Dezastru la Bursa este titlul unui editorial din ziarele de astzai. Borkerii plang in cor ca tot ce se castigase in capitalizarea bursiera in luna mai s-a pierdut in iunie, fara cauzalitate directa cu economia romaneasca. Articolul continua prin comparatii cu recordurile inregistrate anul trecut in aceeasi perioada. De atunci si pana astazi, adica in decurs de 1 an, capitalizarea BVB a scazut cu 13 miliarde de Euro, ultimele 4 miliarde fiind pirdute numai in ultima saptamana.
Dar care este sau care ar trebui sa fie capitalizarea "corecta" a bursei? De ce se lamenteaza unii in legatura cu aceste cifre, considerand ca scaderile din ultimul an nu reflecta realitatile romanesti care sunt cu mult mai luminoase decat am crede noi doar uitandu-ne pe bursa. Cred ca o analiza rapida a principalelor companii listate pe BVB ar putea oferi o sursa de plecare pentru niste comentarii calitative mai pertinente decat lamentarile unor brokeri. Cap de lista sunt companiile din domeniul energiei adica Petrom, Rompetrol & compTransgaz si Transelectrica. Ultimele doua sunt de fapt niste prestatori de servicii care au in gestiune anumite active aflate de fapt in proprietatea publica. Profitul lor este reglementat, nici nu ar avea sens sa fie altfel avand in vedere caracterul lor de monopol natural. Daca tariful impus de catre autoritatea de reglementare scade, atunci si profitul lor se erodeaza. Daca tariful creste, evident si veniturile lor cresc. Daca nimic nu se schimba atunci fluctuatiile de la bursa reprezinta doar simple operatiuni speculative fara legatura cu firma in sine. Nici listarea acestor firme nu a prea avut vreun sens, decat acela de a le obliga sa fie mai transparente in activitatea lor asa cum prevede regulamentul bursier. Daca insa ne referim la Petrom, aceasta companie nu mai reflecta piata romaneasca. Actionarul majoritar austriac conduce firma dupa cum doreste si s-a si vazut anul trecut cand Petrom a fost parte in niste tranzactii mai ciudate cum ar fi achizitia Petrom Service la un pret pentru care nu s-a oferit nicio justificare publica. In cazul Rompetrol, mai ales dupa preluarea firmei de catre Kaz Munai, activitatea acestei firme s-a opacizat astfel incat este putin probabil sa existe brokeri/analisti care sa poata realiza o previziune cat de cat realista in privinta evolutiei companiei. Iar actionariatul strain are posibilitatea sa ajusteze profitabilitatea companiei dupa cum isi doreste reducand semnificativ relevanta indicatorilor financiari calculati pe baza datelor din bilant.
Segmentul urmator de companii este cel bancar unde avem BRD, Banca Transilvania, Banca Carpatica si Erste Bank. BT si Carpatica sunt prea mici pentru a putea determina mutatii bursoere iar BRD avand probleme mari acasa este putin probabil sa exceleze pe pietele bursiere externe. Urmeaza la categoria I a BVB cele 5 SIF-uri care sunt de fapt actionari la BRD si la celelalte societati listate si ele la bursa la diferite categorii. Iar portofoliul SIF-urilor s-a micsorat continuu de la infiintare. Mai raman 3-4 societati in sfarsit manufacturiere din domeniul farmaceutic dar care abia mai supravietuiesc fiind amandoua de vanzare eventual ca active imobiliare.
In aceste conditii si dat fiind ca speculatorii s-au lamurit ca nu mai pot obtine randamente de 100% pe aceasta piata, intrebarea care se pune acum este nu de ce scade bursa ci unde se va opri aceasta scadere in absenta cotarii unor firme pentru care listarea la bursa se fie intr-adevar relevanta atat din punct de vedere al obtinerii de finantari cat si al capitalizarii in perspectiva unei eventuale vanzari, Reintoarcerea speculatorilor nu va aduce mult asteptata crestere. Pentru ca acestia nu vor mai putea manipula investitorii mici asa cum au facut-o pana acum. In plus unele din companiile prezente la categoriile I si II vor disparea nu in sensul juridic ci in cel al golirii de continut. Biofarm, Impact, SIF-urile sunt numai cateva entitati care, in cativa ani, se vor regasi ca active imobiliare puse in vanzare. Asa ca dezastrul la BVB va conitnua pana cand se va incheia si tranzitia la bursa.
