Efectele benefice ale crizei economice

In general criza economica este asociata cu o crestere a somajului, inflatiei, diminuarea puterii de cumprare a cetateanului, intr-un cuvant cu scaderea nivelului de trai. Si totusi pentru Romania, dincolo de aceste aparente, aceasta criza economica la al carei debut asistam pe fundalul campaniei electorale si al sfarsitului de an 2008, perioada care urmeaza va insemna in sfarsit maturizarea pietelor si cernerea, pe cat posibil in societatea romaneasca de astazi a graului de neghina.

Ultimii 8 ani de crestere economica spectaculoasa bazata in principal sau mai bine spus exclusiv pe consum, consumul finantarilor externe au scos la vedere nu ce are Romania mai bun ci o mediocritate absoluta de diversi privilegiati ai tranzitiei care beneficiind de informatii din interior au reusit sa manipuleze bursa, sa dobandeasca prin varii metode mai putin ortodoxe diverse bunuri imobiliare si sa repartizeze prin companiile straine diverse personaje care sa constituie cu reaua de transmisie pentru contracte publice preferentiale. Este adevarat, spaga nu s-a inventat la Bucuresti dar din nefericire, in ultimii 20 de ani natia noastra nu prea a produs singura mare lucru. Cercetarea a implodat, investitorii autohtoni s-au dovedit un balon de sapun iar profesorii universitari chemati sa formeze noile capete luminate au ales minima rezistenta, aceea de a se purta cat mai frumos si amabil cu studentii pentru a nu isi pierde catedrele. Din nefericire si generatia tanara de profesori este la fel de cenusie si apatica precum mentorii lor. Pe termen scurt nu pot aparea prea mari imbunatatiri in aceasta zona.

Si totusi criza va stopa angajarea multimilor folosind criterii gen tupeu si mediocritate. Pentru ca, in conditii de criza, actionarii devin brusc constienti ca supravietuirea afacerilor lor poate avea loc numai cu un management si cu niste angajati competenti adevar ce ii va determina sa treaca la o evaluarea obiectiva a performantelor angajatilor. Mai mult si acestia din urma nu isi vor mai putea permite sa solicite cresteri salariale ridicol de mari si nici sa ofere in schimbul remuneratiilor lor doar iluzia unor prestari de munca. In toata lumea, constructorii sunt cunoscuti prin neseriozitatea lor dar in Romania s-au atins culmi nebanuite in ceea ce priveste salariul unui muncitor din constructii versu calitatea prestatiei acestuia. Este momentul ca in 2009, lucrurile sa schimbe. Scapate de balonul preturilor ametitoare, constructiile isi vor reveni la o evolutie normala unde castigul unui zidar trebuie sa se situeze in zona venitului salarial mediu pe economie si nu in zona remuneratiei unui profesor universitar.

O reforma este necesara si in zona cheltuielilor publice. Am mai scris pe aceasta tema, s-a ajuns ca un functionar anonim din ministere, a carui singura grija este sa isi petreaca cat mai placut cele 8 ore din contractul de munca intr-un birou din centru sa vastige cel putin dublu comparativ cu salariul mediu pe economie. O situatie care trebuie corectata de urgenta. Inventarea unei game variate de sporuri care se acorda in functie de dorintele nestiute ale directorului acelui functionar submineaza ideea de remuneratie bazata pe competenta, evaluarea acesteia fiind exclusiv la latitudinea directorului sau partidului care l-a numit in functie.

Criza economica va determina schimbarea radicala a atitudinii bancilor. De la o autosuficienta agresiva care a distrus toate magazinele de cartier ridicand artificial chiriile al caror cost a fost evident inclus in dobanzile si comisionale de tip camataresc practicate de acestea, vor intra si ele in rand cu celelalte firme, si isi vor restrange raza de actiune concomitent cu imbunatatirea calitatii serviciilor oferite. Subscriu si eu opiniei conform careia, avand in vedere evolutia lor si etapele crizei financiare, bancile pot fi asimilate unor companii publice de utilitati si, ca atare, activitatea lor poate fi reglementata prin impunerea unor plafoane pentru comisioane si dobanzi. Este anormal ca guvernele din tarile dezvoltate sa investeasca masiv bani public pentru salvarea unor banci dar sa ezite sa faca acealsi gest pentru companii din industrie!

In concluzie, criza economica ofera Romaniei ocazia unica de maturizare.

Cat ne costa criza?

Scriam in articolul anterior, la inceputul lunii octombrte ca vom fi direct afectati de criza in cel mai scurt timp. Deja, dupa 1 luna, primele efecte dure se fac simtite si in tara noastra. Nu pun in discutie sectorul bancar deoarece in Romania acesta nu prea exista cu adevarat. Exista doar niste filiale ale unor banci straine care s-au comportat pe parcursul ultimilor 4 ani ca niste camatari, bancile mama le-au pompat bani ieftini pe care filialele romanesti ni i-au vandut la niste preturi astronomice care, la randul lor, au alimentat spirala preturilor la locuinte, asigurari, masini, salarii, constructii, fara nicio legatura cu nivelul nostru real de dezvoltare.

Ma refer la celelalte sectoare economice care depindeau de exporturi sau/si de credite in aceasta categori intrand in primul rand industria de automobile. Dupa 8 ani de crestere neintrerupta , Dacia a fost nevoita sa recurga la solutia sistarii temporare a productiei din lipsa de comenzi. La fel si multi furnizori. O a doua industrie lovita de recesiune este cea metalurgica unde principalii producatori locali si ei filialele unor multinationale au inchis temporar in absenta pietelor de desfacere. Sidex, Alro, Mechel, Petrotub si multi altii anunta in fiecare zi intreruperi de activitate.

S-a creat astfel o situatie paradoxala. Cu 2-3 luni in urma, constructorii romani se lamentau ca le lipseste forta de munca si din aceasta cauza nu pot onora comenzi. La fel angajatori din industria bancara se plangeau ca tinerii absolventi solicita la angajare salarii de cel putin 1000 Euro si, din lipsa de forta de munca, sunt obligati sa le implineasca cererile. Agentiile teritoriale de somaj afisau la panou disponibilitati mari de locuri de munca indemnandu-i si pe pensionari sa se reangajeze.

Ce s-a intamplat in aceste 2 luni? Ne confruntam sau nu cu o criza similara cu cea din SUA sau tarile din zona Euro si Marea Britanie. As spune ca nu. In acele tari criza financiara s-a transformat intr-una de supraproductie. Disperate dupa castiguri fabuloase, bancile americane au atras in circuitul consumului si pe americanii neeligibili dupa nicio norma bancara oricat de relaxata ar fi ea. Sau i-au incarcat si mai mult cu credite pe cei care erau deja la limita maxima. Insa societatea in rest a continuat sa produca, sa inventeze, sa genereze valoare adaugata.

Prin contrast, in Romania, societatea nu a mai produs. Doar pe ici pe colo, investitorii straini in cautarea profiturilor au mai incercat sa fabrice cate ceva. In schimb, romanii s-au transformat peste noapte in consumatori. Daca pana in 1990, toti eram producatori de marfuri de slaba calitate, dupa anul 2000 am devenit consumatori uitand ca americanii, britanicii, germanii au fost in primul rand producatori de bunuri si servicii, patente si marci si abia apoi consumatori. Doar ca romanii nu au mai vrut sa astepte si sa parcurga in etape durmul de la productie la consum, au vrut sa devina peste noapte consumatori. Ceea ce s-a si intamplat cu ajutorul neprecupetit al strainatatii sustinuta de atitudinea pasiva a guvernantilor romani si a BNR.

In concluzie, Romania nu se confrunta cu o criza ci cu o revenire la realitate. Noi nu putem discuta decat poate peste 15 - 20 de ani de o criza de supraproductie. Deocamdata in Romania este o criza de subproductie. Pentru a produce competitiv bunuri si servicii este nevoie de cel putin 2 factori importanti: forta de munca si capital. Aparent nu ne lipseste niciunul dar in realitate ne lipsesc amandoua. Forta de munca este mediocra si scumpa cat despre capital, nu am reusit sa fim prea convingatori si sa atragem atat cat ne-ar trebui.

Ce este de facut? (Continuarea in articolul urmator)
In sfarsit, in ceasul al doisprezecelea, de data aceasta prea tarziu, BNR s-a inviorat brusc incercand, incepand cu luna august a.c sa reteze aripile creditarii. Nu stiu daca ar fi reusit sau nu prin masurile impuse, cert este ca aceste aripi s-a frant brusc atunci cand americanii au inchis robinetul si au trimis in faliment pe langa bancile proprii si bancile fanion ale Europei: Fortis, Dexia, ING, Barclay's si multe altele au cazut una dupa alta, unele dintre ele fiind salvate in extremis de catre guvernele europene.

Altfel spus, noi ca romani ne-am intors de unde am plecat prin 2002 - 2003. In absenta creditarii, nu vom mai achizitiona bunuri de consum ceea ce se va reflecta pozitiv in balanta comerciala. Tot din lipsa de bani nu ne vom mai construi case si nici nu vom mai cumpara sau amenaja locuinte la preturi mai mari decat intr-o tara dezvoltata in decenii de munca sustinuta. Partea buna este ca ne vom intoarce la costurile reale iar muncitorii din constructii vor fi platiti cu acele salarii care sa reflecte corect munca lor, partea mai putin buna este franarea avantului industriei constructiilor si a celor conexe, materiale de constructii, mobila, chimie. Doar ca in acest caz exista posibilitatea compensarii prin investitii publice in constructia de infrastructura de transport.

Criza economica bate la usa Romaniei

In sfarsit, dupa ce au ridicat in slavi cresterea economica de anul acesta, autoritatile romane s-au gandit ca este totusi momentul sa recunoasca o oarecare influenta negativa a crizei financiare globale asupra economiei locale. Recunoastere venita dupa participarea premierului si presedintelui la summit-ul UE unde liderii celor 27 de tari membre s-au reunit pentru a stabili actiuni comune menite sa atenueze tcomai influentele negative ale crizei financiare asupra economiei UE. Cat despre evitarea intrarii in recesiune a celor mai dezvoltate tari UE nici nu se poate vorbi. Franta, Marea Britanie si Germania au inregistrat in ultimele doua scaderi ale PIB, fapt ce a confirmat suspiciunile de recesiune.

Cu peste 60% din exporturi indreptate catre tari mai bogate din UE si cu un deficit comercial ce depaseste 13% din PIB, Romania este vulnerabila in fata unor socuri externe care ar reduce investitiile straine dar si remiterile de valuta ale emigrantilor romani care muncesc in strainatate si care impreuna finanteaza o buna parte din deficitul de cont curent. Este adevarat ca, pe de alta parte, criza financiara scumpeste creditul si, in consecinta si romanilor le va fi mai dificil sa obtina credite de consum, ceea ce va conduce la reducerea importurilor. Deoarece in prezent, Romania nu are o industrie producatoare de bunuri de consum si nici chiar de subansamble pentru acestea, s-ar putea ca de fapt scaderea consumului sa aiba reprecusiuni pozitive la nivel de ansamblu. Mai putini bani pentru credite de consum, mai putine importuri si evident, mai mica nevoia de finantare a deficitului in conditiile diminuarii intrarilor de capital.

