In 2007 au aparut primele semne evidente de oboseala pe Wall Street. Probabil ca, la presiunea auditorilor interni sau externi, marile banci de investitii au fost nevoite sa isi reevalueze postofoliul de active si sa isi inregistreze provizioanele aferente deprecierii valorii acestora. Fruntasa acestei operatiuni a fost CitiGroup care a reusit astfel sa evite dezastrul recunoscandu-l la timp si beneficiind de o infuzie de capital din Orientul Mijlociu. Dupa o pauza, cand in mod fals unii credeau ca ce a fost mai rau a trecut, criza a izbucnit in toata amploarea sa. Nu numai ca banci ipotecare de importanta regionala in SUA au intrat in faliment ci intreg Wall - Street-ul aproape ca s-a declarat falit. Bear Sterns si Lehman Brothers sunt numele cele mai cunoscute care au esuat urmate fiind de Merrill Lynch achizitionata de Bank of America si de Fannie Mae, Freddie Mac, Washington Mutual care au fost inchise peste noapte de catre guvernul SUA iar activele lor transferate catre putinele banci mari care s-au salvat adica Citi, Bank of America si JP Morgan. Doar AIG a fost preluat in proportie de 80% de guvern fara a fi transferat ulterior in portofoliul altei entitati. Doar ca AIG va trebui cat de curand sa inceapa vanzarea celor mai profitabile active ale sale in incercarea de a achita imprumutul de 80 miliarde SUA acordat de guvernul american pentru a-l salva de la faliment. AIG administreaza si in Romania un fond de pensii si, prin intermediul unui fond de investitii, detine participatii in diferite companii precum UTI. Cel mai probabil si acestea vor fi de vanzare in perioada urmatoare.
In tot acest rastimp, guvernele europene au negat ca sistemul bancar european ar avea probleme. Doar odata cu prabusirea Lehman Brothers, au inceput sa apara si victimele europene la suprafata. Banci de investitii elitiste precum Fortis si Dexia au anuntat ca nu mai dispun de lichiditatile necesare defsasurarii unei activitati normale fapt ce a determinat guvernele belgian, francez si luxemburghez sa intervina in forta nationalizandu-le. La fel s-a intamplat si in Germania cu a treia banca de credite ipotecare a tarii iar scenariul s-a repetat si in Marea Britanie cu o banca similara. Situatia de la Fortis este cu atat mai delicata cu cat banca achizitionase anul trecut in consortiu cu Barclay's si Santander institutia financiara olandeza ABN Amro. Pe care acum este la randul sau sa o revanda in incercarea de a obtine lichiditatile necesare.
In sfarsit Marea Britanie, Olanda, Belgia, Luxembrug, Franta si Spania au ajuns sa recunoasca existenta crizei pe continentul european. Ar fi fost imposibil sa fie altfel. Atunci cand brokerii americani au vandut creditele ipotecare unor persoane care nu ar fi avut o bonitate care sa le califice pentru vreun astfel de credit, bancile americane de investitii le-au cumparat de la acestia, le-au impachetat frumos (adica le-au securitizat), le-au atribuit un rating de invidiat in complicitate cu agentiile de rating (care au fost si co-autori ai unor produse financiare) si le-au vandut in lumea larga fiind achizitionate si de bancile europene care doreau sa faca afaceri la egalitate cu cele de pe Wall Street. Nume precum Lehman Brothers, Morgan Stanley, Bear Sterns, Washington Mutual au fost suficiente pentru a insela eventuala vigilenta a celor chemati sa evalueze riscul plasamentelor in bancile europene.
In Romania atat autoritatile cat si guvernatorul BNR se intrec in a ne asigura ca situatia este sub control uitand ca sistemul bancar romanesc numai este de mult timp sub controul nostru. Iar daca bancile mama intra in faliment sau sunt nationalizate atunci filialele lor din Romania vor fi fie de vanzare fie se vor confrunta cu o criza de lichiditate.Dar criza financiara vine la pachet si cu o recesiune economica. Nu trebuie uitat ca acele credite ipotecare acordate cu larghete de catre niste brokeri agresivi au determinat printre altele o crestere pe segmentul materialelor de constructii, a mobilei, a numarului de angajati din banci, agentii imobiliare etc. Toata aceasta constructie se prabuseste si odata cu ea va scadea consumul in SUA, iar scaderea consumului va conduce la diminuarea cererii pentru bunurile de import. Iar in relatia cu SUA, balanta comerciala a UE era excedentara. Si cu un Euro mult mai puternic decat dolarul american, nu este dificil sa anticipam si o reducere a exporturilor UE catre SUA. Iar daca ne referim la Romania unde deficitul comercial reprezinta principala vulnerabilitate a economiei romanesti, nu este greu sa ne imaginam scenariul unor stagnari in comertul exterior pe relatia UE. Pentru contrabalansare ar fi nevoie ori sa gasim alte piete de desfacere ceea ce pe termen scurt este imposibil ori sa limitam importurile. Varianta mult mai plauzibila avand in vedere scumpirea creditelor dar si deprecierea monedei. Toate aceste miscari vor avea ca efect final plafonarea cresterii economice previzionata de Comisia Nationala de Prognoza pentru 2009 la 6 - 6,5%. Insa criza nu a trecut iar efectele ei asupra economiilor europene abia incep sa apara.
luni, 29 septembrie 2008
joi, 25 septembrie 2008
Efectul facilitatilor fiscale acordate BVB
La inceputul saptamanii, guvernul prin vocea ministrului de finante a anuntat ca va suspenda pe tot parcursul anului 2009 impozitul aplicat castigurilor bursiere iar pierderile vor putea fi reportate si deduse din castigurile viitoare. Poate nu am retinut toate facilitatile ce vor fi acordate dar oricum nu conteaza pentru ca intrebarea este daca merita BVB vreun stimulant fiscal sau nefiscal. Cel nefiscal insemnand fie listarea de noi companii de stat, fie introducerea de noi instrumente de tranzactionare.
