Pe vremea cand integrarea in UE era doar un obiectiv, un vis frumos, in Romania se privatiza non-stop. Nu neaparat cu acte dar cel putin stateam bine la capitolul angajamente. Urmarea acelor angajamente primeam asistenta tehnica ce se concretiza in niste consultanta sau mai bine zis intr-un consortiu de consultanti care compuneau o strategie de privatizare si care puneau cap la cap intr-un asa zis "Information Memorandum" cateva date despre compania care facea obiectul vanzarii. In practica, privatizarile se finalizau numai la presiunea UE sau SUA puse in practica prin intermediul recomandarile primite de la FMI, BM, IFC sau alte astfel de organisme. Asa s-au vandut in ultimii ani Petrom, BCR, distributiile de gaz si electricitate. Dupa 1 ianuarie 2007, adica odata ce ne-am vazut in UE, nu numai ca nu s-a mai luat niciun angajament vis-a-vis de vreo noua privatizare dar si actiunile in curs s-au stopat (CEC, cele 3 distributii de electricitate ramase in proprietatea statului, complexurile energetice). De fapt nu s-au stopat ci s-au amanat sine die. Dar pentru a nu ne plictisi s-a demarat vanzarea pe BVB a unor pachete minoritare de la Transgaz si Transelectrica. IPO-uri care au fost incununate de succes si care ne-au facut sa ne intrebam daca nu cumva ar fi mult mai avantajos pentru noi toti, tinanc cont ca vorbim de prorpietatea publica, atunci cand vrem sa vindem sa incepem prin a utiliza bursele de valori. Atat din Romania cat si din strainatate.
Deodata, in aceasta aparenta acalmie a privatizarilor semnificative, a aparut o pata de culoare si anume privatizarea Antibiotice Iasi prin licitatie publica cu strigare la sfarsitul lunii martie a.c. Caietul de sarcini a fost deja achizitionat de peste 50 de firme asa ca, in teorie, ne putem astepta la un pret mare pe actiune. Cu toate acestea sindicatele dar si AOAR contesta metoda considerand ca vanzarea trebuie sa se faca prin negociere directa astfel incat sa se poata impune anumite conditii cumparatorului, legate in principal de mentinerea obiectului de activitate. Chestiunea obiectului de activitate este relativa. Citeam astazi in presa ca la Electroputere Craiova (unde privatizarea s-a facut cu negocierea anumitor clauze printre care si cea legata de conitnuarea activitatii) are loc in aceasta perioada o redistribuire a angajatilor si o relocare a activitatilor urmarindu-se astfel eliberarea unor spatii. Or Electroputere dispune de 6 ha de teren si, potrivit surselor din mass media, ar fi suficienti 10.000 mp pentru "continuarea activitatii". In aceste conditii 50.000 mp pot fi utilizati cu succes pentru dezvoltarea unor proiecte rezidentiale avand in vedere ca in consiliul de administratie au intrat si persoane care au investit deja pe aceasta piata. Luand Electroputere ca un exemplu contemporan, ma intreb ce sens ar mai avea vanzarea prin negociere directa a Antibiotice Iasi? Practic s-ar obtine un pret mai mic decat la vanzarea prin licitatie iar clauzele care ar fi incluse indiferent cat de restrictive ar parea, nu se vor constitui in obstacole in calea unor afaceri imobiliare. In plus exista oricand si pericolul apariteti unor circumstante obiective care sa conduca la pierderea unei cote de piata care sa nu mai justifice continuarea activitatii. Ce ma intriga este faptul ca, desi, in teorie guvernul se declara un sustinator al pietelor de capital, in practica nu sunt semnale ca ar le-ar incuraja folosind bursa pentru privatizare si nu numai pentru vanzarea a 10% din diferite societati pentru a arata UE si insititutiilor financiare internationale ca exista interes pentru sustinerea sectorului privat.
