Vesti proaste de pe toate fronturile

Parca niciodata nu am auzit atatea vesti proaste la inceput de an ca in aceasta perioada din 2009. Mi se parea in anii '90 ca mai rau nu se poate, probabil si din cauza ca toti o duceau bine in jurul nostru, ma refer la Ungaria, cehia, Polonia si tot vestul dezvoltat, numai noi parca inotam contra curentului. Orice vizita in strainatate o priveam atunci ca pe o gura de oxigen. Si, in sfarsit, din 2000 s-a intamplat si la noi minunea, s-a inversat tendinta, din descrestere accentuata si oarecum inexplicabila am basculat intr-o crestere navalnica oarecum la fel de inexplicabila sau mai bine exprimat, nesustenabila doar prin eforturile noastre. Iar astazi dupa 9 ani de crestere neintrerupta s-a rupt firul intins prea tare si am basculat din nou, adica suntem pe o panta nu de stagnare ci chiar de descrestere.
In fiecare dimineata citesc cum diversi asa zisi analisti - de prin banci de regula - isi exprima din pacate in mod public varii opinii care difera de la banca la banca si de la zi la urmatoarea zi nu in functie de vreo logica sau rationament ci exact dupa cum bate vantul, nu importa care vant. Din exprimarile lor deducem ca ne asteapta sau se apropie o catastrofa. Probabil ca nici ei nu se inteleg pe sine. Dar un prim pas spre a face ceva activ si pozitiv este sa intelegem unde ne aflam si care este realitatea.

Ori si cu privire la realitate exista dileme. Imi spunea cineva astazi ca drumul nostru nu poate fi decat in sus, in ideea ce exista in continuarea un decalaj de consum intre Romania si spatiul european asa incat criza ne va afecta doar marginal sau altfel spus tangential. Eu una nu impartasesc aceasta convingere din mai multe perspective. In primul rand exista un decalaj si pe partea de productie, nomenclatorul de bunuri si servicii pe care le produce Romania este mult mai redus decat al oricarei alte tari cu o medie de consum spre care tindem si noi. In al doilea rand fiecare natiune are o anumita cultura a consumului formata pe parcursul a zeci de generatii sau formata pur si simplu datorita unor accidente ale istoriei. Daca in tarile dezvoltate devenirea economiei s-a bazat in prima faza pe consumul local, la noi situatia a fost exact opusa, am devenit consumatori pentru producatori straini care doreau o extindere a pietei de desfacere. De aici si impresia unora ca am devenit piata de desfacere pentru straini. Statutul de consumator il avem fiecare dintre noi, daca lucram in industria alimentara sau a abunurilor de consum exista probabilitatea chiar sa consumam ceea ce producem efectiv daca nu consumam ce produc altii in tara sau strainatate. problema nu este ca am devenit consumatori pentru firmele straine ci ca prea putine firme romanesti au consumatori straini adica depasesc granitele tarii sub forma de exporturi. Din aceasta perspectiva eu am impresia iar cifrele nu fac decat sa o evidentieze ca parctic nu ne-am miscat tot pe loc din 1989, adica am gravitat in jurul aceleiasi ancore pe care nu am reusit inca sa o deplasam din punctul mort in care ne aflam la 22 decembrie 1989.

Mi se spune mereu pe post de contra-argument la expozeul de mai sus ca acum fabricam Logan-uri, Arcticul are o oferta bogata de bunuri de consum iar Electrolux fabrica frigidere la Satu-Mare. Iar eu cred mereu ca aceste afirmatii nu sunt decat o confirmare a teoriei mele. Arcticul exista si la 22 decembrie 1989 si fabrica frigiderele epocii respective si congelatoare si avea coada de asteptare, adica erau prea multi consumatori fata de capacitatea de productie, iar investitia Electrolux nu este noua ci s-a facut la fabrica Samus care exista si ea la 22 decembrie 1989 fabricand aragazele epocii. Mai mult, exista o fabrica de masini da calcat, mixere si alte aparate elctrocasnice la Tg Mures si o sectie de aspiratoare, uscatoare de par, onludlatoare etc. la Curtea de Arges. Plus ca mai produceam si ceva componente electronice tot in aceeasi zona dar si in Bucuresti la Banseasa. Problema nu este ca toate acestea au disparut ci ca nu au fost inlocuite de aparitia altor producatori. A plecat dintre noi producatorul de televizoare cu tub cinescop, nicio paguba pentru ca oricum ieseau din fabricatie, din pacate nu a aparut producatorul de televizoare LCD sau plasma. Nu mai avem calculatoare Coral si nici servere la fabrica de profil din Pipera, nicio pierdere pentru ca se schimba oricum arhitectura. Paguba este ca nicio noua generatie de tehnica de calcul nu se produce in Romania. Iar investitia Ford spre exemplu, ia locul investitiei Daewoo care a aparut de fapt pe fundalul fabricii Oltcit care exista si ea la 22 decembrie 1989 cand mai existau si 3 producatori de tractoare, unul de camioane, unul de masini de teren s.a.m.d.

Iar acum a sosit criza, despre care toata lumea vorbeste ca si cand nu ar exista decat in povesti. Guvernul se imprumuta in fiecare zi de la banci la dobanzi din ce in ce mai mari, nu pentru investitii ci pentru plata salariilor enorme ale bugetarilor iar deficitul public se mareste neincetat in timp ce incasarile bugetare descresc continuu. Moneda nationala isi continua si ea deprecierea lovind adanc in buzunarele romanilor imprumutati pentru un frigider achizitionat la pret triplu sau pentru un concediu intr-o statiune exotica pentru care vor trebui sa achite rate 10 ani. Dar cel putin o natiune intreaga a trait momentul si are ce sa isi aduca aminte daca supravietuieste decent urmatorii 2-3 ani cat este asteptata sa dureze aceasta criza nascuta dintr-o crestere fara precedent pe datorie. Poate ca aceasta criza reprezinta totusi sansa unei cresteri sanatoase si viguroase in urmatorul ciclu economic.