Dar sa privim putin in istorie. Asa cum am mai sustinut si in alte articole, bursa de valori de la Bucuresti nu exista cu adevarat. S-au facut niste investitii in IT, s-a angajat cu 15 ani niste personal care de tot atatia ani este acelasi, neschimbat de niciun comitet al bursei in pofica faptului ca structura respectivului comitet s-a modificat in permanenta. Si s-au listat fortat niste companii in marele program de privatizare in masa care a generat si crearea celor 5 SIF-uri care, la randul lor, au fost si ele listate.Pe langa toate aceste firme, unii initiati si-au mai listat firmele proprii fiind ulterior acuzati de manipularea pietei, acuzatii care deocamdata nu au fost dovedite. Pe masura ce negocierile de aderare se finalizau, tranzactiile pe BVB au inceput sa prinda viteza parca la fel de mare ca cea de acordare a creditelor cu grad ridicat de risc din SUA. Perspectiva liberalizarii contului de capital intamplata in 2005 a dat un impuls hotarator capitalului strain "fierbinte" care a venit, a fost plasat pe BVB, a determinat cresterea nefireasca a cursurilor actiunilor unor firme precum SIF-urile, societati de brokeraj fara istoric etc. transformand bursa intr-un fel de Caritas al zilelor noastre. Ilustrativa pentru isteria generala ce cuprinsese Romania anul trecut a fost listarea Transgaz, din decembrie 2007, devenita cantecul de lebada al pietei financiare autohtone. Schema era relativ simpla. Cunosteai pe cineva la o banca sau erai angajat la o banca, luai un imprumut scump marcat de cimsioanele aferente, pe termen foarte scurt adica atata timp cat aveai nevoie pentru a subscrie un numar mare de actiuni in ideea de a primi un numar mic dar totusi mult mai mare decat daca ai fi utilizat doar banii proprii. In cazul Transgaz, suprasubscrierea a fost enorma, cererea de actiuni depasind de 11 ori oferta in conditiile in care activitatea acestei companii este integral reglementata adica venitul si profitul sunt atat cat doreste guvernul sa fie, fara legatura cu productivitatea, numarul de angajati, calitatea echipamentelor etc. Asatzi aceleasi actiuni sunt cotate la 90% din valoarea IPO.
Cat despre noi listari la BVB cine ar putea sa mai creada ca de bursa noastra s-ar mai obtine finantari adecvate pentru o firma mare? Spre exemplu, presupunand ca guvernul ar mai dori sa vanda 10% pe bursa care ar fi pretul avand in vedere ca acestea se tranzactioneaza astazi sub valoarea de IPO? Cat despre noi titluri evident momentul nu este oportun atat din lipsa de jucatori cat si de lichiditati. Poate doar nou createle fonduri de pensii care sunt cerute cu insistenta de directorul bursei care este in pericol sa ramana anul acesta fara bonus si poate si fara marire de salariu. Dar se poate imprumuta de la CNVM unde salariile sfideaza bunul simt.
Dar sa ne intoarcem la stimulentele fiscale acordate investitorilor bursieri. In primul rand discutam de circa 6000 de investitori, probabil aceia care fie au achizitionat anul trecut la preturi mari si stau blocati pana cand cotatiile vor incepe din nou sa creasca, fie sunt persoane cu state vechi la jocul bursier ale caror detineri au fost achizitionate in anii '90 la preturi mult mai mici decat cele de astazi. Acestora, guvernul le-a oferit un cadou de Craciun indemnandu-i practic sa vanda pentru ca niciodata nu stii ce va decide guvernul urmator, dupa alegeri. Pe scurt, masura fiscala anuntata se poate dovedi contraproductiva incurajand exit-urile. Nu mai comentez lipsa de morala a acestei masuri, relaxarea fiscala ar trebui acordata (daca exista o asemenea disponibilitate bugetara) unor activitati productive strict necesare economiei.
Dar sa privim putin in istorie. Asa cum am mai sustinut si in alte articole, bursa de valori de la Bucuresti nu exista cu adevarat. S-au facut niste investitii in IT, s-a angajat cu 15 ani niste personal care de tot atatia ani este acelasi, neschimbat de niciun comitet al bursei in pofica faptului ca structura respectivului comitet s-a modificat in permanenta. Si s-au listat fortat niste companii in marele program de privatizare in masa care a generat si crearea celor 5 SIF-uri care, la randul lor, au fost si ele listate.Pe langa toate aceste firme, unii initiati si-au mai listat firmele proprii fiind ulterior acuzati de manipularea pietei, acuzatii care deocamdata nu au fost dovedite. Pe masura ce negocierile de aderare se finalizau, tranzactiile pe BVB au inceput sa prinda viteza parca la fel de mare ca cea de acordare a creditelor cu grad ridicat de risc din SUA. Perspectiva liberalizarii contului de capital intamplata in 2005 a dat un impuls hotarator capitalului strain "fierbinte" care a venit, a fost plasat pe BVB, a determinat cresterea nefireasca a cursurilor actiunilor unor firme precum SIF-urile, societati de brokeraj fara istoric etc. transformand bursa intr-un fel de Caritas al zilelor noastre. Ilustrativa pentru isteria generala ce cuprinsese Romania anul trecut a fost listarea Transgaz, din decembrie 2007, devenita cantecul de lebada al pietei financiare autohtone. Schema era relativ simpla. Cunosteai pe cineva la o banca sau erai angajat la o banca, luai un imprumut scump marcat de cimsioanele aferente, pe termen foarte scurt adica atata timp cat aveai nevoie pentru a subscrie un numar mare de actiuni in ideea de a primi un numar mic dar totusi mult mai mare decat daca ai fi utilizat doar banii proprii. In cazul Transgaz, suprasubscrierea a fost enorma, cererea de actiuni depasind de 11 ori oferta in conditiile in care activitatea acestei companii este integral reglementata adica venitul si profitul sunt atat cat doreste guvernul sa fie, fara legatura cu productivitatea, numarul de angajati, calitatea echipamentelor etc. Asatzi aceleasi actiuni sunt cotate la 90% din valoarea IPO.
Cat despre noi listari la BVB cine ar putea sa mai creada ca de bursa noastra s-ar mai obtine finantari adecvate pentru o firma mare? Spre exemplu, presupunand ca guvernul ar mai dori sa vanda 10% pe bursa care ar fi pretul avand in vedere ca acestea se tranzactioneaza astazi sub valoarea de IPO? Cat despre noi titluri evident momentul nu este oportun atat din lipsa de jucatori cat si de lichiditati. Poate doar nou createle fonduri de pensii care sunt cerute cu insistenta de directorul bursei care este in pericol sa ramana anul acesta fara bonus si poate si fara marire de salariu. Dar se poate imprumuta de la CNVM unde salariile sfideaza bunul simt.
Dar sa ne intoarcem la stimulentele fiscale acordate investitorilor bursieri. In primul rand discutam de circa 6000 de investitori, probabil aceia care fie au achizitionat anul trecut la preturi mari si stau blocati pana cand cotatiile vor incepe din nou sa creasca, fie sunt persoane cu state vechi la jocul bursier ale caror detineri au fost achizitionate in anii '90 la preturi mult mai mici decat cele de astazi. Acestora, guvernul le-a oferit un cadou de Craciun indemnandu-i practic sa vanda pentru ca niciodata nu stii ce va decide guvernul urmator, dupa alegeri. Pe scurt, masura fiscala anuntata se poate dovedi contraproductiva incurajand exit-urile. Nu mai comentez lipsa de morala a acestei masuri, relaxarea fiscala ar trebui acordata (daca exista o asemenea disponibilitate bugetara) unor activitati productive strict necesare economiei.
marți, 23 septembrie 2008
Stopati declinul pietei imobiliare!!!!!