Astfel cresterea economica ar urma sa fie asigurata prin efectuarea de investitii si marirea productivitatii muncii in linie cu salariile care au crescut nejustificat in anumite zone, mai ales in sectorul public si cel cvasi-monopolist in sectoare precum financiar si energie. Altfel spus, sansa noastra si pe care trebuie sa o folosim este sa utilizam acest moment de respiro consumerist in favoarea investitilor in infrastructura. Pana acum constructorii acuzau lipsa fortei de munca pentru a-si justifica dezinteresul sau intarzierile in executia lucrarilor de infrastructura. Cred ca falimentul industriei imobiliare va determina o schimbare fundamentala de optica a acelorasi firme si angajati. Deunazi, imi spunea o cunostinta ca si-a zugravit apartamentul de 3 camere platind pentru manopera exceutata de o singura persoana 2000 lei. Iar acea persoana a muncit 5 ore pe zi timp de 7 zile. Calculand rezulta pentru zugrav un salariu mediu net lunar de 9000 lei adica un salariu brut de 3700 Euro ceea ce reprezinta un castig fabulos pentru o astfel de meserie, mai ales intr-o tara unde salariul mediu brut nu depaseste 500 Euro. In plus cand zugravim nu mai avem nevoie de "ochiul si mana mesterului". Exista atatea materiale si unelte care usureaza munca incat o buna parte din lucrarile de amenajare interioara se poate executa de catre fiecare dintre noi. Asa incat s-ar putea sa concluzionam peste 1-2 ani ca aceasta criza ne-a facut chiar bine. A reusit sa ne trezeasca la timp si sa ne determine sa ne apucam de munca in mod eficient.

Criza financiara s-a globalizat

Cine a crezut ca actuala criza financiara va ramane doar in SUA s-a inselat amarnic si a dovedit amatorism economic. SUA este de un secol principala putere economica a lumii, tara care ne impune standardele atat in tehnica dar mai ales in economie. SUA este tara care emite rating-uri pentru toate celelalte natiune si firme. In plus, cel putin in ultima jumatate de secol, investitiile in obligatiunile emise de Trezoreria americana, asa numitele "T-bills" au fost considerate fara risc (risk free). Tot asa incepusera sa fie considerate si sofisticatele instrumente financiare puse in circulatie de bancile de investitii de pe Wall Street. Practic se ajunsese ca o firma sa produca bunuri sau servicii iar alte 9 banci sau fonduri sa parieze pe aceasta prin diverse metode in functie de inventivitatea si imaginatia unor matematicieni al caror unic obiectiv a fost ani buni sa termine facultatea si sa se angajeze pe Wall Street. Nu de putine ori am auzit si in Romania diversi tineri care se mandreau cu faptul de a fi fost selectionati sau de a fi lucrat intr-o banca de investitii gen Lehman Brothers!!!

Evident si bancile europene s-au lasat prinse in mirajul bonusurilor de pe Wall Street. Banci precum Dexia, Fortis se considerau deasupra bancilor populare adica a acelor banci care strangeau bani de la publicul larg sau acordau credite persoanelor fizice in loc sa fie luate in consideratie de marile banci de investitii americane cand acestea mai emiteau niste obligatiuni fara acoperire dar evaluate la nivel de AAA de catre agentiile de rating. Asistam si in Romania de cativa ani la o goana dupa o slujba bancara unde, nu numai salariile sunt mai mari decat in restul economiei dar si posibilitatile de a face ceva extra bani sunt mari. Si ma refer in primul rand la acel bonus calculat ca un procent din vanzari. Iar goana dupa vanzari cu orice pret a condus la acordarea de credite unor persoane evident insovabile si, mai rau, a condus la cresterea generala a preturilor. Pentru ca dintr-o data au aparut prea multi cumparatori alimentati de surplusul de finantare venit din exterior de la bancile mama sau de la niste asa zise fonduri de investitii create ad-hoc exact pentru pietele emergente unde consumerismul american castigase peste noapte teren datorita privatiunilor indurate timp de 50 de ani daca nu mai mult.

Acum in sfarsit realitatea cruda ni se arata in toata uratenia ei. Bursa de la Bucuresti nesustinuta de niste piloni reali ancorati in economia romaneasca se clatina puternic mult mai tare ca suratele ei din regiune. Pentru ca, asa cum scriam si cu alte ocazii, SIF-urile sunt doar niste inventii artificiale aflate inca de la infiintare la cheremul unor indivizi neclari care le-au transformat in propria lor mosie incat nu prea mai stie nimeni ce anume detin acestea in afara unor actiuni la niste banci privatizate aflate la randul lor in picaj liber. Or toata lumea stia ca 80% din profitul SIF-urilor provin de la acele banci. In absenta acestora SIF-urile raman fara continut. Eventual cu niste firme care ar mai avea ceva zestre imobiliara dar care, in actuala conjunctura nu mai este de folos nimanui. Cat despre celelalte companii, cu exceptia Transelectrica si Transgaz nu mai putem vorbi de companii locale.

Revenind la criza financiara, in opinia mea este o criza de supra-productie. De cel putin 10 ani toate firmele inregistreaza cresteri desi populatia scade. Iar dupa Internet nu au mai aparut descoperiri remarcabile care sa justifice aceste cresteri altfel decat prin marirea pietei de desfacere. Ceea ce intr-adevar s-a si intamplat introducand in ecuatie si consumatorii neeligibili. Mai ales in SUA. Dar si Europa s-a bucurat pentru ca a produs mai mult pentru piata americana si, la schimb, veniturile excedentare au fost investite in titluri financiare emise de bancile astazi falite ale Americii sau in active imobiliare ale caror preturi a crescut ametitor si nejustificat, fara legatura cu vreun fenomen economic. Pentru exemplificare in Romania chiar si la actualele preturi umflate practicate pe piata materialelor de connstructii, un metru patrat construit ajunge cu tot cu profitul constructorului la 700 Euro/mp in Bucuresti. Cu toate acestea o constructie noua nu se vinde sub 1500 Euro/mp chiar daca blocul are 15 etaje diminuandu-se astfel semnificativ costul terenului. Dezvoltatorii sustin ca sub 30% rata profitului nu merita sa investesti. Probabil ca in actuala conjunctura isi vor schimba radical opinia.

In Europa criza a atins toate tarile dezvoltate. Romania inca sustine ca nu va fi atinsa de criza desi conducerea BVB tine bursa inchisa deja de 2 zile pentru ca pretul actiunilor s-a prabusit. Personal nu inteleg aceasta atitudine. Cand aceeasi bursa stabilea recorduri de crestere anul trecut nimeni nu era ingrijorat. Acum cand bursa scade practic cu aceeasi panta conducerea eterna a BVB se arata brusc ingrijorata. Avand in vedere ca la BVB exista mai putin de 6000 de investitori nu cred ca are sens sa mai urmarim sau sa ne ghidam dupa ce se intampla pe BVB. Ingrijorator este ce se intampla in mediul bancar din Europa. Astazi, din nou, actiunile Unicredit au fost suspendate de la tranzactionare or Unicredit are o prezenta semnificativa si in Romania. Chiar daca autoritatile europene indiferent de nationalitate se intrec in declaratii privind asigurarea integrala a depozitelor situatia ramane tot incerta. Pentru ca aceste declaratii nu au suport real. Valoarea acestor depozite depaseste cu mult PIB-ul fiecarei natiuni asa ca nicio tara nu ar putea face fata unor retrageri masive. Iar ideea ca banii sunt acolo dar poti dispune de ei doar peste 1 an cred ca nu este pe placul niciunui deponent.

Criza financiara bate la usa Europei?

In 2007 au aparut primele semne evidente de oboseala pe Wall Street. Probabil ca, la presiunea auditorilor interni sau externi, marile banci de investitii au fost nevoite sa isi reevalueze postofoliul de active si sa isi inregistreze provizioanele aferente deprecierii valorii acestora. Fruntasa acestei operatiuni a fost CitiGroup care a reusit astfel sa evite dezastrul recunoscandu-l la timp si beneficiind de o infuzie de capital din Orientul Mijlociu. Dupa o pauza, cand in mod fals unii credeau ca ce a fost mai rau a trecut, criza a izbucnit in toata amploarea sa. Nu numai ca banci ipotecare de importanta regionala in SUA au intrat in faliment ci intreg Wall - Street-ul aproape ca s-a declarat falit. Bear Sterns si Lehman Brothers sunt numele cele mai cunoscute care au esuat urmate fiind de Merrill Lynch achizitionata de Bank of America si de Fannie Mae, Freddie Mac, Washington Mutual care au fost inchise peste noapte de catre guvernul SUA iar activele lor transferate catre putinele banci mari care s-au salvat adica Citi, Bank of America si JP Morgan. Doar AIG a fost preluat in proportie de 80% de guvern fara a fi transferat ulterior in portofoliul altei entitati. Doar ca AIG va trebui cat de curand sa inceapa vanzarea celor mai profitabile active ale sale in incercarea de a achita imprumutul de 80 miliarde SUA acordat de guvernul american pentru a-l salva de la faliment. AIG administreaza si in Romania un fond de pensii si, prin intermediul unui fond de investitii, detine participatii in diferite companii precum UTI. Cel mai probabil si acestea vor fi de vanzare in perioada urmatoare.

In tot acest rastimp, guvernele europene au negat ca sistemul bancar european ar avea probleme. Doar odata cu prabusirea Lehman Brothers, au inceput sa apara si victimele europene la suprafata. Banci de investitii elitiste precum Fortis si Dexia au anuntat ca nu mai dispun de lichiditatile necesare defsasurarii unei activitati normale fapt ce a determinat guvernele belgian, francez si luxemburghez sa intervina in forta nationalizandu-le. La fel s-a intamplat si in Germania cu a treia banca de credite ipotecare a tarii iar scenariul s-a repetat si in Marea Britanie cu o banca similara. Situatia de la Fortis este cu atat mai delicata cu cat banca achizitionase anul trecut in consortiu cu Barclay's si Santander institutia financiara olandeza ABN Amro. Pe care acum este la randul sau sa o revanda in incercarea de a obtine lichiditatile necesare.

In sfarsit Marea Britanie, Olanda, Belgia, Luxembrug, Franta si Spania au ajuns sa recunoasca existenta crizei pe continentul european. Ar fi fost imposibil sa fie altfel. Atunci cand brokerii americani au vandut creditele ipotecare unor persoane care nu ar fi avut o bonitate care sa le califice pentru vreun astfel de credit, bancile americane de investitii le-au cumparat de la acestia, le-au impachetat frumos (adica le-au securitizat), le-au atribuit un rating de invidiat in complicitate cu agentiile de rating (care au fost si co-autori ai unor produse financiare) si le-au vandut in lumea larga fiind achizitionate si de bancile europene care doreau sa faca afaceri la egalitate cu cele de pe Wall Street. Nume precum Lehman Brothers, Morgan Stanley, Bear Sterns, Washington Mutual au fost suficiente pentru a insela eventuala vigilenta a celor chemati sa evalueze riscul plasamentelor in bancile europene.

In Romania atat autoritatile cat si guvernatorul BNR se intrec in a ne asigura ca situatia este sub control uitand ca sistemul bancar romanesc numai este de mult timp sub controul nostru. Iar daca bancile mama intra in faliment sau sunt nationalizate atunci filialele lor din Romania vor fi fie de vanzare fie se vor confrunta cu o criza de lichiditate.Dar criza financiara vine la pachet si cu o recesiune economica. Nu trebuie uitat ca acele credite ipotecare acordate cu larghete de catre niste brokeri agresivi au determinat printre altele o crestere pe segmentul materialelor de constructii, a mobilei, a numarului de angajati din banci, agentii imobiliare etc. Toata aceasta constructie se prabuseste si odata cu ea va scadea consumul in SUA, iar scaderea consumului va conduce la diminuarea cererii pentru bunurile de import. Iar in relatia cu SUA, balanta comerciala a UE era excedentara. Si cu un Euro mult mai puternic decat dolarul american, nu este dificil sa anticipam si o reducere a exporturilor UE catre SUA. Iar daca ne referim la Romania unde deficitul comercial reprezinta principala vulnerabilitate a economiei romanesti, nu este greu sa ne imaginam scenariul unor stagnari in comertul exterior pe relatia UE. Pentru contrabalansare ar fi nevoie ori sa gasim alte piete de desfacere ceea ce pe termen scurt este imposibil ori sa limitam importurile. Varianta mult mai plauzibila avand in vedere scumpirea creditelor dar si deprecierea monedei. Toate aceste miscari vor avea ca efect final plafonarea cresterii economice previzionata de Comisia Nationala de Prognoza pentru 2009 la 6 - 6,5%. Insa criza nu a trecut iar efectele ei asupra economiilor europene abia incep sa apara.