Nedumerirea mea se refera la faptul ca Antibiotice putea fi privatizata prin vanzarea pe bursa a pachetului majoritar de actiuni. In acest mod s-ar fi maximizat si pretul pe actiune si, pe termen scurt, s-ar fi evitat transformarea acestei privatizari intr-o afacere imobiliara. Pe termen mediu exista sanse ca acest pericol sa dispara deoarece aua aparut deja semnale ca ne indreptam catre o stagnare a castigurilor imobiliare, la aceasta ora Romania fiind confruntata cu o criza de sub productie. Asa incat urmaresc cu o curiozitate crescanda deznodamantul privatizarii Antibitoice, daca intr-adevar acest proces va avea loc la data si prin metoda anuntate. Voi reveni atunci cu detalii.
luni, 25 februarie 2008
joi, 14 februarie 2008
Deficite
De cateva luni incoace, de cand entuziasmul leului tare si a bursei in crestere s-a stins, auzim numai reprosuri din partea BNR. Sintetizand ni se spune ca sunt prea multe deficite in economie: deficit de cont curent, deficit de balanta comerciala, deficit de productivitate. Mai ales deficit de productivitate adica, ne traduce banca centrala, cresterea salariilor a luat-o inaintea cresterii de productivitate si, in consecinta am consumat si ce nu am produs adica un excedent de produse importate. Nu sunt sigura ca inteleg aceasta idee daca raportam anul 2007 la 2006. Este adevart, au crescut salariile si pensiile, problema fiind de fapt salariile din sectorul public pentru ca ar trebui sa presupunem ca cele din sectorul privat au crescut pe seama unui spor de productivitate. Este greu de crezut ca anagajatorii privati au platit salarii mai mari intrand in pierdere. Deasemenea, guvernul sustine ca majorarea pensiilor s-a facut pe seama excedentului de fond de pensii inregistrat ca urmare a cresterii salariilor. Si totusi ce s-a schimbat?
Daca analizam cu atentie anul 2007 constatam ca bancile au prins gustul profiturilor mari si au inceput sa imparta credite la tot poporul determinand astfel o explozie a consumului. Iar consum inseamna in Romania automat importuri. Care importuri au existat si in 2006 la scara mai mica dar nu foarte mica, balanta comerciala fiind tot deficitara. Dar la 31 decembrie 2006, nimeni nu a comentat ca am consumat mai mult decat am produs. Si, in plus, sunt atatea state dezvoltate care inregistreaza deficite comerciale record pe primul loc situandu-se chiar SUA.
Si atunci care este diferenta? Diferenta o regasim in analiza modalitatii de compensare a deficitului comercial. In 2006 acesta a fost acoperit integral de investitiile straine directe si remiterile din strainatate ale muncitorilor romani. In 2007 situatia nu mai fost la fel de roza. Daca remiterile au ramas la acelasi nivel, nivelul investitiilor straine directe a scazut cu 2 miliarde Euro cifrandu-se potrivit datelor BNR la 7,06 mld. Euro in timp ce deficitul balantei comerciale a crescut vertiginos pana la 17,58 mld. Euro. In aceste conditii in a doua parte a anului 2007, moneda nationala a inceput sa se deprecieze tocmai pentru a compensa aceasta inegalitate care in realitate nu poate exista.
Altfel spus, semnalele de alarma trebuiau trase nu in decembrie 2007 sau ianuarie-februarie 2008 ci inca din decembrie 2006 cand devenise evident ca investitorii de anvergura nu au sosit inca in Romania. Am fi putut astfel folosi anul 2007 pentru o reclama eficienta inainte ca in America sa se declanseze criza creditelor ipotecare care a afectat increderea investitorilor atat a celor speculatori cat si a celor directi de care Romania are atata nevoie. Singurele vesti bune ale lui 2007 au fost proiectatele investitii ale firmelor Nokia respectiv Ford. Doar ca, si in cazul lor, sper ca bucuria sa nu fie de scurta durata. Pentru ca, Nokia tcomai a anuntat producerea primului telefon mobil in fabrica de langa Cluj. Numai ca, telefonul este destinat tarilor mai putin dezvoltate adica pietelor din Africa si Asia de sud vest. Sunt printre cele mai ieftine si simpliste modele de pe piata daca nu cumva chiar cele mai ieftine. Si salariile angajatilor sunt pe masura complexitatii produselor 220 Euro net plus bonuri de masa adica mai mic decat salariul mediu pe economie anuntat de INS pentru anul 2007. Cam la fels stau lucrurile si cu investitia Ford de la Craiova unde investitorul american intentioneaza sa construiasca cel mai ieftin automobil Ford de pe piata. Un eventual rival pentru Logan.
