Subscriere record la Transgaz

Peste 1 miliard de euro s-au subscris pentru actiuni Transgaz valorand in jur de 65 milioane Euro adica de 15 ori mai mare a fost cererea de titluri de valoare comparativ cu oferta.Bineinteles, in majoritatea cazurilor, cel putin la nivel de investitori institutionali au fost emise scrisori de garantie tocmai pentru ca se anticipa un oarecare grad de suprasubscriere dar nu de dimensiunea mentionata. Unii brokeri s-au grabit sa concluzioneze ca statul ar fi obtinut sume semnificativ mai mari daca multe privatizari strategice ar fi avut loc prin vanzarea pe bursa. Nu vom sti deoarece nu putem da timpul inapoi. Ceea ce insa merita facut este o analiza calitativa a companiilor considerate cele mai atractive de la bursa.

Sa incepem cu acest Transgaz care exact ca si Transelectrica listata in iulie anul trecut cu acelasi succes, este o companie de stat. Mai important este insa caracterul de monopol nu de jure ci de facto. Este improbabil ca in viitorii cel putin 10 ani, sa existe investitori dornici sa sape tevi pentru transportul gazelor pe teritoriul Romaniei. Daca nu gandim numai la procesul de achizitie a terenurilor si orice astfel de initiativa dispare si reapare numai daca, prin implicarea statului, investitia respectiva devine de importanta strategica/nationala etc. si se trece la exproprieri. Mai departe, si Transgaz si Transelectrica, fiind monopoluri de facto, veniturile lor sunt reglementate prin lege. Chiar lecturam intr-un comentariu legat de subscrierea de la Transgaz, ca se asteapta o crestere cu 50% a pretului actiunii chiar din primele zile de tranzactionare deoarece societatea a inregistrat pe primele 9 luni profituri record. Eu personal nu inteleg prea bine ce inseamna profituri record in cazul unui monopol ce are venituri reglementate. Se poate deduce si ca autoritatea de reglementare nu si-a facut datoria, fie stabilind o rata a profitului exagerata, fie analizand superficial documentatia depusa de firma rezultand in ambele cazuri un tarif de transport artificial marit. Altfel spus, consumatorul final achita un cost mai mare decat normal la gaze care se traduce si prin acest profit record inregistrat de Transgaz. Similar este si cazul Transelectrica pe care l-am descris intr-un articol precedent.

Mai mult, discutam de fapt de o subscriere record, in conditiile in care toti ne asteptam la acest fenomen, drept urmare investitorii institutionali, dornici sa apuce o felie cat mai mare, au subscris mai mult decat si-ar fi dorit tocmai pentru a ramane cu cat si-au dorit. Daca am fi discutat de o privatizare atunci s-ar fi vandut 50-60% din actiuni adica nu 65 milioane Euro ci 650 milioane Euro si, in acest caz, subscrierea poate ca nu ar fost record ci numai de 1,5 - 2 ori mai mare. Mai ales daca ar fi avut loc dupa vanzarea a 50 -70 % din actiunile Transelectrica. Dar pentru ca nu exista istoric de privatizare prin Bursa de Valori Bucuresti este loc de supozitii. Intr-adevar privatizarea distributiilor de energie electrica si gaz natural se putea face in 2 transe pe bursa. Sunt deasemenea activitati reglementate si cu venituri sigure, de fapt in crestere avand in vedere cresterea de consum pe segmentul rezidential. Sa nu uitam ca in Romania, populatia consuma doar 20% din energia electrica de la consumatorul final in timp ce in tarile dezvoltate acest procent este de 40 - 50%. Cum in zona industriala, tariful de distributie este redus, iar cresterea plafonata daca ne gandim ca pentru unitatea de produs intern brut in Romania se consuma de 3 ori mai multa energie electrica decat media UE, atunci rezerva de crestere se gaseste pe segmentul rezidential unde tariful de distributie este exorbitant.

Este dificil de estimat retroactiv daca pe bursa s-ar fi obtinut sume mai mari pentru Petrom. Sa nu uitam ca privatizarea acestei companii a avut loc in 2004 inainte de incheierea negocierilor de aderare si acceptarea Romaniei ca membru UE de la 1 ianuarie 2007. In plus, deficienta principala a privatizarii Petrom se refera la cuantumul redeventei si proiectiile pe urmatorii 10 ani a pretului petrolului. Cand se negocia contractul de privatizare pretul era in jur de 27 USD/baril iar prognoza intocmita de o reputata banca de investitii americana, nu depasea 35 USD/baril. Intre timp respectiva banca s-a dovedit cu probleme de reputatie si deontologie profesionala in ceea ce priveste proiectele de privatizare din Romania, pretul pe baril a ajuns aproape de 100 USD. Cu toate acestea redeventa datorata statului roman, potrivit contractului de privatizare, a ramas si va ramane constanta (in cazul in care nu se va renegocia cu acordul ambelor parti) pana in 2014. Sigur, pe viitor, prin listarea la bursa, astfel de probleme ar fi evitate.

Dar de ce avem nevoie de privatizare? Primul raspuns este ca firmele de stat au nevoie de bani pentru a-si realiza programul de investitii mai ales cele de mediu, pentru care cele mai multe au obtinut perioade de tranzitie pana in anul 2012 (cele mai extinse dar exista si termene mai scurte). Dar si statul roman are nevoie de bani pentru acoperirea cheltuielilor publice in crestere accentuata. In aceste conditii, prin listarea la bursa a unui procent din actiunile existente dar si prin emiterea de noi actiuni, si statul si societatea respectiva s-ar alege in teorie cu niste sume consistente. In practica se naste intrebarea: Oare ar avea investitorii suficienta incredere in managementul companiei, pentru a ii incredinta 1 miliard Euro care sa fie investiti potrivit unui plan de afaceri bine intocmit de niste consultanti specializati? Pana acum s-au listat cu succes la bursa 10% din actiunile a 2 companii cu venit garantat prin diverse legi, de fapt 2 monopoluri naturale.

Este timpul sa listam la bursa si societati de stat mai putin favorizate de lege dar care pot avea un viitor plin de succes si ma refer la societatile de transport feroviar in special cel de calatori. In alte tari, toata lumea calatoreste cu trenul. La noi mai putin. Sa fie oare de vina numai starea sinelor de cale ferata? Sau aspectul garilor? Oricum dupa succesul listarii Transelectrica si Transgaz a devenit evident ca societati precum cele 3 distributii de energie electrica ramase in proprietatea statului trebuie privatizate la pretul corect, prin bursa. Si ma refer aici si la faptul ca, Electrica Oltenia a fost achizitionata de CEZ, companie ceha integrata pe verticala (include si producatori si distribuitori dar si furnizori) controlata de statul ceh dar listata intocmai ca Transgaz pe bursa din Praga. Altfel spus, statul roman a vandut, statul ceh a cumparat, iar pretul la consumatorul final al energiei electrice a continuat sa creasca pentru ca investitia trebuie amortizata intr-un timp cat mai scurt.