Efectul facilitatilor fiscale acordate BVB

La inceputul saptamanii, guvernul prin vocea ministrului de finante a anuntat ca va suspenda pe tot parcursul anului 2009 impozitul aplicat castigurilor bursiere iar pierderile vor putea fi reportate si deduse din castigurile viitoare. Poate nu am retinut toate facilitatile ce vor fi acordate dar oricum nu conteaza pentru ca intrebarea este daca merita BVB vreun stimulant fiscal sau nefiscal. Cel nefiscal insemnand fie listarea de noi companii de stat, fie introducerea de noi instrumente de tranzactionare.

Dar sa privim putin in istorie. Asa cum am mai sustinut si in alte articole, bursa de valori de la Bucuresti nu exista cu adevarat. S-au facut niste investitii in IT, s-a angajat cu 15 ani niste personal care de tot atatia ani este acelasi, neschimbat de niciun comitet al bursei in pofica faptului ca structura respectivului comitet s-a modificat in permanenta. Si s-au listat fortat niste companii in marele program de privatizare in masa care a generat si crearea celor 5 SIF-uri care, la randul lor, au fost si ele listate.Pe langa toate aceste firme, unii initiati si-au mai listat firmele proprii fiind ulterior acuzati de manipularea pietei, acuzatii care deocamdata nu au fost dovedite. Pe masura ce negocierile de aderare se finalizau, tranzactiile pe BVB au inceput sa prinda viteza parca la fel de mare ca cea de acordare a creditelor cu grad ridicat de risc din SUA. Perspectiva liberalizarii contului de capital intamplata in 2005 a dat un impuls hotarator capitalului strain "fierbinte" care a venit, a fost plasat pe BVB, a determinat cresterea nefireasca a cursurilor actiunilor unor firme precum SIF-urile, societati de brokeraj fara istoric etc. transformand bursa intr-un fel de Caritas al zilelor noastre. Ilustrativa pentru isteria generala ce cuprinsese Romania anul trecut a fost listarea Transgaz, din decembrie 2007, devenita cantecul de lebada al pietei financiare autohtone. Schema era relativ simpla. Cunosteai pe cineva la o banca sau erai angajat la o banca, luai un imprumut scump marcat de cimsioanele aferente, pe termen foarte scurt adica atata timp cat aveai nevoie pentru a subscrie un numar mare de actiuni in ideea de a primi un numar mic dar totusi mult mai mare decat daca ai fi utilizat doar banii proprii. In cazul Transgaz, suprasubscrierea a fost enorma, cererea de actiuni depasind de 11 ori oferta in conditiile in care activitatea acestei companii este integral reglementata adica venitul si profitul sunt atat cat doreste guvernul sa fie, fara legatura cu productivitatea, numarul de angajati, calitatea echipamentelor etc. Asatzi aceleasi actiuni sunt cotate la 90% din valoarea IPO.

Cat despre noi listari la BVB cine ar putea sa mai creada ca de bursa noastra s-ar mai obtine finantari adecvate pentru o firma mare? Spre exemplu, presupunand ca guvernul ar mai dori sa vanda 10% pe bursa care ar fi pretul avand in vedere ca acestea se tranzactioneaza astazi sub valoarea de IPO? Cat despre noi titluri evident momentul nu este oportun atat din lipsa de jucatori cat si de lichiditati. Poate doar nou createle fonduri de pensii care sunt cerute cu insistenta de directorul bursei care este in pericol sa ramana anul acesta fara bonus si poate si fara marire de salariu. Dar se poate imprumuta de la CNVM unde salariile sfideaza bunul simt.

Dar sa ne intoarcem la stimulentele fiscale acordate investitorilor bursieri. In primul rand discutam de circa 6000 de investitori, probabil aceia care fie au achizitionat anul trecut la preturi mari si stau blocati pana cand cotatiile vor incepe din nou sa creasca, fie sunt persoane cu state vechi la jocul bursier ale caror detineri au fost achizitionate in anii '90 la preturi mult mai mici decat cele de astazi. Acestora, guvernul le-a oferit un cadou de Craciun indemnandu-i practic sa vanda pentru ca niciodata nu stii ce va decide guvernul urmator, dupa alegeri. Pe scurt, masura fiscala anuntata se poate dovedi contraproductiva incurajand exit-urile. Nu mai comentez lipsa de morala a acestei masuri, relaxarea fiscala ar trebui acordata (daca exista o asemenea disponibilitate bugetara) unor activitati productive strict necesare economiei.

Stopati declinul pietei imobiliare!!!!!

Presa de astazi prezinta pe larg declaratia patetica a conducerii Asociatiei Oamenilor de Afaceri , prin care aceasta someaza guvernul sa limiteze, prin masuri fiscale, declinul pitet imobiliare. Argumentele invocate tin de ridicol si anume, prin caderea preturilor la locuinte sau stoparea unor investitii imobiliare, scade productia de materiale de constructii si dupa cum adauga o distinsa reprezentanta a AOAR, se distruge chiar si sectorul amenajarilor interioare!!!

Am trait sa auzim si aceste opinii hilare ale AOAR. Cand piata imobiliara crestea intr-o zi cat altele in 7 ani, aceiasi vajnici suporteri ai afacerilor imobiliare nu s-au intors catre guvern sau BNR pentru a sprijini stoparea acelui avant nesustenabil. Nici nu aveau de ce avand in vedere ca fiecare dintre cei care astazi solicita masuri, are interese imobiliare. Si, impreuna cu bancile comerciale conduse de personaje interesate sa isi incaseze bonusuri substantiale direct proportionale cu volumul creditelor acordate, au speculat la maximum dorinta romanilor de a fi proprietari, de a locui in propria casa si nu intr-una cu chirie. Asa s-a ajuns ca preturile caselor in plin camp sa fie comparabile cu cele ale caselor similare din capitale asezate precum Berlin sau Madrid, pe ale caror strazi nu esti in pericol sa mai traiesti inca 10 - 15 ani (in cel mai bun caz) cu basculantele trecand pe sub ferestre sau cu asfaltul decopertat pentru ca furnizorii de utilitati sunt mereu in urma cu inlocuirea conductelor. Acelasi AOAR, inainte de a emite aceste solicitari catre Guvern, solicitari ale caror punere in practica presupune utilizarea banului public intr-o directie neclara, ar fi trebuit sa ne prezinte un studiu de profitabilitate a investitiilor imobiliare. Sa intelegem si noi, ceilalti contribuabili cum s-a ajuns ca metrul patrat construit sa coste peste 1500 Euro cand toata lumea este de acord ca, la actualele costuri ale materialelor si fortei de munca, un metru patrat ajunge la 700 Euro. Cum s-a ajuns ca un apartament nou construit pe camp in Pipera sa coste 200.000 Euro cand nu exista in zona nici canalizare, nici scoala publica si nici transport in comun. De multe ori nici asfalt ci doar un drum de acces ingust betonat si fara trotuar. Poate si o dezbatere publica impreuna cu ANEVAR (Asociatia Evaluatorilor din Romania) pentru a intelege cum a fost posibil (daca asa stau lucrurile) ca evaluatorii romani sa evalueze din partea bancilor apartamentele vechi din cartiere dormitor la 150.000 Euro un apartament de 3 camere sau chiar doua in Berceni si bancile sa fie de acord cu acest pret si sa acorde credite in baza unui astfel de raport de evaluare?!!

Da, cred ca o astfel de dezbatere publica s-ar impune. Sa ne arate AOAR o structura de costuri in mod transparent pornind de la proiectul pe planseta, continuand cu materialele de constructii si forta de munca, costruile de finantare si de vanzare si sfarsind cu rata profitului care nu ar trebui sa depaseasca 15 - 20%. Insa dezvoltatorii de astazi sunt aceiasi care pana in 2007 au obtinut si profituri de peste 100% iar acum se vad in situatia in care nu numai ca trebuie sa se impace cu ideea unui profit zero dar nu mai au resurse sa isi finalizeze investitiile motiv pentru care ori le abandoneaza rezultand o pierdere neta si o achitare a datoriilor din profiturile anterioare ori le vand chiar si in pierdere (pe cele viabile) limitandu-si la maximum pierderile.

In opinia mea, declinul pietei imobiliare este de bun augur pentru noi. Practic piata constructiilor va ramane la fel de dinamica si in crestere pe segmentul infrastructura de care firmele de profil nu erau prea interesate atat din mult trambitata lipsa de forta de munca dar si pentru ca profiturile obtinute nu le egalau pe cele din segmentul rezidential. Cu acest declin, constructorii vor avea acum resurse suficiente sa se concentreze si sa finalizeze autostrazile de care avem atata nevoie si pe care, la fiecare ciclu electoral, toate partidele le promit dar nu reusesc ulterior sa ofere electoratului nici macar un kilometru de autostrada. Este cazul si perioadei 2004 - 2008 in care investitiile in infrastructura parca au lipsit cu desavarsire. Bucuresti Constanta este practic in aceeasi situatie ca in 2004, cu tronsonul Cernavoda Constanta inca neatribuit vreunei companii de constructii, autostrada Bechtel este la fel de disputata ca acum 4 ani cu mentiunea ca nu s-a turnat niciun kilometru de asfalt, tronsonul de autostrada Bucuresti Ploiesti se afla in aceeasi faza ca acum 4 ani adica nu s-au terminat exproprierile, soseaua de centura a Bucurestiului imi este neclara dar oricum lucrarile nu au inceput si exemplele pot continua.

Pe scurt, adio speculei imobiliare, bun venit investitiilor in infrastructura!

Wall Street - Las Vegas-ul financiar al lumii contemporane

La inceputul anilor '90, cand primele firme de consultanta patrundeau pe piata noastra pentru a ne sfatui cum sa privatizam industria energofaga si caduca, toti tinerii de atunci visam cum intr-o zi vom lucra si noi cu nume grele precum Merill Lynch, Goldman Sachs, Lehman Brothers, Credit Suisse First Boston si altii ca ei. Imi amintesc, cum pe la sfarsitul acelorasi ani, la o masa de seara, eram vreo 2-3 romani si restul 9-10 angajati ai unor astfel de banci de investitii. Noi, ca romanii, discutam de productia agricola si de rating-ul in scadere al Romaniei iar preopinentii nostri discutau non-stop fie intre ei fie la telefoanele mobile, cum scadeau cursurile unor produse financiare sofisticate pe diferite burse ale lumii. Ma simteam atat de nestiutoare. Mi-as fi dorit sa pot face si eu ceea ce faceau oamenii din fata mea. Nici prin cap nu imi trecea ca tot acel limbaj superior, aproape de neinteles pentru romani ascundea de fapt o hotie la fel de mare sau, daca pastram proportiile cu mult mai mare decat avea sa devina FNI-ul romanesc sau decat fusese Caritas-ul clujean. Pentru ca pe Wall Stree vorbim de sute de miliarde de dolari pe care niste initiati si i-au luat cu cativa ani inainte de prabusireapietelor financiare la care asistam in prezent.

Evident, securitizarea imprumuturilor ipotecare are efecte pozitive daca este o activitatea transparenta si daca imprumuturile sunt acordate cu respectarea unor reguli minime de prudenta. Ori niciuna din aceste conditii nu a fost respectata. Dobanda de referinta extrem de scazuta pentru dolar a determinat un grad de indatorarea crescut chiar si pentru acele persoane (si nu putine) care traiau de azi pe maine dar si pentru o parte a clasei mijlocii care atarasa de cresterea fara precedent a preturilor la imobiliare s-au intins mai mult decat puteau achita din castigurile proprii. Dematerializarea ipotecilor a condus si la o lipsa de interes pentru bancile creditoare de a renegocia termenii imprumuturilor pentru ca acestea fusesera deja vandute altor institutii financiare prin intermediul pietelor financiare devenite in ultimii 20 de ani globale. Mai mult, o parte din instrumentele financiare in care au fost transformate ipotecile prin operatiunea de securitizare a fost generata cu participarea agentiilor de rating chemate la randul lor sa evalueze riscul asociat acelor produse care, nu putea fi altul decat minim.

In aceste conditii nu este de mirare ca s-a ajuns aici, spre rusinea intregului Wall Street si spre jena multora ca mine care au viat sa lucreze alaturi de firmele de pe Wall Street. Nu de putine ori am auzit cum romani de-ai nostri se laudau ca au fost selectati de catre bancile de pe Wall Street, sa lucreze acolo dupa terminarea facultatii. Ma intreb ce teste psihologice trebuia sa treci ca sa fii admis in acest club "select". Probabil ca trebuia sa dovedesti ca stii sa minti fara sa clipesti. De cate ori am intalnit in Romania reprezentanti ai fostelor mari banci de investitii, am fost surprinsa neplacut de atitudinea acestora si, de multe ori de cunostintele lor. Autosuficienta si o incredere insine nemasurata dublata de o lipsa acuta de cunostinte in domeniul pentru care erau numiti consultanti. Doar un limbaj de lemn care presupun ca se putea invata fara efort in cateva saptamani de la angajare. Asta nu inseamna ca nu existau si multi angajati valorosi, probabil ca majoritatea era formata din oameni de calibru, insa cutremurul pe care il traim arata ca acea minoritatea aroganta, autosuficienta si medicora a avut castig de cauza determinand falimentul unor nume de prestigiu din industria bancara. Cred ca traim momentul in care nu mai are sens sa te lauzi ca ai lucrat la Lehman Brothers sau la Bear Stern deoarece ar echivala cu a spune ca ti-ai petrecut cativa ani jucand non-stop la ruleta. Cum romanii importa repede modelele negative, incepusera sa apara si personaje romanesti, multe dubioase, care se simteau deasupra natiei doar pentru faptul ca achizitionasera niste actiuni de pe bursa inainte ca preturile acestora sa inceapa cresterea lor fulminanta. Dar aceste personaje au uitat sa ne informeze ca, in cele mai multe cauzir, au fost initiati si au profitat de informatii din interior si ca, cresterea indicilor bursieri a fost de fapt artificiala si, in multe cazuri, manipulata. Dovada o contemplam astazi, cand ne uitam pe bursa si nu vedem nimic, doar niste indici fara substanta a caror valoare este in cadere libera. Noroc cu crahul de pe Wall Street care ne-a adus inapoi in realitate sau mai bine spus in normalitate.

Crestere economica record - este bine sau rau?

In debutul campaniei electorale, guvernul se lauda cu realizarile sale traduse sintetic prin cresterea economica record inregistrata de Romania in ultimul an, perioada in care tarile dezvoltate ale lumii s-au vazut confruntate cu perspectivele unei crize economice de proportii. In timp ce SUA se lupta cu creditele fara acoperire ce a-au soldat cu decesul unor banci de investitii fanion, Marea Britanie se pregateste de intrarea in recesiune iar zona Euro stagneaza, Romania pare iesita din peisajul european. Nu numai ca suntem in pericol sa consemnam pentru prima oara in istoria post 1989 o crestere de 9 - 10% a PIB dar in acelasi timp guvernul a majorat deja de doua ori intr-un singur an pensiile si salariul minim. Am putea spune ca ploua cu bani daca nu ne-ar supara totusi inflatia care a atins un maxim de 9% in iulie si deficitul de cont curent care, in pofida usoarei deprecieri a monedei nationale se incapataneaza sa nu scada.

Dar cat de sustenabila este aceasta crestere economica pe termen scurt sau lung? Astazi , la un seminar economic, guvernatorul BNR avertiza guvernele ce vor urma sa nu ramana cantonate in obsesia cresterii economice cu orice pret. Pentru ca pretul platit va fi mare as spune eu tinand cont ca ceea ce am realizat in ultimii 4 ani s-a datorat aproape in exclusivitate stimularii apetitului pentru consum al romanilor care s-a dovedit a fi substantial. Dovada ca investitiile in infrastructura nu au progresat deloc, in 4 ani nu s-a dat in folosinta niciun kilometru de autostrada, Cu toate acestea sectorul constructiilor ne-a trimis pe primul loc in UE in ceea ce priveste rata cresterii acestei activitati, cele mai mari reduceri fiind consemnate de Spania, Portugalia si Germania adica tarile unde conationalii nostri au plecat sa lucreze in constructii si sa trimita bani acasa, bani care au asigurat ani de zile o parte din consumul intern dar au si finantat intr-o anumita masura deficitul de cont curent. S-ar putea spune ca aceiasi bani au si generat deficitul pentru ca in buna parte, consumul intern este acoperit de importuri fapt ce conduce la inregistrarea unei discrepante uriase nu numai valorice intre importul si exportul Romaniei dar si calitative prin prisma structurii importurilor si exporturilor.

Tot astazi, premierul ne-a informat ca actuala criza financiara din SUA nu va avea un impact asupra economiei Romaniei. Poate ca da poate ca nu. Sa analizam numai evenimentele care au avut loc in ultimele 2 zile. Ieri AIG, gigantul american din domeniul asigurarilor a anuntat ca are nevoie de 50 - 60 mld USD ca sa iasa din criza de lichiditate cu care se confrunta. Dupa ce S&P i-a coborat ratingul adica l-a incadrat intr-o clasa de risc mai mare, suma a ajuns la 85 mld. USD. Astazi, FED a anuntat ca i-a "imprumutat" cele 85 de miliarde USD companiei AIG pentru a o scapa de faliment. Dar in cazul in care nu i-ar fi imprumutat acest bani si firma AIG ar fi dat faliment? Ar fi insemnat ca, in regim de urgenta, ar fi trebuit sa gaseasca cumparatori pentru activele viabile inclusiv pentru cele din Romania unde AIG se afla pe locul 4 in topul administratorilor de fonduri de pesnii obligatorii si detine participatii importante in diferite societati comerciale prin intermediul unor fonduri de investitii. Care fonduri este neclar daca mai dispun de lichiditati avand in vedere ca, in situatii precum falimentul, principala grija a unei companii americane este sa isi achite obligatiile fata de creditorii guvernamentali.

Afirmatiile linistitoare ale guvernului se adreseaza in primul rand marelui public pentru a evita un atac de panica. Pentru ca, spre exemplu, peisajul bancar romanesc este dominat de banci europene. Care, la randul lor, si-au investit excesul de lichiditati in diferite instrumente financiare emise sau girate de banci de investitii globale precum Lehman Brothers, Merill Linch, AIG si altele. Pe scurt fiecare institutie financiara europeana cred ca la aceasta ora isi inspecteaza detinerile pentru a-si calcula gradul de expunere fata de firmele falite de pe Wall Street. In cazul in care Societe Generale se va confrunta cu probleme acasa este evident ca si filiala din Romania va avea probleme, prima fiind evident inghetarea finantarii sau chiar inversarea fluxului de lichiditati. Daca vom avea cozi la retrageri de numerar de la BRD, sentimentul de panica si neincredere in sistemul financiar romanesc va reveni in forta. Si atunci cresterea economica record se va estompa. In schimb in fata acestui tsunami financiar, inflatia se va accentua la fel si deficitul de cont curent pentru ca, cu siguranta, investitorii isi vor ingheta planurile de investitii ceea ce se va traduce printr-un flux de ISD mai mic si deci printr-o rata redusa de acoperire a deficitului de cont curent.

Asadar, cresterea economica record s-a datorat dupa toate aparentele unui consum record, cu sectorul constructii cap de lista. Dar acelasi sector care a construit cartiere rezidentiale si centre de afaceri la preturi record dar pe datorie, va trebui sa comute peste noapte la constructia de autostrazi care, asa cum s-a intamplat in tarile dezvoltate dupa razboi, vor asigura painea muncitorilor pentru o lunga perioada de timp. Asta inseamna si ca guvernul viitor, in loc sa mai mareasca pensiile si salariile bugetarilor , va trebui sa directioneze fondurile catre constructia de infrastructura de transport si utilitara (apa si canal la sate si orase).Numai asa vom putea spune ca avem o crestere record sanatoasa. Altfel este o crestere record de import. Am importat atat banii cat si bunurile, le-am consumat, am dat bine in statistici, acum trebuie sa ne apucam de treaba.

Freddie Mac si Fannie Mae

Astazi, publicatiile economice se intrec in comentarii legate de preluarea de catre guvernul american a, de acum celebrelor pe intreg globul, Freddie Mac si Fannie Mae, cele 2 entitati ce garanteaza piata creditelor ipotecare din SUA. Cei mai multi dintre scriitorii - analisti se lamenteaza ca SUA ar aplica zicala sa nu faci ce face popa ci doar ce spune popa. Cu alte cuvinte SUA sustin economia de piata adica o economie bazata in exclusivitate pe fortele pietei, intervenind doar la nivel de reglementari ce afecteaza in egala masura atat capitalul privat cat si pe cel public.

In primul rand cred ca o paralela intre economia romaneasca si cea americana este total inoportuna in acest moment al dezvoltarii noastre. Mai mult nivelul ratei de schimb situat in ultimii ani in jurul valorii de 2,5 lei/USD reflecta eventual doar raportul ciclului de productie in cazul painii poate unul dintre putinele produse ce se pot manufactura autohton, fara interventia capitalistilor straini. Si avem paine pentru toti, adica in caz de deglobalizare cel putin nu murim de foame. Asta daca ramanem cu un climat temperat continental favorabil culturii de grau. Pentru ca daca incet-incet trecem la temperaturi sub tropicale ne vom hrani poate cu frunze de palimieri pana vom deprinde cultuta maslinului si ne vom reforma gustul pentru branza de capra.

In al doilea rand, tot lecturand comentariile "analistilor" nu m-am lamurit daca acestia au inteles cine sunt Freddie Mac si Fannie Mae si cum au ajuns la asa -zisul faliment din care ar fi fost salvati prin preluarea lor de catre guvernul american. Dar guvernul american este cel care de fapt i-a infiintat. La inceput a fost doar Fannie Mae si, pentru ca monopolul trebuia sa dispara, la un moment dat a aparut si Freddie Mac. ambele avand pe fond rolul de a prelua imprumuturi ipotecare de pe piata contra unui comision, de a le securitiza si a le vinde mai departe investitorilor interesati, in acest mod crescand lichiditatea de piata ipotecara. Iar ipotecile odata securitizate si garantate de aceste doua entitati erau achizitionate de catre investitori si institutii financiare din intreaga lume. Ce poate fi mai sigur decat sa iti investesti economiile in niste instrumente financiare emise de catre o entitate a guvernului SUA considerat de catre noi toti risk free?

