De ce se scumpeste energia electrica?(II)

Vorbeam ieri despre primul cost care intra in componenta energiei electrice si anume pretul cerut de catre producatorii de energie electrica. Concurenta din import nu prea exista, in orice caz nu pe segmentul destinat populatiei. Importul este realizat de obicei de cativa furnizori care identifica pentru perioade limitate, volume de energie electrica la un pret care nu intotdeauna este inferior celui de achizitie de la producatorii interni. Motivatia in acest caz fiind de completare a cosului pe care il au deoarece nu este posibil sa cumpere de pe piata locala aceasta diferenta. Iar aceasta majorare a cerererii catre un furnizor poate aparea de la diversi consumatori aflati in portofoliul furnizorului respectiv care, pe o perioada limitata, au nevoie de un surplus de energie derivat dintr-un consum peste prognoza sau dintr-o productie suplimentara (perioade secetoase cand Hidroelectrica produce un volum mai mic, perioade foarte calduroase sau foarte friguroase cand procesele in general consuma mai mult curent electrica sau pur si simplu consumatorul respectiv isi mareste productia).

Revenind la componentele pretului final al energiei electrice, al doilea cost este cel al transportului energiei electrice prin reteaua nationala gestionata in prezent de societatea comerciala Transelectrica a carei listare la bursa in vara anului 2006 a fost un adevarat succes, oferta initiala fiind suprasubscrisa de cateva ori nu numai pe segmentul persoanelor fizice ci si pe cel al investitorilor institutionali. Si aceasta in conditiile in care veniturile Transelectrica sunt reglementate prin acte normative care indica foarte clar si care este profitul maxim pe care il poate obtine aceasta entitate. Tariful pentru transportul in reteaua nationala a unui megawatt energie electrica se stabileste sau se revizuieste la fiecare 6 luni impreuna cu autoritatea de reglementare si, in Romania, este de aprox. 10 ori mai mari decat in tarile dezvoltate. Motivatia teoretica a acestui paradox (o populatie cu putere de cumparare mai redusa plateste mai scump transportul energiei electrice) a reprezentat-o in anii '90, nevoia de investitii semnificative si de aici necesitatea rambursarii acestora pe seama consumatorilor (evident!). Cum nu sunt semne cel putin de stagnare a acestei cresteri de tarif (caci de scadere cred ca managementul Transelectrica nici nu vrea sa auda), cred ca s-ar impune o discutie si un control serios la aceasta societate dar si la autoritatea de reglementare din partea protectiei consumatorilor si a Ministerului Finantelor. Pentru un control al costurilor in principal dar si pentru stabilirea unui calendar de reducere a acestui tarif, pe masura descresterii investitiilor si a cresterii volumului de energie electrica transportata prin reteaua nationala. Este adevarat ca, la randul ei, Transelectrica aloca o parte din profit (sau din venituri) unor producatori ale caror costuri de productie depasesc media pietei. Aceasta alocare se face indirect prin achizitia de la aceste entitati a unor cantitati de energie electrica necesare acoperirii pierderilor in retea dar si functionarii statiilor proprii, la preturile respective. In conditiile unor licitatii deschise, este evident ca Transelectrica ar putea beneficia de preturi mai avantajoase din partea altor producatori.

In conditiile de reglementare prezente (nivelul anului 2007), Transelectrica joaca un rol foarte important pe piata de energie electrica, una din filialele sale fiind OPCOM (OPeratorul COMercial) prin intermediul caruia sunt operate Piata pentru Ziua Urmatoare (PZU) o piata de tip spot, Piata Centralizata a Contractelor Bilaterale (PCCB) care are un corespondent operat si de Bursa Romana de Marfuri (BRM), precum si Piata Certificatelor Verzi (PCV) si Piata Centralizata a Contractelor Futures (PCCF). Toate aceste piete se autofinanteaza prin contributia participantilor.