miercuri, 25 iunie 2008
joi, 19 iunie 2008
Ordonanta pentru stimularea investitiilor
Astazi, 19 iunie, Ziarul Financiar a organizat un simpozion dedicat investitiilor straine si contributiei acestora la cresterea economica. Din partea oficialilor au vorbit ministrul economiei si finantelor, ministrul muncii si un director in BNR. Cei trei vorbitori, la unison, au preamarit investitiile straine si timpurile pe care le traim evaluate prin prisma cresterii de atractivitate a mediului de afaceri pentru investitiile straine. Dovada suprema a adus-o reprezentantul BNR care ne-a aratat cifrele pe primul trimestru ce indica un volum de 3 mld Euro atrasi in Romania sub diverse forme ceea ce a determinat o finantare a deficitului comercial in proportie de peste 60% de catre investitiile straine. In acest context, ministrul economiei si finantelor a precizat ca se va aproba o ordonanta privind stimularea investitiilor si criteriile de acordare a ajutorului de stat, stabilindu-se si domeniile prioritare. Surpriza a sosit cand le-a listat:industria prelucratoare in special cea legata de valorificarea superioara a resurselor forestiere si agricole, productia si furnizarea de energie, gaze, apa calda, distributia apei, gestionarea deseurilor, activitati de decontaminare, telecomunicatii si activitati de tehnologia informatiei, activitati stiintifice si tehnice. Per ansamblu aceste activitati trebuie sa se incadreze intr-una din urmatoarele categorii: dezvoltarea regionala, protectia si reabilitarea mediului, cresterea eficientei energetice,producerea si utilizarea energiei din surse regenerabile, ocuparea fortei de munca, cercetare si dezvoltare.
Sa analizam in detaliu aceste domenii. Daca ne referim la producerea energiei din surse regenerabile, aceasta activitate inclusiv stimulentele si ajutorul de stat sunt tratate in legea conservarii energiei si in alte acte normative. Din aceasta cauza exista in momentul de fata o concurenta acerba pentru achizitionarea de terenuri in zonele cu potential eolian tocmai pentru ca se cunosc deja avantajele unor astfel de investitii. Practic pretul unui megawatt produs din surse regenerabile este reglementat astfel incat sa acopere costurile si un profit rezonabil spre semnificativ. In plus exista obligativitatea ca pana in anul 2020, tara noastra sa isi asigure 20% din consumul energetic din astfel de surse. Cand venitul este sigur si asigura recuperarea investitiei la un randament bun, investitorii nu vor lipsi. Si atunci de ce ar mai fi necesar un ajutor de stat? Mai ales ca exista deja o suma consistenta ca fonduri structurale destinate acestui sector. Probabil ca acest paragraf din proiectul de ordonanta a fost sugerat chiar de catre cei interesati sa investeasca in domeniu.
O alta activitate vizata este industria prelucratoare cu trimitere directa la prelucrarea resurselor forestiere si a celor agricole. Daca s-ar fi studiat balanta comerciala a Romaniei adica poztiile comerciale pe care se inregistreaza cele mai mari dezechilibre, dar si balantele Poloniei, Cehiei si Ungariei care stau mult mai bine decat noi la capitolul venituri din export si competitivitate, s-ar fi observat ca sectoarele deficitare in investitii sunt echipamente electrice si electronice, autovehicule si componente auto (nu autoturisme ci camioane, masini agricole, echipamente industriale pe roti etc.), chimie si farmacie, biotehnoligie, s.a. In schimb noua lege ofera ca de obicei ajutoare tuturor. S-ar putea sa ajungem de unde am plecat cand s-au incercuit niste zone pe harta si s-au creat zonele defavorizate carora li s-au acordat stimulente fiscale generoase. Acolo s-au dezvoltat cu succes evaziuni fiscale de genul importurilor de carcase porcine, transarii si impachetarii acestora, imbutelierii de sucuri, prajirii de cafea, bineinteles in numele dezvoltarii regionale si al crearii de noi locuri de munca. Evident experimentul s-a inchis fiind declarat de toata lumea un esec.
Distributia apei ca si distributia de gaze la nivel local sunt activitati care pot fi concesionate de catre autoritatile locale. Prin contractele de concesiune se pot stabili redevente mai mici sau un prag minim al tarifului de conectare pentru gospodarii sau obligativitatea gospodariilor din localitatea respectiva de a se conecta la respectivul serviciu pentru asigurarea unei mase critice de consumatori. Mai ramane domeniul cercetarii si dezvoltarii unde sunt necesare investitii serioase pentru ca Romania sa isi faca simtita prezenta pe aceasta harta. Insa ajutoarele de stat in aceasta zona sunt cu doua taisuri. Se poate intampla ca statul roman sa finanteze astfel de activitati al caror rezultat sa ajunga spre exmplu in Franta fiind inglobat acolo intr-un produs nou. In aceste conditii cum se va recupera investitia publica? Doar prin taxele aferente salariilor achitate cercetarilor romani in Romania? Are sens un astfel de ajutor de stat? Cred ca subiectul ar merita o dezvbatere mai ampla.