Doar ca la un moment dat al existentei celor doua entitati, guvernul american s-a decis sa le privatizeze. Poate si pentru ca trezoreria americana avea nevoie de bani si momentul era favorabil, nu cred ca motivele privatizarii sunt in momentul de fata prea importante. Cert este ca investitorii au ramas, voit sau nu, cu ideea ca instrumentele financiare vandute de catre Freddie Mac si Fannie Mae erau in continuare (adica si dupa privatizare) garantate de catre guvernul SUA. Daca le-ar fi lasat sa falimenteze atunci guvernul american si-ar fi pierdut credibilitatea afectata oricum de dolarul deosebit de slab, de perfomantele modeste ale economiei, de criza creditelor ipotecare neasigurate si nu in ultimul rand de interminabilul razboi din Irak. Or partenerii Americii adica tarile care vand petrol la comanda sunt si cele care au investit masiv in economia SUA prin intermediul achizitiei de titluri financiare mai ales titluri care se presupune ca sunt garantate direct sau indirect de catre guvern. In aceste circumstante singura alternativa a guvernului a fost sa nationalizeze cele 2 entitati sau mai bine spus sa le ia inapoi concediindu-le bineinteles conducerea care le-a adus in aceasta situatie.

Nu am inteles din tot ce am lecturat astazi scris de cativa analisti romani mai mult sau mai putini reprezentativi, care sunt motivele care ne-ar putea determina sa consideram ca SUA este un stat socialist? Cine impiedica statul roman sa achizitioneze companii romanesti in faliment dar care ar fi nepretuite pentru populatia Romaniei? Raspunsul este nimeni. Cine impiedica spre exemplu Primaria Capitalei sa achizitioneze la pretul pietei terenuri sau foste fabrici si uzine pentru a crea zone verzi in Bucuresti? Nimeni. Dovada ca asa s-a rezolvat litigiul cu Parcul Bordei. Diferenta dintre SUA si Romania este ca noi nu prea avem guvernanti capabili sa evalueze oportunitatea de a avea sau nu in stare de functionare o anumita entitate sau activitate. Cred ca mai important pentru noi ar fi sa studiem oportunitatea infiintarii unor asemenea entitati pentru a injecta mai multa lichiditate in piata imobiliara si a facilita in acest mod achizitia de locuinte ieftine de catre majoritatea populatiei care nu are acces in prezent la credite ipotecare.

Balansul stat - privat nu trebuie privit ca ceva neobisnuit. Evident cazul ideal este ca statul sa reglementeze piata iar aceasta la randul ei sa se autoregleze in interiorul reglementarilor. Dar piata niciodata nu va fi perfecta atat timp cat la carma tuturor entitatilor ce actioneaza pe o piata se afla oameni iar reglementarile nu sunt emise de catre masini ci de politicieni aflati intr-u permanenta competitie pentru votul electoratului. Nu ar fi exclus ca in viitor sa auzim ca guvernul american a salvat uzinele Ford de la faliment prin achizitionarea unui pachet de actiuni de control.

Cred ca cel mai important cand facem comparatii intre economii este sa ne imaginam pentru un moment ca urmeaza era deglobalizarii, a revenirii la taxe si tarife vamale, fara sa ne intoarcem la comunism si ca investitiilor straine li se retrage licenta de functionare. Cu ce ramane SUA, cu ce ramane Romania? SUA ramane cu Internet, calculatoare, sateliti, autovehicule, chimie si petrochimie, aparatura medicala, medicamente, cereale etc. Romania practic ramane doar cu agricultura si niste rafinarii care vor merge in gol din lipsa de materie prima. Practic, dupa 20 de ani de energii risipite am ajuns exact de unde am plecat cu deosebirea ca acum avem magazinele pline de marfa lor. Daca inainte marfa noastra era putina si proasta, acum aceasta nu mai exista. Iar guvernul Romaniei chiar daca ar lua pe gratis tot ce ar lasa investitorii straini in urma nu ar avea nu suficiente resurse materiale ci in special umane sa le faca sa functioneze si sa se replice..

In concluzie, cercetatorii nostri in economie s-ar dovedi mult mai utili daca ne-ar explica la ce au fost buni Freddie Mac si Fannie Mae si daca nu ar fi buni si pentru noi pentru a facilita accesul la credite ipotecare si clasei medii romanesti adica a acelora al caror castig salarial se ridica la nivelul salariului mediu pe economie si care, in prezent, nu intrunesc conditiile de eligibilitate impuse de catre bancile comerciale si de catre BNR indirect.

Energetica romaneasca, incotro?(2)

Zilele acestea in presa au aparut cateva articole mai bine documentate despre energia eoliana si furnizorii de energie electrica din Romania. Dar totusi inca departe de miezul real al chestiunilor in discutie. Astfel, intr-o conferinta de presa, Transelectrica a anuntat in sfarsit ca numarul de proiecte eoliene exprimate in capacitati de producere a energiei electrice depaseste cu mult posibilitatile de preluare in retea de care dispune Transelectrica si, mai mult, daca toate s-ar concretiza, ar depasi cu mult necesarul de consum al tarii noastre. Dar nu es prea explica si de ce pentru ca cititorul sa inteleaga ca nu este o rea-vointa la nivelul companiei mentionate ci o limitare tehnologica. Astfel, daca energia produsa din surse eoliene este declarata de catre producator ca fiind prioritara atunci sistemul energetic national are obligatia sa o preia oricand la un pret fix cunoscut de catre ambele parti. In acest mod, producatorul isi poate calcula cu precizie veniturile luand in consideratie un volum mediu de energie. In oglinda, pentru ca energie electrica reprezinta un produs ce nu se poate (inca) stoca in Romania, Transelectrica trebuie sa aiba in rezerva niste capacitati flexibile de productie care sa compenseze existenta sau inexistenta in retea a energiei eoliene. Cine achita insa nota de plata pentru aceste capacitati si care sunt acestea reprezinta intrebari ale caror raspuns nu este deocamdata prea clar. Dar acesta este aspectul care limiteaza utilizarea energiei eoliene presupunand ca proiectele anuntate chiar se vor realiza ceea ce este de fapt putin probabil. Daca rationam prin reducere la absurd, si consideram ca Romania dispune de suficient vant sa ne imaginam ca intreg necesarul la nivel national, teoretic s-ar putea acoperi din capacitatile eoliene. Dar ce ne facem cand nu bate vantul? Atunci ar trebui sa dispunem de o capacitate de productie echivalenta care sa intre in functiune cand nu bate vantul. Ceea ce este chiar absurd. Sau nu daca am avea in oglinda generatoare hidro care sunt flexibile, usor de oprit si de pornit. Insa cine ar suporta in acest caz costurile? Normal ar fi ca un generaot de energie eoliana sa se asocieze cu un generator de energie electrica din surse conventionale adica sigure ce pot functiona indiferemt de anotimp si de starea vremii. Numai ca in Romania investitorii eolieni nu prea exista la ora actuala. Exista doar investitori imobiliari care s-au repezit sa achizitioneze terenurile cu potentia eolian in vederea revanzarii acestora catre posibilii producatori de energie eoliana. Cred ca in prezent, asistam mai degraba, la un razboi intre acesti proprietari, dornici sa scape cat mai repede si la preturi cat mai mari de terenurile respective, prin vanzarea lor catre marile firme internationale obligate de legislatie sa produca si energie verde. Doar ca numarul acestora este limitat.

Cat despre situatia furnizorilor privati de energie, asa cum scriam intr-un alt articol prin noiembrie anul trecut, acestia vor disparea treptat, pe masura ce expira contractele preferentiale cu Hidroelectrica si daca, bineinteles, acestea nu vor fi reinnoite. Daca tot prin reducere la absurd, toate contractele incheiate intre producatorii si furnizorii de energie electrica s-ar abroga iar vanzarea de energie s-ar realiza numai prin licitatii competitive pe baza pretului cel mai mare atunci am asista la o uniformizarea a preturilor avand in vedere ca balanta energetica a tarii noastre este echilibrata adica atat cat producem consumam iar capacitatile de import - export sunt suficient de limitate astfel incat importul sa nu produca un dezechilibru in piata. In aceasta situatie ar castiga firmele de distributie care, avand un portofoliu mare de consumatori mostenit din perioada monopolista, prezinta si dezechilibre mici. Or tocmai dezechilibrele de consum pe fiecare consumator (adica diferenta intre consumul orar planificat si anuntat de catre consumator furnizorului de energie si cel realizat efectiv) sunt cele care fac diferenta intre profit si pierdere in cazul unui furnizor de energie electrica. Companiile de distributie din care s-au desprins firmele de furnizare au preluat fiecare cate un portofoliu de peste 1,5 milioane de abonati ceea ce face ca dezechilkibrele sa se compenseze reciproc astfel incat pierderile rezultate sa fie minime. Altfel spus, sistemul romanesc asa cum este conceput la ora actuala nu prea lasa loc de concurenta sau competitivitate. S-a inlcouit de fapt un monopol integrat pe verticala cu o suma de monopoluri mai mici aflate sub controlul mai multor entitati care conlucreaza bine intre ele cand este vorba de profit pe seama consumatorului final.

Energetica romaneasca, incotro? (1)

Nu exista zi in care in mass media locala sa nu existe articole referitoare fie la bursa de energie, fie la oportunitatea crearii companiei nationale de energie, sau la viitorul energiei eoliene. Cu toate acestea de o buna perioada de timp in acest sector nu s-a mai intamplat nimic notabil. Dincolo de vorbe avem aceeasi capacitate de productie a energiei electrice pe care o aveam si acum 20 de ani cu exceptia nou construitului reactor doi de la Cernavoda. Adica un plus teoretic de 700 MW pentru ca in practica au disparut alte capacitati fie din cauza varstei fie din cauza de faliment financiar si ma refer aici in primul rand la celebrele CET-uri locale din care s-au salvat doar cateva in marile orase unde numarul de apartamente racordate a justificat mentinerea lor.

In rest, in 2004, la presiunea Bancii Mondiale si a altor organizatii americane s-a mai reorganizat un pic sectorul de productie prin comasarea unor exploatari miniere cu producatorii clienti de energie electrica rezultand cele trei complaxuri energetice din Oltenia adica Rovinari, Turceni si Craiova. Nu este clar ce criterii au stat la baza acestei reorganizari deoarece la nivel de complex energetic nu s-a realizat independenta fata de producatorii externi de carbune. Pentru exemplificare, la Turceni numai 50% din necesarul de carbune este extras din exploatarile proprii restul este achizitionat de la Compania de lignit Oltenia care livreaza si celorlalte doua entitati energetice mentionate anterior. Mai mult, desi cele 3 complexuri sunt detinute integral de stat, acesta nu a inclus in bugetele lor fondurile necesare pentru ecologizare care trebuie facuta pana in anul 2012. Din acest motiv, exista pe piata diferite analize care sustin ca ar fi mai fezabil ca cel putin Rovinari si Turceni sa se inchida si sa se creeze un nou grup energetic in zona care din start s-ar conforma standardelor de mediu utilizand cele mai bune tehnici disponibile pe plan mondial.

In paralel se discuta deja de 4 ani de constructia de noi reactoare nucleare. La inceput a fost douar unul singur adica al treilea, ulterior criza energetica mondiala si-a facut aparitia iar calculele financiare au aratat ca este mai profitabil sa construiesti doua reactoare in loc de unul. Asa ca toate discutiile despre un al treilea reactor s-au anulat si s-a pornit din nou la drum cu doua noi reactoare. De data aceasta, in plina criza energetica, greii Europei s-au prezentat cu scrisori de intentie, fiecare dorind sa detina cel putin 15%. Initial si statul roman reprezentat de Ministerul Economiei si Finantelor a fost de acord, doar ca ulterior, dupa semnarea Protocolului cu investitorii, aceslasi stat s-a razgandit si a decis prin Hotarare de guvern ca va detine 51%. Nu este clar ce anume s-a intamplat dupa momentul semnarii acordului cu investitorii, cert este ca, pentru a doua oara s-a anulat tot ce s-a discutat in ultimii 4 ani. Cum alegerile parlamentare sunt pe drum, evident ca in perioada ramasa de 5 luni nu se va mai intampla nimic semnificativ in aceasta zona. Vom intra in anul 2009 asa cum eram in 2004 doar cu niste bani in plus cheltuiti pe o consultanta si cateva planuri de afaceri devenite intre timp inutile. Si cu niste functionari ministeriali bine remunerati pentru prezenta lor in comisia de negocieri care a functionat si probabil inca mai functioneaza pe langa SNN.

