Indiscutabil, sosirea firmei Ford la Craiova reprezinta un pas inainte pe calea industrializarii Romaniei. In anii '80 la Craiova demara productia de Citroen-uri sub licenta franceza. Oltcit-ul, asa cum a fost botezat Citroen-ul romanesc parea un avion comparativ cu Dacia. In sfarsit, schimbatorul de viteze putea fi manuit cu usurinta iar mersul cu spatele nu mai era o proba de groaza din cauza aceluiasi obiect. In fine, cu productia sistata, la inceputul anilor '90 salvarea fabricii urma sa fie Daewoo care decisese sa puna la Craiova bazele unei fabrici pentru Europa Centrala si de Est si sa fabrice cel putin 200.000 de automobile pe an. De la vorba la fapta drumul este lung si uneori nesfarsit asa cum a fost si cazul investitiei coreene de la Craiova. prin contractul incheiat de investitorul sud-coreean cu statul roman, firma Daewoo se angaja la un anumit grad de integrare si altul de export. In schimb statul ii oferea niste facilitati fiscale (scutire de impozit pe profit 7 ani) dar si vamale (scutire de taxe vamale si TVA pentru un lot de 20.000 de autovehicule Daewoo Cielo din vanzarea carora, fabrica din Romania urma sa isi asigure necesarul de finantare). Istoria s-a derulat altfel in defavoarea tuturor. Gradul de integrare stipulat prin documentele oficiale nu a putut fi atins prin colaborari cu alte companii producatoare de componente auto din Romania, astfel ca firma Daewoo s-a vazut obligata la efectuarea unor investitii suplimentare (o noua turnatorie) pentru a se apropia de procentul de 60%. Cat despre procentul de export in valoare de 50%, acesta nu a fost indeplinit prin exportul de autoturisme ci de motoare deoarece intre timp Daewoo construise o uzina si in Polonia catre care erau directionate motoarele si cutiile de viteze fabricate in Romania. Castigul real al firmei coreene, la vremea respectiva adica perioada 1994 - 1997 a fost importul unui lot de 20.000 de Daewoo Cielo fara taxe vamale si TVA. Dupa acest "tun vamal", firma Daewoo a fost pusa sub acuzare de catre autoritatile coreene pentru deturnare de fonduri si evaziune fiscala iar in final datorita supra-indatorarii dar si blocarii conturilor (presedintele fondator al firmei fugise in strainatate) a intrat in faliment, activele viabile fiind vandute pentru recuperarea creantelor. Activele producatoare de autovehicule au fost preluate de catre compania americana GM care insa a refuzat preluarea investitiei de la Craiova. Unul din principalele motive a fost cel legat de o datorie de 800 milioane USD catre una din firmele Daewoo din Coreea care figura in bilantul firmei romanesti. Acea datorie ar fi reprezentat tocmai investitia efectuata in noua fabrica de motoare si cutii de viteze construita de Daewoo la Craiova. In final statul roman reprezentat de AVAS a negociat preluarea actiunilor detinute la Craiova de firma coreana si a negociat stingerea datoriei mentionate la o valoare de lichidare. Astfel ca, in 2006, statul roman a redevenit unic proprietar la producatorului craiovean de automobile caruia urma, in scurt timp, sa ii fie retras si dreptul de a mai fabrica sub marca Daewoo.
In aceste circumstante venirea firmei Ford si preluarea fabricii din Craiova reprezinta cea mai buna solutie si un motiv de bucurie atat pentru angajatii de acolo dar si pentru noi toti avand in vedere ca Ford va produce la orizontul anului 2010 un numar de 200.000 de autovehicule pe an, fiind evident ca cea mai mare parte dintre acestea va fi destinata exportului. Singura problema ramasa in discutie, dar intr-o dicutie academica insa pentru viitor chiar practica este legata de segmentul de productie avut in vedere nu numai de catre firma americana dar, inaintea ei cu 9 ani chiar de firma Renault la Pitesti. Daca atunci era de inteles acum, dupa 9 ani cred ca este cazul sa filozofam public pe aceasta tema si sa vedem ce avem de facut in viitor pentru a ne deplasa catre un segment de produse mai soficticate. Concret, ma refer la faptul ca, Ford a anuntat ca va produce pentru inceput modelul Transit un frate geaman al Logan MCV, adica o mini furgoneta fara pretentii. La fel cum si Logan din oricare generatie este un autoturism de familie fara pretentii sau dotari sofisticate. Pe acestea le importam la preturi duble sau chiar triple din tarile vecine care se pare ca sunt capabile sa le produca. Iar exemplele pot continua si cu mult mediatizata investitie Nokia. Compania finlandeza a anuntat ca va produce in Romania un model de telefon destinat tarilor sarace din Africa!