Voi reveni pe aceasta tema intr-un articol viitor.
Sa analizam in detaliu aceste domenii. Daca ne referim la producerea energiei din surse regenerabile, aceasta activitate inclusiv stimulentele si ajutorul de stat sunt tratate in legea conservarii energiei si in alte acte normative. Din aceasta cauza exista in momentul de fata o concurenta acerba pentru achizitionarea de terenuri in zonele cu potential eolian tocmai pentru ca se cunosc deja avantajele unor astfel de investitii. Practic pretul unui megawatt produs din surse regenerabile este reglementat astfel incat sa acopere costurile si un profit rezonabil spre semnificativ. In plus exista obligativitatea ca pana in anul 2020, tara noastra sa isi asigure 20% din consumul energetic din astfel de surse. Cand venitul este sigur si asigura recuperarea investitiei la un randament bun, investitorii nu vor lipsi. Si atunci de ce ar mai fi necesar un ajutor de stat? Mai ales ca exista deja o suma consistenta ca fonduri structurale destinate acestui sector. Probabil ca acest paragraf din proiectul de ordonanta a fost sugerat chiar de catre cei interesati sa investeasca in domeniu.
O alta activitate vizata este industria prelucratoare cu trimitere directa la prelucrarea resurselor forestiere si a celor agricole. Daca s-ar fi studiat balanta comerciala a Romaniei adica poztiile comerciale pe care se inregistreaza cele mai mari dezechilibre, dar si balantele Poloniei, Cehiei si Ungariei care stau mult mai bine decat noi la capitolul venituri din export si competitivitate, s-ar fi observat ca sectoarele deficitare in investitii sunt echipamente electrice si electronice, autovehicule si componente auto (nu autoturisme ci camioane, masini agricole, echipamente industriale pe roti etc.), chimie si farmacie, biotehnoligie, s.a. In schimb noua lege ofera ca de obicei ajutoare tuturor. S-ar putea sa ajungem de unde am plecat cand s-au incercuit niste zone pe harta si s-au creat zonele defavorizate carora li s-au acordat stimulente fiscale generoase. Acolo s-au dezvoltat cu succes evaziuni fiscale de genul importurilor de carcase porcine, transarii si impachetarii acestora, imbutelierii de sucuri, prajirii de cafea, bineinteles in numele dezvoltarii regionale si al crearii de noi locuri de munca. Evident experimentul s-a inchis fiind declarat de toata lumea un esec.
Distributia apei ca si distributia de gaze la nivel local sunt activitati care pot fi concesionate de catre autoritatile locale. Prin contractele de concesiune se pot stabili redevente mai mici sau un prag minim al tarifului de conectare pentru gospodarii sau obligativitatea gospodariilor din localitatea respectiva de a se conecta la respectivul serviciu pentru asigurarea unei mase critice de consumatori. Mai ramane domeniul cercetarii si dezvoltarii unde sunt necesare investitii serioase pentru ca Romania sa isi faca simtita prezenta pe aceasta harta. Insa ajutoarele de stat in aceasta zona sunt cu doua taisuri. Se poate intampla ca statul roman sa finanteze astfel de activitati al caror rezultat sa ajunga spre exmplu in Franta fiind inglobat acolo intr-un produs nou. In aceste conditii cum se va recupera investitia publica? Doar prin taxele aferente salariilor achitate cercetarilor romani in Romania? Are sens un astfel de ajutor de stat? Cred ca subiectul ar merita o dezvbatere mai ampla.
Voi reveni pe aceasta tema intr-un articol viitor.
