Presa de astazi prezinta pe larg declaratia patetica a conducerii Asociatiei Oamenilor de Afaceri , prin care aceasta someaza guvernul sa limiteze, prin masuri fiscale, declinul pitet imobiliare. Argumentele invocate tin de ridicol si anume, prin caderea preturilor la locuinte sau stoparea unor investitii imobiliare, scade productia de materiale de constructii si dupa cum adauga o distinsa reprezentanta a AOAR, se distruge chiar si sectorul amenajarilor interioare!!!
Am trait sa auzim si aceste opinii hilare ale AOAR. Cand piata imobiliara crestea intr-o zi cat altele in 7 ani, aceiasi vajnici suporteri ai afacerilor imobiliare nu s-au intors catre guvern sau BNR pentru a sprijini stoparea acelui avant nesustenabil. Nici nu aveau de ce avand in vedere ca fiecare dintre cei care astazi solicita masuri, are interese imobiliare. Si, impreuna cu bancile comerciale conduse de personaje interesate sa isi incaseze bonusuri substantiale direct proportionale cu volumul creditelor acordate, au speculat la maximum dorinta romanilor de a fi proprietari, de a locui in propria casa si nu intr-una cu chirie. Asa s-a ajuns ca preturile caselor in plin camp sa fie comparabile cu cele ale caselor similare din capitale asezate precum Berlin sau Madrid, pe ale caror strazi nu esti in pericol sa mai traiesti inca 10 - 15 ani (in cel mai bun caz) cu basculantele trecand pe sub ferestre sau cu asfaltul decopertat pentru ca furnizorii de utilitati sunt mereu in urma cu inlocuirea conductelor. Acelasi AOAR, inainte de a emite aceste solicitari catre Guvern, solicitari ale caror punere in practica presupune utilizarea banului public intr-o directie neclara, ar fi trebuit sa ne prezinte un studiu de profitabilitate a investitiilor imobiliare. Sa intelegem si noi, ceilalti contribuabili cum s-a ajuns ca metrul patrat construit sa coste peste 1500 Euro cand toata lumea este de acord ca, la actualele costuri ale materialelor si fortei de munca, un metru patrat ajunge la 700 Euro. Cum s-a ajuns ca un apartament nou construit pe camp in Pipera sa coste 200.000 Euro cand nu exista in zona nici canalizare, nici scoala publica si nici transport in comun. De multe ori nici asfalt ci doar un drum de acces ingust betonat si fara trotuar. Poate si o dezbatere publica impreuna cu ANEVAR (Asociatia Evaluatorilor din Romania) pentru a intelege cum a fost posibil (daca asa stau lucrurile) ca evaluatorii romani sa evalueze din partea bancilor apartamentele vechi din cartiere dormitor la 150.000 Euro un apartament de 3 camere sau chiar doua in Berceni si bancile sa fie de acord cu acest pret si sa acorde credite in baza unui astfel de raport de evaluare?!!
Da, cred ca o astfel de dezbatere publica s-ar impune. Sa ne arate AOAR o structura de costuri in mod transparent pornind de la proiectul pe planseta, continuand cu materialele de constructii si forta de munca, costruile de finantare si de vanzare si sfarsind cu rata profitului care nu ar trebui sa depaseasca 15 - 20%. Insa dezvoltatorii de astazi sunt aceiasi care pana in 2007 au obtinut si profituri de peste 100% iar acum se vad in situatia in care nu numai ca trebuie sa se impace cu ideea unui profit zero dar nu mai au resurse sa isi finalizeze investitiile motiv pentru care ori le abandoneaza rezultand o pierdere neta si o achitare a datoriilor din profiturile anterioare ori le vand chiar si in pierdere (pe cele viabile) limitandu-si la maximum pierderile.
In opinia mea, declinul pietei imobiliare este de bun augur pentru noi. Practic piata constructiilor va ramane la fel de dinamica si in crestere pe segmentul infrastructura de care firmele de profil nu erau prea interesate atat din mult trambitata lipsa de forta de munca dar si pentru ca profiturile obtinute nu le egalau pe cele din segmentul rezidential. Cu acest declin, constructorii vor avea acum resurse suficiente sa se concentreze si sa finalizeze autostrazile de care avem atata nevoie si pe care, la fiecare ciclu electoral, toate partidele le promit dar nu reusesc ulterior sa ofere electoratului nici macar un kilometru de autostrada. Este cazul si perioadei 2004 - 2008 in care investitiile in infrastructura parca au lipsit cu desavarsire. Bucuresti Constanta este practic in aceeasi situatie ca in 2004, cu tronsonul Cernavoda Constanta inca neatribuit vreunei companii de constructii, autostrada Bechtel este la fel de disputata ca acum 4 ani cu mentiunea ca nu s-a turnat niciun kilometru de asfalt, tronsonul de autostrada Bucuresti Ploiesti se afla in aceeasi faza ca acum 4 ani adica nu s-au terminat exproprierile, soseaua de centura a Bucurestiului imi este neclara dar oricum lucrarile nu au inceput si exemplele pot continua.
Pe scurt, adio speculei imobiliare, bun venit investitiilor in infrastructura!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu