joi, 24 iulie 2008

Bursa de Valori de la Bucuresti implineste astazi un an de scadere

Asa suna titlul unui editorial intr-unul din ziarele financiare locale. De altfel artiuole pe tema scaderilor de la BVB se gasesc in toate ziarele in fiecare zi. Asa zisi analisti se intrec in a se mira de ce scade bursa. Tot ei descopera (!) acum cand au intrat pe rosu ca nu prea exista titluri lichide si ca, investitorii de fapt nu prea au ce sa cumpere. Aceiasi analisti incearca sa gaseasca legaturi sincrone cu bursele americane sperand ca o data cu o umbra de revenire a increderii pe Wall Street, investitorii se vor intoarce si pe BVB.

In primul rand economia americana si cea romaneasca nu au nimic in comun, de fapt absolut nimic. Companiile listate pe principalele piete financiare americane si, in general, pe principalele piete financiare ale lumii sunt companii locale in care investitorii straini nu detin majoritatea, nici macar cate un pachet de actiuni care sa le asigure vreun drept de vot. In acest caz este evident ca orice tendinta macroeconomica se poate reflecta in activitatea acelor companii dar si invers, daca bursa este in crestere inseamna ca pe ansamblu, companiile ale caror titluri se tranzactiuneaza o duc bine si atunci exista si crestere economica. Or, in cazul Romaniei, exact aici este problema, pe BVB nu prea exista titluri romanesti in afara de Banca Transilvania si Banca Carpatica in sectorul financiar si Transgaz, Transelectrica, Conpet in sectorul energetic.. Despre sectorul manufacturier, telecomunicatii, constructii si farmaceutice nici nu poate fi vorba pentru simplul motiv ca acestea nu prea mai exista pe scara mare in proprietatea capitalului romanesc. Iar despre Transgaz si Transelectrica am mai scris. Acsetea nu sunt entitati reale, sunt doar administratorii unor active, activitati pentru care percep niste tarife aprobate de autoritatea de resort care accepta o anumita rata a profitului de fapt un plafon impus prin actele normative de infiintare. Si care, daca nu se aproba majorarea de tarif, poate sa scada indiferent cat de bine au gestionat echipele de management activitatile celor 2 companii. Listarea la bursa a celor 2 companii nu a facut decat sa le mai transparentizeze putin activitatea dar acel faimos PER nu are legatura cu cat de inteligenti sunt sefii sau angajatii sau cat de mari sunt veniturile. Pentru ca acestea din urma reprezinta tariful aprobat inmultit cu consumul. Si chiar daca consumul este in crestere, cel putin in cazul Transelectrica, tariful ar putea pe viitor sa ramana constant sau chiar sa scada ceea ce va determina o scadere a profitului net si implicit a dividendelor.

Si atunci ce se tranzactioneaza la BVB? Aproape nimic. Niste SIF-uri anemice, golite de continut, cu echipe de management intepenite in functie si in istorie care sunt probabil ingrijorate ca nu si-au vandut la timp detinerile si ca, exista acum riscul intoarcerii la preturile de achizitie. Niste SIF-uri ale caror avere este neclara din moment ce societatile din portofoliu (cu exceptia bancilor controlate oricum de entitati straine dar care isi publica totusi rapoartele anuale) nu sunt listate si nici nu dau dovada de o minima transparenta in privinta structurii echipei de management si a publicarii bilanturilor anuale si a unui raport de activitate in forma extinsa.

Pana anul trecut, investitorii straini in stransa legatura cu anumiti investitori romani care intre timp sia-u lichidat si ei detinerile, au facut legea pe bursa. Iar la primele semne de oboseala a Caritas-ului bursier romanesc, si-au marcat profiturile si au plecat cu castiguri suficient de mari cat sa nu se mai intoarca prea curand. Pentru ca ei intre ei nu se prea pot insela iar micul investitor roman este deja falit, trebuie sa aiba rabdare si sa astepte o perioada buna pana cand sa poata vinde la un pret mai mare decat cel de cumparare si ma refer aici la perioada septembrie 2007 - aprilie 2008 cand toata lumea a devenit constienta ca aceasta criza nu este trecatoare neputand fi rezolvata cu un algocalmin si nici macar cu un antibitoic obisnuit. Si asta pentru ca perioada de crestere a fost lunga iar panta ei abrupta.

