Solvabilitatea bancilor din Romania - secret de stat

Scriam in luna ianuarie ca in perioada urmatoare, bancile vor fi supuse unuor teste de stres pe baza carora se va stabili necesarul lor de (re)capitalizare. Atunci opinasem ca bancile mama vor fi de acord si vor finanta aceasta operatiune. Astazi am alta parere bazata pe deductie logica comportamentala. Cred ca fiecare dintre noi putem afla raspunsul daca ne punem intrebarea: Ce trebuie sa fac vazand ca portofoliul meu de credite se degradeaza rapid, ca din ce in ce mai multi romani si firme romanesti nu isi mai platesc la timp ratele la credite si ca banca a carei filiala sunt nu este interesata sa imi mai trimita bani ci, dimpotriva, doreste sa ii trimit eu bani dupa ce pentru acele sume pe care mi le-a imprumutat in perioada 2005 - 2008, eu i-am achitat o dobanda de 3-4 ori mai mare decat cea la care s-a imprumutat ea pentru acei bani?

Sa mai adaugam la aceasta intrebare si faptul ca, la presiunea UE, BNR a decis desfiintarea Rezervei Minime Obligatorii la resursele atrase in valuta pentru scadente mai mari de 2 ani ceea ce va conduce la un disponibil de valuta pe piata bancara. La care se adauga si informatia potrivit careia, in ultimele 2 luni bancile austriece si grecesti au retras din Romania aprox. 2,4 mld Euro, desi in ianuarie, la solicitarea UE si FMI, promisesera nu numai ca nu vor repatria capital ci dimpotriva, vor finanta in continuare acordarea de credite in Romania.
Promisiunea nu a fost evidenta tinuta, cu o singura exceptie, Societe Generale care beneficiaza in continuare de finantare suplimentara din partea bancii-mama probabil din ratiuni politico-strategice decat din calcule economice.

Cat priveste calculele economice si raspunsul la intrebarea retorica de mai sus, o privire atenta asupra sectorului bancar romanesc ne poate releva 2 aspecte:
1. portofoliile bancilor sunt formate preponderent din credite de consum neasigurate, unele cu garantii imobiliare si cele mai multe fara nicio garantie si din credite imobiliare garantate cu imobilul respectiv si pentru care debitorii au achitat in medie un avans de 20 -30%.
2.Recesiunea economica este un fapt implinit ceea ce va conduce in urmatoarea perioada la o reducere semnificativa a veniturilor populatiei. Deficitul public nu mai permite nici sustinerea salariilor publice la nivelul actual iar restrangerea consumului si a investitiilor determina o reducere a activitatii in sectorul privat ceea ce implica concedieri masive si crestere a somajului.

In aceste conditii, este evident ca romanii vor incepe, intr-un numar din ce in ce mai mare sa aiba probleme in a-si achita la timp ratele bancare. Daca ar trebui sa recunoasca toate creditele cu intarzieri la plata ratelor ca si credite neperformate atunci solvabilitatea fiecarei banci s-ar deteriora rapid antrenand necesitatea de recapitalizare. Dar cum bancile - mama nu intentioneaza sa mai investeasca in aceasta parte a Europei - singura alternativa ramane rescadentarea creditelor inainte ca debitorii sa inceapa sa nu isi mai achite ratele la timp. Dar ce inseamna aceasta rescadentare botezata refinantare deoarece refinantarea implica un nou credit pentru aceeasi suma ramasa de plata dar pentru o perioada de timp extinsa. Ceea ce se traduce prntr-un castig si mai mare pentru banca. Un nou comision de evaluare dosar, dobanda mai mare pentru ca si termenul de rambursare este mai mare. Altfel spus, bancile isi vor ingheta finantarea la nivelul prezent, vor acorda credite in continuare in masura in care li se achita creditele acordate deja. Daca, prin absurd, nimeni nu ar mai achita rate la credite persoane fizice pentru 1 luna atunci in acea luna nici bancile nu ar mai acorda vreo finantare.
Si pentru persoane juridice, comportamentul va fi acelasi. Inghetarea finantarii la nivelul creditelor in circulatie. Nimic mai mult pana cand cresterea economica nu se restabileste astfel incat bancherii sa fie siguri ca salariile vor creste de la an la an, la fel si preturile imobilelor. Nu am inteles afirmatia premierului Romaniei legata de supra-impozitarea profiturilor anormal de mari ale bancilor din Romania. Cum taxarea nu se poate face retroactiv, pentru viitor nu cred ca este cazul sa discutam de profituri mari. Bancile au inceput sa anunte pierderii, dar oricum nu conteaza ce anunta, pentru ca profitul nu se inregistreaza in bilantul romanesc ci numai in cel al bancii mama, intr-un mod indirect si anume prin diferenta enorma intre dobanda activa si cea pasiva. Bancile mama s-au imprumutat in perioada de glorie la niste costuri extrem de mixi si si-au plasat resursele astfel obtinute, in Romania la niste dobanzi uriase. Acelea sunt adevaratele profituri si nu cifra care apare in contul de profit si pierderi in bilantul romanesc.

Pe scurt, bancile straine din Romania vor continua sa obtina profituri uriase in Romania pe seama acelorasi bani din trecut. Cum riscul de tara a crescut si dobanda la credite va creste. Iar din extinderea perioadelor de creditare pentru sumele imprumutate in perioada 2003 - 2008 se vor obtine beneficii suplimentare nesperate avand in vedere ca banii raman aceiasi, doar ca vor fi remunerati suplimentar.

In aceste conditii ramane intrebarea Cat este solvabilitatea bancilor din Romania? Capitalul propriu este trecut in bilant insa activele ajustate cu riscul asociat reprezinta un secret de stat bine pazit de catre fiecare banca in parte. Poate si BNR sa cunoasca acest secret insa este in interesul ei sa pastreze tacerea si implicit misterul in jurul acestui subiect. Oricum urmatoarele 2 luni sunt decisive pemtru bilantul bancilor. Se incheie primul semestru iar auditorii vor trebui sa isi exprime o opinie in kegatura cu calitatea portofoliilor bancare. Voi reveni.