De ce se scumpeste energia electrica?(III)

Am enumerat deja primele 2 componente ale pretului la consumator al energiei electrice si anume: pretul de vanzare al producatorului si tariful de transport in reteaua nationala, ambele fiind calculate in lei/MWh. A treia componenta este cea reprezentata de tariful de distributie. In Romania exista 8 societati de distributie a energiei electrice care cuprinde statiile de pana la 110KV si reteaua de stalpi si cabluri care este astfel proiectata incat fiecare locuinta ce face parte din asezari urbane si rurale sa poata fi racordata la reteaua de energie electrica. Celor 8 societati de distributie le-au fost arondate regiuni geografice iar 5 dintre acestea au fost deja privatizate. Astfel zona Olteniei este deservita de Electrica Oltenia aflata majoritar in proprietatea grupului CEZ, firma cotata la bursa din Praga dar in care statul ceh detine pachetul de control, zona Muntenia Sud (inclusiv Bucuresti), Banatul si Dobrogea sunt deservite de 3 societati de distributie aflata majoritar in proprietatea Enel, firma cotata pe diverse burse dar la care statul italian este deasemenea actionar semnificativ, zona Moldovei este deservita de catre Electrica Moldova detinuta de compania germana EoN. Celelalte 3 societati de distributie care asigura serviciul de distributie catre populatie a energiei electrice in Transilvania si centrul Romaniei se afla inca in proprietatea statului reprezentat de firma Electrica SA. Tot Electrica SA este actionar semnificativ si la cele 5 societati de distributie deja privatizate.

As vrea sa subliniez ca privatizarea nu a adus cu sine beneficii vizibile in acest domeniu. Si aceasta in primul rand datorita contractelor de privatizare care au prevazut un calendar de crestere continua a tarifelor de distributie, usor diferentiate pe regiunile amintite. Cresterea fiind justificata de catre investitori prin investitiile ce urmau a fi relaizate in reteaua de distributie. Care investitii poate au fost efectuate, poate nu. Acesta este un secret bine pazit de catre cei care aproba tarifele propuse de societatile de distributie. Daca in cazul Petrom, exista o comisie parlamentara care verifica contractul de privatizare, mai precis legalitatea fixarii redeventei datorate statului roman pentru petrolul de provenienta locala, in cazul societatilor de distributie nu este clar pe ce platim aproape doua treimi din pretul final al kilowattului adica distributia. Mai ales in Bucuresti unde data fiind densitatea de locuinte consumul de matriale pentru asigurarea alimentarii cu energie este mult redus comparativ cu zona rurala. Cu toate acestea, tarifele continua sa creasca ceea ce nu este de mirare daca asa a fost stipulat in contractul de privatizare. Mai ales ca la vremea respectiva s-a speculat ca Enel a achitat o suma exagerata pentru 51% din actiunile Electrica Muntenia Sud. Enel achizitionase deja 2 distributii (Electrica Banat si Electrica Oltenia) inainte de a oferta pentru Muntenia Sud asa incat eu consider ca, firma italiana avea informatii din interior legate de posibilitatile directe si indirecte de recuperare a investitiei intr-o perioada rezonabila de timp (7 - 10 ani).

A patra componenta o reprezinta adaosul comercial pentru marfa vanduta de catre furnizor consumatorului final si care se aplica pretului marfii adica energiei electrice vandute de producatori., transportul si distributia fiind tarife fixate prin negocieri cu autoritatea de reglementare. In cazul populatiei, chiar daca in teorie, piata s-a liberalizat adica orice consumator poate sa isi aleaga furnizorul (ca in cazul telefoniei fixe si mobile), in practica, datorita consumului redus si absentei contoarelor digitale cu inregistrare orara, persoanele fizice raman in continuare captive furnizorului traditional adica acelor 8 societati de distrbutie. Care, intre timp si absolut formal, au infiintat cate o firma de furnizare care se ocupa in principal de facturare pentru ca de citirea contoarelor se ocupa, prin lege, tot societatile de distributie.