Desigur, cum bursa locala nu are nicio legatura cu economia asa si economia romaneasca poate creste independent de scaderea bursei. Pentru ca aceasta prabusire a bursei nu are legatura cu starea financiara a companiilor atatea cate sunt listate asa cum nici cresterea ei nu a avut. Bursa isi va reveni cand se vor intoarce investitorii straini. Un secret numai de ei cunoscut. Pana atunci sunt curioasa ce se va intampla cu piata noastra de capital in ansamblu. Deja BRD a anuntat internalizarea societatii sale de brokeraj si sunt sigura ca vor urma si alte astfel de internalizari sau chiar mici falimente. Pentru ca nu-i asa toata lumea traieste din impozitul pe tranzactii. Daca acestea nu prea mai exista dispar si banii de salarii dar si insasi motivatia existentei acestor firme. Se mai poate introduce in ecuatie alternativa listarii unor companii de stat precum CEC, companiile feroviare, aeroporturile etc. dar chiar daca s-ar demara procedurile de listare in aceasta perioada, listarea ar vea loc abia peste 6 luni, adica prin februarie - martie 2009. Si poate ca, atrasi de oferta noua se vor intoarce si investiorii straini pe bursa.

vineri, 11 iulie 2008

Piata financiar-bancara din Roimania, incotro?

De cateva zile bancherii si analistii de pe piata si-au gasit un nou subiect de dezbatut, ce-i drept oferit cu generozotate de catre BNR si anume utilizarea fisei fiscale pentru calcularea riscului si plafonului de creditare in cazul persoanelor fizice. Am mai scris intr-un alt articol ca, de cativa ani, Romania a devenit un El Dorado al acreditarii. Piata locala este dominata de bancile straine care au fost finantate pana la declansarea vizibila in Europa a crizei sub-prime, de catre bancile mama la niste dobanzi ridicol de mici. Acestea, adica filialele locale au avut grija sa plaseze acesti bani catre romanii avizi de cumparaturi (lipsiti atata timp de bunuri electrocasnice, masini, excursii, tratamente medicale) cu niste dobanzi uriase si impovaratoare. Si cand scriu dobanzi ma refer la aceasta notiune in sensul generic adica inclusiv comisioane si alte speze inventate local de catre sefii straini ai filialelor locale. Sefi straini care au venit si nu au mai plecat din Romania, pentru ca nu-i asa, unde gaseau o piata mai buna decat la noi. Unde mai poti fi finantat cu dobanzi de 3-4% si plasa aceiasi bani cu 10-12% si chiar mai mult? Este adevarat ca, intre timp, marja de dobanda s-a mai subtiat dar la schimb s-a marit numarul de clienti. In acest fel, bancile nu au fost niciodata prea interesate de fenomenul economisirii. De ce sa ofere populatiei randamente acceptabile la depozite cand se puteau imprumuta de la firma mama la niste dobanzi foarte mici sau chiar fara dobanda?

Asa s-a incurajat extinderea pe scara larga a creditului fara dobanda. Degeaba a ridicat vocea BNR, nicio banca nu a renuntat la a mai acorda credite, din ce in ce mai riscante dar si mai scumpe. Situatia a inceput sa se schimbe numai datorita crizei financiare care strabate in aceasta perioada pietele financiare globale. In aceste conditii, afectate de criza au inceput sa fie bancile mama ale filialelor din Romania. Astfel incat robinetului banilor multi si ieftini i s-a micsorat debitul. Asa se face ca pentru prima oara dupa mult timp am inceput sa remarcam promotie la depozite! Bancile se intrec in a atrage depozite de la populatie. In ultimii ani, daca aveai o suma de investit adica 10.000 - 20.000 Euro, bancile te trimiteau la firma lor de gestionare a activelor. Ca sa mai castige ele putin si din comisionul de administrare plus ca emiteau propriile titluri pe care si le vindeau ulterior incrucisat. Si lucrurile mergeau bine pentru toata lumea, clientii erau multumiti fiind asigurati ca banutii lor sunt bine gestionati, suma creste peste rata inflatiei.

