De la o vreme asistam la o efervescenta de declaratii. Pe langa cele imobiliare, domeniu in care, in fiecare zi mai aflam ca o firma sau alta va demara in scurt timp constructia unui mall eventual al celui mai mare mall a mai aparut seria de anunturi legate de energia eoliana. Deunazi am citit ca s-a vandut Dorna Lactate iar din banii obtinuti fostul proprietar doreste sa investeasca in productia de energie eoliana. Cu cateva zile inainte am lecturat, tot in presa, ca Electrica, firma de stat actionara (inca) la cele trei societati de distributie a energiei electrice neprivatizate este interesata sa contracteze studii de fezabilitate in vederea demararii unor proiecte tot in sectorul energiei eoliene. Tot rasfoind mass media constatam ca si Iberdrola (invinsa de Enel in lupta pentru preluarea distribuitorului de energie electrica Muntenia Sud) a incheiat un acord de achizitie a mai multor generatoare eoliene (neclar daca acestea exista deja sau vor fi instalate) cu puteri cumulate de sute de megawati, idem si Enel care tocmai a preluat o alta firma ce are in portofoliu niste "mori de vant" etc.
Si pe cine intrebi in ce ar investi raspunsul parca este acelasi: in imobiliare si in generatoare eoliene. Sa explicam putin interesul acesta aparent subit pentru energia din surse eoliene. In scopul conservarii energiei, UE a stabilit niste cote procentuale din totalul consumului de energie electrica la nivel de stat membru care sa fie obtinute din energii regenerabile. Prin energie regenerabila se intelege energia obtinuta din generatoare cu puteri instalate mai mici de 10 MW si care sa utilizeze surse neconventionale de energie, ne referim in principal la: eoliana, solara, biomasa, hidro. In materie de microhidrocentrale, jocurile sunt oarecum finalizate. Exista in patrimoniul Hidroelectrica sute de locatii si generatoare aflate in diferite stadii de investitii si care sunt scoase la vanzare din cand in cand in functie de interesul declarat al unor investitori preferati. In ceea ce priveste biomasa, afacerea este destul de dificil de realizat in stadiul actual de (ne)colectare selectiva a deseurilor si al absentei gropilor ecologice.
Cu potential ridicat ramane energia eoliana. Procentul asumat de Romania in perspectiva anilor 2020 este de 30%, adica acest procent ar trebui sa fie reprezentat in ansamblul productiei de energie electrica din tara noastra de catre energie din surse regenerabile. Luand in considerare tabloul prezent al producatorilor de energie, 30% din electricitate este de provenienta hidro, 14% din sursa nucleara iar restul de 56% din carbune, gaz metan si pacura. Asumand ca la orizontul anilor 2020, 30% din electricitate va proveni din surse regenerabile si presupunand ca vom avea un consum aproximativ constant de curent electric atunci rezultatul va fi mai mult decat pozitiv pentru noi avand in vedere ca vom fi in situatia avantajoasa de a avea posibilitatea renuntarii la o cota echivalenta din producatorii de electricitate pe baza de gaz si/sau carbune.
Dar care este secretul atator investitii eoliene. Pentru ca exista un secret si anume, productia de energie electrica din surse regenerabile este prioritara si se face la un pret fixat de catre autoritatea de reglementare astfel incat sa se asigure recuperarea investitiei. Bineinteles ca acest pret este superior celui practicat in sistem diferenta nefiind acoperita de la buget ci de catre furnizori prin intermediul pretului de vanzare al energiei electrice livrata catre consumatori. Discutam de fapt de o subventie incrucisata, electricitatea din surse conventionale o sprijina pe cea obtinuta din surse neconventionale. Pana aici nimic rau, ci chiar toate bune avand in vedere ca asa ne protejam mediul si ne marim independenta energetica. Numai ca energia eoliana nu este controlabila, vantul bate numai cand vrea el ceea ce inseamna ca sistemul trebuie sa dispuna de capacitati echivalente, conventionale care sa compenseze momentele fara vant. Intrebarea este cine va sustine acele generatoare? Sau altfel spus ce se va intampla daca si cand toate proiectele anuntate se vor realiza? Vom avea curent numai cand va bate vantul sau vom plati dublu pentru ca abia tunci se va descoperi ca si producatorii conventionali trebuie tinuti in functiune pentru zilele fara vant? Dar si acele capacitati conventionale aflate pentru moment in exploatare sunt limitate, eventual cumulat nici nu ating totalul proiectelor anuntate de generatoare eoliene. Normal ar fi, ca autoritatea competenta sau operatorul de sistem sa organizeze periodic licitatii pentru atribuirea licentelor de producatori de electricitate din surse regenerabile.S-ar asigura astfel transparenta dar si finalitatea investitiilor. Altfel s-ar putea sa riscam ca in anul 2020 sa ne aflam tot in stadiul de proiecte anuntate prin mass media.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu