Si-a atins sectorul imobiliar limitele?

Suntem in data de 28 mai si este prima saptamana cand citesc prin diverse publicatii ca preturile apartamentelor au inceput sa scada iar cele ale terenurilor sa stagneze. Oare de ce? In Romania nu s-a schimbat nimic in rau in ultimul an, in afara de inflatie, deficitul comercial si altele dar la nivel macro cresterea economica este in plin avant, productia agricola se anunta de exceptie si, peste toate salariile isi adauga lunar un procent confortabil menit sa ne duca spre convergenta vest europeana la orizontul anului 2025. Adica atunci cand se va fi incheiat constructia infratsructurii de baza in Romania: apa, canal si cateva autostrazi menite sa ne faca sa ne miscam mai repede, in ton cu productivitatea pe care trebuie sa o atingem daca ne dorim salariul mediu de 1500 Euro/luna. Si atunci de ce nu mai cresc preturile la case? Intotdeauna o tranzactie poate fi privita din perspectiva vanzatorului sau din cea a cumparatorului. Cumparatorii reali ar trebui sa fie aceeasi, adica clasa medie, tanara, eligibila pentru credit ipotecar pe 25 - 30 ani in cautare de prima locuinta sau de o casa pe pamant sau de ce nu, de un apartament mai mare. Cate astfel de familii sunt eligibile pentru un credit ipotecar? Diverse astudii intocmite de banci au aratat ca, la nivel de tara, cateva sute de mii de persoane ar fi eligibile pentru credite ipotecare. Dar nu credite de ordinul sutelor de mii de Euro care sa permita achizitionarea unui apartament de 3 camere in Titan sau Berceni cu sume cuprinse intre 150.000 si 250.000 Euro. In plus exista deja experienta traiului in zone inventate precum Pipera, Domnesti, Stefanesti, Voluntari unde casele noi coexista cu localnicii, strazile sunt permanent pline de praf sau de betoniere, canalizarea nu exista sau a fost proiectata doar pentru cateva blocuri de nefamilisti etc. Iar in Romania nu exista inca o piata imobiliara, cu un indice compozit care sa caracterizeze valoarea fiecarei zone urbane si pe care sa se bazeze atat bancile cat si cumparatorii. In aceste conditii ar insemna sa ne imprumutam pe 25 de ani pentru un apartament de 3 camere in Crangasi pentru care proprietarul cere 140.000 Euro. Peste 25 de ani cu tot cu dobanda ar trebui sa putem vinde apartamentul la cel putin 250.000 Euro astfel incat sa nu consideram ca am muncit pe nimic atatia ani. Dar cel mai probabil acel apartament va valora mai putin decat pretul inflamat de astazi. Dar sa luam si exemplul unei case din Pipera, una din cele construite la comun intr-o curte si pentru care se cere un pret de 300.000 Euro. Daca banii sunt castigati relativ usor din vanzarea unui teren atunci casa isi merita banii asa cum si terenul si i-a meritat. Daca insa am avea nevoie de un credit ipotecar, situatia este total diferita. Mai bine mai asteptam 6 -12 luni pana cand speculatorii de serviciu (straini si romani) se indeparteaza de sectorul imobiliar romanesc iar preturile vor reveni la normal. Pana la urma eu cred ca aceasta criza americana imobiliara ne-a facut un mare bine, ne-a determinat sa deschidem ochii si sa intelegem ca banii se produc prin munca.