Bursa de Valori de la Bucuresti implineste astazi un an de scadere

Asa suna titlul unui editorial intr-unul din ziarele financiare locale. De altfel artiuole pe tema scaderilor de la BVB se gasesc in toate ziarele in fiecare zi. Asa zisi analisti se intrec in a se mira de ce scade bursa. Tot ei descopera (!) acum cand au intrat pe rosu ca nu prea exista titluri lichide si ca, investitorii de fapt nu prea au ce sa cumpere. Aceiasi analisti incearca sa gaseasca legaturi sincrone cu bursele americane sperand ca o data cu o umbra de revenire a increderii pe Wall Street, investitorii se vor intoarce si pe BVB.

In primul rand economia americana si cea romaneasca nu au nimic in comun, de fapt absolut nimic. Companiile listate pe principalele piete financiare americane si, in general, pe principalele piete financiare ale lumii sunt companii locale in care investitorii straini nu detin majoritatea, nici macar cate un pachet de actiuni care sa le asigure vreun drept de vot. In acest caz este evident ca orice tendinta macroeconomica se poate reflecta in activitatea acelor companii dar si invers, daca bursa este in crestere inseamna ca pe ansamblu, companiile ale caror titluri se tranzactiuneaza o duc bine si atunci exista si crestere economica. Or, in cazul Romaniei, exact aici este problema, pe BVB nu prea exista titluri romanesti in afara de Banca Transilvania si Banca Carpatica in sectorul financiar si Transgaz, Transelectrica, Conpet in sectorul energetic.. Despre sectorul manufacturier, telecomunicatii, constructii si farmaceutice nici nu poate fi vorba pentru simplul motiv ca acestea nu prea mai exista pe scara mare in proprietatea capitalului romanesc. Iar despre Transgaz si Transelectrica am mai scris. Acsetea nu sunt entitati reale, sunt doar administratorii unor active, activitati pentru care percep niste tarife aprobate de autoritatea de resort care accepta o anumita rata a profitului de fapt un plafon impus prin actele normative de infiintare. Si care, daca nu se aproba majorarea de tarif, poate sa scada indiferent cat de bine au gestionat echipele de management activitatile celor 2 companii. Listarea la bursa a celor 2 companii nu a facut decat sa le mai transparentizeze putin activitatea dar acel faimos PER nu are legatura cu cat de inteligenti sunt sefii sau angajatii sau cat de mari sunt veniturile. Pentru ca acestea din urma reprezinta tariful aprobat inmultit cu consumul. Si chiar daca consumul este in crestere, cel putin in cazul Transelectrica, tariful ar putea pe viitor sa ramana constant sau chiar sa scada ceea ce va determina o scadere a profitului net si implicit a dividendelor.

Si atunci ce se tranzactioneaza la BVB? Aproape nimic. Niste SIF-uri anemice, golite de continut, cu echipe de management intepenite in functie si in istorie care sunt probabil ingrijorate ca nu si-au vandut la timp detinerile si ca, exista acum riscul intoarcerii la preturile de achizitie. Niste SIF-uri ale caror avere este neclara din moment ce societatile din portofoliu (cu exceptia bancilor controlate oricum de entitati straine dar care isi publica totusi rapoartele anuale) nu sunt listate si nici nu dau dovada de o minima transparenta in privinta structurii echipei de management si a publicarii bilanturilor anuale si a unui raport de activitate in forma extinsa.

Pana anul trecut, investitorii straini in stransa legatura cu anumiti investitori romani care intre timp sia-u lichidat si ei detinerile, au facut legea pe bursa. Iar la primele semne de oboseala a Caritas-ului bursier romanesc, si-au marcat profiturile si au plecat cu castiguri suficient de mari cat sa nu se mai intoarca prea curand. Pentru ca ei intre ei nu se prea pot insela iar micul investitor roman este deja falit, trebuie sa aiba rabdare si sa astepte o perioada buna pana cand sa poata vinde la un pret mai mare decat cel de cumparare si ma refer aici la perioada septembrie 2007 - aprilie 2008 cand toata lumea a devenit constienta ca aceasta criza nu este trecatoare neputand fi rezolvata cu un algocalmin si nici macar cu un antibitoic obisnuit. Si asta pentru ca perioada de crestere a fost lunga iar panta ei abrupta.

Desigur, cum bursa locala nu are nicio legatura cu economia asa si economia romaneasca poate creste independent de scaderea bursei. Pentru ca aceasta prabusire a bursei nu are legatura cu starea financiara a companiilor atatea cate sunt listate asa cum nici cresterea ei nu a avut. Bursa isi va reveni cand se vor intoarce investitorii straini. Un secret numai de ei cunoscut. Pana atunci sunt curioasa ce se va intampla cu piata noastra de capital in ansamblu. Deja BRD a anuntat internalizarea societatii sale de brokeraj si sunt sigura ca vor urma si alte astfel de internalizari sau chiar mici falimente. Pentru ca nu-i asa toata lumea traieste din impozitul pe tranzactii. Daca acestea nu prea mai exista dispar si banii de salarii dar si insasi motivatia existentei acestor firme. Se mai poate introduce in ecuatie alternativa listarii unor companii de stat precum CEC, companiile feroviare, aeroporturile etc. dar chiar daca s-ar demara procedurile de listare in aceasta perioada, listarea ar vea loc abia peste 6 luni, adica prin februarie - martie 2009. Si poate ca, atrasi de oferta noua se vor intoarce si investiorii straini pe bursa.