In mass media de ieri si astazi a aparut o stire prea putin comentata, statistica respectiva este doar preluata ca atare. Astfel, Eurostat a dat publicitatii un studiu statistic din care rezulta ca Romania se plaseaza pe locul al doilea in UE-27 in ceea ce priveste somajul in randul tinerilor sub 25 ani cu o rata care, in octombrie a.c. atingea 20,7% fiind devansata doar de Grecia a carei rata s-a situat la 22,9%. Pe locul al treilea era clasata Franta cu 19,3%. Am putea spune ca suntem in ton cu lumea buna daca totusi prin contrast, firmele din diferite industrii nu s-ar plange ca nu dispun de personal si ca trebuie sa importe forta de munca din tari asiatice precum China, India, Pakistan. Iar daca rasfoim anunturile de angajare constatam ca toate firmele vor doar tineri asa ca nu putem spune ca respectivele locuri de munca ar fi ocupate de persoane mai mature. Media la nivel UE-27 se cifra la 14,7%.
In aceste conditii ce se intampla in Romania? Potrivit afirmatiilor patronilor din constructii, numai in acest sector exista un deficit in jur de 250000 de persoane. Zona comerciala absoarbe deasemenea un numar ridicat de tineri (nu iti trebuie prea multa pregatire ca sa indici ca un anumit produs se afla pe cutare raft iar restul se poate invata la locul de munca). Sectorul bancar inghite anual zeci de mii de tineri absolventi de liceu iar anul acesta a inregistrat un deficit de personal. Si atunci, cine sunt acesti tineri someri?
Studiul amintit nu prezinta si o structura in functie de pregatire: 8-10 clase, 12 clase, 12 clase cu bacalaureat, studii superioare economice, tehnice, meserii liberale. Pana vom lectura si o astfel de clasificare voi incerca sa emit niste supozitii. In mod teoretic un absolvent de studii superioare are, la terminarea facultatii in medie intre 22 si 24 de ani. Si, de obicei a mai lucrat in facultate pe pozitii unde sunt necesare doar studii medii. Este greu de crezut, ca acesti tineri nu si-au gasit un loc de munca chiar daca nu neaparat la nivelul pe care l-ar considera ei potrivit cu studiile urmate. Este binecunoscut faptul ca posturile de secretara din companiile multinationale sunt ocupate de absolvente de facultate in general o facultate privata. Deasemenea si meseria de contabil se adreseaza atat absolventilor cu studii medii cat si celor cu studii superioare. Si este un fapt obsinuit ca un absolvent de studii tehnice sa se orienteze catre orice altceva dupa terminarea facultatii dovedind astfel o mare flexibilitate in ocuparea unui loc de munca. In plus, facultatile sunt de regula localizate in orase suficient de mari ce au capacitatea sa ofere de lucru absolventilor chiar daca initial pe un nivel poate inferior studiilor urmate.
Atunci in continuare ne intrebam cine sunt acei someri adica 20% dintre tinerii cu varste pana in 25 de ani? Cred ca pentru a raspunde la aceasta intrebare intr-un mod cat mai pertinent posibil, trebuie sa punem aceasta cvifra in relatie cu rata de abandon scolar care in Romania a depasit de mult cota de alarma. Si ma refer aici numai la acei copii care nu reusesc datorita abandonului scolar sa termine scoala generala adica cele 8 clase obligatorii. Am realizat odata un studiu despre stadiul dezvoltarii societatii informationale in Romania. Cu acea ocazie, din discutiile purtate cu responsabilii din Ministerul educatiei dar si din datele puse la dispozitie de catre acestia, a reiesit ca rata abandonului depaseste 10% in timp de in Cehia si Polonia abia daca atinge 2-3 %.
In aceste conditii mi se pare cel mai probabil ca acesti copii care abandoneaza scoala generala sa constituie marea parte a acelor tineri someri sub 25%. Cineva tragea concluzia ca numai cei care nu vor sa munceasca sunt someri. Eu cred ca aceasta concluzie este discutabila si, de fapt, nu isi are locul in context. pentru ca vinovat de abandonul scolar este in primul rand parintele si, in al doilea rand sau poate in egala masura societatea. Fara cele 8 clase elementare ce sanse sunt, mai ales in mediul rural sau in orasele mici, inchise unde nu exista inca investitii care sa concentreze forta de munca, sa te poti angaja? Practic niciuna. Daca abandonul s-a produs din cauza lipsei de resurse financiare ale parintilor atunci societatea poarta intreaga responsabilitate. Este rusinos pentru Romania sa se afle intr-o asemenea situatie in conditiile unei cresteri economice neintrerupte de 8 ani si bineineteles in conditiile apartenentei la UE.
Dar sa mergem mai departe cu supozitiile vis-a-vis de intrebarea cine sunt somerii sub 25 de ani? Poate ca cei care au 8 clase finalizate dar nicio alta specializare gen cel putin 2 ani de scoala profesionala care sa le dea o orientare teoretica. Daca aceasta este situatia inseamna ca ne confruntam cu o carenta a sistemului nostru educational care nu asigura posibilitatea unei pregatiri profesionale concrete si ancorate in prezent pentru tinerii cuvarste cuprinse intre 14-16 ani. Si atunci Ministerul Educatiei poarta raspunderea pentru aceasta situatie.
Si, in sfarsit, imi este greu sa cred ca, un absolvent de liceu sau scoala profesionala cu un specific racordat in economia prezentului nu isi poate gasi de lucru in decursul unui an, cu conditia de a fi flexibil in ceea ce priveste localizarea angajatorului. Este drept ca natia romana nu este prea mobila si ca schimbarea resedintei implica niste costuri greu de acoperit pentru o familie care traieste la limita subzistenteti. Poate ca in acest punct, statul prin intermediul Ministerului Muncii ar putea acorda niste prime de instalare tocmai pentru stimularea tinerilor de a accepta locuri de munca ce se afla la distante mari fata de localitatea natala. Stiu ca astfel de programe erau in derulare pentru locuitorii zonelor defavorizate. Nu stiu in ce masura sunt aplicabile la nivelul intregii tari.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu