De ce avem deficit comercial? (I)

La fiecare inceput de luna, sunt publicate statisticile privind situatia comertului exterior din luna anterioara. Care nu aduc nimic nou, deficitul creste in continuare eventual cu o viteza record. In mod automat, Banca Nationala a Romaniei emite un comunicat prin care atrage atentia cetatenilor si guvernului ca se consuma prea mult din import si avertizeaza bancile sa franeze avantul creditarii pentru ca cetatenii sa nu mai dispuna de finantare pentru achizitia produselor de import. Guvernul riposteaza si el printr-un comunicat similar cu al bancii doar ca pe sens invers aratand ca de fapt importurile sunt reprezentate majoritar de echipamente ce vor fi utlizate pentru manufacturarea pe viitor de produse competitive ce vor fi exportate asa incat in 2-3 ani balanta comerciala se va echilibra. Si, de fiecare data, guvernul nu uita sa adauge ca deficitul comercial este integral finantat de investitiile straine directe si de transferurile in valuta ale romanilor care muncesc in strainatate.

Realitatea insa, nu este chiar asa de roza. Cred ca trebuie sa privim in profunzime statisticile, mai ales ca Romania inregistreaza deficite comerciale in crestere in ultimii 7 ani, timp suficient sa se fi produs acele categorii de bunuri pentru export despre care face vorbire guvernul in comunicatele sale. Or realitatea este alta. Multe importuri s-au realizat pentru ca investitorii straini sa fie in masura, prin intermediul activelor de care dispun local sa deserveasca piata locala, un exemplu concludent in acest sens fiind chiar investitiile franceze de la si din jurul fabricii Dacia. Obiectivul principal fiind producerea unui automobil ieftin capabil sa acopere cererea interna. Sa nu uitam ca exportul acestei fabrici va fi unul limitat avand in vedere ca firma Renault intentioneaza sa realizeze investitii similare in tarile in care, in teorie, am fi putut noi exporta. Iar daca ne uitam in statisticile romanesti la importul si exportul de autovehicule vom descoperi un deficit suficient de mare cat sa nu poata fi acoperit din exportul de Logan-uri. Altfel spus este suficient sa facem un calcul simplu: cate Logan-uri de 5000 Euro trebuie sa exportam pentru a contrabalansa importul unei Skoda, a unui Renault Megane, a unui Volkswagen sau a unui camion Iveco, sau a unui autobuz Citaro sau a unui autocar Volvo etc.? Investitia de la Pitesti este un succes insa total insuficient comparativ cu nevoile economiei si cu gusturile romanilor.

Putem merge mai departe cu un mic test pe care sa il facem fiecare dintre noi. Acasa, cand suntem in bucatarie sau sufragerie, sa ne uitam in jur si sa ne intrebam cate din obiectele aflate in raza noastra vizuala sunt produse in Romania, sau macar asamblate. Televizorul fie cu tub catodic, sau mai nou LCD/plasma, sistemul audio, calculatorul, frigiderul, cuptorul cu microunde, filtru de cafea si exemplele ar putea continua sunt fara exceptie din import. Chiar daca, din patriotism, am dori sa achizitionam numai produse electrocasnice romanesti nu am reusi pentru ca nu exista nici macar o singura categorie din cele enuntate. Si pentru ca citim mereu in statistici ca avansul Produsului Intern Brut al Romaniei se datoreaza in buna masura cresterii accentuate inregistrate de sectorul constructii inclusiv cele rezidentiale ne putem lesne imagina ca importurile de produse electrice si electronice vor continua cel putin in acelasi ritm. Or daca ne uitam la tarile din jur (Polonia, Cehia, Ungaria) dar si la tarile dezvoltate din Europa de vest, vom observa ca tocmai pe aceste doua categorii de bunuri mijloace de transport si echipamente electrice si electronice acestea inregistreaza excedente comerciale. Si atunci cum am ajuns noi in situatia aceasta si ce se poate face pe viitor? (Continuarea maine).