Leul romanesc, incotro?

Nu am abandonat scrisul dar parca la sfarsit de an nu mai era nimic nou de spus. Dupa exuberanta campaniei electorale, cand toate partidele au promis mariri de salarii pentru toti bugetarii, mii de kilometri de autostrada si multe asemenea a urmat tragismul crudei realitati pe care fostii guvernanti o cunosteau deja inca de la inceputul lunii noiembrie. Cu speranta ramanerii la putere, s-au opus vehement cresterii salariilor profesorilor anticipand datorita accesului la informatii, dezastrul care urma sa se abata asupra Romaniei. Poate ca dezastru nu este termenul potrivit si nu prin prisma caracterului sau puternic ci mai mult prin faptul ca acesta este asociat de obicei cu un fenomen natural caruia omul nu i se poate opune. De data aceasta discutam de un dezastru provocat de mana omului mai precis de fostii guvernanti care au cheltuit bugetul public fara discernamant si fara niciun obiectiv de viitor. Dovada concreta o constituie rezultatele obtinute - doar pe hartie o crestere economica record obtinuta pe seama consumului realizat din surse imprumutate din exterior. Si care brusc au disparut si, mai mult, creditorii vor si banii inapoi. Cum bunurilor achizitionate de romani pe datorie le-a scazut valoarea deja pe la jumatate este evident ca intre creditori si debitori va aparea un blocaj. Debitorii vor intra in incapacitate de plata iar creditorii neputand sa isi recupereze decat partial paguba, nu se vor mai pacali a doua oara - cel putin pe termen scurt. Adica vor tempera creditarea pana la limita supravietuirii afacerilor lor, pentru ca totusi obiectul de activitate al oricarei banci presupune intr-o mare masura activitatea de creditare pe langa cea de intermediere financiara din care se extrag renumitele comisioane.

Este adevarat, partial si bancile poarta vina situatiei de fata. Dotate cu departamente de risc, cu proceduri menite sa testeze capacitatea de rambursare a ratelor la credite si cu evaluarea bonitatii imprumutatilor si cu o pleiada de asa zisi analisti economici grupati prin departamentele de prognoze economice, bancile au acordat de fapt haotic credite oricui cerea fie prin intermediul unor brokeri de credite platiti in functie de volumul de imprumuturi acordate mai ales credite de consum sau prin intermediul firmelor de constructii carora le finantau realizarea de ansambluri rezidentiale pe diverse campuri din jurul Bucurestiului care vor ramane la stadiul de camp inca cel putin 20 de ani.

Dar mai presus de toti, vinovate sunt toate guvernele care s-au succedat la carma Romaniei precum si partidele politice mai ales in ultimii 8 ani care s-au imbatat cu apa rece si au considerat ca avansul economic al tarii noastre poate dura la infinit in absenta unei industrii functionale la parametrii competitivi care sa reuseasca prin exporturile sale sa echilibreze balanta importurilor. Asistam zilele acestea la corectia dura a acestui dezechilibru prin singurul mod posibil pe termen scurt si anume deprecierea puternica a monedei nationale. Cu remiterile muncitorilor din strainatate reduse drastic datorita recesiunii din Italia si Spania, cu un volum al investitiilor straine directe aflat pe traiectorie descendenta si cu o banca centrala ce trebuie sa isi apere cu inversunare putina rezerva valutara de care dispune (echivalenta a 6 luni de import) numai deprecierea cursului de schimb poate determina pe termen scurt echilibrarea balantei de plati.

Va urma ca o cascada, un lant al scumpirilor atat in sectorul alimentar unde in mod normal industria romaneasca de profil ar trebui sa fie capabila sa ne furnizeze toata mancarea de care avem nevoie si unde inregistram un dezechilibru net in favoarea importurilor cat si in cel al serviciilor de tipul telecomunicatiilor unde toate cotatiile sunt in Euro, transport unde peste 50% din combustibil este importat la un curs valutar marit. Si in serviciile medicale vom asista la scumpiri. Va creste pretul la medicamente, o buna parte din acestea fiind de import, dar si la produse gen tigari la care potrivit calendarului de armonizare cu legislatia UE, creste nivelul accizei exprimate in Euro.

Intrebarea fireasca este unde se va opri crestetea cursului de schimb adica deprecierea leului. Raspunsul este simplu in teorie. Deprecierea va continua pana la echi,ibrarea balantei de plati adica pana la momentul cand exporturile plus investitile straine plus remiterile din strainatate vor egaliza importurile. Fiind inceput de an, remiteri nu prea sunt, investitiile sunt in blocaj datorita crizei internationale de fapt globale, asa ca deprecierea poate continua la pas pana pe la inceputul lunii martie cand presiune pe importuri se va mai reduce datorita reducerii achizitiilor de combustibili din import. Putem astfel asista la un curs de 4,4 - 4,5 lei/Euro. Cu o inghetare a consumului datorita atat reticentei bancilor de a mai acorda credite de consum dar si incetinirii activitatii economice la inceput de an, dar si cu putin noroc leul isi va reveni pana in iunie - iulie la un nivel de 4-4,1 lei/Euro.

In acest context, prioritatea noului guvern trebuie sa devina nu stimularea IMM-urilor asa cum am auzit niste declaratii recente, ci stimularea crearii unor industrii capabile sa satisfaca cerintele de consum locale si, in acelasi timp sa dispuna si de potential de export. La fel agricultura si industria alimentara au nevoie de programe speciale care sa le promoveze la export atat prin cresteri de volume de productie cat si prin ridicarea nivelului calitatii acesteia. Si, in sfarsit, dupa 4 ani de stagnare, guvernul trebuie sa relanseze constructia de lucrari de infrastructura dar nu prin locuinte ANL menite doar sa satsifaca o clientela politica ci prin programe de constructie de autostrazi, de impadurire, de protectie a mediului care ar conduce indirect si la cresterea incasarilor din turism