Cum deficitul balantei comerciale a Romaniei a atins deja 17 mld Euro si este in crestere, iar Ford si Nokia isi vor produce in tara noastra cele mai ieftine si simple modele care costa in jur 30% din pretul mediu al gamelor comercializate de cele 2 firme, rezulta ca ne-ar mai trebui cateva zeci de astfel de investitii in toate punctele cardinale pentru a fi in masura sa ne echilibram balanta comerciala. Sa nu uitam ca Cehia exporta mijloace de transport si componente pentru acestea in jur de 10 mld. Euro in timp ce noi ne luptam sa atingem pargul de 1 mld. Euro. In acest context lametarile BNR in legatura cu productivitatea muncii isi pierd substanta. Exista o lipsa acuta in economie de investitii productive si nu de productivitate iar guvernul intr-adevar a marit nejustificat salariile si cheltuielile bugetare asa cum am aratat intr-un articol precedent.
Pe scurt deficitele amintite se pot comprima intr-un singur deficit: deficit de investitii productive de buna calitate care sa genereze venituri substantiale prin export. Unitatea de masura pentru venituri substantiale este miliardul de Euro ceea ce implica si investitii de aceeasi anvergura. Auzim in fiecare zi cum mai aterizeaza cate un fond in Romania si promite sa chetuie sute de milioane de euro pentru constructia unui mall. Sau un alt fond achizitioneaza pe zeci de milioane de Euro sau chiar sute cate un centru de afaceri. Acei bani nu se regasesc in economia Romaniei si cred ca nici nu ar mai trebui mentionati prin presa. Si nici nu ajuta la echilibrarea balantei comerciale si nici la crearea de noi locuri de munca. Doar la re-crearea unor locuri de munca. Aceste investitii au utilitatea lor si sunt binevenite daca intr-adevar se si intampla dar din nefericire pentru noi sunt singurele. Asa cum s-a constatat deja, lupa pentru investiile bune gen Nokia sau Ford este extrem de dura. Daca in primul caz, germanii au fost socati cand au aflat ca Nokia indrazneste sa investeasca in Romania, organizand un boicot al investitiei anuntate, in cel de-al doilea caz, Comiaia Europeana a fost cea care, prin interventia ei dar si datorita neprofesionalismului echipei noastre de negocieri a determinat intarzierea investitiei cu peste 10 luni.
Daca analizam cu atentie anul 2007 constatam ca bancile au prins gustul profiturilor mari si au inceput sa imparta credite la tot poporul determinand astfel o explozie a consumului. Iar consum inseamna in Romania automat importuri. Care importuri au existat si in 2006 la scara mai mica dar nu foarte mica, balanta comerciala fiind tot deficitara. Dar la 31 decembrie 2006, nimeni nu a comentat ca am consumat mai mult decat am produs. Si, in plus, sunt atatea state dezvoltate care inregistreaza deficite comerciale record pe primul loc situandu-se chiar SUA.
Si atunci care este diferenta? Diferenta o regasim in analiza modalitatii de compensare a deficitului comercial. In 2006 acesta a fost acoperit integral de investitiile straine directe si remiterile din strainatate ale muncitorilor romani. In 2007 situatia nu mai fost la fel de roza. Daca remiterile au ramas la acelasi nivel, nivelul investitiilor straine directe a scazut cu 2 miliarde Euro cifrandu-se potrivit datelor BNR la 7,06 mld. Euro in timp ce deficitul balantei comerciale a crescut vertiginos pana la 17,58 mld. Euro. In aceste conditii in a doua parte a anului 2007, moneda nationala a inceput sa se deprecieze tocmai pentru a compensa aceasta inegalitate care in realitate nu poate exista.