vineri, 6 iunie 2008
Privatizarile in Romania ar trebui sa se faca prin bursa ca si in alte state
Aceasta afirmatie apartine sefului statului roman si a fost facuta ieri cu ocazia deschiderii Targului bursier. In continuare, seful statului a subliniat ca, daca s-ar fi facut pe bursa, la Petrom s-ar fi obtinut mai multi bani. Simt nevoia sa comentez aceasta afirmatie pentru ca , in opinia mea, privatizarea pe bursa poate fi la fel de aranjata ca si cea prin negociere directa. Si sa explic de ce. Ce semnifica o privatizare? Inseamna un proces prin care statul vinde unei firme private pachetul de actiuni pe care il detine si care ii permite sa controleze din punct de vedere al managementului si al deciziilor strategice, acea entitate. Indiferent prin ce metoda se vand actiunile este important ca in debutul procesului sa se faca o evaluare a companiei respective prin cel putin 2 metode adica una statica si cea de-a doua dinamica. Cea statica cel mai des intalnita se numeste Activul Net Corectat si se bazeaza pe bilantul incheiat la momentul de referinta, sa zicem in cazul Petrom 31 decembrie 2003, corectat cu influente cunoscute atat pe posturile de activ cat si pe cele de pasiv din bilant. Evaluarea dinamica presupune un plan de facaeri intocmit pentru urmatorii 10-15 ani care sa arate capacitatea companiei de a produce fluxuri de lichiditati care sa asigure o profitabilitate rezonabila pentru actionari. Or ce presupune acest plan de afaceri? In primul rand o estimare a veniturilor viitoare ale companiei ceea ce, in cazul Petrom, implica o previziune a pretului petrolului. Or aceasta previzionare se face de regula de niste institutii considerate "experte" de catre piata, astfel incat cifrele sa fie credibile iar investitorii sa fie tentati sa investeasca. In cazrul Petrom a fost Credit Suisse First Boston rebotezata ulterior doar Credit Suisse firma care a stabilit cat va fi pretul barilului de petrol in anul 2013, aprox. 30 -35 USD barilul in conditiile in care la momentul efectuarii prognozei acesta depasise pretul anuntat. Expertii americani au considerat ca este doar o crestere temporara si ca, la orizontul lui 2010, vom avea barilul de petrol pe la 20 USD. In aceste conditii s-a determinat o anumita valoare pentru Petrom. Prin negocieri directe, austriecii au obtinut doua facilitati importante si anume: (i) plafonarea redeventei achitate statului roman pentru urmatorii 10 ani de la privatizare pentru petrolul de provenienta interna si, (ii) suportarea de catre statul roman a cheltuielilor istorice de mediu pentru urmatorii 10 ani de la privatizare ce ar urma sa se ridice la o suma de aprox. 500 mil. Euro.
Intrebarea pe care o putem pune acum este daca Petrom ar fi putut fi privatizat pe bursa de valori din Romania? Afirmatiile publice din 2008 se bazeaza pe succesul unor oferte gen Transgaz care s-a bucurat de o suprasubscriere a actiunilor vandute dar care a obtinut in final aprox. 60 mil. Euro. Or privatizarea a 51% din Petrom a insemnat atragerea a 2,5 mld. Euro. Oare am fi putut obtine banii acestia in 2003 pe BVB in baza unui raport de audit si a unui prospect de emisiune? Chiar daca la momentul respectiv piata financiara mondiala nu era inca in criza? Cunoscandu-se problemele de mediu cu care se confrunta Petrom? Rulajele medii zilnice pe BVB sunt de ordinul zecilor de milioane. De unde ar fi putut veni aceste 3,5 mld. Euro? Intr-un domeniu riscant? Sa nu uitam ca atat Transgaz cat si Transelectrica sunt 2 entitati care doar presteaza servicii vitale existentei unei economii si unei societati si ale caror venituri sunt reglementate prin lege. Altfel spus nu exista nimic riscant in activitatea lor. Iar sumele rezultate in urma celor 2 IPO le-am putea considera modice in comparatie cu privatizarea Petrom.
Altceva a fost defect in cazul Petrom. Echipa de megociere si poate si momentul ales care poate ca a fost impus. Dar echipa de negociere a fost cea care a acceptat plafonarea redeventei si raportul de evaluare al consultantului. Este adevarat, nu stim noi romanii sa previzionam pretul petrolului. Sunt altii mai buni ca noi macar si pentru faptul ca sunt consumatori mult mai mari si nu au de ales, trebuie sa calculeze permanent pretul petrolului. Cu toate acestea, puteam si noi sa facem ceva, sa includem in contractul de privatizare o clauza de ajustare a pretului de vanzare la 5 ani si la 10 ani cand expira clauzele din contract. Iar plafonarea redeventei ne apartine integral. Sigur austriecii au propus-o, este de neinteles de ce au acceptat-o romanii. Asa a ajuns OMV sa obtina profituri record in principal datorita contributiei Petrom care vinde benzina la pompa cu preturi de petrol de import dar o produce cu preturi de petrol local cu redeventa plafonata. Astfel statul a pierdut la privatizare si pierde in continuare datorita subevaluarii rezervelor de petrol exploatate de catre Petrom/OMV.
