In 2006, multimea de "analisti economici" autointitulati astfel, prognoza, sub avalansa investitiilor straine ale acelui an ca, vom asista la o depreciere pe termen lung a monedei europene in raport cu moneda nationala. Iar exportatorii acuzau banca centrala de subminarea economiei nationale prin aprecierea semnificativa a leului nostru.
Nota de plata a sosit la inceput de 2008, anuntata fiind inca din trimestrul al patrulea al anului 2007. Din nou, aceiasi analisti asteptau o relaxare a cursului luand in considerare transferurile din strainatate ale muncitorilor romani, cu ocazia Sarbatorilor de iarna. Insa rationamentul lor s-a dovedit si incomplet si de fapt, eronat. Incomplet, pentru ca banii veniti din strainatate la rudele ramase in tara s-au cheltuit tot in afara tarii deoarece bunurile de consum achizitionate pe perioada Sarbatorilor provin, in majoritate din import. Si, asa cum am aflat prin intermediul statisticilor Eurostat, romanii s-au clasat pe primul loc in ceea ce priveste cresterea comertului cu amanuntul in 2007 fata de 2006 cu 13,9% urmata de Polonia cu 13,3%, in timp ce media UE s-a situat la modestul nivel de 1,9%. La polul opus s-a aflat Luxemburgul cu o scadere de 20,3%.
Aceasta crestere a consumului la nivelul populatiei nu a fost sustinuta de o imbunatatire substantiala a productivitatii muncii ci, s-a produs mai mult, sub efectul intensificarii activitatii de creditare din partea institutiilor financiare. Aminteam intr-un alt articol ca, indiferent ce masuri ar lua BNR de franare a creditului, bancile din Romania (cu exceptia CEC si Eximbank toate bancile sunt de fapt filiale/sucursale ale unor entitati straine) duc o politica agresiva de creditare cu orice pret adica nu conteaza riscul. Aceasta atitudine are cel putin 2 cauze si anume: disponibilitatea finantarii din partea bancii mama si ecartul semnificativ ce se mentine inca intre dobanda la Euro in zona Euro si dobanda la Euro si la Leu in Romania.
Si totusi anul 2007 a adus vesti proaste pentru economie. Investitiile straine s-au redus iar transferurile din strainatate ale romanilor aflati la munca in diverse tari au compensat intr-o mica proportie deficitul de cont curent. Rezultatul l-a auzit/citit/vazut toata lumea. Un deficit de cont urias care a determinat in final o depreciere accentuata a monedei nationale si care se mentine si la inceput de an. Tabloul este cu atat mai sumbru cu cat exista si o conjunctura internationala nefavorabila datorata crizei creditelor ipotecare din SUA si deprecierii accentuate a dolarului in paralel cu scumpirea fara precedent a petrolului si altor resurse energetice.
Dar daca guvernul va lasa numai banca centrala sa "lupte" cu deprecierea leului atunci vom asista la acelasi esec consemnat si la inceputul anilor 2000. Pentru ca nu limitarea creditarii prin diverse parghii finantiste va determina echilibrarea balantei de plati ci atragerea de investitii straine in domenii de inalta tehnologie si valoare adaugata semnificativa. Or in acest caz, actorul principal nu este banca centrala ci guvernul Romaniei. Dar, de 18 ani, guvernul Romaniei nu are nicvio strategie economica in afara de eternele declaratii privind cresterea productivitatii fara a oferi definitii si nici mijloace de atingere a acestui deziderat nobil. Bugetul tarii finanteaza un numar semnificativ de institute economice, exista si o Comisie de prognoza, organizatii neguvernamentale. Dar din partea acestora nu soseste nicio propunere de strategie coerenta. Doar Ministerul Economiei si Finantelor ne-a oferit in vara lui 2007 spectacolul unei strategii energetice din care a reiesit doar propunerea infiintarii unei companii nationale care sa includa toate activele neprivatizate. Adica aprox. 80% din energetica romaneasca. Nu am inteles cand se va intampla aceasta miscare si ce va urma. In rest aceleasi proiecte ca acum 5 ani. Retehnologizare activelor viabile si investitii de mediu pentru a ne conforma cu standardele UE.
Dar investitiile de mediu nu produc, ele doar ne protejeaza sanatatea noastra si a mediului inconjurator. Altfel spus nu vor aduce un spor de productivitate ci doar preturi mai mari pentru a fi rambursate. Asa ca, pe acest fundal, leul poate continua cu succes procesul de depreciere. Acest fenomen poate induce investitorilor o neincredere suficient de mare cat sa determine o stare de asteptare in randul acestora. Astept sa vad ce se intampla, mai ales intr-un an electoral. Concluzia este ca sunt sanse mari sa asistam in acest an nu doar la fluctuatii ample ale cursului de schimb dar si la deprecieri neasteptate si semnificative ale monedei locale in contextul unei cresteri nesutenabile a consumului si pe fundalul lipsei de investitii straine.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu