ani. Un domn roman, sef local de filiala banca straina opina corect intr-un interviu ca Romania nu a facut altceva in acesti ultima 20 de ani decat a mimat economia de piata. Si mai adauga el, romanii au o capacitate de guvernare limitata, dovada fiind guvernul din perioada 2005 - 2008 care a avut toate resursele la indemana dar nu a reusit sa puna bazele unei economii solide. Sunt perfect de acord cu afirmatiile acestui domn, insa in calitatea pe care o are si a avut-o din 2006 ar fi trebuit sa se exprime mai demult in acest sens. Pe vremea cand creditele se acordau pe banda rulanta de catre toate bancile, isi freca bucuros mainile la gandul bonusului si se gandea mai putin la fundamentele economiei romanesti care de fapt nu existau. Acum ca bonusul s-a evaporat se poate gandi liber la economie si poate observa cruda realitate. Avem asa cum am mai afirmat de-a lungul seriei mele de articole, o economie nefunctionala cu piete care nu mai functioneaza nici macar pe hartie. Avem si cateva exemple ilustrative cum ar fi piata energiei electrice, piata financiara, piata imobiliara denumite impropriu piete. Pentru ca piata inseamna un loc unde cererea se inatlneste cu oferta, unde sunt multi actori si de o parte si de alta, unde pretul se formeaza la piata si niciun actor nu il influenteaza in mod decisiv, unde toata lumea beneficiaza de acces egal la informatie si in general totul se inatmpla in mod transparent adica la vedere. Pe piata de energie statul impune pretul fie direct la producator avand in vedere ca oti producatorii sunt 100% ai statului, fie prin intermediul ANRE cand se simuleaza existenta unei oarecare piete, pe piata financira, BNR a incremenit cursul de schimb in asteptarea renumirii guvernatorului si a alegerilor prezidentiale si a stabilit si un ecart major intre dobanda la creditele in lei si la cele in Euro astfel incat pe nimeni nu mai intereseaza vreun imprumut in lei chiar daca la un credit in euro se mai adauga si costul riscului valutar. Iar pe acest fundal mai sunt unii care sustin amanarea adoptarii Euro!!! Cred ca tocmai adoptarea monedei europene ar fi pentru Romania un colac salvator. Am mai scris si cu alte ocazii, noi nu vom indeplini criterrile de convergenta in ritmul in care ne miscam nici peste 10 ani cum nu am ideplinit nici criteriile de aderare la UE. Am avut noroc de vointa politica a unor tari din UE pentru a deveni membri. Asa se va intampla si cu Euro. Oricat am amana tot nu vom ajunge la inflatie sub 3% si deficit bugetar de 2,5%. numai compensarea deficitului curent ne va lua ani buni, ce sa mai discutam de reducerea lui. Presupunand ca mentinem cheltuielile publice la nivelul de anul acesta si cu o crestere economica anul viitor de 1-2% ajungem la un deficit de 6% iar prin 2011 daca vom inregistra iarasi crestere de doar 1-2% vom ajunge la un deficit de 4% iar apoi urmeaza din nou 2 ani electorali cu cheltuieli bugetare enorme care ne vor arunca inapoi la un deficit de 4-5%.
Deci la intrebarea Cum mai sta economia Romaniei, raspunsul este la fel cum statea si in 2004 inainte de a se declansa balonul imobiliar. Practic s-a dat reset iar 2009 a fost doar anul trezirii din euforie, un an de mahmureala chiar daca nu ar fi fost an electoral. Din 2011 romanii vor face cunostinta cu adevarata recesiune, noul guvern ce va fi instalat dupa alegerile prezidentiale avand sarcina de a restrucra din temelii sistemul economic desuet si expirat mentinut artificial in viata timp de 20 de ani.
Dar sa le luam pe rand. In primul rand Legea Educatiei Nationale careia in mod ridicol i s-au adus amendamente pana in ziua asumarii raspunderii!!! Cred ca toti vom fi de acord ca ao asemenea lege ar trebui mai intai discutata, vorbita, spusa si abia apoi adoptata de catre Parlament. ma indoiesc ca in noaptea dinaintea zilei de asumare a raspunderii a existat un cap atat de limpede la volanul legii, care sa fi reusit sa integreze cele cateva zeci de amendamente (potrivit unora) poate ca numai zece ar spune autorii ei, fara sa intre in conflict cu alte dispozitii ale aceleiasi legi asau ale altora din domeniu. Poate ca premierul a dorit ca in mod demonstrativ si electoral sa faca un pas inainte chiar daca legea are lacume sau este conflictuala etc. Asa s-a spus si la legea de salarizarea a profesorilor. Sa o votam ca gasim noi dupa aceea resursele. Nu a fost chiar asa, resursele nu s-au gasit iar profesorii au trait o iluzie. La fel se va intampla si cu aceasta lege pompos denumita a educatiei nationale, adoptata in graba fara o minima pregatire si evaluare a infrastructurii si a costurilor aplicarii ei.
Cea de a doua lege a salarizatii personalului bugetar, este hilara in contextul in care potrivit declaratiilor premierului nimeni nu va pierde la salariu. Nu sunt sigura ca el face diferenta intre salarii si venituri insa presupun ca toti bugetarii asteapta sa le fie mentinute veniturile intacte. Cum bugetul public este in faliment cred personal ca si cu pretul alocarii tuturor resurselor bugetare catre plata de salarii si pensii, tot nu vor fi bani pentru a plati acele venituri imense de care au ajuns sa se bucure bugetarii avand in vedere ca salariul mediu din sectorul privat reprezinta doar 70% din salariul mediu al unui bugetar. In aceste conditii, dupa alegerile prezidentiale bugetarii vor fi confruntati cel mai probabil cu o reducere de venituri dar cu mentinerea salariilor asa cum a promis premierul. Si oricum termenul de intrare in vigoare a acestei legi este neclar, putand fi sine die, adoptarea ei facandu-se de fapt la presiunea FMI.
