Leul continua sa se deprecieze

Leul continua sa se deprecieze fara aplauze din partea exportatorilor. Cu trei ani in urma cand a inceput aprecierea semnificativa a leului fata de moneda europeana, exportatorii cereau demisia guvernatorului BNR considerat responsabil pentru falimentul exportului romanesc. Astazi, vocile lor nu se mai fac auzite. Nu se mai bucura nimeni ca leul se depreciaza. In perioada 1990 - 2004, patronii lohn-ului textil au facut parte din categoria de privilegiati ai tranzitiei. Aduceau valuta in tara si plateau salarii numai din diferentele de curs valutar. Imi amintesc lunile ianuarie - martie 1997 cand leul se deprecia cu cate 10 - 20% pe saptamana. Cu incasari in valuta (dolarul era rege atunci) exportatorul roman era ferit de grija inflatiei de 100% pe an iar salariile de 50 dolari/luna achitate salariatilor, textilistii se bucurau de aprecierea statisticilor. Pe primul loc si la importuri si la exporturi. Dupa 10 ani, lucratorii romani si-au abandonat patronii care se plang acum de lipsa fortei de munca, si au plecat in Spania si Italia, initial la cules capsuni sau menaj, ulterior in constructii sau agenti comerciali, mici intreprinzatori etc.

Industria lohn-ului in special cel textil este in restrangere. Cand si cand, ministerul responsabil cu strategii comerciale inclusiv export mai iese la rampa si arata cu mandrie ca inregistreaza cresteri la export industria mijloacelor de transport. Dar omisiunea persista. Oare ce exportam? Ce investitii noi s-au mai realizat capabile de export? Practic doar si-au marit productia capacitatile existente. Adica acelea privatizate dar realizate inainte de 1990. In industria mijloacelor de transport, Romania nu a reusit sa atraga nicio investitie noua de anvergura considerand aceasta anvergura la minimum 100 milioane Euro/USD. Desi aceasta cifra este mica in raport cu volumul de investitii necesar unei productii de automobile sau camioane sau tractoare sau combine sau orice altceva pe roti. Si totusi Polonia, Cehia si Ungaria au cel putin 2 producatori de autovehicule din clasa medie, plus un producator de autobuze sau camioane sau masini agricole. Prin anii '90, un studiu al Ministerului Agriculturii arata ca Romania avea un necesar de 340.000 de tractoare. Pentru stimularea achizitionarii de tractoare, respectivul minister a primit alocatii bugetare pentru subventionarea la cumparator in limita a 50% din pret. Rezultatul a fost nul. Odata ca taranii nu prea dispuneau de primii 50% si, in al doilea rand, ca subventia ministerului sosea prea tarziu la fabricile care livrau acele tractoare. Intre timp fabricile au falimentat devenind tinte imobiliare iar taranii rebotezati fermieri s-au orientat catre masinile agricole de import mai scumpe dar mai fiabile si comode. Mai ales ca intre timp s-a dezvoltat pe scara larga finantarea prin leasing.

Toata lumea se agita, deficitul de cont curent adica diferenta dintre exporturi si importuri se apropie de limita nesustenabilitatii. Aceasta diferenta nu este cu mult mai mare comparativ cu anul trecut. Insa in 2006, statul roman a incasat banii din vanzarea Bancii Comerciale Romane si a altor active scoase la vanzare plus ce s-a mai adaugat de la alte investitii straine plus banii transferati de romanii din strainatate si astfel s-a finantat acest deficit comercial. Anul acesta lipsesc privatizarile, statul nu a mai vandut nicio banca, nicio distributie de energie electrica sau gaz, iar din investitiile straine directe au scazut semnificativ. Si atunci singura alternativa de franare a deficitului comercial este scumpirea importurilor prin deprecierea monedei nationale. Pentru ca de cresterea exporturilor nu poate fi vorba deoarece exportam anul acesta cam ce am exportat si anul trecut cu o crestere fireasca de productie. Doar ca deprecierea leului alimenteaza inflatia prin scumpirea spre exemplu a carburantilor, energiei electrice si gazului natural al caror consum creste in mod natural in perioadele de iarna. Iar inflatia marita si deficitul comercial nesustenabil creaza senzatia unei economii in impas, motiv pentru care agentiile care evalueaza riscul de tara pentru investitori sunt pe punctul de a ne retrograda. Ceea ce, pe termen scurt ar putea determina scumpirea creditului si o mai mare prudenta a investitorilor straini. Daca adaugam la toate acestea si faptul ce ne aflam la inceputul unui an electoral cand, de obicei, investitorii sunt reticenti, preferand sa astepte noua configuratie parlamentara si, eventual niste legi care sa le stimuleze apetitul investitional.