Strategii energetice

Pe parcursul ultimilor 18 ani, toate guvernele care s-au perindat pe la Palatul Victoria au initiat cate o strategie energetica. Fiecare ministru de resort nu s-a simtit satisfacut de prevederile strategiei initiate de predecesor asa incat s-a simtit obligat sa genereze una proprie. In final, niciuna din aceste strategii nu a avut vreo valoare autentica nefiind aplicate nici macar de initiatorii acestora deoarece au fost adoptate ori in prag de schimbare a guvernului ori erau atat de vagi incat functionarii care ar fi trebuit sa le implementeze nu au stiut incotro sa se indrepte. In plus domeniul fiind atat de important era si este nevoie de o sustinere legislativa a unei strategii energetice, sustinere ce nu a existat in primul rand datorita inexistentei unei majoritati parlamentare pe aceasta tema.

Privatizarile din domeniu nu au fost in niciun caz rezultatul aplicarii vreunui program coerent de dezvoltare a sectorului. Ele au fost generate doar de presiunile exercitate de tandemul SUA (in principal in anii '90 si UE - mai ales dupa inceperea negocierile de aderare la UE din februarie 2000. Asa s-a intamplat in cazurile Pterom, Distrigaz Sud, Distrigaz Nord, Electrica Banat, Electrica Dobrogea, Electrica Muntenia Sud. Ar mai fi fost aproape Complexul Energetic Turceni, Complexul Energetic Craiova si Complexul Energetic Rovinari aflate pe lista BM si ultimele 3 distributii neprivatizate de pe lista UE. Intre timp a sosit momentul 1 ianuarie 2007 care ne-a adus statutul de membru cu drepturi depline in UE motiv pentru care privatizarea acestor active energetice nu a mai fost de actualitate. Daca tinem cont de dezastrul privatizarii Petrom unde CSFB a estimat in previziunile pe baza carora s-a negociat valoarea companiei, un pret pe barilul de petrol pentru perioada 2004-2014 de 30 de dolari in conditiile in care cotatia de astazi a petrolului este de 104 dolari/baril, inclin sa consider aceasta pauza de privatizari energetice binevenita. In plus sa nu uitam ca de fapt bugetul public a finantat partial privatizarea Petrom prin intermediul obligatiilor financiare privind investitiile de mediu pe care statul roman s-a angajat sa le finanteze pentru sarcinile istorice de mediu.

O analiza pertinenta a situatiei celor 3 complexuri energetice ne arata ca situatia ar fi fost extrem de gris in ceea ce priveste obligatiie de mediu. Se stie ca Romania, in scopul accelerarii procedurilor de aderare, s-a obligat ca pana in anii 2012 - 2014 sa rezolve probleme de poluare ale celor 3 complexuri ceea ce implica investitii cumulate de cel putin 500 milioane Euro care, atentie, nu sunt productive. Doar ne ajuta sa avem un mediu inconjurator mai curat. Altfel spus acesti bani nu vor contribui la scaderea costurilor de productie ci se vor regasi in pretul de vanzare al kilowattului sub forma amortizarii investiilor de mediu. Privatizarea ar fi in teorie o metoda de atragere a unor finantari mai ieftine. In practica insa, incepand cu vanzarea Romtelecom, trecand prin cea a Petrom si sfarsind cu privatizarea companiilor de distributie gaz si electricitate, constatam ca prin schimbarea proprietarului, in unele cazuri statul roman a vandut altor state si nu unor investitori privati, cetateanul consumator roman nu a obtinut nicio scadere a tarifului sau cel putin o crestere a calitatii serviciului primit in schimbul unui tarif marit.

In aceste conditii este normal sa incepem sa ne punem intrebari in legatura cu viitorul activelor energetice, cel putin al celor aflate inca in patrimoniul statului. Strategia energetica precedenta prevedea privatizarea tuturor entitatilor din domeniul energiei electrice cu exceptia Nuclearelectrica si Hidroelectrica. Recent, guvernul a anuntat ca toate entitatile din proprietatea statului vor forma o Companie Energetica Nationala asa cum inca mai exista in tari ca Franta, Italia, Cehia ale caror companii nationale au sosit in Romania pe post de investitori si au achizitionat ce a fost de vanzare Personal consider ca in actuala conjunctura globala infiintarea acestei companii este o mutare inteligenta. O mutare mai putin inteligenta a fost, dupa desfiintarea precedentei companii Conel, impartirea productiei de energie electrica in functie de combustibilul utilizat si nu de parametri tehnici si financiari. Asa s-a ajuns in situatia in care Hidroelectrica s-a umplut de bani si aranjamente avand cel mai scazut cost de productie iar Termoelectrica a sfarsit intr-o mare de datorii si de aranjamente facute in scopul supravietuirii pentru ca tehnic este nevoie si de aceasta companie in peisajul energetic romanesc.

Este asadar important sa facem acest pas, pentru ca Termoelectrica si Hidroelectrica se compenseaza si au nevoie una de cealalta avand in vedere ca exista luni secetoase cand energia hidro nu face fata contractelor incheiate dar si luni ploioase cand energia termo poate sa ia o pauza. Nuclearelectrica are nevoie tehnic de o pauza de cel putin 1 luna pe an pentru reparatii si verificari iar cele 3 complexuri energetice pe carbune trebuie sa inceapa de urgenta investitiile de mediu. Sa speram ca noul guvern care se va incepe functionarea cel mai probabil de la 1 ianuarie 2009 va respecta aceasta orientare si nu va incepe prin a desfiinta proaspat infiintata companie nationala.