Intrebarea este daca ne lipseste ceva sau aceasta este imaginea oarecum nedreapta de care ne bucuram in ochii marilor companii straine din domeniul productiei de mijloace de transport si echipamente electronice. Care cu siguranta au vizitat si centrele universitare, au intervievat profesori, studenti, au participat la simpozioane, au stat de vorba cu guvernanti si parlamentari pentru a intelege nivelul nostru tehic, economic dar si social. Inseamna ca aceasta este concluzia clara, suntem buni sa producem pentru Africa, America Latina si Asia, eventual pentru segmentul mediu de acolo. In aceste conditii era evident ca Nokia nu putea produce telefoane mobile pentru tarile sarace din Africa in Germania, la Bochum. Asa cum nici Ford nu poate produce acest model ieftin de furgoneta in SUA sau Canada. Mai nou nici in Cehia sau Polonia unde produce noul Mondeo. Romania este locatia ideala. In aceasta judecata, nivelul salarial a fost luat in consideratie mai tarziu. Pentru ca de obicei nivelul salarial reflecta productivitatea dar si nivelul de cunostinte per capita. Cu nicio universitate in primele 500 de universitati ale lunii, nu este de mirare ca suntem cautati doar ca baza de productie pentru altii si mai putin dezvoltati ca noi.
luni, 24 martie 2008
joi, 13 martie 2008
Topul investitiilor straine in 2007
Anul 2007 il putem considera pierdut in materie de investitii straine directe. Nu ma opresc asupra faptului ca volumul atras in 2007 a fost inferior celui din 2006 deoarece nivelul record din 2006 se datoreaza privatizarii BCR si nicidecum vreunei investitii noi in productie. Vreau sa comentez calitatea investitiilor straine efectuate anul trecut. Mass media a prezentat un top al majorarilor de capital in cadrul investitiilor straine existente unde primele 10 locuri arata astfel:
- BCR - 115 milioane Euro
- CEZ Distributie - 104
- EON Energie - 104
- Egger Romania - 90
- Kaufland - 79
- Renault - 71
- ING Fond de Pensii - 64
- UPC - 48
- Gran Vila - 45
- Banca Millenium - 39
Institutii financiare, investitii imobiliare, retaileri si, ratacit in acest Top 10 Renault Mecanique adica investitia de la Titu care se doreste a fi un pilon de baza al departamentului de proiectare din compania Renault. Altfel spus niciun producator , un singur potential generator de exporturi discutam desigur de Renault prin divizia de proiectare care, chiar daca nu va exporta un model pe "planseta", parte din proiect se va exporta prin intermediul produselor finite. Insa acest Top 10 se va constitui in scurt timp in Top 10 la repatrieri de profituri ceea ce va afecta negativ balanta de plati. pentru ca daca investesti 50 de milioane ai pretentia sa obtii, intr-o tara cu risc mai ridicat cum este Romania, 100 milioane Euro ce vor fi transferati cel mai probabil catre tari cu regim de impozitare mai bland sau mai flexibil (cu deductibilitati consistente). Nu vedem in acest clasament producatori care sa-si fi marit baza de productie din dorinta de a vinde mai mult pe piata interna sau externa. Constatam insa majorari de capital in acele sectoare care stimuleaza apetitul de consum al romanilor: banci, imobiliare, comert cu amanuntul si televiziune prin cablu. In total, s-au efectuat majorari de capital in valoare cumulata de 1,2 miliarde Euro pentru a compensa cresterea consumului ca motor al cresterii economice. Numai ca va exista si reversul, acesti 1,2 miliarde Euro vor fi transferati inapoi multiplicati. Asa cum arata acest top rezulta o concluzie pe care am mai enuntat-o si in alte articole si anume ca in Romania nu au venit inca acei investitori care sa modifice fundamental, structural compozitia comertului experior. Ii asteptam in 2008 : Nokia, Ford, Mercedes si furnizorii acestora ar putea, poate, pentru prima oara sa inversesze trendul crescator al deficitului comercial incepand cu 2009.