Pe scurt, daca s-ar fi incercat privatizarea pe BVB probabil ca s-ar fi inregistrat un esec datorita multiplelor variabile si necunoscute din bilantul Petrom (cel putin la momentul 2003). Acelasi esec il consemnam insa si prin vanzarea prin negociere directa. Statul a castigat acum 5 ani 3,5 mld. Euro pe care, putin cate putin ii plateste OMV fie prin cheltuielile de mediu, fie prin aducerea redeventei la un nivel normal. In concluzie, important este ca, in primul rand, sa gasim momentul oportun cand sa privatizam. Un exemplu ar fi daca in actuala conjunctura financiara internationala ar avea vreun sens sa incercam sa privatizam pe BVB vreun giuvaer al coroanei adica o entitate a carei valoarea de piata sa se gaseasca in jurul a 4-5 mld. Euro? Dificil de raspuns la aceasta intrebare. Se pregatesc de listare Aeroportul International Otopeni. Tot 10% si tot undeva in jurul valorii de 80 - 100 mil. Euro. Pana la 2-3 mld. Euro este cale lunga si pentru a evita un esec usturator, mai potrivit ar fi sa o parcurgem in etape. Poate ca la urmatorul IPO/privatizare, sa incercam sa atragem 300 - 400 mil. Euro s.a.m.d.
Intrebarea pe care o putem pune acum este daca Petrom ar fi putut fi privatizat pe bursa de valori din Romania? Afirmatiile publice din 2008 se bazeaza pe succesul unor oferte gen Transgaz care s-a bucurat de o suprasubscriere a actiunilor vandute dar care a obtinut in final aprox. 60 mil. Euro. Or privatizarea a 51% din Petrom a insemnat atragerea a 2,5 mld. Euro. Oare am fi putut obtine banii acestia in 2003 pe BVB in baza unui raport de audit si a unui prospect de emisiune? Chiar daca la momentul respectiv piata financiara mondiala nu era inca in criza? Cunoscandu-se problemele de mediu cu care se confrunta Petrom? Rulajele medii zilnice pe BVB sunt de ordinul zecilor de milioane. De unde ar fi putut veni aceste 3,5 mld. Euro? Intr-un domeniu riscant? Sa nu uitam ca atat Transgaz cat si Transelectrica sunt 2 entitati care doar presteaza servicii vitale existentei unei economii si unei societati si ale caror venituri sunt reglementate prin lege. Altfel spus nu exista nimic riscant in activitatea lor. Iar sumele rezultate in urma celor 2 IPO le-am putea considera modice in comparatie cu privatizarea Petrom.
Altceva a fost defect in cazul Petrom. Echipa de megociere si poate si momentul ales care poate ca a fost impus. Dar echipa de negociere a fost cea care a acceptat plafonarea redeventei si raportul de evaluare al consultantului. Este adevarat, nu stim noi romanii sa previzionam pretul petrolului. Sunt altii mai buni ca noi macar si pentru faptul ca sunt consumatori mult mai mari si nu au de ales, trebuie sa calculeze permanent pretul petrolului. Cu toate acestea, puteam si noi sa facem ceva, sa includem in contractul de privatizare o clauza de ajustare a pretului de vanzare la 5 ani si la 10 ani cand expira clauzele din contract. Iar plafonarea redeventei ne apartine integral. Sigur austriecii au propus-o, este de neinteles de ce au acceptat-o romanii. Asa a ajuns OMV sa obtina profituri record in principal datorita contributiei Petrom care vinde benzina la pompa cu preturi de petrol de import dar o produce cu preturi de petrol local cu redeventa plafonata. Astfel statul a pierdut la privatizare si pierde in continuare datorita subevaluarii rezervelor de petrol exploatate de catre Petrom/OMV.
Pe scurt, daca s-ar fi incercat privatizarea pe BVB probabil ca s-ar fi inregistrat un esec datorita multiplelor variabile si necunoscute din bilantul Petrom (cel putin la momentul 2003). Acelasi esec il consemnam insa si prin vanzarea prin negociere directa. Statul a castigat acum 5 ani 3,5 mld. Euro pe care, putin cate putin ii plateste OMV fie prin cheltuielile de mediu, fie prin aducerea redeventei la un nivel normal. In concluzie, important este ca, in primul rand, sa gasim momentul oportun cand sa privatizam. Un exemplu ar fi daca in actuala conjunctura financiara internationala ar avea vreun sens sa incercam sa privatizam pe BVB vreun giuvaer al coroanei adica o entitate a carei valoarea de piata sa se gaseasca in jurul a 4-5 mld. Euro? Dificil de raspuns la aceasta intrebare. Se pregatesc de listare Aeroportul International Otopeni. Tot 10% si tot undeva in jurul valorii de 80 - 100 mil. Euro. Pana la 2-3 mld. Euro este cale lunga si pentru a evita un esec usturator, mai potrivit ar fi sa o parcurgem in etape. Poate ca la urmatorul IPO/privatizare, sa incercam sa atragem 300 - 400 mil. Euro s.a.m.d.
