Criza de (re)cunoastere

La sfarsitul anului trecut autoritatile din Romania si cele vechi si cele noi erau de parere ca in Romania nu era si nici nu urma sa fie vreo criza. Financiara, economica sau de orice alta natura. Nici in ianuarie nu intelegeau de ce se agita BNR asa de tare pentru un imprumut extern. In februarie guvernatorul BNR deschidea stirile de dimineata, la pranz si seara. Stia el ce stia. Doar BNR centralizeaza datele relativ la creditele externe. Si deci guvernatorul cunostea bine ca o buna parte din datoria privata a Romaniei era pe termen scurt iar scadentele incepeau prin mai. Si, mai mult, un segment al rezervelor valutare de care banca centrala era asa de mandra includeau tocmai rezervele minime obligatorii in Euro ale bancilor, adica 40% din resursele atrase, care resurse erau formate exact din imprumuturi externe. Si cand acestea urmau sa ajunga la scadenta, daca bancile mama in cautare de capital si-ar fi extercitat optiunea de rambursare atunci BNR ar fi trebuit sa elibereze acele 40% si asa rezerva valutarea ar fi scazut cu 6-8 mld. Euro. Data fiind aceasta perspectiva total neconfortabila pentru guvernator cunoastem cu totii ce s-a intamplat intre timp. Romania a contractat cel mai mare imprumut extern din istoria sa fara ca romanul contribuabil sa inteleaga de ce si pentru ce. Cred ca nici guvernantii nu cunosc inca destinatiile acestuia. A fost aprobat de guvern pentru ca asa a dat de inteles guvernatorul BNR care conduce destinele leului romanesc de 19 ani. Cu sanse de a continua inca 8 ani. Probabil ca banca centrala nu are vreo preferinta pentru utilizarea acestor bani. Evident ar fi bine sa nu se duca in consum dar oricum nu mai conteaza, important este sa intre in tara valuta care va iesi prin rambursarea impurmuturilor ajunse la scadenta. In acest mod rezerva valutara se va mentine cel putin constanta iar onoarea guvernatorului va ramane nestirbita.

Si tot la capitolul BNR, citeam zilele trecute ca directorul supravegherii bancare din respectiva institutie considera ca bancile din Romania au transferat pierderile din trimestrul IV al anului trecut catre trimestrul I al acestui an. Si ca nu este normal si ca va face control. Eu sper ca domnul cu pricina doar glumeste si a oferit aceasta declaratie presei doar ca nijloc finut de atentionare a bancilor comerciale de a opera mai discret aceste transferuri. Si aceasta deoarece era evident ca portofoliu de credite se deteriorase inca din octombrie anul trecut. Dar in conditiile in care guvernantii nu recunosteau vreo criza atunci de ce ar fi recunoscut bancile. Pentru ca o criza in portofoiile lor ar fi insemnat zero bonus pentru conducatorii lor. Si pentru ce din moment ce anul 2009 este compromis din start. Toata lumea va inregistra pierderi asa ca este evident ca performantele vor fi reduse iar multi dintre conducatorii actuali de banci si ma refer la filialele din Romania nu se vor mai regsi si anul viitor. Ca un exemplu cu directorul general de la Societe Generale debarcat in Franta este foarte probabil ca si la alte filiale ale bancii sa se procedeze la fel in functie bineinteles de rezultatele financiare. Dar cum vor putea arata rezultatele daca bancile din Romania acceptau sa crediteze cu 100000 Euro achizitia unui apartament de 2 camere in Militari, Rahova sau Berceni?Si cu 200000 Euro acelasi apartament in zona Unirii din Bucuresti? Si cu 1 milion Euro o asa zisa vila pe un camp din Pipera care nu va avea vecinatati stabile inca 20 de ani de acum incolo?

Din pacate pentru noi romanii, recunosaterea tarzie a crizei si implicit tratarea cu si mai mare intarziere a efectelor ei va conduce la prelungirea acesteia. Spre exemplu pentru reducerea cheltuielilor bugetare s-au pierdut deja 4 luni. Abia incepand cu luna mai, guvernanti au inteles ca salariul mediu al unui bugetar nu poate fi mai mare decat al unui angajat din sectorul privat. Doar ca pentru a ajunge la aceasta intelegere, Statul roman se impurmuta zilnic la banci pentru a achita salariile bugetare si pensiile sustinute de catre taxele percepute de la sectorul privat, care sector isi reduce pe zi ce trece activitatea. Asa ca ce interes sa mai aiba bancile sa imprumute sectorul privat? Intr-o tara cea mai mare bonitate o are Statul respectiv adica daca o banca ar avea de ales intre a imprumuta cu acelasi randament o firma privata sau guvernul, ar alege guvernul. La randamente diferite incepe sa fie discutabil dar cum timpurile sunt de criza mai bine mai putin si sigur decat putin mai mult dar incert.

Pe scurt, mai bine ca guvernantii au recunoscut chiar si mai tarziu situatia delor roza a finantelor tarii dar si a economiei. Important este daca, dupa aceasta recunoastere, se va intampla ceva bun, adica se vor alinia salariile bugetare cu cele private, se vor reduce cheltuielile publice, se vor aloca fonduri catre investitii publice de lunga durata si care sa ne serveasca pe noi toti pentru o dezvoltare durabila iar banca centrala va adopta impreuna cu guvernul acele masuri necesare convergentei cat mai rapid posibil catre zona Euro.