Mai departe se discuta de ceva vreme de infiintarea unei companii nationale de energie electrica in care sa fie incluse entitatile din distributie ramase neprivatizate, Hidroelectrica partial sau integral, Termoelectrica si eventual unul din complexurile energetice. Cred ca in privinta ascestora din urma se impune o analiza in legatura cu viitorul tehnologiei de care dispun inainte de a mai face orice reorganizare in privinta lor. Dotate fiind cu tehnica anilor 60 -70, avand o durata de viata expirate, orice retehnologizare inseamna un castig de maximum 15 ani dar la randamentele impuse de tehnologia primara ramasa mult in urma fata de standardele actuale in primul rand ca randamente si protectie a mediului. S-ar putea ca aceasta analiza sa releve ceea ce aminteam mai sus si anume ca cel mai fezabil ar fi construirea unor gruprui noi echivalente intr-o locatie optima fata de exploatarile miniere astfel incat sa se minimizeze costurile de transport.

In ceea ce priveste cuplarea Termoelectrica si Hidroelectrica intr-o entitate aceasta idee nu este o noutate si, in opinia mea, are sens. Iar faptul ca am mai adauga si trei companii de distributie care pot functiona ca filiale in firma nou creata nu reprezinta un impediment, din contra am mai face economii la capitolul structuri de conducere platite din bani publici. Mai mult, in prezent, cele trei distributii sunt detinute de fapt de catre Electrica, care la randul sau este detinuta de statul roman prin intermediul AVAS. S-a creat chiar o situatie ridicola in care cele 4 entitati adica Electrica si cele 3 detineri ale sale isi fac concurenta reciproc pe piata de energie electrica. Electrica aflata in cautarea obiectului de activitate s-a transformat intr-un furnizor activ de energie electrica dar si intr-un prestator de servicii de echilibrare pe care le presteaza in functie de afinitatile de pe piata. In aceste conditii includerea celor 3 distributii in compania nationala si crearea unei filiale separate de furnizarea ar avea un sens mai bun decat situatia actuala. Si in plus, daca ne uitam in jurul nostru, fiecare tara membra a UE dispune de o astfel de entitate care domina piata in tara respectiva CEZ, ENEL, EdF etc. Altfel spus alegatiile potrivit carora s-ar distorsiona piata de enrgie nu au niciun sens in primul rand pentru ca aceasta piata nu exista. Nici macar pe hartie!

Am prezentat in alte articole situatia pietei de energie electrica din Romania. Dincolo de faptul ca se tranzactioneaza un volum mic, furnizorii privati semnificativi (nu cei proveniti prin privatizare) au captat procente importante din piata in baza contractelor incheiate la preturi preferntiale cu producatorii ieftini Hidroelectrica, Nuclearelectrica si Rovinari. Acesti furnizori domina si tranzactiile bursiere pentru ca au nevoie de energie de completare pe care isi pot permite sa o cumpere mai scump, adica la pretul pietei, deoarece o combina cu cea ieftina cumparata preferential la preturi confidentiale.

Conitnuarea in urmatorul articol.

Scad preturile la imobiliare, se apropie recesiunea?

Titlurile din presa ultimelor saptamani se circumscriu acelorasi doua subiecte: Criza imobiara mai bine zis ipotecara din SUA si recesiunea economica care aparent a cuprins SUA si se apropie incet-incet si de Europa desi oficialii europeni resping aceasta idee. Nu prea inteleg in contextul globalizarii de care se face atata caz cum ar putea fi criza intr-un sistem deschis si o crestere economica sustinuta in sistemul vecin care este conectat prin multiple axe cu primul sistem. Reformuland, SUA are un deficit comercial record, mai bine zis toata lumea profita de societatea de consum americana astfel incat si China dar si UE se lauda cu excedente comerciale in relatia cu America. Daca sistemul de consum american se restrange fiind afectat de aceasta criza economica, atunci evident interactiunea cu exteriorul se va reduce, ceea ce inseamna o diminuare a fluxurilor comerciale dinspre Europa si China catre SUA. In aceste conditii, primii afectati vor fi exportatorii europeni, cei mai putini competitivi din cauza costurilor de productie ridicate ce vor fi nevoiti sa isi reduca productia daca nu o vor putea reorienta catre alte piete. Dar care ar fi acestea? Ce alta piata poate absorbi excedentul comercial german sau puzderia de articole "made in China"?

Raspunsul zilelor noastre cred ca apare evident adica niciuna. Asa ca alternativa este reducerea productiei, or volume mai mici necesita si forta de munca mai putina sau, la aceeasi forta de munca, salarii/venituri mai mici. Iar veniturile mai mici antreneaza o reducere a consumului sau o rata de economisire mai mica sau investitii imobiliare sau bursiere mai mici. Dincolo de faptul ca bancile vor acorda credite cu mai multa atentie si precautie nici clientela nu se va mai inghesui pe la ghiseele bancare pentru a se indatora pe 30 - 40 de ani pentru un apartament a carui valoare este neclara chiar si pentru cel mai avizat specialist in constructii si finante. Pentru ca nu-i asa toti cunoastem teoria, capitalul investit intr-o afacere trebuie sa produca un randament mai mare decat daca l-am plasa in depozite bancare. Cum un depozit pe termen lung pentru valori mari ne-ar aduce la Euro poate 10%, cu prima de risc pe care o insumam la acest randament putem atinge 15-16% poate chiar 20%. Si atunci de unde preturi la apartamente de 1500 Euro/mp in zone precum Pipera sau Stefanesti sau Domnesti sau in blocuri de 25 de etaje in Colentina? Evident in aceste cazuri, investitorul doreste sa atinga randamente de cel putin 50% ceea ce este spectaculos pentru o tara membra a UE.

Poate confruntati cu aceasta ecuatie dar si traind din bani munciti, tinerii si maturii din ziua de astazi se vor gandi de mai maulte ori pana cand isi vor investi finantele excedentare achizitionand apartamente la pret dublu prin credite bancare. Pentru ca nu banca va pierde. Solicitand un avans de 20 -30%, banca s-a acoperit in eventualitatea unor dimuari a valorii activului cu acest procent. Exact acelasi procent va constitui insa pierdere pentru clientul bancii. Este nepermis ca sectorul imobiliar in Romania sa produca randamente de peste 50% in timp ce in productie randamentele sunt de 15% sau chiar mai mici. Cum s-a ajuns aici este un fenomen care merita o atentie speciala din partea institutelor de cercetari economice. Liberalizarea comertului a condus inca din anii '90 la o invazie de bunuri de import care practic au desfiintat productia autohtona marcata nu atat de costuri mici sau mari cat de calitate necorespunzatoare. Incepand din anul 2000, un oarecare influx de investitii straine corobarat cu scaderea riscului de tara ce a favorizat emisiuni favorabile de tilturi de stat pe pietele internationale a mascat deficitul de cont curent care s-a adncit continuu pe parcursul ultimilor 8 ani.

Acum, in ceasul al 13 lea, BNR incearca sa corecteze aceasta tendinta. Doar ca in opinia mea o face ca de obicei cu o mare intarziere. In orice perioada de recsiune, investitorii straini sunt mai prudenti, se orienteaza catre consolidarea a ceea ce detin deja, astfel ca fluxurile de ISD vor avea o rata de crestere mai mica sau chiar neglijabila. Criza imobiliara determina si o rata mai mica de angajare in constructii ceea ce inseamna ca si remiterile din strainatate ale muncitorilor romani vor ramane constante sau eventual vor descreste. Si atunci cu ce acoperim deficitul de cont curent? Fie restrictionam importurile prin scumpirea lor adica deprecierea monedei nationale, fie marim productia interna, fie vindem obligatiuni ale statului roman pe pietele internationale indatorandu-ne astfel in asteptarea unui viitor mai bun adica in asteptarea unor minuni care insa nu se vor intampla fara concursul nostru. Pe de alta parte, teoria o stim cu totii, moneda mai slaba inseamna inflatie mare care automat conduce la erodarea puterii de cumparare si la anularea castigului de crestere economica obtinut in ultimii ani.

Imi amintesc si acum teoria lansata de BNR cu ani in urma potrivit careia rolul autoritatilor este de a crea climatul necesar pentru ca afacerile sa infloreasca. Ce a uitat banca centrala din aceasta ecuatie este ca in Romania, afacerile nu infloresc de la sine iar cei mai cunoscuti oameni de afaceri romani si de fapt cei mai avuti nu au facut avere din productie ci din imporuturi si distributia acestor importuri, din imobiliare de fapt afaceri cu retrocedari si schimburi de terenuri in defavoarea statului si din afaceri cu statul in care acesta din urma a iesit mereu in pierdere. Inca nu am in fata ochilor un milionar din productie. Dar din imobiliare, importuri si comert, tranzactii neclare pe bursa avem cu totii.

In aceste conditii, am mai scris intr-un alt articol, criza creditelor ipotecare din SUA ne face un bine. Ne trezeste din starea euforica in care intraseram cu totii deopotriva guvernanti si cetateni. A venit timpul sa ne intrebam ce suntem noi capabili sa producem si ma refer aici atat la bunuri cat si la servicii. Cat priveste comertul, pe acesta l-am dat deja firmelor globale care vor avea grija sa isi repatrieze constant dividende consistente. Si ocupand cele mai bune locatii adica vad comercial nu sunt in pericol de concurenta cu vreun roman cu exces de spirit antreprenorial. Productia in schimb este deocamdata teren aproape viran. Cat despre agricultura, nici nu ma mai refer la ea, pentru ca fragmentarea terenurilor impiedica deocamdata crearea de ferme industriale. Asadar, prezentul Romaniei inseamna investitii in productie si nu in imobiliare. Dar cine sunt sau cine ar trebui sa fie investitorii? Romanii sau strainii? Si sunt bancile dispuse sa finanteze productia locala?

Bursa de Valori de la Bucuresti implineste astazi un an de scadere

Asa suna titlul unui editorial intr-unul din ziarele financiare locale. De altfel artiuole pe tema scaderilor de la BVB se gasesc in toate ziarele in fiecare zi. Asa zisi analisti se intrec in a se mira de ce scade bursa. Tot ei descopera (!) acum cand au intrat pe rosu ca nu prea exista titluri lichide si ca, investitorii de fapt nu prea au ce sa cumpere. Aceiasi analisti incearca sa gaseasca legaturi sincrone cu bursele americane sperand ca o data cu o umbra de revenire a increderii pe Wall Street, investitorii se vor intoarce si pe BVB.

In primul rand economia americana si cea romaneasca nu au nimic in comun, de fapt absolut nimic. Companiile listate pe principalele piete financiare americane si, in general, pe principalele piete financiare ale lumii sunt companii locale in care investitorii straini nu detin majoritatea, nici macar cate un pachet de actiuni care sa le asigure vreun drept de vot. In acest caz este evident ca orice tendinta macroeconomica se poate reflecta in activitatea acelor companii dar si invers, daca bursa este in crestere inseamna ca pe ansamblu, companiile ale caror titluri se tranzactiuneaza o duc bine si atunci exista si crestere economica. Or, in cazul Romaniei, exact aici este problema, pe BVB nu prea exista titluri romanesti in afara de Banca Transilvania si Banca Carpatica in sectorul financiar si Transgaz, Transelectrica, Conpet in sectorul energetic.. Despre sectorul manufacturier, telecomunicatii, constructii si farmaceutice nici nu poate fi vorba pentru simplul motiv ca acestea nu prea mai exista pe scara mare in proprietatea capitalului romanesc. Iar despre Transgaz si Transelectrica am mai scris. Acsetea nu sunt entitati reale, sunt doar administratorii unor active, activitati pentru care percep niste tarife aprobate de autoritatea de resort care accepta o anumita rata a profitului de fapt un plafon impus prin actele normative de infiintare. Si care, daca nu se aproba majorarea de tarif, poate sa scada indiferent cat de bine au gestionat echipele de management activitatile celor 2 companii. Listarea la bursa a celor 2 companii nu a facut decat sa le mai transparentizeze putin activitatea dar acel faimos PER nu are legatura cu cat de inteligenti sunt sefii sau angajatii sau cat de mari sunt veniturile. Pentru ca acestea din urma reprezinta tariful aprobat inmultit cu consumul. Si chiar daca consumul este in crestere, cel putin in cazul Transelectrica, tariful ar putea pe viitor sa ramana constant sau chiar sa scada ceea ce va determina o scadere a profitului net si implicit a dividendelor.

Si atunci ce se tranzactioneaza la BVB? Aproape nimic. Niste SIF-uri anemice, golite de continut, cu echipe de management intepenite in functie si in istorie care sunt probabil ingrijorate ca nu si-au vandut la timp detinerile si ca, exista acum riscul intoarcerii la preturile de achizitie. Niste SIF-uri ale caror avere este neclara din moment ce societatile din portofoliu (cu exceptia bancilor controlate oricum de entitati straine dar care isi publica totusi rapoartele anuale) nu sunt listate si nici nu dau dovada de o minima transparenta in privinta structurii echipei de management si a publicarii bilanturilor anuale si a unui raport de activitate in forma extinsa.

Pana anul trecut, investitorii straini in stransa legatura cu anumiti investitori romani care intre timp sia-u lichidat si ei detinerile, au facut legea pe bursa. Iar la primele semne de oboseala a Caritas-ului bursier romanesc, si-au marcat profiturile si au plecat cu castiguri suficient de mari cat sa nu se mai intoarca prea curand. Pentru ca ei intre ei nu se prea pot insela iar micul investitor roman este deja falit, trebuie sa aiba rabdare si sa astepte o perioada buna pana cand sa poata vinde la un pret mai mare decat cel de cumparare si ma refer aici la perioada septembrie 2007 - aprilie 2008 cand toata lumea a devenit constienta ca aceasta criza nu este trecatoare neputand fi rezolvata cu un algocalmin si nici macar cu un antibitoic obisnuit. Si asta pentru ca perioada de crestere a fost lunga iar panta ei abrupta.

Desigur, cum bursa locala nu are nicio legatura cu economia asa si economia romaneasca poate creste independent de scaderea bursei. Pentru ca aceasta prabusire a bursei nu are legatura cu starea financiara a companiilor atatea cate sunt listate asa cum nici cresterea ei nu a avut. Bursa isi va reveni cand se vor intoarce investitorii straini. Un secret numai de ei cunoscut. Pana atunci sunt curioasa ce se va intampla cu piata noastra de capital in ansamblu. Deja BRD a anuntat internalizarea societatii sale de brokeraj si sunt sigura ca vor urma si alte astfel de internalizari sau chiar mici falimente. Pentru ca nu-i asa toata lumea traieste din impozitul pe tranzactii. Daca acestea nu prea mai exista dispar si banii de salarii dar si insasi motivatia existentei acestor firme. Se mai poate introduce in ecuatie alternativa listarii unor companii de stat precum CEC, companiile feroviare, aeroporturile etc. dar chiar daca s-ar demara procedurile de listare in aceasta perioada, listarea ar vea loc abia peste 6 luni, adica prin februarie - martie 2009. Si poate ca, atrasi de oferta noua se vor intoarce si investiorii straini pe bursa.

Piata financiar-bancara din Roimania, incotro?

De cateva zile bancherii si analistii de pe piata si-au gasit un nou subiect de dezbatut, ce-i drept oferit cu generozotate de catre BNR si anume utilizarea fisei fiscale pentru calcularea riscului si plafonului de creditare in cazul persoanelor fizice. Am mai scris intr-un alt articol ca, de cativa ani, Romania a devenit un El Dorado al acreditarii. Piata locala este dominata de bancile straine care au fost finantate pana la declansarea vizibila in Europa a crizei sub-prime, de catre bancile mama la niste dobanzi ridicol de mici. Acestea, adica filialele locale au avut grija sa plaseze acesti bani catre romanii avizi de cumparaturi (lipsiti atata timp de bunuri electrocasnice, masini, excursii, tratamente medicale) cu niste dobanzi uriase si impovaratoare. Si cand scriu dobanzi ma refer la aceasta notiune in sensul generic adica inclusiv comisioane si alte speze inventate local de catre sefii straini ai filialelor locale. Sefi straini care au venit si nu au mai plecat din Romania, pentru ca nu-i asa, unde gaseau o piata mai buna decat la noi. Unde mai poti fi finantat cu dobanzi de 3-4% si plasa aceiasi bani cu 10-12% si chiar mai mult? Este adevarat ca, intre timp, marja de dobanda s-a mai subtiat dar la schimb s-a marit numarul de clienti. In acest fel, bancile nu au fost niciodata prea interesate de fenomenul economisirii. De ce sa ofere populatiei randamente acceptabile la depozite cand se puteau imprumuta de la firma mama la niste dobanzi foarte mici sau chiar fara dobanda?

Asa s-a incurajat extinderea pe scara larga a creditului fara dobanda. Degeaba a ridicat vocea BNR, nicio banca nu a renuntat la a mai acorda credite, din ce in ce mai riscante dar si mai scumpe. Situatia a inceput sa se schimbe numai datorita crizei financiare care strabate in aceasta perioada pietele financiare globale. In aceste conditii, afectate de criza au inceput sa fie bancile mama ale filialelor din Romania. Astfel incat robinetului banilor multi si ieftini i s-a micsorat debitul. Asa se face ca pentru prima oara dupa mult timp am inceput sa remarcam promotie la depozite! Bancile se intrec in a atrage depozite de la populatie. In ultimii ani, daca aveai o suma de investit adica 10.000 - 20.000 Euro, bancile te trimiteau la firma lor de gestionare a activelor. Ca sa mai castige ele putin si din comisionul de administrare plus ca emiteau propriile titluri pe care si le vindeau ulterior incrucisat. Si lucrurile mergeau bine pentru toata lumea, clientii erau multumiti fiind asigurati ca banutii lor sunt bine gestionati, suma creste peste rata inflatiei.

Doar ca intr-o zi a aparut la orizont aceasta criza financiara americana bazata evident tot pe speculatii fara acoperire dar si pe un comportament lipsit de orice urma de etica din partea agentiilor de rating. Cu cat plateai mai mult pentru evaluarea rating-ului unor produse financiare, cu atat ratingul respectiv era mai mare si mai tare iar randamentul acelor produse crestea. Cum Wall - Street-ul a vandut produsele astfel concepute in toata lumea, nu este de mirare ca asistam acum la un fenomen gen bulgare dezapada care, prin rostogolire, dupa ce a zdruncinat pietele financiare super-dezvoltate si bancile globale, se indreapta acum catre pietele emrgente inclusiv catre Romania. In acest context nu inteleg de ce se lamenteaza unii investitori si brokeri cu privire la scaderile de pe BVB. Asta daca intr-un moment de luciditate nu inteleg ca abia acum BVB isi ilustreaza adevarata ei valoare. Problema lor este reprezentata de fapt de o chestiune financiara personala. Aceasta scadere dramatica a bursei antreneaza si o scadere la fel de spectaculoasa a veniturilor incasate de pe urma intermedierilor financiare. Dar nimeni nu gandeste ca acele castiguri uriase din anii trecuti au avut loc pe seama amanetarii viitorului. Pe o bursa unde sunt listate numai companiile unei economii care practic nu produce nimic de substanta, cat timp te poti astepta la cresteri? Atat timp cat manipulatorii pietei, cei care au facut jocurile pe BVB si-au tinut banii si au lasat impresia de crestere. Cand criza s-a declansat, acesti investitori (in majoritate straini) si-au luat banii inapoi si au plecat. Analistii se mira ca bursa scade desi nu exista modificari in activitatea companiilor listate. Dar nici cand bursa crestea nu existau modificari care sa justifice acea crestere. Existau doar investitori care manipulau piata. Cum acestia au plecat bursa a ramas cum a fost inainte de a incepe evolutia ei spectaculoasa din ultimii ani.

Revenind la banci si la initiativa BNR de introducere a fisei fiscale ca element de evaluare a plafonului de creditare pentru persoanele fizice, initiativa mi se pare lipsita de imaginatie din start. Odata pentru simplul motiv ca si aceste fise fiscale pot fi falsificate ca si cartile de munca, cartile de identitate etc.In plus, daca la banci discutam de zeci si sute de agentii intr-un oras, fiscul are cateva agentii in fiecare sector sau oras. Asa incat oamenii vor sta la cozi pentru a-si obtine mult dorita adeverinta sau fisa. Si, asa cum mai scria un cotidian, in prima parte a anului 2009 ne vom folosi de fisele fiscale din 2007. De fapt asta si doreste BNR, sa se utilizeze ca referinta venituri cat mai mic pentru ca si valoarea credtelor sa fie cat mai mica. Dar daca se va utliza smecheria care functioneaza de zeci de ani prin pietel dezvoltate si anume dobanda mica in primii 3 ani pentru incadrarea in limitele de creditare si cresterea abrupta a acesteia in urmatorii ani coroborat cu marirea duratei de creditare, ajungem de unde am plecat, cu deosebirea ca mai dam o spaga si la fisc pentru a obtine in timp util mult dorita fisa fiscala. Altfel spus, cred ca viteza de crestere a creditului de consum va fi limitata in viiotrul imediat nu de barierele administrative pe care tot incearca BNR-ul sa le impuna ci de faptul ca bancile mama nu mai sunt dispuse sa isi finanteze filialele cu atata generozitate si, mai mult, creste portofoliul de credite restante ale bancilor locale. In aceste conditii chiar bancile vor aplica filtre mult mai severe pentru racolarea clientilor.

ISD din ECE pierd viteza

Asa suna titlul unui studiu realizat de Institutul de Studii Economice de la Viena. Investitiile Straine Directe (ISD) in Europa Centrala si de Est (ECE) pierd viteza si substanta. Studiul analizeaza situatia statelor care au aderat la UE in 2004 concluzionand ca acestea nu mai ofera oportunitati pentru investitori: procesul de privatizare s-a incheiat iar costul fortei de munca a crescut atat de mult incat nu compenseaza cheltuielile de relocare. Pe de alta parte pietele interne sunt nesemnificative in comparatie cu volumele de productie care ar justifica investitii de amplitudine mare. Raman astfel in ecuatie doar Polonia - datorita pietei interne si Romania datorita (inca) nivelului salarial relativ scazut al fortei de munca. Dar studiul amintit nu ia in consideratie puternica criza economica ce afecteaza momentan SUA dar care a aparut si la orizontul UE. Scumpirea combustibililor creste costul transportului dar si al utilitatilor necesare operarii unei facilitati de productie. Mai mult, costurile de mediu inca neluate in consideratie in preturile locale ale utilitatilor din tarile ECE, cel putin in Romania, nu ofera o imagine clara si de perspectiva a tarifelor la utilitati astafel incat orice plan de afaceri intocmit astazi in preturi constante risca sa fie aruncat in aer de ajustarile iminente datorate nu numai scumpirii petrolului la nivel mondial dar si internalizarii costurilor de mediu si de modernizare a producatorilor de energie.