marți, 3 iunie 2008
Eurostat: Romania, a doua tara ca ritm de crestere din UE
La inceput de nou trimestru, analistii din piata se intrec in evaluari privind cresterea economica a trimestrului precedent dar si in proiectii pentru urmatorii ani. Surpiza a fost de aceasta data de proportii pentru toata lumea chiar si pentru guvernanti care avansau pentru primul trimestru un avans economic de doar 7,5%, mai mult oricum decat tot ce exprimasera analistii, in special economistii sefi de prin bancile romanesti cu capital majoritar strain. La inceput s-a exprimat INS-ul care ne-a anuntat o crestere de 8,2 % pentru primul trimestru. Cateva zile mai tarziu, Eurostat ne-a plasat pe locui al doilea in clasamentul descrescator al cresterii PIB. Ne-a surclasat doar Slovacia cu 8,7%! Urmeaza dupa noi Lituania (6,7%), Polonia (6,4%) si Cehia (5,4%). La polul opus se afla Italia (avans al PIB de 0,2%), Estonia (0,4%), Ungaria (0,7%) si Portugalia (0,9%).
Mi-am amintit lecturand aceste cifre de o declaratie a unor sefi din Banca Mondiala care estimau o convergenta intre economia romaneasca si cea italiana prin anul 2020 (adica peste 12 ani) in cazul in care Italia isi mentine sine die aceasta stagnare. In completarea vestilor bune de la INS a sosit si mesajul Comisiei Nationale de Prognoza care ne-a anuntat un salariu mediu pentru acelasi an de cca 1200 Euro si un curs de 2,25 lei/Euro in anul 2014 cand este prevazuta adoptarea monedei Euro. Altfel exprimat vestile sunt ca cei 50 de ani de comunism ii recuperam in 30 de ani de capitalism salbatic. Dar oare este adevarat? Oare toate aceste cifre sunt reale? Ele rezulta din calcule bazate pe date de intrare comunicate de agentii economici, cu toate acestea toti traim cu senzatia ca in Romania nu se prea produce mare lucru si, mai mult, daca mergem pe soselele patriei sau calatorim cu trenul, nu prea vedem mari schimbari fata de anul de gratie 1989!
O vizita prin hypermarketurile de origine straina ne demonstreaza ca marfurile din rafturi sunt majoritar neromanesti si ma refer la produsele cu valoare adaugata. Raionul de electronice nu are niciun produs oricat de mic romanesc, cred ca nici macar asamblat in Romania: camere video, aparate de fotografiat, televizoare cu plasma sau LCD-uri, aparatura audio, calculatoare, imprimante, telefoane mobile si multe altele poarta amprente asiatice dar proiectare si cercetare americano-europeano-janponeza, eventual sud-coreeana. O vizita la raionul de electrocasnice ne duce cu gandul la Romania - tara care produce tabla pentru ca s-ar parea ca numai partea superioara a masinilor de gatit se produce in Romania. Mai vedem niste frigidere si masini de spalat Arctic dar nu sunt sigura (inca) ce procent ne apartine. In rest toate marcile niciuna autohtona. Doar aparatele de aer conditionat aduc o nota de exotism in peisajul marcilor straine. Multe dintre ele poarta embleme autohtone dar aparentele inseala. Sunt doar asamblate la noi utilizandu-se subsansambluri de pe tot globul dar mai ales din China. Mai exista totusi prelungitiare, becuri si alte cateva asemenea articole produse local.
Putem merge mai departe, la raionul sport. Aici produsele care nu stralucesc si care parca sunt asamblate manual - exemplu bicicletele pentru copii - sunt romanesti. Doar raioanele de confectii textile, pielarie si plastic ne mai imbunatatesc imaginea dar nu mult pentru ca la o privire atenta constatam o calitate slaba la un pret mare. Cosmeticele sunt majoritar straine, cu greu si-au mai facut loc si cateva marci romanesti dar fara prea mare impact la public. La raioanele de legume si fructe, paradoxul apare din nou: legumele si fructele lor sunt mai ieftine decat ale noastre cu toate ca firmele straine aduna in plus costul transportului, al asigurarii, eventual al taxelor vamale si al costului superior al fortei de munca. Cartofii noi din Germania sunt mai ieftini decat cei romanesti din piata! Nu mai mentionez merele din Olanda, Belgia, Austria, unele din ele chiar cu gust, pe care le gasesti permanent in magazine la preturi mai accesibile decat cele romanesti! Si exemplele pot continua la nesfarsit.
