Criza financiara bate la usa Europei?

In 2007 au aparut primele semne evidente de oboseala pe Wall Street. Probabil ca, la presiunea auditorilor interni sau externi, marile banci de investitii au fost nevoite sa isi reevalueze postofoliul de active si sa isi inregistreze provizioanele aferente deprecierii valorii acestora. Fruntasa acestei operatiuni a fost CitiGroup care a reusit astfel sa evite dezastrul recunoscandu-l la timp si beneficiind de o infuzie de capital din Orientul Mijlociu. Dupa o pauza, cand in mod fals unii credeau ca ce a fost mai rau a trecut, criza a izbucnit in toata amploarea sa. Nu numai ca banci ipotecare de importanta regionala in SUA au intrat in faliment ci intreg Wall - Street-ul aproape ca s-a declarat falit. Bear Sterns si Lehman Brothers sunt numele cele mai cunoscute care au esuat urmate fiind de Merrill Lynch achizitionata de Bank of America si de Fannie Mae, Freddie Mac, Washington Mutual care au fost inchise peste noapte de catre guvernul SUA iar activele lor transferate catre putinele banci mari care s-au salvat adica Citi, Bank of America si JP Morgan. Doar AIG a fost preluat in proportie de 80% de guvern fara a fi transferat ulterior in portofoliul altei entitati. Doar ca AIG va trebui cat de curand sa inceapa vanzarea celor mai profitabile active ale sale in incercarea de a achita imprumutul de 80 miliarde SUA acordat de guvernul american pentru a-l salva de la faliment. AIG administreaza si in Romania un fond de pensii si, prin intermediul unui fond de investitii, detine participatii in diferite companii precum UTI. Cel mai probabil si acestea vor fi de vanzare in perioada urmatoare.

In tot acest rastimp, guvernele europene au negat ca sistemul bancar european ar avea probleme. Doar odata cu prabusirea Lehman Brothers, au inceput sa apara si victimele europene la suprafata. Banci de investitii elitiste precum Fortis si Dexia au anuntat ca nu mai dispun de lichiditatile necesare defsasurarii unei activitati normale fapt ce a determinat guvernele belgian, francez si luxemburghez sa intervina in forta nationalizandu-le. La fel s-a intamplat si in Germania cu a treia banca de credite ipotecare a tarii iar scenariul s-a repetat si in Marea Britanie cu o banca similara. Situatia de la Fortis este cu atat mai delicata cu cat banca achizitionase anul trecut in consortiu cu Barclay's si Santander institutia financiara olandeza ABN Amro. Pe care acum este la randul sau sa o revanda in incercarea de a obtine lichiditatile necesare.

In sfarsit Marea Britanie, Olanda, Belgia, Luxembrug, Franta si Spania au ajuns sa recunoasca existenta crizei pe continentul european. Ar fi fost imposibil sa fie altfel. Atunci cand brokerii americani au vandut creditele ipotecare unor persoane care nu ar fi avut o bonitate care sa le califice pentru vreun astfel de credit, bancile americane de investitii le-au cumparat de la acestia, le-au impachetat frumos (adica le-au securitizat), le-au atribuit un rating de invidiat in complicitate cu agentiile de rating (care au fost si co-autori ai unor produse financiare) si le-au vandut in lumea larga fiind achizitionate si de bancile europene care doreau sa faca afaceri la egalitate cu cele de pe Wall Street. Nume precum Lehman Brothers, Morgan Stanley, Bear Sterns, Washington Mutual au fost suficiente pentru a insela eventuala vigilenta a celor chemati sa evalueze riscul plasamentelor in bancile europene.

In Romania atat autoritatile cat si guvernatorul BNR se intrec in a ne asigura ca situatia este sub control uitand ca sistemul bancar romanesc numai este de mult timp sub controul nostru. Iar daca bancile mama intra in faliment sau sunt nationalizate atunci filialele lor din Romania vor fi fie de vanzare fie se vor confrunta cu o criza de lichiditate.Dar criza financiara vine la pachet si cu o recesiune economica. Nu trebuie uitat ca acele credite ipotecare acordate cu larghete de catre niste brokeri agresivi au determinat printre altele o crestere pe segmentul materialelor de constructii, a mobilei, a numarului de angajati din banci, agentii imobiliare etc. Toata aceasta constructie se prabuseste si odata cu ea va scadea consumul in SUA, iar scaderea consumului va conduce la diminuarea cererii pentru bunurile de import. Iar in relatia cu SUA, balanta comerciala a UE era excedentara. Si cu un Euro mult mai puternic decat dolarul american, nu este dificil sa anticipam si o reducere a exporturilor UE catre SUA. Iar daca ne referim la Romania unde deficitul comercial reprezinta principala vulnerabilitate a economiei romanesti, nu este greu sa ne imaginam scenariul unor stagnari in comertul exterior pe relatia UE. Pentru contrabalansare ar fi nevoie ori sa gasim alte piete de desfacere ceea ce pe termen scurt este imposibil ori sa limitam importurile. Varianta mult mai plauzibila avand in vedere scumpirea creditelor dar si deprecierea monedei. Toate aceste miscari vor avea ca efect final plafonarea cresterii economice previzionata de Comisia Nationala de Prognoza pentru 2009 la 6 - 6,5%. Insa criza nu a trecut iar efectele ei asupra economiilor europene abia incep sa apara.