marți, 11 martie 2008
Randamentul pensiilor private obligatorii
Este posibil sa mai fi scris despre acest subiect. Astazi doresc sa il abordez din perspectiva declaratiei ministrului finantelor care a opinat ca "Impunerea unui randament minim garantat pe piata pensiilor private obligatorii (pilonul II), ceruta de sindicate si de alte organizatii ale societatii civile, nu este o solutie buna pentru ca ar fi o "fortare" pentru fonduri" pe care eu personal nu o prea inteleg asa cum confuz mi se pare in acest moment tot procesul pensiilor private. Iar legislatia nefinalizata il poate face chiar exploziv. Voi explica in cele ce urmeaza care ar fi motivele.
In primul rand sa examinam care este obiectivul acestui demers: potrivit teoriei principiul calauzitor este ca un angajat sa primeasca la pensie, adica dupa un numar de ani de munca (aproximativ 40 de ani) o suma lunara, decenta care sa se ridice eventual la 80% din salariul lui mediu real si nu nominal adica din salariul ajustat cu inflatia asa cum se presupune ca a fost platit. Un anumit procent din contributiile lui sociale platite astazi in comun de angajat si angajator se va transfera luna de luna si an de an catre fondul de pensii ales. Acesta va investi sumele primite de la angajati asa cum prevede legea adica peste 60% in instrumente cu venit garantat (de obicei obligatiuni de stat) si restul intr-un mix de actiuni dar de la firme considerate "sigure". Bineinteles investitiile pot fi transfrontaliere dar cum contributiile se achita in lei orientarea va fi catre investitii tot in lei. Bursa din Romania insa nu va oferi suficiente plasamente asa incat fondurile vor trebui sa se orienteze catre alte piete financiare cu riscurile de rigoare (fluctuatii schimb valutar, brokeri mai bine platiti, comisioane de transfer etc.) In plus exista dupa cum bine putem resimti in aceasta perioada o ciclicitate a crizelor economice in care, chiar daca plasamentele au fost efectuate pe baza de judecati solide acestea sa se dovedeasca perdante. Astfel ca, dupa ce in anii de crestere s-au platit bonusuri consistente angajatilor care au avut norocul sa lucreze pentru fondurile respective, in anii cu pierderi, daca acestia se suprapun in mod fericit pentru fonduri cu o recesiune globala sau macar regionala (pentru scuzele de rigoare), exista riscul ca, dupa 40 de ani de cotizatii, un proaspat pensionar sa primeasca poate mai putin decat ar fi primit de la stat daca ar fi continuat sa cotizeze numai la bugetul asigurarilor sociale . Si asta deoarece legea, in forma ei actuala prevede nu prevede un randament minim garantat. Legea obliga doar conservarea valorii nominale a contributiilor platite de angajati. In continuare aceeasi lege nu specifica durata platilor. S-ar subintelege ca este vorba de o pensie viagera ca si in cazul celei de stat insa deocamdata nu exista clauze in acest sens.