Mai mult, Banca Centrala Europeana in eforturile sale de combatere a inflatiei, tinde sa mareasca dobanda de referinta la Euro ceea ce va determina si scumpirea creditelor pentru companiile care investesc. Astfel, intr-un context macroeconomic nefavorabil, investitorii devin automat mai prudenti in luarea deciziilor de relocare sau de construire de facilitati noi. Exista si cateva exceptii insa concurenta, asa cum s-a constatat este acerba pentru atragerea de ISD. Mercedes a ales Ungaria pentru noua sa fabrica - este vorba de extinderea productie si nu de relocarea unei fabrici existente iar concernul Voestalpine se afla in curs de identificare a unui amplasament pentru o noua unitate de productie, Romania fiind inca pe lista scurta. Dar cum am mai scris si in alte articole, cu o floare nu se face primavara. Deficitul de cont curent al Romaniei este urias iar "capsunarii" afectati de criza economica din Spania si Italia nu vor mai trimite bani acasa in aceeasi masura ca si pana acum. Ceea ce inseamna ca avem nevoie de un supliment de investitii straine pentru a compensa deficitul de cont curent in conditiile in care vor exista suma din ce in ce mai mari repatriate de investitori sub forma de dividende sau de achitari de rate la imprumuturile acordate de entitati nerezidente.

Autoritatile se mandresc cu faptul ca viteza de crestere a exporturilor a fost mai mare decat cea a importurilor in acest an. Dar acest fenomen trebuie analizat in substanta. S-ar putea sa fie doar efectul deprecierii monedei nationale si nicidecum al cresterii ofertei si calitatii de produse si servicii romanesti la export. Faotul ca Nokia produce deja in Romania telefoane pentru pieta africana nu va dezechilibra balanta exporturilor deoarece valoarea adaugata in Romania este extrem de scazuta, fiind similara cu cea din industria textila. Doar productia de autoturisme Logan ne mai salveaza onoarea. In rest in ultimul an investitiile orientate catre export au fost de dimensiuni si volume care nu modifica structural exporturile romanesti.

In aceasta conjunctura nefavorabila, guvernul ar trebui sa ia in consideratie poate prin noua lege a investitiilor alocarea de ajutor de stat acelor industrii caracterizate prin valoarea adaugata si care au o prezenta semnificativa in tari precum Cehia, Ungaria si Polonia si care se regasesc pe primele locuri in ierarhia exporturilor mai ales in cazul Poloniei si Cehiei a caror balanta comerciala este suficient de echilibrata. Doar ca anul acesta in Romania ssunt programate alegeri parlamentare asa ca ramane in sarcina noului guvern sa adopte masuri de urgenta care sa compenseze declinul ISD in zona.

Dezastru la BVB?

Dezastru la Bursa este titlul unui editorial din ziarele de astzai. Borkerii plang in cor ca tot ce se castigase in capitalizarea bursiera in luna mai s-a pierdut in iunie, fara cauzalitate directa cu economia romaneasca. Articolul continua prin comparatii cu recordurile inregistrate anul trecut in aceeasi perioada. De atunci si pana astazi, adica in decurs de 1 an, capitalizarea BVB a scazut cu 13 miliarde de Euro, ultimele 4 miliarde fiind pirdute numai in ultima saptamana.

Dar care este sau care ar trebui sa fie capitalizarea "corecta" a bursei? De ce se lamenteaza unii in legatura cu aceste cifre, considerand ca scaderile din ultimul an nu reflecta realitatile romanesti care sunt cu mult mai luminoase decat am crede noi doar uitandu-ne pe bursa. Cred ca o analiza rapida a principalelor companii listate pe BVB ar putea oferi o sursa de plecare pentru niste comentarii calitative mai pertinente decat lamentarile unor brokeri. Cap de lista sunt companiile din domeniul energiei adica Petrom, Rompetrol & compTransgaz si Transelectrica. Ultimele doua sunt de fapt niste prestatori de servicii care au in gestiune anumite active aflate de fapt in proprietatea publica. Profitul lor este reglementat, nici nu ar avea sens sa fie altfel avand in vedere caracterul lor de monopol natural. Daca tariful impus de catre autoritatea de reglementare scade, atunci si profitul lor se erodeaza. Daca tariful creste, evident si veniturile lor cresc. Daca nimic nu se schimba atunci fluctuatiile de la bursa reprezinta doar simple operatiuni speculative fara legatura cu firma in sine. Nici listarea acestor firme nu a prea avut vreun sens, decat acela de a le obliga sa fie mai transparente in activitatea lor asa cum prevede regulamentul bursier. Daca insa ne referim la Petrom, aceasta companie nu mai reflecta piata romaneasca. Actionarul majoritar austriac conduce firma dupa cum doreste si s-a si vazut anul trecut cand Petrom a fost parte in niste tranzactii mai ciudate cum ar fi achizitia Petrom Service la un pret pentru care nu s-a oferit nicio justificare publica. In cazul Rompetrol, mai ales dupa preluarea firmei de catre Kaz Munai, activitatea acestei firme s-a opacizat astfel incat este putin probabil sa existe brokeri/analisti care sa poata realiza o previziune cat de cat realista in privinta evolutiei companiei. Iar actionariatul strain are posibilitatea sa ajusteze profitabilitatea companiei dupa cum isi doreste reducand semnificativ relevanta indicatorilor financiari calculati pe baza datelor din bilant.

Segmentul urmator de companii este cel bancar unde avem BRD, Banca Transilvania, Banca Carpatica si Erste Bank. BT si Carpatica sunt prea mici pentru a putea determina mutatii bursoere iar BRD avand probleme mari acasa este putin probabil sa exceleze pe pietele bursiere externe. Urmeaza la categoria I a BVB cele 5 SIF-uri care sunt de fapt actionari la BRD si la celelalte societati listate si ele la bursa la diferite categorii. Iar portofoliul SIF-urilor s-a micsorat continuu de la infiintare. Mai raman 3-4 societati in sfarsit manufacturiere din domeniul farmaceutic dar care abia mai supravietuiesc fiind amandoua de vanzare eventual ca active imobiliare.

In aceste conditii si dat fiind ca speculatorii s-au lamurit ca nu mai pot obtine randamente de 100% pe aceasta piata, intrebarea care se pune acum este nu de ce scade bursa ci unde se va opri aceasta scadere in absenta cotarii unor firme pentru care listarea la bursa se fie intr-adevar relevanta atat din punct de vedere al obtinerii de finantari cat si al capitalizarii in perspectiva unei eventuale vanzari, Reintoarcerea speculatorilor nu va aduce mult asteptata crestere. Pentru ca acestia nu vor mai putea manipula investitorii mici asa cum au facut-o pana acum. In plus unele din companiile prezente la categoriile I si II vor disparea nu in sensul juridic ci in cel al golirii de continut. Biofarm, Impact, SIF-urile sunt numai cateva entitati care, in cativa ani, se vor regasi ca active imobiliare puse in vanzare. Asa ca dezastrul la BVB va conitnua pana cand se va incheia si tranzitia la bursa.

Ordonanta pentru stimularea investitiilor

Astazi, 19 iunie, Ziarul Financiar a organizat un simpozion dedicat investitiilor straine si contributiei acestora la cresterea economica. Din partea oficialilor au vorbit ministrul economiei si finantelor, ministrul muncii si un director in BNR. Cei trei vorbitori, la unison, au preamarit investitiile straine si timpurile pe care le traim evaluate prin prisma cresterii de atractivitate a mediului de afaceri pentru investitiile straine. Dovada suprema a adus-o reprezentantul BNR care ne-a aratat cifrele pe primul trimestru ce indica un volum de 3 mld Euro atrasi in Romania sub diverse forme ceea ce a determinat o finantare a deficitului comercial in proportie de peste 60% de catre investitiile straine. In acest context, ministrul economiei si finantelor a precizat ca se va aproba o ordonanta privind stimularea investitiilor si criteriile de acordare a ajutorului de stat, stabilindu-se si domeniile prioritare. Surpriza a sosit cand le-a listat:industria prelucratoare in special cea legata de valorificarea superioara a resurselor forestiere si agricole, productia si furnizarea de energie, gaze, apa calda, distributia apei, gestionarea deseurilor, activitati de decontaminare, telecomunicatii si activitati de tehnologia informatiei, activitati stiintifice si tehnice. Per ansamblu aceste activitati trebuie sa se incadreze intr-una din urmatoarele categorii: dezvoltarea regionala, protectia si reabilitarea mediului, cresterea eficientei energetice,producerea si utilizarea energiei din surse regenerabile, ocuparea fortei de munca, cercetare si dezvoltare.

Sa analizam in detaliu aceste domenii. Daca ne referim la producerea energiei din surse regenerabile, aceasta activitate inclusiv stimulentele si ajutorul de stat sunt tratate in legea conservarii energiei si in alte acte normative. Din aceasta cauza exista in momentul de fata o concurenta acerba pentru achizitionarea de terenuri in zonele cu potential eolian tocmai pentru ca se cunosc deja avantajele unor astfel de investitii. Practic pretul unui megawatt produs din surse regenerabile este reglementat astfel incat sa acopere costurile si un profit rezonabil spre semnificativ. In plus exista obligativitatea ca pana in anul 2020, tara noastra sa isi asigure 20% din consumul energetic din astfel de surse. Cand venitul este sigur si asigura recuperarea investitiei la un randament bun, investitorii nu vor lipsi. Si atunci de ce ar mai fi necesar un ajutor de stat? Mai ales ca exista deja o suma consistenta ca fonduri structurale destinate acestui sector. Probabil ca acest paragraf din proiectul de ordonanta a fost sugerat chiar de catre cei interesati sa investeasca in domeniu.

O alta activitate vizata este industria prelucratoare cu trimitere directa la prelucrarea resurselor forestiere si a celor agricole. Daca s-ar fi studiat balanta comerciala a Romaniei adica poztiile comerciale pe care se inregistreaza cele mai mari dezechilibre, dar si balantele Poloniei, Cehiei si Ungariei care stau mult mai bine decat noi la capitolul venituri din export si competitivitate, s-ar fi observat ca sectoarele deficitare in investitii sunt echipamente electrice si electronice, autovehicule si componente auto (nu autoturisme ci camioane, masini agricole, echipamente industriale pe roti etc.), chimie si farmacie, biotehnoligie, s.a. In schimb noua lege ofera ca de obicei ajutoare tuturor. S-ar putea sa ajungem de unde am plecat cand s-au incercuit niste zone pe harta si s-au creat zonele defavorizate carora li s-au acordat stimulente fiscale generoase. Acolo s-au dezvoltat cu succes evaziuni fiscale de genul importurilor de carcase porcine, transarii si impachetarii acestora, imbutelierii de sucuri, prajirii de cafea, bineinteles in numele dezvoltarii regionale si al crearii de noi locuri de munca. Evident experimentul s-a inchis fiind declarat de toata lumea un esec.

Distributia apei ca si distributia de gaze la nivel local sunt activitati care pot fi concesionate de catre autoritatile locale. Prin contractele de concesiune se pot stabili redevente mai mici sau un prag minim al tarifului de conectare pentru gospodarii sau obligativitatea gospodariilor din localitatea respectiva de a se conecta la respectivul serviciu pentru asigurarea unei mase critice de consumatori. Mai ramane domeniul cercetarii si dezvoltarii unde sunt necesare investitii serioase pentru ca Romania sa isi faca simtita prezenta pe aceasta harta. Insa ajutoarele de stat in aceasta zona sunt cu doua taisuri. Se poate intampla ca statul roman sa finanteze astfel de activitati al caror rezultat sa ajunga spre exmplu in Franta fiind inglobat acolo intr-un produs nou. In aceste conditii cum se va recupera investitia publica? Doar prin taxele aferente salariilor achitate cercetarilor romani in Romania? Are sens un astfel de ajutor de stat? Cred ca subiectul ar merita o dezvbatere mai ampla.

Voi reveni pe aceasta tema intr-un articol viitor.