Cea de a treia lege nu merita atata atentie, o ordonanta ar fi fost arhisuficienta pentru ca guvernul sa ia ce i se cuvine de la propriile agentii care ajunsesera stat in stat. Si cu toata "vointa politica", cele mai bogate au scapat semn ca sistemul are fisuri inca din faza de conceptie. BNR, CNVM si cele 2 comisii care supervizeaza asigurarile si pensiile isi pot gestiona in continuare singure veniturile uriase colectate prin perceperea unor taxe pe cifrele de afaceri ale jucatorilor din sectoarele respective. Altfel spus, bresa odata facuta s-ar putea mari considerabil prin ordonante de urgenta. ca doar la inceputuri aceleasi agentii se aflau pe palier de salarizare egal cu alti functionari publici. Cu timpul, pas cu pas, fiecare si-a"tras" propria ordonanta de urgenta, si-a impus propriile taxe si a inceput sa imparta cu darnicie salarii uriase.
Insa premierul, avand in vedere ca ne aflam intr-o perioada de acuta criza economica, nu si-a asumat raspunderea pentru niciun act normativ care sa conduca la vreo revigorare a economiei sau la impulsionarea spre exemplu a productiei agricole luand in consideratie si faptul ca Romania aspira la postul de comisar pe agricultura.
Deci ce mai face economia? Economia romaneasca este exact in acceasi stare in care se afla si anul trecut si poate si acum 2, 3 si mai multi ani. Un domn roman, sef local de filiala banca straina opina corect intr-un interviu ca Romania nu a facut altceva in acesti ultima 20 de ani decat a mimat economia de piata. Si mai adauga el, romanii au o capacitate de guvernare limitata, dovada fiind guvernul din perioada 2005 - 2008 care a avut toate resursele la indemana dar nu a reusit sa puna bazele unei economii solide. Sunt perfect de acord cu afirmatiile acestui domn, insa in calitatea pe care o are si a avut-o din 2006 ar fi trebuit sa se exprime mai demult in acest sens. Pe vremea cand creditele se acordau pe banda rulanta de catre toate bancile, isi freca bucuros mainile la gandul bonusului si se gandea mai putin la fundamentele economiei romanesti care de fapt nu existau. Acum ca bonusul s-a evaporat se poate gandi liber la economie si poate observa cruda realitate. Avem asa cum am mai afirmat de-a lungul seriei mele de articole, o economie nefunctionala cu piete care nu mai functioneaza nici macar pe hartie. Avem si cateva exemple ilustrative cum ar fi piata energiei electrice, piata financiara, piata imobiliara denumite impropriu piete. Pentru ca piata inseamna un loc unde cererea se inatlneste cu oferta, unde sunt multi actori si de o parte si de alta, unde pretul se formeaza la piata si niciun actor nu il influenteaza in mod decisiv, unde toata lumea beneficiaza de acces egal la informatie si in general totul se inatmpla in mod transparent adica la vedere. Pe piata de energie statul impune pretul fie direct la producator avand in vedere ca oti producatorii sunt 100% ai statului, fie prin intermediul ANRE cand se simuleaza existenta unei oarecare piete, pe piata financira, BNR a incremenit cursul de schimb in asteptarea renumirii guvernatorului si a alegerilor prezidentiale si a stabilit si un ecart major intre dobanda la creditele in lei si la cele in Euro astfel incat pe nimeni nu mai intereseaza vreun imprumut in lei chiar daca la un credit in euro se mai adauga si costul riscului valutar. Iar pe acest fundal mai sunt unii care sustin amanarea adoptarii Euro!!! Cred ca tocmai adoptarea monedei europene ar fi pentru Romania un colac salvator. Am mai scris si cu alte ocazii, noi nu vom indeplini criterrile de convergenta in ritmul in care ne miscam nici peste 10 ani cum nu am ideplinit nici criteriile de aderare la UE. Am avut noroc de vointa politica a unor tari din UE pentru a deveni membri. Asa se va intampla si cu Euro. Oricat am amana tot nu vom ajunge la inflatie sub 3% si deficit bugetar de 2,5%. numai compensarea deficitului curent ne va lua ani buni, ce sa mai discutam de reducerea lui. Presupunand ca mentinem cheltuielile publice la nivelul de anul acesta si cu o crestere economica anul viitor de 1-2% ajungem la un deficit de 6% iar prin 2011 daca vom inregistra iarasi crestere de doar 1-2% vom ajunge la un deficit de 4% iar apoi urmeaza din nou 2 ani electorali cu cheltuieli bugetare enorme care ne vor arunca inapoi la un deficit de 4-5%.
Deci la intrebarea Cum mai sta economia Romaniei, raspunsul este la fel cum statea si in 2004 inainte de a se declansa balonul imobiliar. Practic s-a dat reset iar 2009 a fost doar anul trezirii din euforie, un an de mahmureala chiar daca nu ar fi fost an electoral. Din 2011 romanii vor face cunostinta cu adevarata recesiune, noul guvern ce va fi instalat dupa alegerile prezidentiale avand sarcina de a restrucra din temelii sistemul economic desuet si expirat mentinut artificial in viata timp de 20 de ani.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)