Nokia in Romania - pentru cat timp?

M-am amuzat astazi citind prin presa, consideratiile politicienilor germani la adresa firmei Nokia care a decis, fara preaviz, sa inchida o fabrica din Germania si sa concedieze in jur de 2000 de angajati. Probabil ca, fiind inceput de an, presa germana si politicienii nemti nu au alte subiecte de dezbatere iar populismul da oricand bine la mase. Daca s-ar fi inchis o fabrica din Romania de astazi pentru a se deschide una in Ucraina, poate ca o astfel de dezbatere mai avea sens. Romania inapoiata tehnologic are nevoie pe termen lung de investitii din categoria Nokia. Dar si asa, daca fabrica s-ar inchide dupa 15 ani datorita costurilor mari de operare nici noi nu ar trebui sa ne plangem. Ar insemna ca ne-a crescut suficient nivelul de trai, daca unei firme inovatoare de talia Nokia, i se par salariile noastre prea mari.

Legat de subiectul inchiderii fabricii Nokia din Germania, intrebarea pe care mi-am pus-o initial a fost De ce a investit Nokia in Germania. Raspunsul cred ca se gaseste in nivelul taxelor vamale practicat la vremea infiintarii fabricii de la Bochum, pe cand Finlanda nu era membra UE. Pentru ca salariile nemtesti nu au fost niciodata mai mici comparativ cu cele finlandeze, iar costul vietii din Germania este evident mai mare decat cel din Finlanda. Dar germanii au si ei producatori locali de telefoane mobile care vindeau mai competitiv pe piata germana decat Nokia pe considerente de taxe vamale. Cu 21 de ani in urma, Nokia a ales Germania, dintre toate tarile UE pentru investitia in telefoane mobile. Cum la vremea respectiva tarile mai putin dezvoltate ale Europei nu erau membre UE sau erau propaspat intrate, ma refer la Spania, Portugalia, Grecia, concurenta in a atrage investitia respectiva s-a purtat intre marile piete de desfacere adica Marea Britanie, Franta, Italia si Germania nereunificata. Probabil ca primaria orasului Bochum a oferit cele mai generoase stimulente, in traducere libera, ajutoare de stat, pentru a determina Nokia sa decida in favoarea Germaniei, ceea ce s-a si intamplat. Insa regulile UE sunt clare dar si numai aplicarea regulii bunului simt ar conduce catre acelasi echilibru dintre valoarea ajutorului de stat si valoarea investitiei. In general ajutorul de stat nu trebuie sa depaseasca 40% din valoarea investitiei. Pe de alta parte, in baza planului de afaceri intocmit de investitor, administratiile locala si centrala pot previziona veniturile bugetare ce pot fi obtinute urmare a investitiei respective. Cum nemtii sunt recunoscuti ca fiind rigurosi si planificati, cred ca asemenea calcule au si fost facute si, in plus, s-a incheiat si un contract intre administratia locala si firma prin care intelegerea dintre parti sa capete valoare juridica. In acest contract se includ de obicei si compensatiile ce trebuie achitate de parti in cazul in care una dintre acestea sau amandoua nu isi indeplinesc angajamentele contractuale. Pe scurt, protestul politicienilor germani este lipsit de fundament, mai bine zis, argumentele acestora nu se sustin.

Dar ce va face Nokia in Romania? Anuntul oficial a fost ca va produce telefoane. Dar ce inseamna acest a produce? Daca ne uitam la un telefon mobil indiferent cat de inteligent si dotat este, ne lamurim imediat ca un astfel de aparat se compune dintr-o carcasa, taste, acumulator, placa de baza pe care sunt lipite cateva circuite integrate personalizate, un afisaj, camera video si alte cateva maruntisuri. Intrebarea este daca Nokia va produce sau doar asambla? Prin a produce eu inteleg ca cel putin un subansamblu din cele enumerate anterior va fi manufacturat mai mult sau mai putin de la stadiul de materie prima in fabrica de lnga Cluj. Nu este cazul pentru circuitele integrate, nici pentru afisaj, nici pentru acumulatori, nici pentru camera video. Mai ramane carcasa si tastele. Fara ironie, ar fi un castig daca acestea s-ar produce local, reprezinta o mecanica fina la care industria noastra nu a avut inca acces. Pe de alta parte salariul mediu anuntat de producatorul finlandez, circa 220 Euro, ne duce cu gandul la industria textila, adica la activitati de asamblare. Altfel spus, bugetul local si cel central vor cheltui cele aprox. 100 milioane Euro pentru amenajarea parcului industrial unde Nokia va inchiria halele necesare, pentru prelungirea autostrazii Transilvania pana la poarta fabricii, pentru realizarea unui segment de cale ferata si altele. Peste cativa ani cel mai probabil Nokia va abandona investitia de langa Cluj cu destinatia Ucraina sau alta tara mai ieftina. La momentul respectiv noi vom ramane totusi cu un plus de infrastructura, dar si cu eventuale cunostinte tehnologice mai avansate care ne-ar permite, eventual, demararea unor investitii autohtone. Daca pana atunci, febra imobiliara scade pentru a disponibiliza resursele financiare necesare unor investitii de anvergura in productie si servicii.