Presa de astazi prezinta pe larg declaratia patetica a conducerii Asociatiei Oamenilor de Afaceri , prin care aceasta someaza guvernul sa limiteze, prin masuri fiscale, declinul pitet imobiliare. Argumentele invocate tin de ridicol si anume, prin caderea preturilor la locuinte sau stoparea unor investitii imobiliare, scade productia de materiale de constructii si dupa cum adauga o distinsa reprezentanta a AOAR, se distruge chiar si sectorul amenajarilor interioare!!!
Am trait sa auzim si aceste opinii hilare ale AOAR. Cand piata imobiliara crestea intr-o zi cat altele in 7 ani, aceiasi vajnici suporteri ai afacerilor imobiliare nu s-au intors catre guvern sau BNR pentru a sprijini stoparea acelui avant nesustenabil. Nici nu aveau de ce avand in vedere ca fiecare dintre cei care astazi solicita masuri, are interese imobiliare. Si, impreuna cu bancile comerciale conduse de personaje interesate sa isi incaseze bonusuri substantiale direct proportionale cu volumul creditelor acordate, au speculat la maximum dorinta romanilor de a fi proprietari, de a locui in propria casa si nu intr-una cu chirie. Asa s-a ajuns ca preturile caselor in plin camp sa fie comparabile cu cele ale caselor similare din capitale asezate precum Berlin sau Madrid, pe ale caror strazi nu esti in pericol sa mai traiesti inca 10 - 15 ani (in cel mai bun caz) cu basculantele trecand pe sub ferestre sau cu asfaltul decopertat pentru ca furnizorii de utilitati sunt mereu in urma cu inlocuirea conductelor. Acelasi AOAR, inainte de a emite aceste solicitari catre Guvern, solicitari ale caror punere in practica presupune utilizarea banului public intr-o directie neclara, ar fi trebuit sa ne prezinte un studiu de profitabilitate a investitiilor imobiliare. Sa intelegem si noi, ceilalti contribuabili cum s-a ajuns ca metrul patrat construit sa coste peste 1500 Euro cand toata lumea este de acord ca, la actualele costuri ale materialelor si fortei de munca, un metru patrat ajunge la 700 Euro. Cum s-a ajuns ca un apartament nou construit pe camp in Pipera sa coste 200.000 Euro cand nu exista in zona nici canalizare, nici scoala publica si nici transport in comun. De multe ori nici asfalt ci doar un drum de acces ingust betonat si fara trotuar. Poate si o dezbatere publica impreuna cu ANEVAR (Asociatia Evaluatorilor din Romania) pentru a intelege cum a fost posibil (daca asa stau lucrurile) ca evaluatorii romani sa evalueze din partea bancilor apartamentele vechi din cartiere dormitor la 150.000 Euro un apartament de 3 camere sau chiar doua in Berceni si bancile sa fie de acord cu acest pret si sa acorde credite in baza unui astfel de raport de evaluare?!!
Da, cred ca o astfel de dezbatere publica s-ar impune. Sa ne arate AOAR o structura de costuri in mod transparent pornind de la proiectul pe planseta, continuand cu materialele de constructii si forta de munca, costruile de finantare si de vanzare si sfarsind cu rata profitului care nu ar trebui sa depaseasca 15 - 20%. Insa dezvoltatorii de astazi sunt aceiasi care pana in 2007 au obtinut si profituri de peste 100% iar acum se vad in situatia in care nu numai ca trebuie sa se impace cu ideea unui profit zero dar nu mai au resurse sa isi finalizeze investitiile motiv pentru care ori le abandoneaza rezultand o pierdere neta si o achitare a datoriilor din profiturile anterioare ori le vand chiar si in pierdere (pe cele viabile) limitandu-si la maximum pierderile.
In opinia mea, declinul pietei imobiliare este de bun augur pentru noi. Practic piata constructiilor va ramane la fel de dinamica si in crestere pe segmentul infrastructura de care firmele de profil nu erau prea interesate atat din mult trambitata lipsa de forta de munca dar si pentru ca profiturile obtinute nu le egalau pe cele din segmentul rezidential. Cu acest declin, constructorii vor avea acum resurse suficiente sa se concentreze si sa finalizeze autostrazile de care avem atata nevoie si pe care, la fiecare ciclu electoral, toate partidele le promit dar nu reusesc ulterior sa ofere electoratului nici macar un kilometru de autostrada. Este cazul si perioadei 2004 - 2008 in care investitiile in infrastructura parca au lipsit cu desavarsire. Bucuresti Constanta este practic in aceeasi situatie ca in 2004, cu tronsonul Cernavoda Constanta inca neatribuit vreunei companii de constructii, autostrada Bechtel este la fel de disputata ca acum 4 ani cu mentiunea ca nu s-a turnat niciun kilometru de asfalt, tronsonul de autostrada Bucuresti Ploiesti se afla in aceeasi faza ca acum 4 ani adica nu s-au terminat exproprierile, soseaua de centura a Bucurestiului imi este neclara dar oricum lucrarile nu au inceput si exemplele pot continua.
Pe scurt, adio speculei imobiliare, bun venit investitiilor in infrastructura!
Am trait sa auzim si aceste opinii hilare ale AOAR. Cand piata imobiliara crestea intr-o zi cat altele in 7 ani, aceiasi vajnici suporteri ai afacerilor imobiliare nu s-au intors catre guvern sau BNR pentru a sprijini stoparea acelui avant nesustenabil. Nici nu aveau de ce avand in vedere ca fiecare dintre cei care astazi solicita masuri, are interese imobiliare. Si, impreuna cu bancile comerciale conduse de personaje interesate sa isi incaseze bonusuri substantiale direct proportionale cu volumul creditelor acordate, au speculat la maximum dorinta romanilor de a fi proprietari, de a locui in propria casa si nu intr-una cu chirie. Asa s-a ajuns ca preturile caselor in plin camp sa fie comparabile cu cele ale caselor similare din capitale asezate precum Berlin sau Madrid, pe ale caror strazi nu esti in pericol sa mai traiesti inca 10 - 15 ani (in cel mai bun caz) cu basculantele trecand pe sub ferestre sau cu asfaltul decopertat pentru ca furnizorii de utilitati sunt mereu in urma cu inlocuirea conductelor. Acelasi AOAR, inainte de a emite aceste solicitari catre Guvern, solicitari ale caror punere in practica presupune utilizarea banului public intr-o directie neclara, ar fi trebuit sa ne prezinte un studiu de profitabilitate a investitiilor imobiliare. Sa intelegem si noi, ceilalti contribuabili cum s-a ajuns ca metrul patrat construit sa coste peste 1500 Euro cand toata lumea este de acord ca, la actualele costuri ale materialelor si fortei de munca, un metru patrat ajunge la 700 Euro. Cum s-a ajuns ca un apartament nou construit pe camp in Pipera sa coste 200.000 Euro cand nu exista in zona nici canalizare, nici scoala publica si nici transport in comun. De multe ori nici asfalt ci doar un drum de acces ingust betonat si fara trotuar. Poate si o dezbatere publica impreuna cu ANEVAR (Asociatia Evaluatorilor din Romania) pentru a intelege cum a fost posibil (daca asa stau lucrurile) ca evaluatorii romani sa evalueze din partea bancilor apartamentele vechi din cartiere dormitor la 150.000 Euro un apartament de 3 camere sau chiar doua in Berceni si bancile sa fie de acord cu acest pret si sa acorde credite in baza unui astfel de raport de evaluare?!!
Da, cred ca o astfel de dezbatere publica s-ar impune. Sa ne arate AOAR o structura de costuri in mod transparent pornind de la proiectul pe planseta, continuand cu materialele de constructii si forta de munca, costruile de finantare si de vanzare si sfarsind cu rata profitului care nu ar trebui sa depaseasca 15 - 20%. Insa dezvoltatorii de astazi sunt aceiasi care pana in 2007 au obtinut si profituri de peste 100% iar acum se vad in situatia in care nu numai ca trebuie sa se impace cu ideea unui profit zero dar nu mai au resurse sa isi finalizeze investitiile motiv pentru care ori le abandoneaza rezultand o pierdere neta si o achitare a datoriilor din profiturile anterioare ori le vand chiar si in pierdere (pe cele viabile) limitandu-si la maximum pierderile.
In opinia mea, declinul pietei imobiliare este de bun augur pentru noi. Practic piata constructiilor va ramane la fel de dinamica si in crestere pe segmentul infrastructura de care firmele de profil nu erau prea interesate atat din mult trambitata lipsa de forta de munca dar si pentru ca profiturile obtinute nu le egalau pe cele din segmentul rezidential. Cu acest declin, constructorii vor avea acum resurse suficiente sa se concentreze si sa finalizeze autostrazile de care avem atata nevoie si pe care, la fiecare ciclu electoral, toate partidele le promit dar nu reusesc ulterior sa ofere electoratului nici macar un kilometru de autostrada. Este cazul si perioadei 2004 - 2008 in care investitiile in infrastructura parca au lipsit cu desavarsire. Bucuresti Constanta este practic in aceeasi situatie ca in 2004, cu tronsonul Cernavoda Constanta inca neatribuit vreunei companii de constructii, autostrada Bechtel este la fel de disputata ca acum 4 ani cu mentiunea ca nu s-a turnat niciun kilometru de asfalt, tronsonul de autostrada Bucuresti Ploiesti se afla in aceeasi faza ca acum 4 ani adica nu s-au terminat exproprierile, soseaua de centura a Bucurestiului imi este neclara dar oricum lucrarile nu au inceput si exemplele pot continua.
Pe scurt, adio speculei imobiliare, bun venit investitiilor in infrastructura!
luni, 22 septembrie 2008
Wall Street - Las Vegas-ul financiar al lumii contemporane
La inceputul anilor '90, cand primele firme de consultanta patrundeau pe piata noastra pentru a ne sfatui cum sa privatizam industria energofaga si caduca, toti tinerii de atunci visam cum intr-o zi vom lucra si noi cu nume grele precum Merill Lynch, Goldman Sachs, Lehman Brothers, Credit Suisse First Boston si altii ca ei. Imi amintesc, cum pe la sfarsitul acelorasi ani, la o masa de seara, eram vreo 2-3 romani si restul 9-10 angajati ai unor astfel de banci de investitii. Noi, ca romanii, discutam de productia agricola si de rating-ul in scadere al Romaniei iar preopinentii nostri discutau non-stop fie intre ei fie la telefoanele mobile, cum scadeau cursurile unor produse financiare sofisticate pe diferite burse ale lumii. Ma simteam atat de nestiutoare. Mi-as fi dorit sa pot face si eu ceea ce faceau oamenii din fata mea. Nici prin cap nu imi trecea ca tot acel limbaj superior, aproape de neinteles pentru romani ascundea de fapt o hotie la fel de mare sau, daca pastram proportiile cu mult mai mare decat avea sa devina FNI-ul romanesc sau decat fusese Caritas-ul clujean. Pentru ca pe Wall Stree vorbim de sute de miliarde de dolari pe care niste initiati si i-au luat cu cativa ani inainte de prabusireapietelor financiare la care asistam in prezent.
Evident, securitizarea imprumuturilor ipotecare are efecte pozitive daca este o activitatea transparenta si daca imprumuturile sunt acordate cu respectarea unor reguli minime de prudenta. Ori niciuna din aceste conditii nu a fost respectata. Dobanda de referinta extrem de scazuta pentru dolar a determinat un grad de indatorarea crescut chiar si pentru acele persoane (si nu putine) care traiau de azi pe maine dar si pentru o parte a clasei mijlocii care atarasa de cresterea fara precedent a preturilor la imobiliare s-au intins mai mult decat puteau achita din castigurile proprii. Dematerializarea ipotecilor a condus si la o lipsa de interes pentru bancile creditoare de a renegocia termenii imprumuturilor pentru ca acestea fusesera deja vandute altor institutii financiare prin intermediul pietelor financiare devenite in ultimii 20 de ani globale. Mai mult, o parte din instrumentele financiare in care au fost transformate ipotecile prin operatiunea de securitizare a fost generata cu participarea agentiilor de rating chemate la randul lor sa evalueze riscul asociat acelor produse care, nu putea fi altul decat minim.
In aceste conditii nu este de mirare ca s-a ajuns aici, spre rusinea intregului Wall Street si spre jena multora ca mine care au viat sa lucreze alaturi de firmele de pe Wall Street. Nu de putine ori am auzit cum romani de-ai nostri se laudau ca au fost selectati de catre bancile de pe Wall Street, sa lucreze acolo dupa terminarea facultatii. Ma intreb ce teste psihologice trebuia sa treci ca sa fii admis in acest club "select". Probabil ca trebuia sa dovedesti ca stii sa minti fara sa clipesti. De cate ori am intalnit in Romania reprezentanti ai fostelor mari banci de investitii, am fost surprinsa neplacut de atitudinea acestora si, de multe ori de cunostintele lor. Autosuficienta si o incredere insine nemasurata dublata de o lipsa acuta de cunostinte in domeniul pentru care erau numiti consultanti. Doar un limbaj de lemn care presupun ca se putea invata fara efort in cateva saptamani de la angajare. Asta nu inseamna ca nu existau si multi angajati valorosi, probabil ca majoritatea era formata din oameni de calibru, insa cutremurul pe care il traim arata ca acea minoritatea aroganta, autosuficienta si medicora a avut castig de cauza determinand falimentul unor nume de prestigiu din industria bancara. Cred ca traim momentul in care nu mai are sens sa te lauzi ca ai lucrat la Lehman Brothers sau la Bear Stern deoarece ar echivala cu a spune ca ti-ai petrecut cativa ani jucand non-stop la ruleta. Cum romanii importa repede modelele negative, incepusera sa apara si personaje romanesti, multe dubioase, care se simteau deasupra natiei doar pentru faptul ca achizitionasera niste actiuni de pe bursa inainte ca preturile acestora sa inceapa cresterea lor fulminanta. Dar aceste personaje au uitat sa ne informeze ca, in cele mai multe cauzir, au fost initiati si au profitat de informatii din interior si ca, cresterea indicilor bursieri a fost de fapt artificiala si, in multe cazuri, manipulata. Dovada o contemplam astazi, cand ne uitam pe bursa si nu vedem nimic, doar niste indici fara substanta a caror valoare este in cadere libera. Noroc cu crahul de pe Wall Street care ne-a adus inapoi in realitate sau mai bine spus in normalitate.