Si atunci care este explicatia acestui avans economic ce pare de nestavilit? Din datele INS rezulta aceleasi doua sectoare care au devenit in ultimii ani motorul miracolului romanesc: consumul si constructiile. Consumul pe datorie, ne indatoram la banci ca sa achizitionam bunuri de consum de provenienta straina. Bancile, la randul lor se imprumuta de la bancile mama de prin Europa iar noi prin creditele de consum dezechilibram si mai tare balanta comerciala prin importurile de bunuri necesare sa ne satisfaca dorinta de consum. In privinta constructiilor, cum autostrazile lipsesc in continuare inseamna ca o buna parte din constructii sunt tot pentru consum adica mall-uri, locuinte, depozite etc. ce sunt achizitionate de speculanti si vandute apoi la preturi fara egal catre cei care se imprumuta de la banci si care se gandesc ca preturile imobiliarelor vor creste la nesfarsit cel putin pana la valoarea la care au platit ei pe locuinta respectiva adica valoarea de astazi plus dobanda si comisioanele aferente. Ceea ce se inatmpla in tarile mult mai dezvoltate ca noi, cu piete imobiliare mature se pare ca nu impresioneaza pe nimeni. Inca! In plus pretul petrolului urca fara oprire sau cu opriri mult prea scurte ca sa mai conteze. Benzina a ajuns deja la 4 lei litrul. probabil ca la sfarsitul anului va fi 5 lei. Si acesta este numai inceputul pentru ca petrochimia a facut ca petrolul sa se regaseasca si in rujul de buze, si in mobila din casa, si in automobilul de lux. Adica va urma o scumpire generala cu toate ca inflatia oficiala va fi de numai 6%. In aceste conditii din ce isi vor mai achita romanii rata la casele achizitionate cu preturi de tara super dezvoltata in urmatorii 25 de ani?
Oare ritmul acesta de crestere de 8% nu constituie de fapt un avertisment? Cred ca ar fi de interes pentru toata lumea daca INS ar realiza o analiza comparativa a structurii avansurilor economice din diverse tari in perioadele de avant economic ca acesta pe care il traverseaza Romania de 8 ani. Probabil ca la nivel macro consumul si constructiile au reprezentat motoare de crestere pentru majoritatea tarilor dezvoltate dar ar fi interesant sa mergem in profunzime si sa ne intrebam: Ce se construia si ce se consuma? Care era structura consumului? Ce procent din import si ce procent de fabricatie locala? Din ce se construia cat reprezenta segmentul rezidential si care era raportul dintre pretul mediu al unei locuinte si salariul mediu pe economie? Numai raspunzand la astfel de intrebari putem intelege cat de sustenabila este o asemenea rata de crestere economica pe termen mediu.
Mi-am amintit lecturand aceste cifre de o declaratie a unor sefi din Banca Mondiala care estimau o convergenta intre economia romaneasca si cea italiana prin anul 2020 (adica peste 12 ani) in cazul in care Italia isi mentine sine die aceasta stagnare. In completarea vestilor bune de la INS a sosit si mesajul Comisiei Nationale de Prognoza care ne-a anuntat un salariu mediu pentru acelasi an de cca 1200 Euro si un curs de 2,25 lei/Euro in anul 2014 cand este prevazuta adoptarea monedei Euro. Altfel exprimat vestile sunt ca cei 50 de ani de comunism ii recuperam in 30 de ani de capitalism salbatic. Dar oare este adevarat? Oare toate aceste cifre sunt reale? Ele rezulta din calcule bazate pe date de intrare comunicate de agentii economici, cu toate acestea toti traim cu senzatia ca in Romania nu se prea produce mare lucru si, mai mult, daca mergem pe soselele patriei sau calatorim cu trenul, nu prea vedem mari schimbari fata de anul de gratie 1989!
