Privatizarile in Romania ar trebui sa se faca prin bursa ca si in alte state

Aceasta afirmatie apartine sefului statului roman si a fost facuta ieri cu ocazia deschiderii Targului bursier. In continuare, seful statului a subliniat ca, daca s-ar fi facut pe bursa, la Petrom s-ar fi obtinut mai multi bani. Simt nevoia sa comentez aceasta afirmatie pentru ca , in opinia mea, privatizarea pe bursa poate fi la fel de aranjata ca si cea prin negociere directa. Si sa explic de ce. Ce semnifica o privatizare? Inseamna un proces prin care statul vinde unei firme private pachetul de actiuni pe care il detine si care ii permite sa controleze din punct de vedere al managementului si al deciziilor strategice, acea entitate. Indiferent prin ce metoda se vand actiunile este important ca in debutul procesului sa se faca o evaluare a companiei respective prin cel putin 2 metode adica una statica si cea de-a doua dinamica. Cea statica cel mai des intalnita se numeste Activul Net Corectat si se bazeaza pe bilantul incheiat la momentul de referinta, sa zicem in cazul Petrom 31 decembrie 2003, corectat cu influente cunoscute atat pe posturile de activ cat si pe cele de pasiv din bilant. Evaluarea dinamica presupune un plan de facaeri intocmit pentru urmatorii 10-15 ani care sa arate capacitatea companiei de a produce fluxuri de lichiditati care sa asigure o profitabilitate rezonabila pentru actionari. Or ce presupune acest plan de afaceri? In primul rand o estimare a veniturilor viitoare ale companiei ceea ce, in cazul Petrom, implica o previziune a pretului petrolului. Or aceasta previzionare se face de regula de niste institutii considerate "experte" de catre piata, astfel incat cifrele sa fie credibile iar investitorii sa fie tentati sa investeasca. In cazrul Petrom a fost Credit Suisse First Boston rebotezata ulterior doar Credit Suisse firma care a stabilit cat va fi pretul barilului de petrol in anul 2013, aprox. 30 -35 USD barilul in conditiile in care la momentul efectuarii prognozei acesta depasise pretul anuntat. Expertii americani au considerat ca este doar o crestere temporara si ca, la orizontul lui 2010, vom avea barilul de petrol pe la 20 USD. In aceste conditii s-a determinat o anumita valoare pentru Petrom. Prin negocieri directe, austriecii au obtinut doua facilitati importante si anume: (i) plafonarea redeventei achitate statului roman pentru urmatorii 10 ani de la privatizare pentru petrolul de provenienta interna si, (ii) suportarea de catre statul roman a cheltuielilor istorice de mediu pentru urmatorii 10 ani de la privatizare ce ar urma sa se ridice la o suma de aprox. 500 mil. Euro.

Intrebarea pe care o putem pune acum este daca Petrom ar fi putut fi privatizat pe bursa de valori din Romania? Afirmatiile publice din 2008 se bazeaza pe succesul unor oferte gen Transgaz care s-a bucurat de o suprasubscriere a actiunilor vandute dar care a obtinut in final aprox. 60 mil. Euro. Or privatizarea a 51% din Petrom a insemnat atragerea a 2,5 mld. Euro. Oare am fi putut obtine banii acestia in 2003 pe BVB in baza unui raport de audit si a unui prospect de emisiune? Chiar daca la momentul respectiv piata financiara mondiala nu era inca in criza? Cunoscandu-se problemele de mediu cu care se confrunta Petrom? Rulajele medii zilnice pe BVB sunt de ordinul zecilor de milioane. De unde ar fi putut veni aceste 3,5 mld. Euro? Intr-un domeniu riscant? Sa nu uitam ca atat Transgaz cat si Transelectrica sunt 2 entitati care doar presteaza servicii vitale existentei unei economii si unei societati si ale caror venituri sunt reglementate prin lege. Altfel spus nu exista nimic riscant in activitatea lor. Iar sumele rezultate in urma celor 2 IPO le-am putea considera modice in comparatie cu privatizarea Petrom.

Altceva a fost defect in cazul Petrom. Echipa de megociere si poate si momentul ales care poate ca a fost impus. Dar echipa de negociere a fost cea care a acceptat plafonarea redeventei si raportul de evaluare al consultantului. Este adevarat, nu stim noi romanii sa previzionam pretul petrolului. Sunt altii mai buni ca noi macar si pentru faptul ca sunt consumatori mult mai mari si nu au de ales, trebuie sa calculeze permanent pretul petrolului. Cu toate acestea, puteam si noi sa facem ceva, sa includem in contractul de privatizare o clauza de ajustare a pretului de vanzare la 5 ani si la 10 ani cand expira clauzele din contract. Iar plafonarea redeventei ne apartine integral. Sigur austriecii au propus-o, este de neinteles de ce au acceptat-o romanii. Asa a ajuns OMV sa obtina profituri record in principal datorita contributiei Petrom care vinde benzina la pompa cu preturi de petrol de import dar o produce cu preturi de petrol local cu redeventa plafonata. Astfel statul a pierdut la privatizare si pierde in continuare datorita subevaluarii rezervelor de petrol exploatate de catre Petrom/OMV.

Pe scurt, daca s-ar fi incercat privatizarea pe BVB probabil ca s-ar fi inregistrat un esec datorita multiplelor variabile si necunoscute din bilantul Petrom (cel putin la momentul 2003). Acelasi esec il consemnam insa si prin vanzarea prin negociere directa. Statul a castigat acum 5 ani 3,5 mld. Euro pe care, putin cate putin ii plateste OMV fie prin cheltuielile de mediu, fie prin aducerea redeventei la un nivel normal. In concluzie, important este ca, in primul rand, sa gasim momentul oportun cand sa privatizam. Un exemplu ar fi daca in actuala conjunctura financiara internationala ar avea vreun sens sa incercam sa privatizam pe BVB vreun giuvaer al coroanei adica o entitate a carei valoarea de piata sa se gaseasca in jurul a 4-5 mld. Euro? Dificil de raspuns la aceasta intrebare. Se pregatesc de listare Aeroportul International Otopeni. Tot 10% si tot undeva in jurul valorii de 80 - 100 mil. Euro. Pana la 2-3 mld. Euro este cale lunga si pentru a evita un esec usturator, mai potrivit ar fi sa o parcurgem in etape. Poate ca la urmatorul IPO/privatizare, sa incercam sa atragem 300 - 400 mil. Euro s.a.m.d.