Evident, securitizarea imprumuturilor ipotecare are efecte pozitive daca este o activitatea transparenta si daca imprumuturile sunt acordate cu respectarea unor reguli minime de prudenta. Ori niciuna din aceste conditii nu a fost respectata. Dobanda de referinta extrem de scazuta pentru dolar a determinat un grad de indatorarea crescut chiar si pentru acele persoane (si nu putine) care traiau de azi pe maine dar si pentru o parte a clasei mijlocii care atarasa de cresterea fara precedent a preturilor la imobiliare s-au intins mai mult decat puteau achita din castigurile proprii. Dematerializarea ipotecilor a condus si la o lipsa de interes pentru bancile creditoare de a renegocia termenii imprumuturilor pentru ca acestea fusesera deja vandute altor institutii financiare prin intermediul pietelor financiare devenite in ultimii 20 de ani globale. Mai mult, o parte din instrumentele financiare in care au fost transformate ipotecile prin operatiunea de securitizare a fost generata cu participarea agentiilor de rating chemate la randul lor sa evalueze riscul asociat acelor produse care, nu putea fi altul decat minim.
In aceste conditii nu este de mirare ca s-a ajuns aici, spre rusinea intregului Wall Street si spre jena multora ca mine care au viat sa lucreze alaturi de firmele de pe Wall Street. Nu de putine ori am auzit cum romani de-ai nostri se laudau ca au fost selectati de catre bancile de pe Wall Street, sa lucreze acolo dupa terminarea facultatii. Ma intreb ce teste psihologice trebuia sa treci ca sa fii admis in acest club "select". Probabil ca trebuia sa dovedesti ca stii sa minti fara sa clipesti. De cate ori am intalnit in Romania reprezentanti ai fostelor mari banci de investitii, am fost surprinsa neplacut de atitudinea acestora si, de multe ori de cunostintele lor. Autosuficienta si o incredere insine nemasurata dublata de o lipsa acuta de cunostinte in domeniul pentru care erau numiti consultanti. Doar un limbaj de lemn care presupun ca se putea invata fara efort in cateva saptamani de la angajare. Asta nu inseamna ca nu existau si multi angajati valorosi, probabil ca majoritatea era formata din oameni de calibru, insa cutremurul pe care il traim arata ca acea minoritatea aroganta, autosuficienta si medicora a avut castig de cauza determinand falimentul unor nume de prestigiu din industria bancara. Cred ca traim momentul in care nu mai are sens sa te lauzi ca ai lucrat la Lehman Brothers sau la Bear Stern deoarece ar echivala cu a spune ca ti-ai petrecut cativa ani jucand non-stop la ruleta. Cum romanii importa repede modelele negative, incepusera sa apara si personaje romanesti, multe dubioase, care se simteau deasupra natiei doar pentru faptul ca achizitionasera niste actiuni de pe bursa inainte ca preturile acestora sa inceapa cresterea lor fulminanta. Dar aceste personaje au uitat sa ne informeze ca, in cele mai multe cauzir, au fost initiati si au profitat de informatii din interior si ca, cresterea indicilor bursieri a fost de fapt artificiala si, in multe cazuri, manipulata. Dovada o contemplam astazi, cand ne uitam pe bursa si nu vedem nimic, doar niste indici fara substanta a caror valoare este in cadere libera. Noroc cu crahul de pe Wall Street care ne-a adus inapoi in realitate sau mai bine spus in normalitate.
miercuri, 17 septembrie 2008
Crestere economica record - este bine sau rau?
In debutul campaniei electorale, guvernul se lauda cu realizarile sale traduse sintetic prin cresterea economica record inregistrata de Romania in ultimul an, perioada in care tarile dezvoltate ale lumii s-au vazut confruntate cu perspectivele unei crize economice de proportii. In timp ce SUA se lupta cu creditele fara acoperire ce a-au soldat cu decesul unor banci de investitii fanion, Marea Britanie se pregateste de intrarea in recesiune iar zona Euro stagneaza, Romania pare iesita din peisajul european. Nu numai ca suntem in pericol sa consemnam pentru prima oara in istoria post 1989 o crestere de 9 - 10% a PIB dar in acelasi timp guvernul a majorat deja de doua ori intr-un singur an pensiile si salariul minim. Am putea spune ca ploua cu bani daca nu ne-ar supara totusi inflatia care a atins un maxim de 9% in iulie si deficitul de cont curent care, in pofida usoarei deprecieri a monedei nationale se incapataneaza sa nu scada.
Dar cat de sustenabila este aceasta crestere economica pe termen scurt sau lung? Astazi , la un seminar economic, guvernatorul BNR avertiza guvernele ce vor urma sa nu ramana cantonate in obsesia cresterii economice cu orice pret. Pentru ca pretul platit va fi mare as spune eu tinand cont ca ceea ce am realizat in ultimii 4 ani s-a datorat aproape in exclusivitate stimularii apetitului pentru consum al romanilor care s-a dovedit a fi substantial. Dovada ca investitiile in infrastructura nu au progresat deloc, in 4 ani nu s-a dat in folosinta niciun kilometru de autostrada, Cu toate acestea sectorul constructiilor ne-a trimis pe primul loc in UE in ceea ce priveste rata cresterii acestei activitati, cele mai mari reduceri fiind consemnate de Spania, Portugalia si Germania adica tarile unde conationalii nostri au plecat sa lucreze in constructii si sa trimita bani acasa, bani care au asigurat ani de zile o parte din consumul intern dar au si finantat intr-o anumita masura deficitul de cont curent. S-ar putea spune ca aceiasi bani au si generat deficitul pentru ca in buna parte, consumul intern este acoperit de importuri fapt ce conduce la inregistrarea unei discrepante uriase nu numai valorice intre importul si exportul Romaniei dar si calitative prin prisma structurii importurilor si exporturilor.