Pe scurt pana acum acest proces pare a fi in avantajul administratorilor de fonduri care va incasa cvomisionul de administrare in functie de valoarea activelor pe care le vor gestiona indiferent de randamentul investitiilor pe care le vor face. Si oricum primele pensii se vor achita peste cel putin 15 ani timp in care se pot intampla multe, chiar schimba fundamental legea. In acest context daca tot nu este impus un randament minim garantat si daca investitiile trebuie efectuate cel putin 60% in instrumente cu venit garantat, ceea ce eu personal nu inteleg este cum ar putea un pensionar sa beneficieze de o pensie mai mare decat cea primita de la stat care, asa cum arata exemplul ultimilor ani, a reusit intr-un final sa tina cadenta cu rata inflatiei si sa aduca nivelul pensiei medii la 50% din salariul mediu pe economie. Fara modificarea legii probabil ca tot acolo se va ajunge si cu pensiile private obligatorii. Sumele care se vor intoarce cu siguranta la pensionar sunt cele investite in obligatiuni de stat care de regula respecta rata inflatiei dar in moneda in care sunt emise. Ceea ce va mai determina o scadere de randament prin deducerea riscului financiar aferent.
Primele reactii puternice vor aparea cu certitudine cand vor fi comunicate primele randamente ale fondurilor de pensii obligatorii. legea prevede ca aceasta se va intampla peste 2 ani dar cel mai probabil, unele fonduri din top vor comunica acest indicator mai devreme tocmai pentru a atrage mai multi contribuitori la fondul sau fondurile administrate. S-ar putea ca in acel moment sa se declanseze o dezbatere publica pe marginea acestui subiect, avand in vedere ca, in momentul de fata, legislatia pare intocmita numai in avantajul administratorilor fondurilor de pensii si nu si in beneficiul viitorilor pensionari.
In primul rand sa examinam care este obiectivul acestui demers: potrivit teoriei principiul calauzitor este ca un angajat sa primeasca la pensie, adica dupa un numar de ani de munca (aproximativ 40 de ani) o suma lunara, decenta care sa se ridice eventual la 80% din salariul lui mediu real si nu nominal adica din salariul ajustat cu inflatia asa cum se presupune ca a fost platit. Un anumit procent din contributiile lui sociale platite astazi in comun de angajat si angajator se va transfera luna de luna si an de an catre fondul de pensii ales. Acesta va investi sumele primite de la angajati asa cum prevede legea adica peste 60% in instrumente cu venit garantat (de obicei obligatiuni de stat) si restul intr-un mix de actiuni dar de la firme considerate "sigure". Bineinteles investitiile pot fi transfrontaliere dar cum contributiile se achita in lei orientarea va fi catre investitii tot in lei. Bursa din Romania insa nu va oferi suficiente plasamente asa incat fondurile vor trebui sa se orienteze catre alte piete financiare cu riscurile de rigoare (fluctuatii schimb valutar, brokeri mai bine platiti, comisioane de transfer etc.) In plus exista dupa cum bine putem resimti in aceasta perioada o ciclicitate a crizelor economice in care, chiar daca plasamentele au fost efectuate pe baza de judecati solide acestea sa se dovedeasca perdante. Astfel ca, dupa ce in anii de crestere s-au platit bonusuri consistente angajatilor care au avut norocul sa lucreze pentru fondurile respective, in anii cu pierderi, daca acestia se suprapun in mod fericit pentru fonduri cu o recesiune globala sau macar regionala (pentru scuzele de rigoare), exista riscul ca, dupa 40 de ani de cotizatii, un proaspat pensionar sa primeasca poate mai putin decat ar fi primit de la stat daca ar fi continuat sa cotizeze numai la bugetul asigurarilor sociale . Si asta deoarece legea, in forma ei actuala prevede nu prevede un randament minim garantat. Legea obliga doar conservarea valorii nominale a contributiilor platite de angajati. In continuare aceeasi lege nu specifica durata platilor. S-ar subintelege ca este vorba de o pensie viagera ca si in cazul celei de stat insa deocamdata nu exista clauze in acest sens.
