De ce avem deficit comercial? (IV)

Spuneam zilele trecute ca numai 40% din investitiile straine directe efectuate in Romania au fost directionate catre industria prelucratoare. Daca insa mergem mai in profunzime cu analiza noastra vom constata ca din acestea circa 50% sunt in domeniul metalurgiei (8,3%), industriei alimentare, a bauturilor si tutunului (5,5%), produse chimice, prelucrare titei, cauciuc si mase plastice(4,5%) si industria mijloacelor de transport (4,1%). Practic numai 20% din total investitii straine pot genera exporturi de bunuri si acelea cu valoare adaugata discutabila, cu exceptia industriei mijloacelor de transport unde din nefericire se inregistreaza o situatie dezastruoasa comparativ cu tarile din regiune si cu tarile membre UE in general. De fapt aceasta industrie a disparut in totalitate dupa 1990 cand, in decurs de 10 ani, s-a sistat productia de camioane, autobuze si masini agricole. Doar investitia firmei Renault la uzina Dacia Pitesti a salvat de la faliment intregul sector avand in vedere ca, incepand cu 1997, cand s-a inregistrat oficial falimentul firmei Daewoo in Coreea de Sud, devenise evident ca si uzina de la Craiova se va confrunta cu dificultati de supravietuire.

Putini au observat poate ca in ultimii 18 ani, eforturile autoritatilor nu s-au concentrat pe stimularea aparitiei unor sectoare ale industriei manufacturiere capabile sa produca si pentru export. In schimb, toate guvernele perindate pe la Palatul Victoria si de fapt toate fortele politice participante la actul guvernarii s-au axat doar pe vanzarea patrimoniului statului punand diferite conditii mai mult sau mai putin formale. Asa s-a ajuns ca cele doua industrii ce genereaza in toate tari;le dezvoltate cea mai mare contributie la export si anume industria echipamentelor electrice si electronice si industria mijloacelor de transport sa dispara si sa nu mai apara ca sectoare private. Altfel spus, investitorii straini nu au fost interesati sa investeasca in Romania de la zero avand in vedere folclorul romanesc cu forta de munca bine calificata si ieftina. Desi aceiasi investitori straini au investit in aceste domenii in tari precum Ungaria, Polonia si Cehia. Sa ne intrebam de ce nu au fost investitorii straini atrasi de forta noastra de munca ieftina si inalt calificata, de cota unica, de terenurile relativ ieftine in compensatie cu o infrastructura de transport sub orice standard de calitate?

Raspunsul la aceasta intrebare il puteti afla daca vizitati site-uri de profil din Cehia sau Ungaria unde sunt prezentate politicile guvernamentale de incurajarea a sectoarelor capabile sa genereze valoare adaugata. Si aceste tari sunt membre ale UE si se supun aceleiasi legislatii privind ajutorul de stat si libera concurenta. Cu toate acestea, ele au gasit calea legala de a stimula productia in aceste domenii. Este evident ca investitorii autohtoni nu pot genera astfel de investitii deocamdata pentru simplul motiv ca piata autohtona nu este suficienta pentru asigurarea recuperarii investitiei intr-o perioada rezonabila de timp iar accesul la pietele externe se face prin intermediul unei marci recunoscute. Concluzia se impune singura, Romania are nevoie de investitii noi in echipamente electrice si electronice si in mijloace de transport. Investitia firmei Nokia de langa Cluj este un bun exemplu in acest sens dar nu suficient. Cu o floare nu se face primavara. Este nevoie de un efect de bulgare de zapada ceea ce inseamna, uitandu-ne din nou in jurul nostru ca ar mai fi nevoie de cel putin 3-4 astfel de investitii in domeniul echipamentelor electronice sau bunurilor de consum care sa exporte nu numai limitat, in regiune, ci si pe pietele mature.

Nu trebuie sa uitam de anuntata investitie Ford de la Craiova. Din pacate echipa de negociatori romani nu si-a facut temele, motiv pentru care finalizarea discutiilor a fost amanata, Comisia Europeana suspectand ca s-ar fi acordat ajutoare de stat. Intrebarea este doreste Guvernul aceasta investitie? Sau reformuland merita sa platim pentru aceasta investitie? Eu consider ca da, merita sa platim o penalitate in cazul in care s-ar fi acordat un ajutor de stat. Problema principiala este vis-a-vis de anuntarea intentiei acordarii acestui ajutor. Daca, inca de la debutul procesului de negociere nu investitorii selectati, s-ar fi facut cunoscuta intentia Guvernului de a contribui cu resurse financiare atunci poate in cursa ar fi rams si alte firme. Cert este ca, ne aflam in situatia unui blocaj pagubos, din care am putea iesi asumandu-ne riscul de a plati niste penalitati pe care eu le evaluez ca fiind mionre comparativ cu efectele pozitive ale investitiei respective. Sperand bineinteles ca Ford va aduce, intocmai ca si Renault si furnizorii proprii care sa investeasca local. Iar cele 300.000 masini preconizate a fi produse la Craiova vor fi evident exportate ceea ce nu poate avea decat un efect pozitiv asupra balantei comerciale.

Ieri, toata mass media anunta deprecierea leului la nivelul din noiembrie 2006. In mod normal o astfel de depreciere ar trebui sa salte exporturile. Problema este ca Romania nu prea exporta. Volumul exporturilor Romaniei este de 3 ori mai mic in comparatie cu al Cehiei, tara cu o populatie de 2 ori mai mica decat a Romaniei. In aceste conditii, deprecierea leului va sustine doar cresterea inflatiei prin scumpirea importurilor si nu va determina un avant al exporturilor atata timp cat Guvernul nu va stimula aparitia industriilor generatoare de bunuri exportabile cu valoare adaugata ridicata. Cresterea salariala nu mai permite exportul indirect de forta de munca slab calificata si ieftina prin intermediul activitatii de lohn indiferent daca industria era textila sau asa-zis electronica (cablaje auto, asamblare de echipamente electronice etc.). Aceasta forta de munca s-a exportat in ultimii ani direct adica a parasit fizic Romania. Practic epoca acestui tip de export s-a incheiat. Problema este ca nu a fost inlocuit de exportul de bunuri cu valoare adaugata ridicata pentru simplul motiv ca acestea inca nu se produc in Romania.