Tot astazi, premierul ne-a informat ca actuala criza financiara din SUA nu va avea un impact asupra economiei Romaniei. Poate ca da poate ca nu. Sa analizam numai evenimentele care au avut loc in ultimele 2 zile. Ieri AIG, gigantul american din domeniul asigurarilor a anuntat ca are nevoie de 50 - 60 mld USD ca sa iasa din criza de lichiditate cu care se confrunta. Dupa ce S&P i-a coborat ratingul adica l-a incadrat intr-o clasa de risc mai mare, suma a ajuns la 85 mld. USD. Astazi, FED a anuntat ca i-a "imprumutat" cele 85 de miliarde USD companiei AIG pentru a o scapa de faliment. Dar in cazul in care nu i-ar fi imprumutat acest bani si firma AIG ar fi dat faliment? Ar fi insemnat ca, in regim de urgenta, ar fi trebuit sa gaseasca cumparatori pentru activele viabile inclusiv pentru cele din Romania unde AIG se afla pe locul 4 in topul administratorilor de fonduri de pesnii obligatorii si detine participatii importante in diferite societati comerciale prin intermediul unor fonduri de investitii. Care fonduri este neclar daca mai dispun de lichiditati avand in vedere ca, in situatii precum falimentul, principala grija a unei companii americane este sa isi achite obligatiile fata de creditorii guvernamentali.
Afirmatiile linistitoare ale guvernului se adreseaza in primul rand marelui public pentru a evita un atac de panica. Pentru ca, spre exemplu, peisajul bancar romanesc este dominat de banci europene. Care, la randul lor, si-au investit excesul de lichiditati in diferite instrumente financiare emise sau girate de banci de investitii globale precum Lehman Brothers, Merill Linch, AIG si altele. Pe scurt fiecare institutie financiara europeana cred ca la aceasta ora isi inspecteaza detinerile pentru a-si calcula gradul de expunere fata de firmele falite de pe Wall Street. In cazul in care Societe Generale se va confrunta cu probleme acasa este evident ca si filiala din Romania va avea probleme, prima fiind evident inghetarea finantarii sau chiar inversarea fluxului de lichiditati. Daca vom avea cozi la retrageri de numerar de la BRD, sentimentul de panica si neincredere in sistemul financiar romanesc va reveni in forta. Si atunci cresterea economica record se va estompa. In schimb in fata acestui tsunami financiar, inflatia se va accentua la fel si deficitul de cont curent pentru ca, cu siguranta, investitorii isi vor ingheta planurile de investitii ceea ce se va traduce printr-un flux de ISD mai mic si deci printr-o rata redusa de acoperire a deficitului de cont curent.
Asadar, cresterea economica record s-a datorat dupa toate aparentele unui consum record, cu sectorul constructii cap de lista. Dar acelasi sector care a construit cartiere rezidentiale si centre de afaceri la preturi record dar pe datorie, va trebui sa comute peste noapte la constructia de autostrazi care, asa cum s-a intamplat in tarile dezvoltate dupa razboi, vor asigura painea muncitorilor pentru o lunga perioada de timp. Asta inseamna si ca guvernul viitor, in loc sa mai mareasca pensiile si salariile bugetarilor , va trebui sa directioneze fondurile catre constructia de infrastructura de transport si utilitara (apa si canal la sate si orase).Numai asa vom putea spune ca avem o crestere record sanatoasa. Altfel este o crestere record de import. Am importat atat banii cat si bunurile, le-am consumat, am dat bine in statistici, acum trebuie sa ne apucam de treaba.
Dar cat de sustenabila este aceasta crestere economica pe termen scurt sau lung? Astazi , la un seminar economic, guvernatorul BNR avertiza guvernele ce vor urma sa nu ramana cantonate in obsesia cresterii economice cu orice pret. Pentru ca pretul platit va fi mare as spune eu tinand cont ca ceea ce am realizat in ultimii 4 ani s-a datorat aproape in exclusivitate stimularii apetitului pentru consum al romanilor care s-a dovedit a fi substantial. Dovada ca investitiile in infrastructura nu au progresat deloc, in 4 ani nu s-a dat in folosinta niciun kilometru de autostrada, Cu toate acestea sectorul constructiilor ne-a trimis pe primul loc in UE in ceea ce priveste rata cresterii acestei activitati, cele mai mari reduceri fiind consemnate de Spania, Portugalia si Germania adica tarile unde conationalii nostri au plecat sa lucreze in constructii si sa trimita bani acasa, bani care au asigurat ani de zile o parte din consumul intern dar au si finantat intr-o anumita masura deficitul de cont curent. S-ar putea spune ca aceiasi bani au si generat deficitul pentru ca in buna parte, consumul intern este acoperit de importuri fapt ce conduce la inregistrarea unei discrepante uriase nu numai valorice intre importul si exportul Romaniei dar si calitative prin prisma structurii importurilor si exporturilor.
Tot astazi, premierul ne-a informat ca actuala criza financiara din SUA nu va avea un impact asupra economiei Romaniei. Poate ca da poate ca nu. Sa analizam numai evenimentele care au avut loc in ultimele 2 zile. Ieri AIG, gigantul american din domeniul asigurarilor a anuntat ca are nevoie de 50 - 60 mld USD ca sa iasa din criza de lichiditate cu care se confrunta. Dupa ce S&P i-a coborat ratingul adica l-a incadrat intr-o clasa de risc mai mare, suma a ajuns la 85 mld. USD. Astazi, FED a anuntat ca i-a "imprumutat" cele 85 de miliarde USD companiei AIG pentru a o scapa de faliment. Dar in cazul in care nu i-ar fi imprumutat acest bani si firma AIG ar fi dat faliment? Ar fi insemnat ca, in regim de urgenta, ar fi trebuit sa gaseasca cumparatori pentru activele viabile inclusiv pentru cele din Romania unde AIG se afla pe locul 4 in topul administratorilor de fonduri de pesnii obligatorii si detine participatii importante in diferite societati comerciale prin intermediul unor fonduri de investitii. Care fonduri este neclar daca mai dispun de lichiditati avand in vedere ca, in situatii precum falimentul, principala grija a unei companii americane este sa isi achite obligatiile fata de creditorii guvernamentali.
Afirmatiile linistitoare ale guvernului se adreseaza in primul rand marelui public pentru a evita un atac de panica. Pentru ca, spre exemplu, peisajul bancar romanesc este dominat de banci europene. Care, la randul lor, si-au investit excesul de lichiditati in diferite instrumente financiare emise sau girate de banci de investitii globale precum Lehman Brothers, Merill Linch, AIG si altele. Pe scurt fiecare institutie financiara europeana cred ca la aceasta ora isi inspecteaza detinerile pentru a-si calcula gradul de expunere fata de firmele falite de pe Wall Street. In cazul in care Societe Generale se va confrunta cu probleme acasa este evident ca si filiala din Romania va avea probleme, prima fiind evident inghetarea finantarii sau chiar inversarea fluxului de lichiditati. Daca vom avea cozi la retrageri de numerar de la BRD, sentimentul de panica si neincredere in sistemul financiar romanesc va reveni in forta. Si atunci cresterea economica record se va estompa. In schimb in fata acestui tsunami financiar, inflatia se va accentua la fel si deficitul de cont curent pentru ca, cu siguranta, investitorii isi vor ingheta planurile de investitii ceea ce se va traduce printr-un flux de ISD mai mic si deci printr-o rata redusa de acoperire a deficitului de cont curent.