O vizita prin hypermarketurile de origine straina ne demonstreaza ca marfurile din rafturi sunt majoritar neromanesti si ma refer la produsele cu valoare adaugata. Raionul de electronice nu are niciun produs oricat de mic romanesc, cred ca nici macar asamblat in Romania: camere video, aparate de fotografiat, televizoare cu plasma sau LCD-uri, aparatura audio, calculatoare, imprimante, telefoane mobile si multe altele poarta amprente asiatice dar proiectare si cercetare americano-europeano-janponeza, eventual sud-coreeana. O vizita la raionul de electrocasnice ne duce cu gandul la Romania - tara care produce tabla pentru ca s-ar parea ca numai partea superioara a masinilor de gatit se produce in Romania. Mai vedem niste frigidere si masini de spalat Arctic dar nu sunt sigura (inca) ce procent ne apartine. In rest toate marcile niciuna autohtona. Doar aparatele de aer conditionat aduc o nota de exotism in peisajul marcilor straine. Multe dintre ele poarta embleme autohtone dar aparentele inseala. Sunt doar asamblate la noi utilizandu-se subsansambluri de pe tot globul dar mai ales din China. Mai exista totusi prelungitiare, becuri si alte cateva asemenea articole produse local.
Putem merge mai departe, la raionul sport. Aici produsele care nu stralucesc si care parca sunt asamblate manual - exemplu bicicletele pentru copii - sunt romanesti. Doar raioanele de confectii textile, pielarie si plastic ne mai imbunatatesc imaginea dar nu mult pentru ca la o privire atenta constatam o calitate slaba la un pret mare. Cosmeticele sunt majoritar straine, cu greu si-au mai facut loc si cateva marci romanesti dar fara prea mare impact la public. La raioanele de legume si fructe, paradoxul apare din nou: legumele si fructele lor sunt mai ieftine decat ale noastre cu toate ca firmele straine aduna in plus costul transportului, al asigurarii, eventual al taxelor vamale si al costului superior al fortei de munca. Cartofii noi din Germania sunt mai ieftini decat cei romanesti din piata! Nu mai mentionez merele din Olanda, Belgia, Austria, unele din ele chiar cu gust, pe care le gasesti permanent in magazine la preturi mai accesibile decat cele romanesti! Si exemplele pot continua la nesfarsit.
Si atunci care este explicatia acestui avans economic ce pare de nestavilit? Din datele INS rezulta aceleasi doua sectoare care au devenit in ultimii ani motorul miracolului romanesc: consumul si constructiile. Consumul pe datorie, ne indatoram la banci ca sa achizitionam bunuri de consum de provenienta straina. Bancile, la randul lor se imprumuta de la bancile mama de prin Europa iar noi prin creditele de consum dezechilibram si mai tare balanta comerciala prin importurile de bunuri necesare sa ne satisfaca dorinta de consum. In privinta constructiilor, cum autostrazile lipsesc in continuare inseamna ca o buna parte din constructii sunt tot pentru consum adica mall-uri, locuinte, depozite etc. ce sunt achizitionate de speculanti si vandute apoi la preturi fara egal catre cei care se imprumuta de la banci si care se gandesc ca preturile imobiliarelor vor creste la nesfarsit cel putin pana la valoarea la care au platit ei pe locuinta respectiva adica valoarea de astazi plus dobanda si comisioanele aferente. Ceea ce se inatmpla in tarile mult mai dezvoltate ca noi, cu piete imobiliare mature se pare ca nu impresioneaza pe nimeni. Inca! In plus pretul petrolului urca fara oprire sau cu opriri mult prea scurte ca sa mai conteze. Benzina a ajuns deja la 4 lei litrul. probabil ca la sfarsitul anului va fi 5 lei. Si acesta este numai inceputul pentru ca petrochimia a facut ca petrolul sa se regaseasca si in rujul de buze, si in mobila din casa, si in automobilul de lux. Adica va urma o scumpire generala cu toate ca inflatia oficiala va fi de numai 6%. In aceste conditii din ce isi vor mai achita romanii rata la casele achizitionate cu preturi de tara super dezvoltata in urmatorii 25 de ani?
Oare ritmul acesta de crestere de 8% nu constituie de fapt un avertisment? Cred ca ar fi de interes pentru toata lumea daca INS ar realiza o analiza comparativa a structurii avansurilor economice din diverse tari in perioadele de avant economic ca acesta pe care il traverseaza Romania de 8 ani. Probabil ca la nivel macro consumul si constructiile au reprezentat motoare de crestere pentru majoritatea tarilor dezvoltate dar ar fi interesant sa mergem in profunzime si sa ne intrebam: Ce se construia si ce se consuma? Care era structura consumului? Ce procent din import si ce procent de fabricatie locala? Din ce se construia cat reprezenta segmentul rezidential si care era raportul dintre pretul mediu al unei locuinte si salariul mediu pe economie? Numai raspunzand la astfel de intrebari putem intelege cat de sustenabila este o asemenea rata de crestere economica pe termen mediu.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)