Altfel spus, semnalele de alarma trebuiau trase nu in decembrie 2007 sau ianuarie-februarie 2008 ci inca din decembrie 2006 cand devenise evident ca investitorii de anvergura nu au sosit inca in Romania. Am fi putut astfel folosi anul 2007 pentru o reclama eficienta inainte ca in America sa se declanseze criza creditelor ipotecare care a afectat increderea investitorilor atat a celor speculatori cat si a celor directi de care Romania are atata nevoie. Singurele vesti bune ale lui 2007 au fost proiectatele investitii ale firmelor Nokia respectiv Ford. Doar ca, si in cazul lor, sper ca bucuria sa nu fie de scurta durata. Pentru ca, Nokia tcomai a anuntat producerea primului telefon mobil in fabrica de langa Cluj. Numai ca, telefonul este destinat tarilor mai putin dezvoltate adica pietelor din Africa si Asia de sud vest. Sunt printre cele mai ieftine si simpliste modele de pe piata daca nu cumva chiar cele mai ieftine. Si salariile angajatilor sunt pe masura complexitatii produselor 220 Euro net plus bonuri de masa adica mai mic decat salariul mediu pe economie anuntat de INS pentru anul 2007. Cam la fels stau lucrurile si cu investitia Ford de la Craiova unde investitorul american intentioneaza sa construiasca cel mai ieftin automobil Ford de pe piata. Un eventual rival pentru Logan.
Cum deficitul balantei comerciale a Romaniei a atins deja 17 mld Euro si este in crestere, iar Ford si Nokia isi vor produce in tara noastra cele mai ieftine si simple modele care costa in jur 30% din pretul mediu al gamelor comercializate de cele 2 firme, rezulta ca ne-ar mai trebui cateva zeci de astfel de investitii in toate punctele cardinale pentru a fi in masura sa ne echilibram balanta comerciala. Sa nu uitam ca Cehia exporta mijloace de transport si componente pentru acestea in jur de 10 mld. Euro in timp ce noi ne luptam sa atingem pargul de 1 mld. Euro. In acest context lametarile BNR in legatura cu productivitatea muncii isi pierd substanta. Exista o lipsa acuta in economie de investitii productive si nu de productivitate iar guvernul intr-adevar a marit nejustificat salariile si cheltuielile bugetare asa cum am aratat intr-un articol precedent.
Pe scurt deficitele amintite se pot comprima intr-un singur deficit: deficit de investitii productive de buna calitate care sa genereze venituri substantiale prin export. Unitatea de masura pentru venituri substantiale este miliardul de Euro ceea ce implica si investitii de aceeasi anvergura. Auzim in fiecare zi cum mai aterizeaza cate un fond in Romania si promite sa chetuie sute de milioane de euro pentru constructia unui mall. Sau un alt fond achizitioneaza pe zeci de milioane de Euro sau chiar sute cate un centru de afaceri. Acei bani nu se regasesc in economia Romaniei si cred ca nici nu ar mai trebui mentionati prin presa. Si nici nu ajuta la echilibrarea balantei comerciale si nici la crearea de noi locuri de munca. Doar la re-crearea unor locuri de munca. Aceste investitii au utilitatea lor si sunt binevenite daca intr-adevar se si intampla dar din nefericire pentru noi sunt singurele. Asa cum s-a constatat deja, lupa pentru investiile bune gen Nokia sau Ford este extrem de dura. Daca in primul caz, germanii au fost socati cand au aflat ca Nokia indrazneste sa investeasca in Romania, organizand un boicot al investitiei anuntate, in cel de-al doilea caz, Comiaia Europeana a fost cea care, prin interventia ei dar si datorita neprofesionalismului echipei noastre de negocieri a determinat intarzierea investitiei cu peste 10 luni.
joi, 7 februarie 2008
Castigul salarial si inflatia
Castigul salarial din 2007 este un subiect pe care l-am mai abordat insa revin la el pentru ca este un subiect extrem de actual avand in vedere evolutiile recente ale economiei precum si pozitia exprimata public de catre BNR prin vocea guvernatorului.