Asadar, cresterea economica record s-a datorat dupa toate aparentele unui consum record, cu sectorul constructii cap de lista. Dar acelasi sector care a construit cartiere rezidentiale si centre de afaceri la preturi record dar pe datorie, va trebui sa comute peste noapte la constructia de autostrazi care, asa cum s-a intamplat in tarile dezvoltate dupa razboi, vor asigura painea muncitorilor pentru o lunga perioada de timp. Asta inseamna si ca guvernul viitor, in loc sa mai mareasca pensiile si salariile bugetarilor , va trebui sa directioneze fondurile catre constructia de infrastructura de transport si utilitara (apa si canal la sate si orase).Numai asa vom putea spune ca avem o crestere record sanatoasa. Altfel este o crestere record de import. Am importat atat banii cat si bunurile, le-am consumat, am dat bine in statistici, acum trebuie sa ne apucam de treaba.
marți, 9 septembrie 2008
Freddie Mac si Fannie Mae
Astazi, publicatiile economice se intrec in comentarii legate de preluarea de catre guvernul american a, de acum celebrelor pe intreg globul, Freddie Mac si Fannie Mae, cele 2 entitati ce garanteaza piata creditelor ipotecare din SUA. Cei mai multi dintre scriitorii - analisti se lamenteaza ca SUA ar aplica zicala sa nu faci ce face popa ci doar ce spune popa. Cu alte cuvinte SUA sustin economia de piata adica o economie bazata in exclusivitate pe fortele pietei, intervenind doar la nivel de reglementari ce afecteaza in egala masura atat capitalul privat cat si pe cel public.
In primul rand cred ca o paralela intre economia romaneasca si cea americana este total inoportuna in acest moment al dezvoltarii noastre. Mai mult nivelul ratei de schimb situat in ultimii ani in jurul valorii de 2,5 lei/USD reflecta eventual doar raportul ciclului de productie in cazul painii poate unul dintre putinele produse ce se pot manufactura autohton, fara interventia capitalistilor straini. Si avem paine pentru toti, adica in caz de deglobalizare cel putin nu murim de foame. Asta daca ramanem cu un climat temperat continental favorabil culturii de grau. Pentru ca daca incet-incet trecem la temperaturi sub tropicale ne vom hrani poate cu frunze de palimieri pana vom deprinde cultuta maslinului si ne vom reforma gustul pentru branza de capra.
In al doilea rand, tot lecturand comentariile "analistilor" nu m-am lamurit daca acestia au inteles cine sunt Freddie Mac si Fannie Mae si cum au ajuns la asa -zisul faliment din care ar fi fost salvati prin preluarea lor de catre guvernul american. Dar guvernul american este cel care de fapt i-a infiintat. La inceput a fost doar Fannie Mae si, pentru ca monopolul trebuia sa dispara, la un moment dat a aparut si Freddie Mac. ambele avand pe fond rolul de a prelua imprumuturi ipotecare de pe piata contra unui comision, de a le securitiza si a le vinde mai departe investitorilor interesati, in acest mod crescand lichiditatea de piata ipotecara. Iar ipotecile odata securitizate si garantate de aceste doua entitati erau achizitionate de catre investitori si institutii financiare din intreaga lume. Ce poate fi mai sigur decat sa iti investesti economiile in niste instrumente financiare emise de catre o entitate a guvernului SUA considerat de catre noi toti risk free?
Doar ca la un moment dat al existentei celor doua entitati, guvernul american s-a decis sa le privatizeze. Poate si pentru ca trezoreria americana avea nevoie de bani si momentul era favorabil, nu cred ca motivele privatizarii sunt in momentul de fata prea importante. Cert este ca investitorii au ramas, voit sau nu, cu ideea ca instrumentele financiare vandute de catre Freddie Mac si Fannie Mae erau in continuare (adica si dupa privatizare) garantate de catre guvernul SUA. Daca le-ar fi lasat sa falimenteze atunci guvernul american si-ar fi pierdut credibilitatea afectata oricum de dolarul deosebit de slab, de perfomantele modeste ale economiei, de criza creditelor ipotecare neasigurate si nu in ultimul rand de interminabilul razboi din Irak. Or partenerii Americii adica tarile care vand petrol la comanda sunt si cele care au investit masiv in economia SUA prin intermediul achizitiei de titluri financiare mai ales titluri care se presupune ca sunt garantate direct sau indirect de catre guvern. In aceste circumstante singura alternativa a guvernului a fost sa nationalizeze cele 2 entitati sau mai bine spus sa le ia inapoi concediindu-le bineinteles conducerea care le-a adus in aceasta situatie.
Nu am inteles din tot ce am lecturat astazi scris de cativa analisti romani mai mult sau mai putini reprezentativi, care sunt motivele care ne-ar putea determina sa consideram ca SUA este un stat socialist? Cine impiedica statul roman sa achizitioneze companii romanesti in faliment dar care ar fi nepretuite pentru populatia Romaniei? Raspunsul este nimeni. Cine impiedica spre exemplu Primaria Capitalei sa achizitioneze la pretul pietei terenuri sau foste fabrici si uzine pentru a crea zone verzi in Bucuresti? Nimeni. Dovada ca asa s-a rezolvat litigiul cu Parcul Bordei. Diferenta dintre SUA si Romania este ca noi nu prea avem guvernanti capabili sa evalueze oportunitatea de a avea sau nu in stare de functionare o anumita entitate sau activitate. Cred ca mai important pentru noi ar fi sa studiem oportunitatea infiintarii unor asemenea entitati pentru a injecta mai multa lichiditate in piata imobiliara si a facilita in acest mod achizitia de locuinte ieftine de catre majoritatea populatiei care nu are acces in prezent la credite ipotecare.
Balansul stat - privat nu trebuie privit ca ceva neobisnuit. Evident cazul ideal este ca statul sa reglementeze piata iar aceasta la randul ei sa se autoregleze in interiorul reglementarilor. Dar piata niciodata nu va fi perfecta atat timp cat la carma tuturor entitatilor ce actioneaza pe o piata se afla oameni iar reglementarile nu sunt emise de catre masini ci de politicieni aflati intr-u permanenta competitie pentru votul electoratului. Nu ar fi exclus ca in viitor sa auzim ca guvernul american a salvat uzinele Ford de la faliment prin achizitionarea unui pachet de actiuni de control.
Cred ca cel mai important cand facem comparatii intre economii este sa ne imaginam pentru un moment ca urmeaza era deglobalizarii, a revenirii la taxe si tarife vamale, fara sa ne intoarcem la comunism si ca investitiilor straine li se retrage licenta de functionare. Cu ce ramane SUA, cu ce ramane Romania? SUA ramane cu Internet, calculatoare, sateliti, autovehicule, chimie si petrochimie, aparatura medicala, medicamente, cereale etc. Romania practic ramane doar cu agricultura si niste rafinarii care vor merge in gol din lipsa de materie prima. Practic, dupa 20 de ani de energii risipite am ajuns exact de unde am plecat cu deosebirea ca acum avem magazinele pline de marfa lor. Daca inainte marfa noastra era putina si proasta, acum aceasta nu mai exista. Iar guvernul Romaniei chiar daca ar lua pe gratis tot ce ar lasa investitorii straini in urma nu ar avea nu suficiente resurse materiale ci in special umane sa le faca sa functioneze si sa se replice..
