Cat ne costa criza?

Scriam in articolul anterior, la inceputul lunii octombrte ca vom fi direct afectati de criza in cel mai scurt timp. Deja, dupa 1 luna, primele efecte dure se fac simtite si in tara noastra. Nu pun in discutie sectorul bancar deoarece in Romania acesta nu prea exista cu adevarat. Exista doar niste filiale ale unor banci straine care s-au comportat pe parcursul ultimilor 4 ani ca niste camatari, bancile mama le-au pompat bani ieftini pe care filialele romanesti ni i-au vandut la niste preturi astronomice care, la randul lor, au alimentat spirala preturilor la locuinte, asigurari, masini, salarii, constructii, fara nicio legatura cu nivelul nostru real de dezvoltare.

Ma refer la celelalte sectoare economice care depindeau de exporturi sau/si de credite in aceasta categori intrand in primul rand industria de automobile. Dupa 8 ani de crestere neintrerupta , Dacia a fost nevoita sa recurga la solutia sistarii temporare a productiei din lipsa de comenzi. La fel si multi furnizori. O a doua industrie lovita de recesiune este cea metalurgica unde principalii producatori locali si ei filialele unor multinationale au inchis temporar in absenta pietelor de desfacere. Sidex, Alro, Mechel, Petrotub si multi altii anunta in fiecare zi intreruperi de activitate.

S-a creat astfel o situatie paradoxala. Cu 2-3 luni in urma, constructorii romani se lamentau ca le lipseste forta de munca si din aceasta cauza nu pot onora comenzi. La fel angajatori din industria bancara se plangeau ca tinerii absolventi solicita la angajare salarii de cel putin 1000 Euro si, din lipsa de forta de munca, sunt obligati sa le implineasca cererile. Agentiile teritoriale de somaj afisau la panou disponibilitati mari de locuri de munca indemnandu-i si pe pensionari sa se reangajeze.

Ce s-a intamplat in aceste 2 luni? Ne confruntam sau nu cu o criza similara cu cea din SUA sau tarile din zona Euro si Marea Britanie. As spune ca nu. In acele tari criza financiara s-a transformat intr-una de supraproductie. Disperate dupa castiguri fabuloase, bancile americane au atras in circuitul consumului si pe americanii neeligibili dupa nicio norma bancara oricat de relaxata ar fi ea. Sau i-au incarcat si mai mult cu credite pe cei care erau deja la limita maxima. Insa societatea in rest a continuat sa produca, sa inventeze, sa genereze valoare adaugata.

Prin contrast, in Romania, societatea nu a mai produs. Doar pe ici pe colo, investitorii straini in cautarea profiturilor au mai incercat sa fabrice cate ceva. In schimb, romanii s-au transformat peste noapte in consumatori. Daca pana in 1990, toti eram producatori de marfuri de slaba calitate, dupa anul 2000 am devenit consumatori uitand ca americanii, britanicii, germanii au fost in primul rand producatori de bunuri si servicii, patente si marci si abia apoi consumatori. Doar ca romanii nu au mai vrut sa astepte si sa parcurga in etape durmul de la productie la consum, au vrut sa devina peste noapte consumatori. Ceea ce s-a si intamplat cu ajutorul neprecupetit al strainatatii sustinuta de atitudinea pasiva a guvernantilor romani si a BNR.

In concluzie, Romania nu se confrunta cu o criza ci cu o revenire la realitate. Noi nu putem discuta decat poate peste 15 - 20 de ani de o criza de supraproductie. Deocamdata in Romania este o criza de subproductie. Pentru a produce competitiv bunuri si servicii este nevoie de cel putin 2 factori importanti: forta de munca si capital. Aparent nu ne lipseste niciunul dar in realitate ne lipsesc amandoua. Forta de munca este mediocra si scumpa cat despre capital, nu am reusit sa fim prea convingatori si sa atragem atat cat ne-ar trebui.

Ce este de facut? (Continuarea in articolul urmator)
In sfarsit, in ceasul al doisprezecelea, de data aceasta prea tarziu, BNR s-a inviorat brusc incercand, incepand cu luna august a.c sa reteze aripile creditarii. Nu stiu daca ar fi reusit sau nu prin masurile impuse, cert este ca aceste aripi s-a frant brusc atunci cand americanii au inchis robinetul si au trimis in faliment pe langa bancile proprii si bancile fanion ale Europei: Fortis, Dexia, ING, Barclay's si multe altele au cazut una dupa alta, unele dintre ele fiind salvate in extremis de catre guvernele europene.

Altfel spus, noi ca romani ne-am intors de unde am plecat prin 2002 - 2003. In absenta creditarii, nu vom mai achizitiona bunuri de consum ceea ce se va reflecta pozitiv in balanta comerciala. Tot din lipsa de bani nu ne vom mai construi case si nici nu vom mai cumpara sau amenaja locuinte la preturi mai mari decat intr-o tara dezvoltata in decenii de munca sustinuta. Partea buna este ca ne vom intoarce la costurile reale iar muncitorii din constructii vor fi platiti cu acele salarii care sa reflecte corect munca lor, partea mai putin buna este franarea avantului industriei constructiilor si a celor conexe, materiale de constructii, mobila, chimie. Doar ca in acest caz exista posibilitatea compensarii prin investitii publice in constructia de infrastructura de transport.