Liberalizarea pietei de energie din Romania - Un esec

Au trecut deja 2 ani de la liberalizarea totala a pietei de energie adica de la momentul cand orice persoana fizica si juridica isi putea alege furnizorul de energie electrica. Dar de atunci nu s-a intamplat nimic, procesul nici macar nu a debutat pentru gospodarii iar pentru persoane juridice situatia astazi este mai putin promitatoare comparativ cu cea de acum 2 ani. Dar sa o luam pe rand explicand pe scurt care este traseul formarii pretului energiei electrice. Astfel exista ca pentru oricare alta marfa lantul producator - transportator - distribuitor. In plus mai exista si furnizorul de energie electrica deoarece distribuitorul doar asigura legatura intre transportator (Transelectrica) si consumator, furnizorul este compania care se ingrijeste de curba de consum si factura consumatorului pe scurt consumatorul comanda o anumita cantitate orara de energie electrica la un pret in teorie negociat cu furnizorul iar acesta din urma o furnizeaza in baza contractelor incheiate direct cu producatorii sau cu alti furnizori sau o cumpara de pe bursa de energie spot sau o combinatie a acestor variante. Aceasta ar fi teoria si aceasta este constructia pietei de energie. Dar orice constructie noua pentru a fi functionala si durabila are nevoie de o fundatie care in cazul pietei de energie electrica din Romania nu exista. Sa clarific, masurarea energiei electrice se face atat in Romania cat si in alte parti, orar iar pentru a efectua aceasta masuratoare orara sunt necesare contoare orare instalate exact acolo unde incepe punctul de consum. Or dupa cum bine se cunoaste, cele aproape 8 milioane de gospodarii din Romania sunt dotate cu contoare ce nu permit masurarea orara decat daca ne asezam un scaunel langa ele si la fiecare ora notam indexul. Ceea ce este evident imposibil asa ca in absenta acestor contoare sau a unui algoritm de repartizare orara a consumului lunar/anual in cazul gospodariilor si al IMM-urilor, piata este blocata. Acesta este un prim element de blocaj.
Sa luam in discutie acum consumatorii mari si cei mijlocii care si-au permis montarea de contoare cu masurare orara si la care distribuitorul local asigura transmiterea datelor astfel obtinute pentru calculul consumului real. Ce se intampla cu acestia? Pentru a beneficia de tarife mai avantajoase in comparatie cu cele oferite de agentia de reglementare care ia in consideratie un pret mediu al energiei electrice de la producator (adica amesteca ponderat in cosul de consum atat energie ieftina cat si scumpa de la Termoelectrica spre exemplu), consumatorul ar trebui sa incheie contracte de furnizare direct cu producatorii ieftini (Hidroelectrica, Nuclearelectrica si Complexul Energetic Rovinari) sau cu furnizori care la randul lor cumpara de la acesti producatori. Numai ca accesul la energia ieftina se face in functie de afinitati. Daca nu ar exista aceste afinitati si toata energia s-ar vinde pe bursa atunci s-ar produce o egalizare a preturilor avand in vedere ca balanta energetica a Romaniei este oarceum echilibrata, se consuma atat cat se produce cu exceptia unui interval de 6 ore (00 -06 noaptea) cand consumul scade dramatic si multe grupuri trebuie oprite (dar acest cost este inclus in pretul de vanzare). Evident producatorii cu costuri mici ar obtine astfel profituri uriase avand in vedere ca vand la nivelul valorii utilitatii marginale din sistem adica la valori apropiate de costurile Termoelectrica. Prin incheierea de contracte preferntiale cu unii consumatori (ex. industria aluminiu, otel, unii frunizori) s-a realizat un transfer de profituri de la producatori la acesti intermediari si consumatori, in paguba statului. Acest sistem de organizare nu poate fi numit piata avand in vedere ca toti producatorii sunt de stat. Faptul ca acum, la 2 ani de la liberalizare, Ministerul Economiei isi pune problema crearii a 2 entitati de producere a energiei electrice, cu costuri relativ egale este o dovada clara a esecului acestui proces.
Fara concurenta reala pe partea de productie a energiei dar si fara infrastructura corespunzatoare pe partea de consum liberalizarea va ramane doar pe hartie si doar o teorie. Prin 2013 sunt asteptata sa intre in functiune primele entitati private de producere a energiei electrice. In acest interval de timp, statul trebuie sa implementeze un program de stimulare a consumatorilor casnici si a celor mici de montare a contoarelor cu masurare orara si cu posibilitate de transmitere a datelor la distanta adica la distribuitorul local astfel incat, in functie de preturile orare, consumatorul sa aleaga in cunostinta de cauza. Pana atunci ramanem in continuare captivi tarifului reglementat mereu in crestere si victimele ineficientei din sistem.