In concluzie, cercetatorii nostri in economie s-ar dovedi mult mai utili daca ne-ar explica la ce au fost buni Freddie Mac si Fannie Mae si daca nu ar fi buni si pentru noi pentru a facilita accesul la credite ipotecare si clasei medii romanesti adica a acelora al caror castig salarial se ridica la nivelul salariului mediu pe economie si care, in prezent, nu intrunesc conditiile de eligibilitate impuse de catre bancile comerciale si de catre BNR indirect.
In primul rand cred ca o paralela intre economia romaneasca si cea americana este total inoportuna in acest moment al dezvoltarii noastre. Mai mult nivelul ratei de schimb situat in ultimii ani in jurul valorii de 2,5 lei/USD reflecta eventual doar raportul ciclului de productie in cazul painii poate unul dintre putinele produse ce se pot manufactura autohton, fara interventia capitalistilor straini. Si avem paine pentru toti, adica in caz de deglobalizare cel putin nu murim de foame. Asta daca ramanem cu un climat temperat continental favorabil culturii de grau. Pentru ca daca incet-incet trecem la temperaturi sub tropicale ne vom hrani poate cu frunze de palimieri pana vom deprinde cultuta maslinului si ne vom reforma gustul pentru branza de capra.
In al doilea rand, tot lecturand comentariile "analistilor" nu m-am lamurit daca acestia au inteles cine sunt Freddie Mac si Fannie Mae si cum au ajuns la asa -zisul faliment din care ar fi fost salvati prin preluarea lor de catre guvernul american. Dar guvernul american este cel care de fapt i-a infiintat. La inceput a fost doar Fannie Mae si, pentru ca monopolul trebuia sa dispara, la un moment dat a aparut si Freddie Mac. ambele avand pe fond rolul de a prelua imprumuturi ipotecare de pe piata contra unui comision, de a le securitiza si a le vinde mai departe investitorilor interesati, in acest mod crescand lichiditatea de piata ipotecara. Iar ipotecile odata securitizate si garantate de aceste doua entitati erau achizitionate de catre investitori si institutii financiare din intreaga lume. Ce poate fi mai sigur decat sa iti investesti economiile in niste instrumente financiare emise de catre o entitate a guvernului SUA considerat de catre noi toti risk free?
Doar ca la un moment dat al existentei celor doua entitati, guvernul american s-a decis sa le privatizeze. Poate si pentru ca trezoreria americana avea nevoie de bani si momentul era favorabil, nu cred ca motivele privatizarii sunt in momentul de fata prea importante. Cert este ca investitorii au ramas, voit sau nu, cu ideea ca instrumentele financiare vandute de catre Freddie Mac si Fannie Mae erau in continuare (adica si dupa privatizare) garantate de catre guvernul SUA. Daca le-ar fi lasat sa falimenteze atunci guvernul american si-ar fi pierdut credibilitatea afectata oricum de dolarul deosebit de slab, de perfomantele modeste ale economiei, de criza creditelor ipotecare neasigurate si nu in ultimul rand de interminabilul razboi din Irak. Or partenerii Americii adica tarile care vand petrol la comanda sunt si cele care au investit masiv in economia SUA prin intermediul achizitiei de titluri financiare mai ales titluri care se presupune ca sunt garantate direct sau indirect de catre guvern. In aceste circumstante singura alternativa a guvernului a fost sa nationalizeze cele 2 entitati sau mai bine spus sa le ia inapoi concediindu-le bineinteles conducerea care le-a adus in aceasta situatie.
Nu am inteles din tot ce am lecturat astazi scris de cativa analisti romani mai mult sau mai putini reprezentativi, care sunt motivele care ne-ar putea determina sa consideram ca SUA este un stat socialist? Cine impiedica statul roman sa achizitioneze companii romanesti in faliment dar care ar fi nepretuite pentru populatia Romaniei? Raspunsul este nimeni. Cine impiedica spre exemplu Primaria Capitalei sa achizitioneze la pretul pietei terenuri sau foste fabrici si uzine pentru a crea zone verzi in Bucuresti? Nimeni. Dovada ca asa s-a rezolvat litigiul cu Parcul Bordei. Diferenta dintre SUA si Romania este ca noi nu prea avem guvernanti capabili sa evalueze oportunitatea de a avea sau nu in stare de functionare o anumita entitate sau activitate. Cred ca mai important pentru noi ar fi sa studiem oportunitatea infiintarii unor asemenea entitati pentru a injecta mai multa lichiditate in piata imobiliara si a facilita in acest mod achizitia de locuinte ieftine de catre majoritatea populatiei care nu are acces in prezent la credite ipotecare.
Balansul stat - privat nu trebuie privit ca ceva neobisnuit. Evident cazul ideal este ca statul sa reglementeze piata iar aceasta la randul ei sa se autoregleze in interiorul reglementarilor. Dar piata niciodata nu va fi perfecta atat timp cat la carma tuturor entitatilor ce actioneaza pe o piata se afla oameni iar reglementarile nu sunt emise de catre masini ci de politicieni aflati intr-u permanenta competitie pentru votul electoratului. Nu ar fi exclus ca in viitor sa auzim ca guvernul american a salvat uzinele Ford de la faliment prin achizitionarea unui pachet de actiuni de control.
Cred ca cel mai important cand facem comparatii intre economii este sa ne imaginam pentru un moment ca urmeaza era deglobalizarii, a revenirii la taxe si tarife vamale, fara sa ne intoarcem la comunism si ca investitiilor straine li se retrage licenta de functionare. Cu ce ramane SUA, cu ce ramane Romania? SUA ramane cu Internet, calculatoare, sateliti, autovehicule, chimie si petrochimie, aparatura medicala, medicamente, cereale etc. Romania practic ramane doar cu agricultura si niste rafinarii care vor merge in gol din lipsa de materie prima. Practic, dupa 20 de ani de energii risipite am ajuns exact de unde am plecat cu deosebirea ca acum avem magazinele pline de marfa lor. Daca inainte marfa noastra era putina si proasta, acum aceasta nu mai exista. Iar guvernul Romaniei chiar daca ar lua pe gratis tot ce ar lasa investitorii straini in urma nu ar avea nu suficiente resurse materiale ci in special umane sa le faca sa functioneze si sa se replice..
In concluzie, cercetatorii nostri in economie s-ar dovedi mult mai utili daca ne-ar explica la ce au fost buni Freddie Mac si Fannie Mae si daca nu ar fi buni si pentru noi pentru a facilita accesul la credite ipotecare si clasei medii romanesti adica a acelora al caror castig salarial se ridica la nivelul salariului mediu pe economie si care, in prezent, nu intrunesc conditiile de eligibilitate impuse de catre bancile comerciale si de catre BNR indirect.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)