Pe scurt pana acum acest proces pare a fi in avantajul administratorilor de fonduri care va incasa cvomisionul de administrare in functie de valoarea activelor pe care le vor gestiona indiferent de randamentul investitiilor pe care le vor face. Si oricum primele pensii se vor achita peste cel putin 15 ani timp in care se pot intampla multe, chiar schimba fundamental legea. In acest context daca tot nu este impus un randament minim garantat si daca investitiile trebuie efectuate cel putin 60% in instrumente cu venit garantat, ceea ce eu personal nu inteleg este cum ar putea un pensionar sa beneficieze de o pensie mai mare decat cea primita de la stat care, asa cum arata exemplul ultimilor ani, a reusit intr-un final sa tina cadenta cu rata inflatiei si sa aduca nivelul pensiei medii la 50% din salariul mediu pe economie. Fara modificarea legii probabil ca tot acolo se va ajunge si cu pensiile private obligatorii. Sumele care se vor intoarce cu siguranta la pensionar sunt cele investite in obligatiuni de stat care de regula respecta rata inflatiei dar in moneda in care sunt emise. Ceea ce va mai determina o scadere de randament prin deducerea riscului financiar aferent.
Primele reactii puternice vor aparea cu certitudine cand vor fi comunicate primele randamente ale fondurilor de pensii obligatorii. legea prevede ca aceasta se va intampla peste 2 ani dar cel mai probabil, unele fonduri din top vor comunica acest indicator mai devreme tocmai pentru a atrage mai multi contribuitori la fondul sau fondurile administrate. S-ar putea ca in acel moment sa se declanseze o dezbatere publica pe marginea acestui subiect, avand in vedere ca, in momentul de fata, legislatia pare intocmita numai in avantajul administratorilor fondurilor de pensii si nu si in beneficiul viitorilor pensionari.
marți, 4 martie 2008
Vesti bune dinspre 2007?
La inceput de an 2008 ploua cu cifre negre peste noi, bursa era in cadere libera, la fel si moneda nationala. In plus rezultatele bugetare tocmai fusesera date peste cap de cheltuielile ultimei luni din an iar deficitul balantei comerciale atinsese un nivel record. Agentiile internationale de evaluare a riscului de tara incepusera sa se agite pe tema modificarii perspectivei de la stabil la negativ. Pe acest fundal economic am asistat la declaratii mai putin obisnuite din partea oficialilor BNR in legatura cu sustenabilitatea cresterii economice si cu politica de cheltuire a banului public, nu tocmai inteleapta promovata de guvern. De altfel toate aceste semnale negative venite dinspre 2007 au pus pe ganduri si guvernul care cauta acum solutii de iesire din acest impas conjunctural. Una din aceste solutii o reprezinta o avalansa bine calculata de vesti bune sau de vesti reinterpretate astfel incat sa sune bine.
In acest demers as incadra publicarea in mai toate cotidienele de astazi a rezultatelor unui studiu efectuat in comun de Reuters si o banca austriaca OeKB care evidentiaza faptul ca Romania s-ar afla pe locul al treilea din punct de vedere al atractivitatii mediului de afaceri in Europa Centrala si de Est (ECE) fiind devansata numai de Rusia si Ucraina. Acest studiu, se bazeaza, potrivit autorilor, pe intervievarea a 400 de firme cu sediul in Austria care detin 1400 de subsidiare in 19 tari din ECE. Cu mici exceptii, reprezentantii acestora au indicat hotararea companiilor pe care le reprezinta de a continua investitiile in aceasta regiune subliniind ca au remarcat o imbunatatire a mediului de afaceri in Rusia, Ucraina, Romania etc. De aici urmeaza interpretarile proprii presei din Romania care puncteaza la unison, in acest context, ca Romania este din ce in ce mai atractiva pentru investitorii straini situandu-se din acest punct de vedere inaintea unor stete precum Cehia sau Ungaria unde investitorii, potrivit studiului citat, sunt reticenti in a mai investi datorita inrautatirii climatului economic.