Dar pentru a intelege mai bine subiectul cred ca este important dar si sugestiv sa ne uitam peste castigurile medii din cateva sectoare, dupa cum urmeaza:
Sector activitate Castig mediu salarial net in decembrie 2007
Economie 1266 lei
Industrie total 1148 lei
Industria extractiva 1992 lei
Industria prelucratoare 1011 lei
Energie electrica si termica, gaze si apa 1988 lei
Intermediere financiara 3791 lei
Administratie publica 2372 lei
Cifrele de mai sus incep sa capete un sens mai larg daca le punem in relatie cu forma de proprietate preponderenta in sectorul respectiv. Astfel, daca media pe industrie a salariului net este de aprox. 1150 lei, surpriza neplacuta este ca salariul din industria proprietate de stat adica cea extractiva este cu mult mai mare comparativ cu salariul din industria prelucratoare, preponderenta chiar aproape integral aflata in proprietatea sectorului privat. Iar daca ne continuam analiza in profunzime vom constata ca o mare parte a industriei extractive este fie subventionata (inclusiv din taxele si impozitele platite de industria prelucratoare), fie face parte dintr-o categorie mai larga precum producerea de energie electrica si termica, ce se bucura de preturi reglementate la tarife care sa suporte aceste salarii in detrimentul populatiei. Se observa astfel egalitatea de salarii medii dintre industria extractiva si cea de producere a energiei electrice si termice. In categoria aproape exclusiva a sectorului privat se incadreaza si activitatile de intermediere financiara unde salariul mediu a depasit in luna decembrie a anului trecut 1000 Euro. Astfel nu trebuie sa mai surprinda pr nimeni ca, in Romania, dobanda anuala efectiva este dubla sau chiar tripla in comparatie cu alte tari din UE.
Urmeaza in statistica de mai sus sectorul administratiei publice cu un salariu record care depaseste toate industriile iar daca isi mentine ritmul inalt de crestere, acesta tinde sa ajunga din urma sectorul intermedierilor financiare. In toata aceasta analiza nu trebuie sa uitam ca administratia publica este finantata prin taxele si impozitele care activeaza in celelalte sectoare de activitate. Dar nu in industria extractiva ce este la randul ei artificial hranita de catre aceleasi taxe si impozite prelevate de la angajatii si firmele care activeaza de fapt in industria prelucratoare, in cea de producere a energiei si in sectorul financiar. Dar in nicio tara dezvoltata, salariul administratiei publice nu depaseste cu aproape 100% salariul mediu pe economie. Practic, in Romania, politicile economice inconsecvente dar si lipsa de cunostinte de baza ale unora dintre guvernanti in legatura cu functionarea, atributiile dar si salarizarea unei administratii publice au condus la aceasta risipa de resurse publice. Si cu toate acestea, guvernul si-a anuntat intentia majorarii salariilor publice pentru stabilizarea functionarilor publici. Dar aceasta este o falsa problema indusa probabil de sindicatele din administratia publica. Privind datele de mai sus este evident ca nu exista niciun pericol de migratie a functionarilor din sectorul public catre cel privat. De fapt singurul loc tentant ar fi in sectorul bancar dar este putin probabil sa asistam la o plecare in masa a functionarilor.
Dimpotriva, cred ca vom fi, in urmatoarea perioada, martorii unui asalt al administratiei publice de catre angajati ai sectorului privat. Mai ales in conditiile unei incetiniri a cresterii economice si scumpiri a creditului, sectorul public ofera stabilitate dar si credibilitate in fata bancilor pentru contractarea unui credit. In plus pot exista si multe alte avantaje mai putin vizibile ale unei functii publice de tipul unei locuinte prin ANL altfel spus la pret redus, scolarizari din bugetele institutiilor publice si bineinteles imposibilitatea pierderii locului de munca. Cu o astfel de politica salariala, exista toate premisele ca tinta de inflatie fixata de BNR sa fie depasita si in 2008.
