Energetica romaneasca, incotro? (1)

Nu exista zi in care in mass media locala sa nu existe articole referitoare fie la bursa de energie, fie la oportunitatea crearii companiei nationale de energie, sau la viitorul energiei eoliene. Cu toate acestea de o buna perioada de timp in acest sector nu s-a mai intamplat nimic notabil. Dincolo de vorbe avem aceeasi capacitate de productie a energiei electrice pe care o aveam si acum 20 de ani cu exceptia nou construitului reactor doi de la Cernavoda. Adica un plus teoretic de 700 MW pentru ca in practica au disparut alte capacitati fie din cauza varstei fie din cauza de faliment financiar si ma refer aici in primul rand la celebrele CET-uri locale din care s-au salvat doar cateva in marile orase unde numarul de apartamente racordate a justificat mentinerea lor.

In rest, in 2004, la presiunea Bancii Mondiale si a altor organizatii americane s-a mai reorganizat un pic sectorul de productie prin comasarea unor exploatari miniere cu producatorii clienti de energie electrica rezultand cele trei complaxuri energetice din Oltenia adica Rovinari, Turceni si Craiova. Nu este clar ce criterii au stat la baza acestei reorganizari deoarece la nivel de complex energetic nu s-a realizat independenta fata de producatorii externi de carbune. Pentru exemplificare, la Turceni numai 50% din necesarul de carbune este extras din exploatarile proprii restul este achizitionat de la Compania de lignit Oltenia care livreaza si celorlalte doua entitati energetice mentionate anterior. Mai mult, desi cele 3 complexuri sunt detinute integral de stat, acesta nu a inclus in bugetele lor fondurile necesare pentru ecologizare care trebuie facuta pana in anul 2012. Din acest motiv, exista pe piata diferite analize care sustin ca ar fi mai fezabil ca cel putin Rovinari si Turceni sa se inchida si sa se creeze un nou grup energetic in zona care din start s-ar conforma standardelor de mediu utilizand cele mai bune tehnici disponibile pe plan mondial.

In paralel se discuta deja de 4 ani de constructia de noi reactoare nucleare. La inceput a fost douar unul singur adica al treilea, ulterior criza energetica mondiala si-a facut aparitia iar calculele financiare au aratat ca este mai profitabil sa construiesti doua reactoare in loc de unul. Asa ca toate discutiile despre un al treilea reactor s-au anulat si s-a pornit din nou la drum cu doua noi reactoare. De data aceasta, in plina criza energetica, greii Europei s-au prezentat cu scrisori de intentie, fiecare dorind sa detina cel putin 15%. Initial si statul roman reprezentat de Ministerul Economiei si Finantelor a fost de acord, doar ca ulterior, dupa semnarea Protocolului cu investitorii, aceslasi stat s-a razgandit si a decis prin Hotarare de guvern ca va detine 51%. Nu este clar ce anume s-a intamplat dupa momentul semnarii acordului cu investitorii, cert este ca, pentru a doua oara s-a anulat tot ce s-a discutat in ultimii 4 ani. Cum alegerile parlamentare sunt pe drum, evident ca in perioada ramasa de 5 luni nu se va mai intampla nimic semnificativ in aceasta zona. Vom intra in anul 2009 asa cum eram in 2004 doar cu niste bani in plus cheltuiti pe o consultanta si cateva planuri de afaceri devenite intre timp inutile. Si cu niste functionari ministeriali bine remunerati pentru prezenta lor in comisia de negocieri care a functionat si probabil inca mai functioneaza pe langa SNN.

Mai departe se discuta de ceva vreme de infiintarea unei companii nationale de energie electrica in care sa fie incluse entitatile din distributie ramase neprivatizate, Hidroelectrica partial sau integral, Termoelectrica si eventual unul din complexurile energetice. Cred ca in privinta ascestora din urma se impune o analiza in legatura cu viitorul tehnologiei de care dispun inainte de a mai face orice reorganizare in privinta lor. Dotate fiind cu tehnica anilor 60 -70, avand o durata de viata expirate, orice retehnologizare inseamna un castig de maximum 15 ani dar la randamentele impuse de tehnologia primara ramasa mult in urma fata de standardele actuale in primul rand ca randamente si protectie a mediului. S-ar putea ca aceasta analiza sa releve ceea ce aminteam mai sus si anume ca cel mai fezabil ar fi construirea unor gruprui noi echivalente intr-o locatie optima fata de exploatarile miniere astfel incat sa se minimizeze costurile de transport.

In ceea ce priveste cuplarea Termoelectrica si Hidroelectrica intr-o entitate aceasta idee nu este o noutate si, in opinia mea, are sens. Iar faptul ca am mai adauga si trei companii de distributie care pot functiona ca filiale in firma nou creata nu reprezinta un impediment, din contra am mai face economii la capitolul structuri de conducere platite din bani publici. Mai mult, in prezent, cele trei distributii sunt detinute de fapt de catre Electrica, care la randul sau este detinuta de statul roman prin intermediul AVAS. S-a creat chiar o situatie ridicola in care cele 4 entitati adica Electrica si cele 3 detineri ale sale isi fac concurenta reciproc pe piata de energie electrica. Electrica aflata in cautarea obiectului de activitate s-a transformat intr-un furnizor activ de energie electrica dar si intr-un prestator de servicii de echilibrare pe care le presteaza in functie de afinitatile de pe piata. In aceste conditii includerea celor 3 distributii in compania nationala si crearea unei filiale separate de furnizarea ar avea un sens mai bun decat situatia actuala. Si in plus, daca ne uitam in jurul nostru, fiecare tara membra a UE dispune de o astfel de entitate care domina piata in tara respectiva CEZ, ENEL, EdF etc. Altfel spus alegatiile potrivit carora s-ar distorsiona piata de enrgie nu au niciun sens in primul rand pentru ca aceasta piata nu exista. Nici macar pe hartie!

Am prezentat in alte articole situatia pietei de energie electrica din Romania. Dincolo de faptul ca se tranzactioneaza un volum mic, furnizorii privati semnificativi (nu cei proveniti prin privatizare) au captat procente importante din piata in baza contractelor incheiate la preturi preferntiale cu producatorii ieftini Hidroelectrica, Nuclearelectrica si Rovinari. Acesti furnizori domina si tranzactiile bursiere pentru ca au nevoie de energie de completare pe care isi pot permite sa o cumpere mai scump, adica la pretul pietei, deoarece o combina cu cea ieftina cumparata preferential la preturi confidentiale.

Conitnuarea in urmatorul articol.