Nimic mai fals decat acest gen de comparatii care de fapt pun alaturi mere si pere. Ungaria si Cehia se fla aproape de limita de saturatie in ceea ce priveste investitiile straine. Cehia, la o populatie de 2 ori mai mica decat a Romaniei exporta de 3 ori mai mult si, daca ne uitam la exporturi acestea sunt in majoritate covarsitoare realizate de investitori straini. Locul fruntas este ocupat de Skoda care dupa cum stim cu totii face parte din grupul Volkswagen si produce nu numai autoturisme ci multe alte componente civile si militare. Iar in materie de autoturisme gradul de integrare este aproape de 100%, masina costand pe piata de la 15.000 Euro in sus si nu de la 7500 de Euro in sus ceea ce spune multe despre zona in care opereaza si cea careia i se adreseaza. Practic noi trebuie sa exportam de 2 ori mai multe autoturisme decat cehii pentru a obtine aceelasi venituri din export. Iar venirea Ford in Romania nu va egala investitia Peugeot Citroen, in functiune in Cehia inca din 2002. Mai mult Cehia are un PIB per capita peste nivelul mediu din UE in timp ce Romania se afla abia la 30% din acest nivel.
In plus studiul de fapt evidentiaza rata de imbunatatire a mediului de afaceri si este evident ca, din acest punct de vedere, Romania este bine pozitionata macar si pentru faptul ca, incepand de la 1 ianuarie 2007 de cand suntem membri UE actele normative adoptate de Guvern si Parlament au fost pe cat posibil in consonanta cu politicile si cu directivele UE. Peste 3-4 ani de la aderare va fi destul de dificil sa identificam imbunatatiri ale legislatiei, vom asista mai degraba la aspecte pozitive in ceea ce priveste infrastructura, cu noi cai de comunicatie si cu initiative in domeniul protectiei mediului si al conservarii energiei.
Problemele Romaniei cu si fara acest studiu raman aceleasi: cresterea costurilor fortei de munca fara cresterea calitatii acesteia, avansul creditelor de consum care pe termen scurt au determinat o crestere economica, nesustenabila pe termen lung fara investitii in zona productiei orientata catre export adica a productiei de bunuri cu inalta valoare adaugata si pe scara lerga capabila sa genereze venituri substantiale din export.
Dar presa de astazi mai vine si cu alte vesti bune dinspre 2007. O crestre economica de 6% fata de prognozele pesimiste de 5,7% ale analistilor din piata insa numai cu 0,1% mai mica decat prognoza Comisiei de Prognoza de 6,1%. In ultimul trimestru din 2007 se pare ca s-a muncit peste norma si s-a recuperat ramanerea in urma fata de prognoza a celorlalte 3 trimestre. La fel si deficitul de cont curent. Nu a fost de 14% din PIB cat se calculase empiric ci de 13,7% calculat stiintific de catre INS. Doar moneda nationala inca nu vrea sa asculte de comanda INS sau CNP sau BNR sau guvern si aluneca in continuare incet in jost cu toate eforturile BNR de a o sustine prin vanzare masiva de valuta si cresterea dobanzilor la depozitele in lei.
Concluzia vine de la sine. Calea sigura de catre o crestere economica cu fundamente solide o reprezinta in acest moment investitiile in productia orientata catre export. Cum romanii care detin capacitate investitionala se orienteaza numai catre imobiliare, comert si servicii, investitorii straini sunt singurii care pot umple acest gol. Dar avand in vedere vulnerabilitatile economiei romanesti, ei isi vor asuma acest rol numai daca si guvernul roman, la randul lui, intra in parteneriat cu acestia asigurandu-le infrastructura necesara asa cum s-a intamplat in cazul Nokia si Ford.
In acest demers as incadra publicarea in mai toate cotidienele de astazi a rezultatelor unui studiu efectuat in comun de Reuters si o banca austriaca OeKB care evidentiaza faptul ca Romania s-ar afla pe locul al treilea din punct de vedere al atractivitatii mediului de afaceri in Europa Centrala si de Est (ECE) fiind devansata numai de Rusia si Ucraina. Acest studiu, se bazeaza, potrivit autorilor, pe intervievarea a 400 de firme cu sediul in Austria care detin 1400 de subsidiare in 19 tari din ECE. Cu mici exceptii, reprezentantii acestora au indicat hotararea companiilor pe care le reprezinta de a continua investitiile in aceasta regiune subliniind ca au remarcat o imbunatatire a mediului de afaceri in Rusia, Ucraina, Romania etc. De aici urmeaza interpretarile proprii presei din Romania care puncteaza la unison, in acest context, ca Romania este din ce in ce mai atractiva pentru investitorii straini situandu-se din acest punct de vedere inaintea unor stete precum Cehia sau Ungaria unde investitorii, potrivit studiului citat, sunt reticenti in a mai investi datorita inrautatirii climatului economic.