Dar pentru a intelege mai bine subiectul cred ca este important dar si sugestiv sa ne uitam peste castigurile medii din cateva sectoare, dupa cum urmeaza:
Sector activitate Castig mediu salarial net in decembrie 2007
Economie 1266 lei
Industrie total 1148 lei
Industria extractiva 1992 lei
Industria prelucratoare 1011 lei
Energie electrica si termica, gaze si apa 1988 lei
Intermediere financiara 3791 lei
Administratie publica 2372 lei
Cifrele de mai sus incep sa capete un sens mai larg daca le punem in relatie cu forma de proprietate preponderenta in sectorul respectiv. Astfel, daca media pe industrie a salariului net este de aprox. 1150 lei, surpriza neplacuta este ca salariul din industria proprietate de stat adica cea extractiva este cu mult mai mare comparativ cu salariul din industria prelucratoare, preponderenta chiar aproape integral aflata in proprietatea sectorului privat. Iar daca ne continuam analiza in profunzime vom constata ca o mare parte a industriei extractive este fie subventionata (inclusiv din taxele si impozitele platite de industria prelucratoare), fie face parte dintr-o categorie mai larga precum producerea de energie electrica si termica, ce se bucura de preturi reglementate la tarife care sa suporte aceste salarii in detrimentul populatiei. Se observa astfel egalitatea de salarii medii dintre industria extractiva si cea de producere a energiei electrice si termice. In categoria aproape exclusiva a sectorului privat se incadreaza si activitatile de intermediere financiara unde salariul mediu a depasit in luna decembrie a anului trecut 1000 Euro. Astfel nu trebuie sa mai surprinda pr nimeni ca, in Romania, dobanda anuala efectiva este dubla sau chiar tripla in comparatie cu alte tari din UE.
Urmeaza in statistica de mai sus sectorul administratiei publice cu un salariu record care depaseste toate industriile iar daca isi mentine ritmul inalt de crestere, acesta tinde sa ajunga din urma sectorul intermedierilor financiare. In toata aceasta analiza nu trebuie sa uitam ca administratia publica este finantata prin taxele si impozitele care activeaza in celelalte sectoare de activitate. Dar nu in industria extractiva ce este la randul ei artificial hranita de catre aceleasi taxe si impozite prelevate de la angajatii si firmele care activeaza de fapt in industria prelucratoare, in cea de producere a energiei si in sectorul financiar. Dar in nicio tara dezvoltata, salariul administratiei publice nu depaseste cu aproape 100% salariul mediu pe economie. Practic, in Romania, politicile economice inconsecvente dar si lipsa de cunostinte de baza ale unora dintre guvernanti in legatura cu functionarea, atributiile dar si salarizarea unei administratii publice au condus la aceasta risipa de resurse publice. Si cu toate acestea, guvernul si-a anuntat intentia majorarii salariilor publice pentru stabilizarea functionarilor publici. Dar aceasta este o falsa problema indusa probabil de sindicatele din administratia publica. Privind datele de mai sus este evident ca nu exista niciun pericol de migratie a functionarilor din sectorul public catre cel privat. De fapt singurul loc tentant ar fi in sectorul bancar dar este putin probabil sa asistam la o plecare in masa a functionarilor.
Dimpotriva, cred ca vom fi, in urmatoarea perioada, martorii unui asalt al administratiei publice de catre angajati ai sectorului privat. Mai ales in conditiile unei incetiniri a cresterii economice si scumpiri a creditului, sectorul public ofera stabilitate dar si credibilitate in fata bancilor pentru contractarea unui credit. In plus pot exista si multe alte avantaje mai putin vizibile ale unei functii publice de tipul unei locuinte prin ANL altfel spus la pret redus, scolarizari din bugetele institutiilor publice si bineinteles imposibilitatea pierderii locului de munca. Cu o astfel de politica salariala, exista toate premisele ca tinta de inflatie fixata de BNR sa fie depasita si in 2008.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)