Doar ca intr-o zi a aparut la orizont aceasta criza financiara americana bazata evident tot pe speculatii fara acoperire dar si pe un comportament lipsit de orice urma de etica din partea agentiilor de rating. Cu cat plateai mai mult pentru evaluarea rating-ului unor produse financiare, cu atat ratingul respectiv era mai mare si mai tare iar randamentul acelor produse crestea. Cum Wall - Street-ul a vandut produsele astfel concepute in toata lumea, nu este de mirare ca asistam acum la un fenomen gen bulgare dezapada care, prin rostogolire, dupa ce a zdruncinat pietele financiare super-dezvoltate si bancile globale, se indreapta acum catre pietele emrgente inclusiv catre Romania. In acest context nu inteleg de ce se lamenteaza unii investitori si brokeri cu privire la scaderile de pe BVB. Asta daca intr-un moment de luciditate nu inteleg ca abia acum BVB isi ilustreaza adevarata ei valoare. Problema lor este reprezentata de fapt de o chestiune financiara personala. Aceasta scadere dramatica a bursei antreneaza si o scadere la fel de spectaculoasa a veniturilor incasate de pe urma intermedierilor financiare. Dar nimeni nu gandeste ca acele castiguri uriase din anii trecuti au avut loc pe seama amanetarii viitorului. Pe o bursa unde sunt listate numai companiile unei economii care practic nu produce nimic de substanta, cat timp te poti astepta la cresteri? Atat timp cat manipulatorii pietei, cei care au facut jocurile pe BVB si-au tinut banii si au lasat impresia de crestere. Cand criza s-a declansat, acesti investitori (in majoritate straini) si-au luat banii inapoi si au plecat. Analistii se mira ca bursa scade desi nu exista modificari in activitatea companiilor listate. Dar nici cand bursa crestea nu existau modificari care sa justifice acea crestere. Existau doar investitori care manipulau piata. Cum acestia au plecat bursa a ramas cum a fost inainte de a incepe evolutia ei spectaculoasa din ultimii ani.

Revenind la banci si la initiativa BNR de introducere a fisei fiscale ca element de evaluare a plafonului de creditare pentru persoanele fizice, initiativa mi se pare lipsita de imaginatie din start. Odata pentru simplul motiv ca si aceste fise fiscale pot fi falsificate ca si cartile de munca, cartile de identitate etc.In plus, daca la banci discutam de zeci si sute de agentii intr-un oras, fiscul are cateva agentii in fiecare sector sau oras. Asa incat oamenii vor sta la cozi pentru a-si obtine mult dorita adeverinta sau fisa. Si, asa cum mai scria un cotidian, in prima parte a anului 2009 ne vom folosi de fisele fiscale din 2007. De fapt asta si doreste BNR, sa se utilizeze ca referinta venituri cat mai mic pentru ca si valoarea credtelor sa fie cat mai mica. Dar daca se va utliza smecheria care functioneaza de zeci de ani prin pietel dezvoltate si anume dobanda mica in primii 3 ani pentru incadrarea in limitele de creditare si cresterea abrupta a acesteia in urmatorii ani coroborat cu marirea duratei de creditare, ajungem de unde am plecat, cu deosebirea ca mai dam o spaga si la fisc pentru a obtine in timp util mult dorita fisa fiscala. Altfel spus, cred ca viteza de crestere a creditului de consum va fi limitata in viiotrul imediat nu de barierele administrative pe care tot incearca BNR-ul sa le impuna ci de faptul ca bancile mama nu mai sunt dispuse sa isi finanteze filialele cu atata generozitate si, mai mult, creste portofoliul de credite restante ale bancilor locale. In aceste conditii chiar bancile vor aplica filtre mult mai severe pentru racolarea clientilor.

