Cresterea creditului de consum afecteaza averea romanilor

Acesta este unul din principalele titluri ale ziarelor de astazi, inspirat dintr-un raport al BNR dat publicitatii cu 2 zile in urma. De fapt aceasta este concluzia raportului dupa ce expertii bancii centrale au analizat structura creditelor pentru populatie acordate de bancile comerciale care activeaza in Romania. Aceiasi experti opineaza ca bunurile achizitionate se depreciaza mai rapid decat se amortizeaza creditele contractate de la institutiile financiare. Insa nu dinamica i-a ingrijorat pe functionarii BNR ci structura acestuia care releva ca din 18 miliarde Euro total credite retail la sfarsitul lui septembrie 2007, un procent de 78% este reprezentat de creditul de consum. In plus, a crescut ponderea creditelor pe termen lung, de la 62% in sep 2006 la 74,4% in sep 2007.

Evident, daca balanta comerciala a Romaniei si-ar mai fi temperat dezechilibrul in loc sa il creasca cu 2 miliarde Euro (2007 versus 2006), BNR nu ar mai fi criticat in termeni asa duri apetitul pentru consum al romanilor. Mai mult, bancile accepta din partea viitorilor consumatori de credite de consum price documente care sa ateste formal indeplinirea conditiilor de eligibilitate in ceea ce priveste veniturile. O simpla adeverinta de salariu care sa ateste un anumit nivel pe ultimele 3 luni este suficienta pentru a contracta creditul de consum dorit la o dobanda pe care banca mama din UE nu ar putea-o obtine de la creditele plasate prin Austria, Franta, Italia, sau Grecia. Probabil ca sefii sucursalelor/filialelor locale ale bancilor straine raporteaza niste profitabilitati invidiate de omologii lor din tarile dezvoltate, incasand evident bonusuri corespunzatoare.

In aceste conditii, ingrijorarile exprimate de BNR vor ramane cel mai probabil fara ecou atat la nivelul bancilor comerciale dar mai ales la nivelul consumatorului adica populatia care se va indatora din ce in ce mai mult la dobanzi in continua crestere. Toata lumea spera ca salariilor se vor mari tot cu ratele fabuloase ale ultimilor 3 ani (24%), rate nemaintalnite in Europa de vest probabil de prin anii '50. Evident ca veniturile romanilor trebuie sa le prinda din urma pe cele ale cehilor, polonezilor si ungurilor unde salariul mediu se afla in zona 700 - 1000 Euro in timp ce la noi acesta a atins 300 Euro. Dar datele economice ne arata ca salariile romanesti au luat-o inaintea maririi competitivitatii ceea ce inseamna ca vom asista in urmatoarea perioada la o aplatizare a curbei de crestere a acestora. Dar cum pentru bancile straine randamentele obtinute in Romania la plasamentele in lei sau Euro (peste 10%) reprezinta un magnet, acestea vor continua sa crediteze cu usurinta populatia in ciuda usoarei inrautatiri a climatului macroeconomic. Imaginatia lor nu are limite astfel incat banca centrala va fi pusa in situatia de a lua masuri ferme pentru limitarea creditarii.

De asemenea o modificare in structura creditelor prin marirea procentului detinut de creditele ipotecare este putin probabila pe termen scurt datorita preturilor prohibite ale locuintelor. Desi eu cred ca si indatorarea pentru o casa la pretul speculativ la care au ajuns locuintele in Romania este la fel de nesanatoasa ca si contractarea unui credit de consum pe 5 ani pentru achizitionarea unui frigider mai mare sau a unei masini de spalat cu uscator sau, eventual, a unei masini de spalat vase. Enumerarea ar putea continua si cu un automobil dintr-o clasa superioara, daca ne gandim la viteza medie de deplasare din Romania. La dobanzile de astazi, pretul achitat pentru o locuinta se dubleaza in cazul unui credit pe 10 ani. Or daca ne uitam la tarile dezvoltate este greu de imaginat ca peste 10 ani, o garsoniera din Piata Unirii va costa mai mult decat una in centrul Parisului. Pe scurt, cu o probabilitate mare, ne vom confrunta si noi, asa cum s-a intamplat si in alte tari, cu o criza a creditelor care va genera o stagnare (nu neaparat o scadere) a preturilor cel putin in materie de locuinte. Iar multi romani vor regreta ca si-au amanetat o treime din salariul pe urmatorii 5 ani pentru un moft de moment inutil si nevandabil. Pentru ca se stie, orice bun electrocasnic se depreciaza cu 25% la facturare. Dupa maximum 3 ani el nu mai are nicio valoare, de fapt mai are o mica valoare reziduala care acopera eventual transportul la o noua locatie. Insa romanii, prin creditele de consum ale caror dobanzi ajung si la 40-50% pe an, il vor achita in 5 ani la pret cel putin triplu. De fapt banca isi recupereaza costul real inca din primul an, daca romanul continua sa-si achite ratele, atunci banca isi tripleaza profitul corespunzator creditului respectiv.