Nimic mai fals decat acest gen de comparatii care de fapt pun alaturi mere si pere. Ungaria si Cehia se fla aproape de limita de saturatie in ceea ce priveste investitiile straine. Cehia, la o populatie de 2 ori mai mica decat a Romaniei exporta de 3 ori mai mult si, daca ne uitam la exporturi acestea sunt in majoritate covarsitoare realizate de investitori straini. Locul fruntas este ocupat de Skoda care dupa cum stim cu totii face parte din grupul Volkswagen si produce nu numai autoturisme ci multe alte componente civile si militare. Iar in materie de autoturisme gradul de integrare este aproape de 100%, masina costand pe piata de la 15.000 Euro in sus si nu de la 7500 de Euro in sus ceea ce spune multe despre zona in care opereaza si cea careia i se adreseaza. Practic noi trebuie sa exportam de 2 ori mai multe autoturisme decat cehii pentru a obtine aceelasi venituri din export. Iar venirea Ford in Romania nu va egala investitia Peugeot Citroen, in functiune in Cehia inca din 2002. Mai mult Cehia are un PIB per capita peste nivelul mediu din UE in timp ce Romania se afla abia la 30% din acest nivel.
In plus studiul de fapt evidentiaza rata de imbunatatire a mediului de afaceri si este evident ca, din acest punct de vedere, Romania este bine pozitionata macar si pentru faptul ca, incepand de la 1 ianuarie 2007 de cand suntem membri UE actele normative adoptate de Guvern si Parlament au fost pe cat posibil in consonanta cu politicile si cu directivele UE. Peste 3-4 ani de la aderare va fi destul de dificil sa identificam imbunatatiri ale legislatiei, vom asista mai degraba la aspecte pozitive in ceea ce priveste infrastructura, cu noi cai de comunicatie si cu initiative in domeniul protectiei mediului si al conservarii energiei.
Problemele Romaniei cu si fara acest studiu raman aceleasi: cresterea costurilor fortei de munca fara cresterea calitatii acesteia, avansul creditelor de consum care pe termen scurt au determinat o crestere economica, nesustenabila pe termen lung fara investitii in zona productiei orientata catre export adica a productiei de bunuri cu inalta valoare adaugata si pe scara lerga capabila sa genereze venituri substantiale din export.
Dar presa de astazi mai vine si cu alte vesti bune dinspre 2007. O crestre economica de 6% fata de prognozele pesimiste de 5,7% ale analistilor din piata insa numai cu 0,1% mai mica decat prognoza Comisiei de Prognoza de 6,1%. In ultimul trimestru din 2007 se pare ca s-a muncit peste norma si s-a recuperat ramanerea in urma fata de prognoza a celorlalte 3 trimestre. La fel si deficitul de cont curent. Nu a fost de 14% din PIB cat se calculase empiric ci de 13,7% calculat stiintific de catre INS. Doar moneda nationala inca nu vrea sa asculte de comanda INS sau CNP sau BNR sau guvern si aluneca in continuare incet in jost cu toate eforturile BNR de a o sustine prin vanzare masiva de valuta si cresterea dobanzilor la depozitele in lei.
Concluzia vine de la sine. Calea sigura de catre o crestere economica cu fundamente solide o reprezinta in acest moment investitiile in productia orientata catre export. Cum romanii care detin capacitate investitionala se orienteaza numai catre imobiliare, comert si servicii, investitorii straini sunt singurii care pot umple acest gol. Dar avand in vedere vulnerabilitatile economiei romanesti, ei isi vor asuma acest rol numai daca si guvernul roman, la randul lui, intra in parteneriat cu acestia asigurandu-le infrastructura necesara asa cum s-a intamplat in cazul Nokia si Ford.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)