joi, 3 iulie 2008

ISD din ECE pierd viteza

Asa suna titlul unui studiu realizat de Institutul de Studii Economice de la Viena. Investitiile Straine Directe (ISD) in Europa Centrala si de Est (ECE) pierd viteza si substanta. Studiul analizeaza situatia statelor care au aderat la UE in 2004 concluzionand ca acestea nu mai ofera oportunitati pentru investitori: procesul de privatizare s-a incheiat iar costul fortei de munca a crescut atat de mult incat nu compenseaza cheltuielile de relocare. Pe de alta parte pietele interne sunt nesemnificative in comparatie cu volumele de productie care ar justifica investitii de amplitudine mare. Raman astfel in ecuatie doar Polonia - datorita pietei interne si Romania datorita (inca) nivelului salarial relativ scazut al fortei de munca. Dar studiul amintit nu ia in consideratie puternica criza economica ce afecteaza momentan SUA dar care a aparut si la orizontul UE. Scumpirea combustibililor creste costul transportului dar si al utilitatilor necesare operarii unei facilitati de productie. Mai mult, costurile de mediu inca neluate in consideratie in preturile locale ale utilitatilor din tarile ECE, cel putin in Romania, nu ofera o imagine clara si de perspectiva a tarifelor la utilitati astafel incat orice plan de afaceri intocmit astazi in preturi constante risca sa fie aruncat in aer de ajustarile iminente datorate nu numai scumpirii petrolului la nivel mondial dar si internalizarii costurilor de mediu si de modernizare a producatorilor de energie.

Mai mult, Banca Centrala Europeana in eforturile sale de combatere a inflatiei, tinde sa mareasca dobanda de referinta la Euro ceea ce va determina si scumpirea creditelor pentru companiile care investesc. Astfel, intr-un context macroeconomic nefavorabil, investitorii devin automat mai prudenti in luarea deciziilor de relocare sau de construire de facilitati noi. Exista si cateva exceptii insa concurenta, asa cum s-a constatat este acerba pentru atragerea de ISD. Mercedes a ales Ungaria pentru noua sa fabrica - este vorba de extinderea productie si nu de relocarea unei fabrici existente iar concernul Voestalpine se afla in curs de identificare a unui amplasament pentru o noua unitate de productie, Romania fiind inca pe lista scurta. Dar cum am mai scris si in alte articole, cu o floare nu se face primavara. Deficitul de cont curent al Romaniei este urias iar "capsunarii" afectati de criza economica din Spania si Italia nu vor mai trimite bani acasa in aceeasi masura ca si pana acum. Ceea ce inseamna ca avem nevoie de un supliment de investitii straine pentru a compensa deficitul de cont curent in conditiile in care vor exista suma din ce in ce mai mari repatriate de investitori sub forma de dividende sau de achitari de rate la imprumuturile acordate de entitati nerezidente.

Autoritatile se mandresc cu faptul ca viteza de crestere a exporturilor a fost mai mare decat cea a importurilor in acest an. Dar acest fenomen trebuie analizat in substanta. S-ar putea sa fie doar efectul deprecierii monedei nationale si nicidecum al cresterii ofertei si calitatii de produse si servicii romanesti la export. Faotul ca Nokia produce deja in Romania telefoane pentru pieta africana nu va dezechilibra balanta exporturilor deoarece valoarea adaugata in Romania este extrem de scazuta, fiind similara cu cea din industria textila. Doar productia de autoturisme Logan ne mai salveaza onoarea. In rest in ultimul an investitiile orientate catre export au fost de dimensiuni si volume care nu modifica structural exporturile romanesti.

In aceasta conjunctura nefavorabila, guvernul ar trebui sa ia in consideratie poate prin noua lege a investitiilor alocarea de ajutor de stat acelor industrii caracterizate prin valoarea adaugata si care au o prezenta semnificativa in tari precum Cehia, Ungaria si Polonia si care se regasesc pe primele locuri in ierarhia exporturilor mai ales in cazul Poloniei si Cehiei a caror balanta comerciala este suficient de echilibrata. Doar ca anul acesta in Romania ssunt programate alegeri parlamentare asa ca ramane in sarcina noului guvern sa adopte masuri de urgenta care sa compenseze declinul ISD in zona.