Titlul de fapt l-am scurtat. Cel original apartinand site-ului Wall Stree este "Soc: Leul si Bursa au scazut ieri agresiv". Nu l-am preluat integral pentru ca nu inteleg de ce aceasta scadere este un soc. Poate ar fi trebuit sa fim socati atunci cand leul se aprecia fara niciun fundament. Tot asa, la inceput de an 2007 indicii BVB cresteau ca voinicul din poveste, de fapt fara ca in economie sa se fi inregistrat vreun rezultat notabil. Doar aderarea la UE nu ne transforma economia peste noapte. Iar un exemplu concludent il constituie tara vecina Ungaria, unde de la aderarea adica de peste 4 ani, lucrurile nu mai merg deloc bine. De altfel in editia sa de astazi, Business Standard prezinta un clasament Eurostat in legatura cu inflatia pe 2007 in tarile UE. Aflam astfel ca pe primul loc, la 4 ani de la aderare se situeaza Letonia cu 14%, urmata de Bulgaria cu 11,6%, Media inflatiei in zona Euro a fost de 3,1% iar cea din zona CEE de 7,75%. Romania cu o inflatie anuala de 6,75% se situeaa pe locul 6 intre tarile UE dar se afla sub media CEE.
In aceste conditii, este dificil de inteles pe ce s-a bazat Banca Nationala a Romaniei cand a estimat pentru 2007 o inflatie de 4% plus minus un punct procentual. Pentru ca daca ne uitam in jurul nostru la tarile care au aderat la UE cu 4 ani in urma constatam ritmuri suficient de inalte de crestere economica dar si rate crescute ale inflatiei. Romania nu putea face exceptie de la regula. Daca in SUA la mijlocul lui iulie 2007 a aparut criza creditelor ipotecare care a dat semnalul corectiilor in piata, in Romania au aparut lin aceeasi perioada semnele ca, de fapt nu s-a intamplat nimic spectaculos in economie care sa justifice acea apreciere agresiva a monedei locale consemnata in iulie 2007 si evolutia in crestere a bursei.
In realitate, pe tot parcursul anului 2007, singurele noutati economice s-au referit la tranzactiile imobiliare, la transformarea fostelor fabrici din Bucuresti si alte mari orase in viitoare locatii pentru mall-uri si ansambluri rezidentiale, la cresterea nemaipomenita a achizitiilor de masini noi evident de import, la faptul ca suntem pe primul loc in UE la ritmul de crestere a salariilor dar si a constructiilor unde folosim utilizaje si materiale de import. Nimic despre vreo fabrica noua, nimic despre vreo viitoare investitie productiva cu exceptia Nokia de la Cluj dar asa cum se spune cu o floare nu se face primavara. In plus asa cum scriam si ieri, salariile la stat sunt mai mari decat in sectorul privat, chiar lecturam asatazi niste cifre, in Valea Jiului la compania miniera care es ocupa cu exploatarea huilei, salariul mediu a ajuns in 2007 la 700 Euro, aceasta companie fiind subventionata de la buget in ultimii 18 ani cu peste 1 miliard Euro. Salariul mediu la Romatsa, compania care dirijeaza traficul aerian in Romania avand evident caracter de monopol a fost in 2007 de 3000 Euro/luna.
In aceste conditii de ce am fi socati ca Leul si Bursa au scazut ieri agresiv? Poate ca daca nu era criza creditelor din SUA nu s-ar fi diminuat asa de agresiv dar tot ar fi scazut. Pentru ca orice constructie care nu se bazeaza pe piloni rezistenti la socuri se prabuseste mai devreme sau mai tarziu. Momentul nu se poate anticipa, uneori un soc mic care loveste exact punctul slab poate darama intreaga constructie mai eficient decat un soc mare aplicat in singurul punct de rezistenta. Cum bursa noastra nu poate fi considerata un barometru al economiei data fiind anvergura ei extrem de redusa existand astfel si posibilitatea manipularii acesteia, ne putem uita la moneda noastra ca sa intelegm cum stam. Stam exact ca acum 3 ani, pentru ca de atunci nu prea s-a mai intamplat nimic in afara de vanzarea Petrom cu tot cu rexervele de petrol la 25% din cat valoreaza petrolul astazi pe pietele internationale si BCR, bani care alaturi de cei ai capsunarilor au echilibrat balanta comerciala. Intre timp salariile si pensiile au crescut, implicit si consumul, de vandut nu s-a mai vandut mare lucru, banii capsunarilor au ramas aceiasi dar aritmetic, egalitatea a disparut aparand astfel un deficit de cont curent care, in absenta unei finantari, conduce la deprecierea leului.
Problema este ca aceasta depreciere isi va face simtite pentru inceput efectele negative adica va conduce la marirea preturilor avand in vedere ca totul se importa sau se pretuieste in functie de cursul Euro/Leu. Efectul pozitiv ar fi cresterea exporturilor dar noi nu mai avem productie sau mai bine zis productie exportabila. Pentru industria textila suntem deja prea scumpi iar industrie de echipamente electronice, de mecanica fina, de mijloace transport nu avem. Ne-am intors de unde am plecat in 2004. Pe termen scurt singura alternativa va fi, in cazul in care nu vom reusi sa atragem investitii straine noi, semnificative, capabile sa produca venituri de peste 300 - 400 milioane Euro, sa mai vindem cate ceva. Dar la preturi corecte.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu